Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2018

Dragii mei, în sfârșit am decis să postez acest text alcătuit din comentariile voastre despre picturile artistului rus Mihail Khokhlachev, cunoscut mai ales cu numele Michael Cheval. Îi rog pe cei care nu au comentat tablourile, dar doresc să o facă, să-mi trimită interpretările lor și poate voi alcătui o a doua parte a acestui text.

Mai am de făcut încă o precizare: am grupat comentariile voastre în ordinea în care le-am primit, deci cronologic. Sper să vă placă rezultatul.

800-

În tabloul On The Way Of A Destiny vaporul apare ca un căruț împins de mamă pentru că inițial oamenii au construit bărci pentru a explora ținutul apelor, accesibil doar prin înot. Mamele dau încredere și curaj copiilor să exploreze orice ținut. Mama este reprezentată ca o doamnă elegantă pentru că,  asemenea meșterilor care construiesc bărcile cu eleganță și uneori împodobeau cu un bust de femeie prova(partea din față a unui vas), mamele își educă pruncii cu gingășie și eleganță. Doamna plimbă căruțul dinspre o zonă aflată în furtună spre o zonă luminoasă pentru că vasele au fost construite să înfrunte și furtunile pe mare, iar mamele își ocrotesc și îngrijesc copiii ca să aibă mereu un destin luminos în față.

Interpretarea mea personală este că Madonna veghează asupra călătorilor pe mare ca o mamă care își ocrotește copiii. ( Maria-Nicoleta)

 

42

Prima pictură – femeia clepsidră(Time Difference). Un tânăr chipeș, aflat într-un parc, îmbrăcat în pantaloni bufanți și veston de ofițer, iar pe cap purtând chipiu de mareșal, aflându-se probabil pe la curtea vreunui mare prinț, dacă nu cumva era chiar el prințul, admiră o clepsidră pe care o ține în mână. Nimic special, un simplu moment de reflecție asupra acestui obiect cu care odinioară se măsura timpul.

Interesant este faptul că în fața lui se află o altă clepsidră, care este cu totul ieșită din comun pentru că este jumătate om. O tânără pare că a luat forma unei clepsidre. Oare cine o fi transformat-o pe biata fată în clepsidră? Poate oare tânărul chipeș să o scoată de acolo? Sau poate că el este cel care a închis-o, iar acum își admiră creația. Dar mă întreb ale cui sunt chitara și umbrela? Iar bufnița ce șade pe clepsidră ne sugerează că urmează să se însereze, sau poate ea semnifica altceva? Tabloul ăsta ne pune în mare încurcătură, și după ce îl analizăm rămânem cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri. (Marius)

504

Pictura doi – femeia fagure(Honey-Sweet Serenade). Iată un tablou care este foarte dulce. O domnișoară jumătate om jumătate, fagure de miere, cântă la o vioară ce se aseamănă pe alocuri cu o albină. La picioarele sale se află o floare, pe care nu o recunosc, din care albinele probabil că își extrag nectarul. Ce ne sugerează tabloul? În primul rând că muzica este la fel de dulce ca mierea. Dar nu orice fel de muzică, ci muzica clasică, muzica cultă, pentru că doar ea ne poartă pe un tărâm fermecat. Tot ce trebuie să facem este să o gustăm precum un fagure de miere. (Marius)

scara portativ

Pictura trei – Trepte cu claviaturi(Grades Of Inspiration) Din nou muzica. Nimic pe lumea asta nu ne poate apropia de sublim la fel cum o poate face muzica. În acest tablou o fată cântă la un pian ce se întinde pe treptele unei scări în spirală. Scările sugerează înălțimea, acea înălțime a spiritului pe care o putem dobândi prin muzică. În acest tablou nu numai fata cântă, ci și păsările care stau așezate pe coiful ei. Este o comuniune între om și natură, prin muzică. Observăm pe jos mai multe hârtii cu note muzicale. Ne putem întreba, oare ce muzică se aude în acest tablou? Oare ce partituri clasice interpretează fata? Sa fie oare Clair de Lune a lui Debussy? sau A fost odată în Paris a lui Erik Satie? Sau poate că sunt de fapt Nocturnele lui Chopin. Da, pun pariu că Nocturnele lui Chopin se aud in acest tablou…(Marius)

 

circle of time

Fiecare dintre noi avem pe acest pământ un timp pe care îl numim viață. „Totul ia timp…și timpul ia tot”, spunea Mihai Eminescu.

