Citate preferate din Evanghelia după Luca(4)

Din capitolul 7

Trimișii lui Ioan Botezătorul

„Și chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: <<Tu ești Cel ce va să vină sau pe altul să așteptăm?>>Și venind la El, bărbații I-au zis: <<Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu ești Cel ce va să vină sau pe altul să așteptăm?>>Și în ceasul acela El pe mulți i-a vindecat de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea. Și răspunzându-le, le-a zis: <<Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan cele ce-ați văzut și-ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește; și fericit este acela care nu se va poticni întru Mine. >>”

Ungerea lui Iisus de către o femeie păcătoasă

„Și iată că era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui,  plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei le ștergea. Și-I săruta picioarele și le ungea cu mir.”

„Și întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:<<O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele și cu părul capului ei le-a șters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. De aceea îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puțin, puțin iubește.>>Și i-a zis ei: <<Iertate îți sunt păcatele!>>Și cei ce ședeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: <<Cine este acesta, care și iartă păcate?>>Și i-a spus femeii: <<Credința ta te-a mântuit; mergi în pace.>>”

Din capitolul 8

Parabola semănătorului

„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s’a uscat, pentru că nu avea umezeală. Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o. Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit. Pe acestea spunându-le, a strigat: <<Cel ce are urechi de auzit să audă!>>

Și ucenicii Săi îl întrebau ce înseamnă această parabolă. Iar El a zis: <<Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă.

Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată și bună, îl păstrează și rodesc întru răbdare.>>”

Făclia’n sfeșnic

„Nimeni, aprinzând făclia, n’o acoperă cu un vas, nici n’o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut și nimic tainic care să nu se cunoască și să nu vină la lumina zilei. Așadar, luați seama cum auziți: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are.”

Mama și frații lui Iisus

„Mama Mea și frații Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc.”

Potolirea furtunii

„Și a fost că într’una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și le-a zis: ;<<Să trecem de partea cealaltă a lacului>>Și au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Și s’a lăsat pe lac o furtună de vânt și se umpleau de apă și erau în primejdie. Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: <<Învățătorule, Învățătorule, pierim!…>>Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei; și ele au încetat și s’a făcut liniște. Și le-a zis: <<Unde vă este credința?>>Iar ei, cuprinși de teamă, se mirau, zicând unii către alții: <<Cine este Acesta?  că și vânturilor și apei le poruncește, și ele Îl ascultă?>>”

Vindecarea femeii cu scurgere de sânge

„<<S’a atins de mine cineva. Căci Eu am simțit puterea care a ieșit din Mine.>> Atunci femeia, văzând că n’a rămas tăinuită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus în fața întregului popor din ce pricină s’a atins de El și cum  de’ndată s’a tămăduit. Iar El i-a zis: <<Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!>>”

Învierea fiicei lui Iair

„Și, pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: <<Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învățător.>>Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: <<Nu te teme; tu crede numai, și ea se va mântui.>>”

„Și toți plângeau și se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: <<Nu plângeți; n’a murit, ci doarme. >>Și ei îl luau în râs,  știind că ea a murit. Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: <<Copilă, scoală-te!>>Și s’a întors duhul ei, și ea în chiar clipa aceea a înviat; și El a poruncit să i se dea să mănânce. Și părinții ei au rămas încremeniți. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s’a petrecut.”

Din capitolul 9

Trimiterea celor doisprezece

„Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi. Și le-a zis: <<Să nu luați nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să nu plecați. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieșiți din cetatea aceea scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor.>>”

„Iar ei au plecat și treceau prin sate binevestind și vindecând pretutindeni.”

Săturarea celor cinci mii

„Iar Iisus, luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulțimii. Și au mâncat și s’au săturat toți; și au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coșuri pline de fărâmituri!”

