
Din capitolul 18:
Copilul, chip al desăvârșirii
„În ceasul acela s’au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: <<Cine oare este mai mare întru Împărăția Cerurilor?>>Și El, chemând la Sine un copil, l’a pus în mijlocul lor și le-a zis: <<Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru Împărăția Cerurilor. Și cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primește.>>”
„ Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr’aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-și atârne de gât o piatră de moară și să se înece în adâncul mării. Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea! Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață ciung sau șchiop decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău îți devine piatră de poticnire, scoate-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena focului.”
Parabola oii rătăcite
„Luați seama să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri; fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut. Ce părere aveți? : Dacă un om are o sută de oi și una din ele se rătăcește, nu le lasă el oare în munți pe cele nouăzeci și nouă și, ducându-se, o caută pe cea rătăcită? Și dacă se întâmplă s’o găsească, adevăr vă grăiesc că se bucură de ea mai mult decât cele nouăzeci și nouă care nu s’au rătăcit. Tot astfel, vrerea Tatălui vostru Celui din ceruri nu aceasta este, să piară vreunul din aceștia mici.”
„Adevăr vă grăiesc: Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer.”
Tu și fratele tău
De câte ori să-l ierți pe fratele tău
„… Petru, apropiindu-se de El i-a zis: <<Doamne, de câte ori va greși fratele meu față de mine și eu îi voi ierta? oare până de șapte ori?>> Iisus i-a zis: <<Nu-ți spun că până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.>>”
Parabola celor doi datornici
„… asemănatu-s’a Împărăția Cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Și, începând el să facă socoteala, i s’a adus un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, și pe femeia lui, și pe copiii lui și toate câte are, ca să plătească. Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: <<Doamne, mai îngămăduiește-mă și-ți voi plăti tot.>> Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.”
„Dar ieșind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el îl sugruma, zicând: <<Plătește-mi ce ești dator!>>Și, căzându-i la picioare cel ce era slugă ca și el, îl ruga, zicând: <<Mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti…>>Dar el n-a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.”
„Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s’au întristat foarte și, venind, i-au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l la stăpânul său, i-a zis: <<Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu trebuia oare ca și tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, așa cum am avut eu milă de tine?>> Și, mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Așa vă va face vouă și Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său, din toată inima.”
Din capitolul 19:
Iisus binecuvintează copiii:
„Iar Iisus a zis: <<Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor.>>”
Tânărul bogat:
„Și iată, un tânăr a venit la El și I-a zis: <<Învățătorule bun, ce bine să fac ca să am viață veșnică?>>Iar el a zis: <<De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile.>>El i-a zis: <<Care?>> Iar Iisus i-a zis: <<Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Tânărul i-a zis: <<Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi lipsește? >>Iisus i-a zis: <<Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de-Mi urmează Mie. >>Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuții.”
„Iar Iisus a zis către ucenicii Săi:<<Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. Și vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu. >> Auzind acest cuvânt , ucenicii tare s’au mirat și au zis: <<Atunci cine poate să se mântuiască?>>Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis:<<Aceasta este cu neputință la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.>>”
„Și oricine a lăsat frați sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau țarini sau case pentru numele Meu, însutit va primi și viața veșnică va moșteni.”
Din capitolul 20:
„…mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”
„ acela care vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți.”
Vindecarea celor doi orbi
„..iată doi orbi…auzind că trece Iisus au strigat, zicând: Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!….Și Iisus oprindu-Se, i-a chemat și le-a zis:<<Ce voiți să vă fac? >>Ei i-au zis: <<Doamne, să se deschidă ochii noștri!>>Și, făcându-I-Se milă, Iisus s-a atins de ochii lor și ei îndată au văzut și I-au urmat Lui.”
Din capitolul 21:
Intrarea în Ierusalim
„Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina și mânzul și și-au pus pe ele vestmintele, iar El a șezut pe ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele în cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale; iar mulțimile care mergeau înainte-I și și cele ce veneau după El strigau, zicând: <<Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru cei de sus!>>”
„ Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s’a cutremurat, zicând: <<Cine este Acesta?>>… Iar mulțimile ziceau: <<Acesta este Iisus, profetul din Nazaretul Galileii!>>”
Alungarea vânzătorilor din templu
„Și a intrat Iisus în templu și i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari.”
„Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a vindecat. Și văzând arhiereii și cărturarii lucrurile minunate pe care le-a făcut și pe copiii care strigau în templu și ziceau: <<Osana Fiului lui David!>> s’au mâniat și I-au zis: <<Tu auzi ce zic aceștia?>>Iar Iisus le-a zis: <<Da. Oare niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?>>Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, în Betania, și a rămas acolo peste noapte.”