Cercul timpului nostru este unul limitat și nimeni nu știe când se va închide. Numai de noi depinde însă cum îl desenăm, până când este gata. Și, mai ales, cu ce desenăm?

Ne putem pune o mască, să nu ne sară culorile în ochi. Sau să nu ne vadă lumea în profunzime. Sau ne  putem da masca la o parte și să desenăm cu sufletul.

În această viață, cel mai important este să ne arătăm culorile din inimă și să desenem frumos împreună. Să facem din viață o artă.

Cam așa văd eu pictura aceasta(Circle of Time) și vă las și pe voi să îmi spuneți ce vedeți. (Nicoleta)

 

48

În desenul Perfect Stranger Luna îi cântă o serenadă Soarelui, în mijlocul tuturor elementelor( metal, piatră, pădure-lemn, aer, apă.) E prezent și regnul animal prin intermediul pisicii. Avem deci o simfonie a Universului. (Anasylvie)

Delighted-by-light-III.jpg

În Delighted by Light III, cei doi protagoniști iau o cină romantică la apus( sau la răsărit, un mic dejun neobișnuit). Par a fi din secolul al XVIII-lea sau pe acolo, dar ea are un guler stil Tudor. Dau cu zarul, deci sunt fataliști. El totuși are becuri atașate la pălărie, deși doar unul este aprins, deci nu își folosește întreaga capacitate. Amândoi lasă să vorbească vinul și zarurile. (AnaSylvie)

 

Music of the Night

În Music of the Night, în fiecare noapte, după ce toate pleoapele s-au închis și toate mințile au adormit, măreața lună coboară pe pământ și se face mică-mică, cât un pumn de lumină și însuflețește o harpă alcătuită din lujerii plantelor.  De jur împrejurul ei, toate florile, frunzele, roadele și păsările prind viață și încep să cânte atât de dulce și suav, încât toți greierii, înzestrați și ei cu chipuri umane pentru un ceas, amuțesc cu gurile deschise, neîndrăznind să iasă din umbra firelor de iarbă.  Se străduiesc din răsputeri să învețe cântecul lunii, iar de îndată ce aceasta se ridică, maiestuoasă, înapoi pe tronul ei ceresc, încearcă să reproducă cele auzite. Noapte de noapte, greierii se chinuie să cuprindă orchestra lunii în chitara lor minusculă. Noapte de noapte, cântul greierilor se aude până departe,  osteneala lor umple lumea, însă nu izbutesc niciodată să găsească acordurile potrivite. Luna, de sus, le vede deznădejdea și i se face milă, așa că se coboară zi de zi, încercând să le aline durerea și să îi învețe taina.

Aceea este adevărata muzică a nopții, aceea este adevărata simfonie a naturii, aceea este cea mai mare taină a întunericului, pentru că niciun om nu o va cunoaște vreodată. (MeddArtis)

 

Teleportation

Mie tabloul Teleportation mi-a atras atenţia şi am identificat câteva simboluri în el. Ziua şi noaptea (sugerată de lampa aprinsă), elemente din natură (apă, lemn, foc – tot de la lampă), anotimpurile – iarna sugerată de schiuri, toamna, vara. Culorile albastru, portocaliu şi verde sunt de asemenea asociate şi acelor anotimpuri, dar şi elementelor cer, apă, foc.

Cel care învârte de manetă are alura unui dirijor şi ar putea simboliza trecutul şi întoarcerea la el – şi prin schiurile întoarse, şi prin faptul că, prin „acţiunile” lui, ea pare că devine nostalgică. Ea- reprezentată ca un valet de pe cărţile de joc, alături de romburile de pe faţa de masă mă duce cu gândul la viaţa ca o sumă de alegeri, ca o loterie.