Mărturisirea lui Petru

„Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: <<Cine zic mulțimile că sunt Eu?>> iar ei, răspunzând, au zis: <<Ioan Botezătorul; iar alții Ilie, iar alții că a înviat un profet din cei vechi.>>Și El le-a zis: <<Dar voi, voi cine ziceți că sunt Eu?>>Iar Petru, răspunzând, a zis:<<Hristosul lui Dumnezeu.>>Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui. zicând: <<Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învie.>>”

Întâia vestire a patimilor

„Și tuturor le spunea:<<Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela O va mântui. Că ce-i folosește omului dacă va câștiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu.>>”

Schimbarea la față

„Iar la vreo opt zile după cuvintele acestea i-a luat pe Petru și pe Ioan și pe Iacob și S’a suit în munte ca să Se roage. Și a fost că pe când Se ruga, înfățișarea feței Sale a devenit alta și îmbrăcămintea Lui albă, strălucind. Și iată, doi bărbați vorbeau cu El; aceștia erau Moise și Ilie care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Său pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. Iar Petru și cei împreună cu El erau îngreuiați de somn; și când s’au deșteptat, I-au văzut slava și pe cei doi bărbați stând cu El. Și a fost că pe când aceștia se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: <<Învățătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie>>-el neștiind ce spune. Și pe când vorbea el acestea, s’a făcut un nor și i-a umbrit; și și s’au înspăimântat când au intrat în nor. Și glas s’a făcut din nor, zicând: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultați!>>Și când glasul a trecut, Iisus s’a aflat singur. Și ei au tăcut; și în acele zile n’au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră.”

Cine este cel mai mare?

„…cel ce este mai mic între voi toți, acela este mai mare.”

„Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

 

Publicitate

Read Full Post »

Despre Taxi Gratis și alte povești pe roți(2)

Despre proiectul Taxi Gratis, prin care un tânăr bucureștean face voluntariat pe roți, transportând gratuit la spitale pacienți lipsiți de posibilități materiale, am aflat vara trecută pe un blog.

Momentul în care am dat peste povestea lui Alex Bobeș a coincis cu unul de cumpănă pentru mama și mine, în care ea făcea chimioterapie, iar motanul nostru se afla la rândul lui într-o situație critică.

Mâhnirea noastră era amplificată de faptul că unii taximetriști ne refuzau cursa, invocând fie distanța prea mică până la cabinetul veterinar, fie o presupusă alergie la pisici.

Unul dintre aceștia a preluat la un moment dat o cursă de-a mamei de la spitalul oncologic, iar ea, deși este un om de o rară bunătate, l-a întrebat sarcastic: aveți alergie și la cancer?

În cele 86 de zile cât a durat tratamentul lui Kotik am întâlnit atâtea refuzuri  din partea conducătorilor de taxi, încât până la urmă am ales să mergem cu el pe jos până la veterinar și înapoi.

Într-o altă zi, după ce mama s-a externat, am vrut să luăm un taxi de la supermarket și majoritatea șoferilor ne-au refuzat, văzând-o cu o mască chirurgicală la gură pe care o purta pentru a-și proteja organismul de eventuali viruși. Unul dintre șoferi a avut chiar lipsa de delicatețe să o întrebe de ce boală suferă.

Trebuie să recunosc însă că am întâlnit și oameni drăguți care ne-au ajutat să nu facem generalizări negative despre această categorie profesională.

Am cunoscut ieri un astfel de domn, când veneam de la un supermarket, care ne-a întâmpinat cu Șostakovici în surdină, fapt care i-a evocat mamei filmul Ghepardul, iar mie, concertele lui André Rieu.

Domnia sa ne-a povestit cum o femeie în doliu a fost refuzată pe rând de mai mulți colegi de-ai săi pe motiv că era prea scurtă cursa, dar acesta nu numai că acceptat-o, dar nu a taxat-o decât cu un leu. Doamna respectivă, plângând, i-a cerut numele și a promis că o să-l pomenească în rugăciuni.

La scurt timp după această întâmplare, domnul a primit comandă pentru o cursă de 80 de lei. Concluzia domniei sale a fost că restul colegilor și-au alungat norocul.

Întâmplarea de ieri mi-a amintit de voluntarul din București care transportă gratuit la spital oameni nevoiași și care face dovada că se poate face primăvară cu o floare. În inima celui care o primește.

Sursa foto: https://www.iqool.ro/taxi-gratis-transporta-gratuit-persoane-cu-probleme-de-sanatate/

Notă: Aceasta e cea de-a doua versiune a textului Despre Taxi și alte povești pe roți scrisă după ce ieri mi-a dispărut de pe blog prima variantă. L-am scris la furie și la supărare, dar nu m-am lăsat și tot l-am scris. Datorită sfatului Iustinei, pentru care îi mulțumesc, am găsit azi prima variantă și mi-a venit să plâng de bucurie după ce ieri am plâns de nervi.