Smochinul blestemat:
„ Iar dimineața, pe când Se întorcea din cetate, a flămânzit; și văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n-a găsit nimic decât numai frunze, și i-a zis: <<Rod să nu mai porți în veac! Și îndată smochinul s’a uscat >> Și văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: <<Cum de s-a uscat smochinul dintr’o dată? >>…Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: <<Adevăr vă grăiesc: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s’a făcut cu smochinul, dar și muntelui acestuia de-i veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare! așa va fi. Și pe toate câte le veți cere rugându-vă cu credință, le veți primi. >>”
Parabola celor doi fii:
„Dar ce părere aveți?: Un om avea doi fii. Și a mers la cel dintâi și i-a zis: <<Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea.>> Iar el, răspunzând, a zis: <<Nu vreau!>> Dar pe urmă, căindu-se s-a dus. Și mergând la al doilea i-a zis tot așa. Iar acesta i-a răspuns: <<Mă duc, Doamne!>> Dar nu s’a dus. Care din aceștia doi a făcut voia tatălui? Ei i-au zis: <<Cel dintâi. >>Zisu-le-a Iisus: << Adevăr vă spun că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu. Că a venit Ioan la voi în calea dreptății și nu i-ați dat crezare, ci vameșii l-au crezut și desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v’ați căit, ca să-i dați crezare.>>”
Din capitolul 22:
Iisus adresându-se saducheilor:
„…la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n’ați citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice: <<Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?>> El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.”
Marea poruncă din lege:
„ Și auzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s’au adunat laolaltă; și unul din ei, învățător de lege, L-a întrebat ispitindu-L: <<Învățătorule, care este marea poruncă în lege? >> Iar El i-a răspuns: <<Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții. >>”
Mesia ca fiu și Domn al lui David:
„ Și, fiind adunați fariseii, Iisus i-a întrebat, zicând: <<Ce părere aveți despre Hristos: al cui fiu este? >>Ei i-au zis: <<Al lui David.>>El le-a zis: <<Atunci cum se face că David în Duh , Îl numește pe El Domn când spune: Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale? <<Așadar, dacă David îl numește Domn, cum este El fiu al lui?>> Și nimeni nu putea să-i răspundă nici un cuvânt; și din ziua aceea nici n-a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.”
Din capitolul 23:
Iisus îi mustră pe cărturari și pe farisei și deplânge crimele Ierusalimului, prezicându-i dărâmarea
„Atunci le-a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi, zicând:<<Pe scaunul lui Moise s’au așezat cărturarii și fariseii; deci, pe toate câte vă vor spune faceți-le și păziți-le, dar după faptele lor nu să nu faceți, că ei spun, dar nu fac. Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. Și toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni; că-și lățesc filacteriile și-și măresc ciucurii de la poale. Și la ospețe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi, pe scaunele cele dintâi și să fie salutați în piețe și numiți de oameni <<Rabbi>>, Voi însă să nu vă numiți <<rabbi>>, căci unul este Învățătorul vostru, Hristos, iar voi toți sunteți frați. Și tată al vostru să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unu este, Cel din ceruri. Nici învățători să nu vă numiți, căci Învățătorul vostru unul este, Hristos. Și cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Iar cel ce se va înălța pe sine va fi smerit, și cel ce se va smeri pe sine va fi înălțat. >>”
Din capitolul 24:
„…cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”
„Cerul și pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.”
„…privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru.”
„ Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și n’ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi veți fi gata, că’n ceasul în care nu gândiți va veni Fiul Omului.”
Din capitolul 25:
Parabola celor zece fecioare
„…asemănase-va Împărăția Cerurilor cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Cele nebune, luându-și candelele, n’au luat cu ele și untdelemn. Iar cele înțelepte, odată cu candelele și-au luat și untdelemn în vase. Dar zăbovind mirele, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s’a făcut strigare:<<Iată, vine mirele! Ieșiți în întâmpinarea lui!>>Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit candelele. Iar cele nebune le-au zis celor înțelepte:<<Dați-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele.>Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: <<Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați-vă.>> Deci plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s’a închis. Mai pe urmă au sosit și celelalte fecioare, zicând: <<Doamne, Doamne, deschide-ne! >>Iar el, răspunzând, le-a zis: <<Adevăr vă spun, pe voi nu vă știu! Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua și nici ceasul în care Fiul Omului va veni.>>”
Sursa foto:
http://www.artchive.com/web_gallery/G/Guido-Reni/Evangelist-St.-Matthew-and-the-Angel.html
Read Full Post »