Şi bineînţeles, elementul central, muzica prin care te poţi întoarce în timp, retrăind clipe trecute, dar pe măsură ce se aude o melodie, trec şi clipe din prezent, asta fiind sugerată prin frunzele uscate care cad. (Potecuța)

 

Distant Call of Unbeknown Aspiration

Tabloul Distant Call of Unbeknown Aspiration este impresionant. Îmi transmite o stare de celebrare a frumuseții. Femeia, în chip de zeiță, este așezată în centrul universului, mai sus de terestru, la nivelul norilor. Probabil este închipuirea zeiței frumuseții, din Mitologia antică. Mă fascinează amornizarea culorilor și cumințenia transpunerii acestei frumuseți, care invită la descoperire.(Anca)

Vă mulțumesc tuturor că ați răspuns la propunerea mea! 

 

 

 

 

 

Reclame

Read Full Post »

Dacă la ora trecută dedicată pictoriței Remedios Varo o prezentam pe aceasta într-o ipostază mai aeriană, de vânătoare de stele, azi  mă voi axa pe acele tablouri în care personajele se deplasează cu diferite mijloace de locomoție, de la banala bicicletă până la tot felul de mașinării fantastice inspirate de propria-i imaginație.

Azi la Centru sunt patru copii, pe care cu greu îi smulg din joaca lor pentru a le ține lecția de artă. E drept, niciun obiect de studiu, oricât de atractiv ar fi, nu poate concura cu jocurile copilăriei.

Din cei patru, o fetiță pleacă mai devreme acasă, iar alta face curat în încăpere, așa că rămân doi băieți, D., de șase ani, pe care-l văd azi pentru prima oară, și F., de 11 ani, care s-a remarcat la orele anterioare ca un poznaș al Centrului.

În introducere le vorbesc despre pictoriță ca de o mare amatoare a mersului pe bicicletă, așa cum reiese din multe picturi de-ale ei în care își face autoportretul pedalând, ca în imaginea următoare:

 

Untitled

Îi întreb pe cei mici ce mijloace de deplasare cunosc. D., ridicându-se la fiecare răspuns în picioare, dă  exemple din lumea noastră, cum ar fi trenul, autobuzul, iar F. răspunde tramvaiul, cu care precizează că merge fără bilet. 🙂 La rândul meu le arăt câteva dintre cele aflate în lumea imaginară a lui Remedios.

2

În pictura numită Champion Driver, aflată în stânga,  artista pare să se inspire din regnul animal, de la o omidă sau poate de la un miriapod, căci așa cum acestea au mai multe picioare pentru a se deplasa, la fel și personajul ei are mai multe roți. Observăm cum aici natura și tehnologia se întrepătrund. Acolo unde eu cred că este un  peisaj autumnal care alcătuiește capul și corpul creaturii,  F.  vede un tren în flăcări care are în vârf un chip de fată, iar în față un GPS.

În Hairy Locomotion, din dreapta, se observă trei bărbați cu capul în nori la propriu, care-și folosesc propriile mustăți ca pe niște ghidoane și se deplasează cu propriile bărbi.  Sau merg prin barbă, cum spune F. O femeie este luată pe sus de barba unui om aflat la o fereastră. Niciunul dintre aceste personaje nu atinge pământul. Tabloul  îi inspiră unui  copil trei haiduci, dintre care unul o trage pe femeie de păr.  Fereastra de deasupra e pentru F. o cameră de supraveghere, dar  băiețelul de șase ani, D, își dă seama că nu exista așa ceva pe vremea în care a trăit Varo.

4

În Expedition Aqua Aurea De de părere că în sanie sunt niște personaje ca în iconițe, iar F., ca de obicei pus pe glume, ne spune că aceea e sania lui Moș Crăciun.  Tot F., comentând tabloul Caravan, observă „ o căruță” la care pedalează un vrăjitor, iar în interior cântă o femeie la pian și roțile din spate funcționează pe baza vântului.

 

În continuare le arăt copiilor o serie de ambarcațiuni fantastice pictate de artistă, printre care și cea din tabloul numit Fetele familiei Arnus. Pictura ne arată un dublu portret care se diferențiază de cele tradiționale prin faptul că e amplasată într-un decor acvatic. Lui F. vasul în formă de căluț de mare îi pare un fel de iaht de unde putem vedea răsăritul.

În pictura Exploring the Sources of the Orinoco River remarcăm un navigator androgin care și-a făcut un vas dintr-o vestă, iar dintr-o încăpere se observă un pahar cu apă care se varsă și care creează în timp o întindere mare de apă cum e fluviul Orinoco. Cine ar fi spus că de la un pahar cu apă s-ar putea ajunge la un fluviu?

