Capitolul 1
Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul
„Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia…, iar femeia lui…era Elisabeta. Și nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.”
„Și îngerul Domnului i s’a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și văzându-l, Zaharia s’a tulburat și frică a căzut peste el. Iar îngerul i-a grăit: <<Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ți-a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. Și-ți va fi el bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin și nici băutură tare nu va bea, și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt; și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.>>”
„Și a zis Zaharia către înger:<<După ce voi cunoaște aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei. >>Și răspunzând îngerul, i-a zis: <<Eu sunt Gavriil, cel ce stă în fața lui Dumnezeu. Și sunt trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut și nu vei putea vorbi până’n ziua când vor fi acestea.>>Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și când a ieșit, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că vedenie a văzut în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.”
Bunavestire
„Iar în a șasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la dânsa, i-a zis: <<Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!>>Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui și cugeta: <<Ce fel de închinare poate fi aceasta?…>>Și îngerul i-a zis: <<Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har de la Dumnezeu. Și iată’n pântecele tău vei zămisli și vei naște Fiu și numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi și Fiul-Celui-Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacob în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. >>Și a zis Maria către înger: <<Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?>>Și răspunzând îngerul, i-a zis: <<Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. >>Iar Maria a zis: <<Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!>>Și îngerul a plecat de la dânsa.”
Maria la Elisabeta
„Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei și s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt și a strigat cu glas mare și a zis: <<Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu? Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul.>>”
Cântarea Mariei
„Și a zis Maria: <<Mărește, suflete al meu, pe Domnul și să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic- și sfânt e numele Lui – și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a faptă tare cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor; coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei smeriți, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila, așa cum le-a grăit părinților noștri, lui Avraam și seminției lui până ‘n veac.>>”
Nașterea lui Ioan
„Și i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea să fie el numit. Și cerând o tăbliță, el a scris: <<Numele lui este Ioan.>>Și toți s’au mirat. Și îndată gura și limba i s’au deschis. și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți vecinii lor; și despre lucrurile acestea s’a vorbit în tot ținutul muntos al Iudeii. Și toți cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: <<Ce va fi oare copilul acesta?>>… Că și mâna Domnului era cu el.”
„Și Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Duh Sfânt și a profețit, zicând: <<Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Și-a cercetat poporul și l-a răscumpărat.>>”
„<<Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului ca să-i dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor prin milostivirea milei Dumnezelui nostru, cu care Răsăritul-cel-de-Sus ne-a cercetat.>>Ca să-i lumineze pe cei ce șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.”
„Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.”
Capitolul 2
Nașterea lui Iisus
„Maria…L-a născut pe Fiul ei Cel-Întâi-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han.”
„Și în ținutul acela erau păstori care stăteau pe câmp și-și păzeau turma făcând noaptea de strajă. Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s’au înfricoșat cu frică mare. Și îngerul Domnulu le-a zis: <<Nu vă temeți. Că iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că’n cetatea lui David vi S’a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. >>”
„Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții: <<Să mergem dar până la Betleem și să vedem lucrul acesta ce s’a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut. >>Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. Și văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta. Și toți cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le în inima ei. Și s’au întors păstorii slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit și le-au văzut așa cum li se spuseseră.”
Aducerea la templu
„Și când s’au împlinit zilele curățirii lor după legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului, așa cum este scris în legea Domnului, că tot întâi-născutul de parte bărbătească va fi închinat Domnului; și ca să dea jertfă, așa cum s’a zis în legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbei.”
Dreptul Simeon
„Și iată, era în Ierusalim un om cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el. Și i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Hristosul Domnului. Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții L-au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: <<Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperire neamurilor și slavă poporului Tău Israel >>”.
„Iar Copilul creștea și Se întărea cu duhul, plin de înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste El.”
Iisus, la doisprezece ani, între dascălii din templu
„Și părinții lui….L-au aflat în templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i. Și toți cei ce-L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Și, văzându-L, au rămas uimiți, iar mama Sa I-a zis: <<Fiule, de ce ne-ai făcut una ca asta? Iată tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați.>>Și El le-a zis: <<Cum se face că Mă căutați?Oare nu știați că întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?>>Și ei n’au înțeles cuvântul pe care l-a grăit către ei.”
„Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Sa păstra toate lucrurile acestea întru inima ei. Și Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta, și cu harul la Dumnezeu și la oameni. ”