F. intuiește că în această pictură este reprezentată o pădure inundată, pe care Remedios chiar a văzut-o în călătoria ei în Venezuela. În plan spiritual, paharul cu apă e de fapt un pocal( Sfântul Graal), iar călătoria personajului androgin e în fapt o călătorie spirituală. (p. 169)

3.png

După ce trecem în revistă toate aceste mijloace de deplasare din imaginația lui Remedios, ne concentrăm pe personajele hibrid create de aceasta.

 

În Twisted Roads, din stânga, nu mai vedem o biciclistă, ca în alte tablouri, ci o femeie ale cărei picioare au fost subtituite de o roată, rezultând astfel o femeie-monociclu. Acesta este un motiv pentru D. să considere personajul  o vrăjitoare care poate să facă magie pentru că are o roată în loc de picioare. Femeia are un accesoriu tipic suprarealist, o umbrelă, care se termină într-o elice. La fel ca în Hairy Locomotion, un bărbat încearcă să înșface personajul feminin, dar nu cu ajutorul bărbii, ci cu un vârf al mustății. De data aceasta, monociclul și umbrela-elice sunt indicii care sugerează că femeia scapă din prinsoarea bărbatului.

5

 

În Creation of Birds, femeia-bufniță desenează păsări cu un stilou care e conectat prin vioară la inima ei. Păsările devin vii și zboară pe fereastră (p.181). D. vede în acest tablou un om costumat, iar. F. consideră că aici e o fată care are la gât un colier cu o vioară, iar desenul ei prinde viață. 

6

 

În tabloul Cat-Man,  Varo a folosit procedeul suprarealist al decalcomaniei și, plecând de la o pată de cerneală, a creat o ființă  jumătate om, jumătate pisoi. În privința picturii din dreapta, numită Personage, copiii intră în polemici, D. susținând că ar fi vorba despre un monstru, iar F, că artista a pictat o  fantomă-mumie.

7

 

În tabloul final, The Encounter, Remedios abordează tema dublului, în care personajul feminin are în fața sa un cufăr întredeschis din care se reflectă, ca într-o oglindă, chipul  acestuia. D. crede că în lada cu capac se află o fantomă, iar F. vede o reflexie a fetei vrăjitoare. În fundal se văd două rafturi cu mai multe cutii. Îi întreb pe copii ce s-ar putea afla în ele. F. răspunde că se află mama, tata, sora, fratele siluetei în albastru, iar D. își imaginează că în cufere sunt amintiri, desene și fructe. Intru și eu în joc și îmi imaginez că în cufere se află versiuni trecute sau viitoare ale doamnei în albastru.

encounter.jpg

La sfârșit, le ofer copiilor câteva reproduceri după tablourile pe care le-am comentat împreună. D. le alege cu ochii închiși, iar F. le schimbă cu altele. Întrebarea mea de final, nerostită, e cu ce vor rămâne peste ani cei doi copii din această oră de artă.

Bibliografie:

Kaplan Janet A., Remedios Varo: Unexpected Journeys, New York, Abbeville Press Publishers, 2000.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Luca

Din capitolul 3

Predica lui Ioan Botezătorul;

„…mulțimile îl întrebau, zicând: <<Așadar, ce să facem?>>Iar el, răspunzând le zicea: <<Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, și cel ce are bucate să facă la fel.>>Și au venit și vameșii să se boteze și i-au zis: <<Învățătorule, noi ce să facem?>>Iar el le-a răspuns: <<Să nu faceți nimic mai mult decât vă este rânduit.>>Îl întrebau însă și ostașii, zicând: <<Dar noi ce să facem?>>Și le-a zis: <<Să nu asupriți pe nimeni, să nu-l învinuiți pe nedrept și să vă mulțumiți cu lefurile voastre.>> ”

mărturia sa despre Hristos

„Iar cum tot poporul era în așteptare și toți se întrebau în inimile lor despre Ioan: <<Nu cumva el este Hristosul?>>, Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: <<Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor; Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc; a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să curețe aria și să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins. >>Și la multe altele îndemnând, îi binevestea poporului vestea cea bună. ”

„Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, și pentru toate relele pe care le făcuse Irod, tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniță.”

Botezul Domnului

„Și a fost că după ce s’a botezat tot poporul, botezându-Se și Iisus și rugându-se, s’a deschis cerul și Duhul Sfânt S’a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; și glas din cer s’a făcut: <<Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru tine am binevoit.>>”

Genealogia lui Iisus

„Și însuși Iisus era ca de treizeci de ani când a început, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif etc.”

Din capitolul 4

Postul și ispitirea lui Iisus

„Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; și a fost dus de duhul în pustie timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Și în acele zile El n’a mâncat nimic; și când ele s’au încheiat, El a flămânzit. Și I-a zis diavolul: <<Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine.>>Și i-a răspuns Iisus: <<Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu.>>”

„Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o clipă toate împărățiile lumii.  Și I-a zis diavolul: <<Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și slava lor, căci mie mi-a fost dată și eu o dau cui vreau. Așadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată.>> Și, răspunzând, Iisus i-a zis: <<Mergi înapoia mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești.>>”

„Și L-a dus în Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: <<Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos, că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească; și ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ți-l izbești de piatră. >>Și, răspunzând, Iisus, i-a zis: <<S’a spus: Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău.>>”

„Și diavolul, sfârșind toată ispita, s’a îndepărtat de la El, până la o vreme.”

Începutul predicii Sale în Galileea

„Și S-a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; și vestea despre El a ieșit în tot ținutul dimprejur. Și învăța în sinagogile lor, slăvit fiind de toți. ”

„Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S’a ridicat să citească. Și I s’a dat cartea profetului Isaia. Și deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc libertate și orbilor vedere, pe cei asupriți să-i trimit în libertate și să vestesc anul bineprimit al Domnului.”

„Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupră-I. Și a început să le spună: <<Astăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre. >>Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui  și ziceau: <<Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…>>Și El le-a zis: <<Nicio’ndoială că-Mi veți spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuți!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le și aici, în patria ta…>>Și le-a zis: <<Adevăr vă spun Eu vouă că niciun profet nu este bineprimit în patria sa. >>”

„Și adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani și șase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, și la niciuna din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s’a curățit, ci numai  Neeman Sirianul.”

Iisus începe să predice în Capernaum

„Și S’a coborât la Capernaum, cetate a Galileii; și îi învăța sâmbăta. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Său era cu putere.”

„Iar în apusul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare din ei, îi vindeca. Și din mulți ieșeau și demoni, care strigau și ziceau: <<Tu ești Fiul lui Dumnezeu!>>Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei știau că El este Hristosul.”

„Iar când s’a făcut ziuă, a ieșit și S’a dus într’un loc pustiu; și mulțimile Îl căutau și au venit până la El, și-L țineau să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: <<Trebuie ca și altor cetăți să le binevestesc împărăția lui Dumnezeu, că pentru aceasta am fost trimis.>>Și propovăduia în sinagogile Galileii.”

Sursa imaginii:

http://ziarullumina.ro/sfantul-luca-evanghelistul-pildelor-38298.html

Read Full Post »

carte-nicoleta-bunduc

Dragi cititori, ieri, 5 octombrie 2018, am participat la un eveniment de suflet pentru mine, și anume lansarea de carte a unei prietene pe nume Nicoleta Bunduc. Cartea ei, 10 povești, aduce împreună zece oameni frumoși care au trecut prin dificultăți insurmontabile pentru mulți dintre noi, dar pe care aceștia le-au învins, devenind apoi mult mai puternici.

Dacă de obicei scriu articole despre evenimentele la care particip, de data aceasta i-a venit rândul unei poezii să permanentizeze clipa magică în care am fost cu toții alături:

Campioni fără trofee

Cu cât se pune mai mult

reflectorul

pe vulnerabilitățile

celor zece incredibili,

cu atât propria-mi

vulnerabilitate

e exteriorizată

prin lacrimi.

Campionii fără trofee

mă aduc acasă.

(Text dedicat Nicoletei Bunduc, autoarea cărții 10 povești)

43195412_529762407472546_5819315626744741888_n

Notă:

Reportajele din cartea 10 povești fac parte din proiectul de voluntariat #Saniting, creat de Nicoleta Bunduc în 2017. Scopul  acestuia este de a oferi suport emoțional oamenilor aflați în situații dificile. Pentru detalii puteți accesa: http://saniting.com/

 

 

 

Read Full Post »