 

Read Full Post »

Despre Taxi Gratis și alte povești pe roți(1)

Despre proiectul Taxi Gratis, prin care un tânăr bucureștean face voluntariat pe roți, transportând gratuit la spitale pacienți lipsiți de posibilități materiale, am aflat vara trecută pe un blog.

Momentul în care am dat peste povestea lui Alex Bobeș a coincis cu unul de cumpănă pentru mama și mine, în care ea făcea chimioterapie, iar motanul nostru se afla la rândul lui într-o situație critică, în care carnea îi curgea de pe el pe o mare suprafață de corp.

Durerea de a-l vedea într-o asemenea stare ne-a fost amplificată și de faptul că unii șoferi de taxi ori nu acceptau o cursă scurtă, ori pretindeau că sunt alergici la pisici.De unul dintre taximetriști ne amintim în mod expres, pentru că a fost același care a preluat cursa mamei de la spitalul oncologic până acasă. Recunoscându-l, mama, care de obicei e de o rară omenie, l-a întrebat sarcastic dacă nu cumva e alergic și la cancer.

În cele 86 de zile cât a durat tratamentul lui Kotik, pe care îl numeam în glumă Tenerife, pentru că ne-a costat cât o vacanță scumpă, am întâlnit mulți presupuși taximetriști alergici la pisici care refuzau cursa, dar și câțiva oameni cumsecade care mă salvau de la generalizări negative. Pentru că alergicii dominau însă, până la urmă ne-am văzut nevoite să-l transportăm pe motan pe jos pentru a nu mai intra în contact cu aceștia.

De aceea, în tot în acel interval îmi revenea în minte povestea tânărului IT-ist din București care-și pune mașina la dispoziție în mod gratuit celor aflați în nevoi și mă bucuram că există măcar un astfel de om.

A urmat apoi un alt moment dificil în care mi-am amintit de el,  după externarea mamei,  pe când voiam să luăm un taxi de la supermarket spre casă, iar ea purta o mască chirurgicală pe față pentru a-și proteja de eventuali viruși organismul slăbit.

Am fost refuzate pe bandă rulantă de șoferi, ba unul dintre ei a avut chiar lipsa de delicatețe să o întrebe de ce boală suferă. Până la urmă s-a îndurat de noi un domn și ne-a dus acasă. Așa că iar mi-am spus să nu fac generalizări, că oamenii sunt de toate culorile și ar fi incorect să spun despre o întreagă tagmă că e într-un fel anume.

Ieri am avut însă parte de un alt fel de  poveste pe roți, pe drumul de întoarcere de la supermarket. Domnul taximetrist care a preluat comanda asculta în surdină Șostakovici, prilej pentru mama de a-și aminti de filmul Ghepardul, iar pentru mine de a pomeni de André Rieu.

Domnia sa ne-a povestit o întâmplare în care o clientă în doliu a fost refuzată de mai mulți colegi de-ai săi, pe motiv că e o cursă prea scurtă. Domnul respectiv a acceptat cursa și nu i-a luat mai mult de un leu. Femeia l-a întrebat plângând cum se numește, pentru a-l pomeni în rugăciuni. La scurt timp, domnul a avut o cursă în valoare de optzeci de lei. Așa cum bine a  concluzionat domnia sa, colegii săi și-au alungat norocul.

Și iar mi-am amintit de voluntarul bucureștean. Și mi-am dat seama că se face primăvară cu o floare. În inima celui care o primește.

Sursa foto: https://alexandruguzi.ro/taxiul-social-alex-bobes-omul-din-spatele-unui-proiect-cu-suflet-taxi-gratis/

Notă: Aceasta e prima versiune a textului Despre Taxi Gratis și alte povești pe roți, care ieri a dispărut de pe blog, spre disperarea mea. Datorită Iustinei, căreia îi mulțumesc din suflet, l-am recuperat, găsindu-l în email, pentru că sunt abonată la propriul blog.

 

Read Full Post »

Pe unde-mi umbli, copilărie?

 

Pe unde-mi umbli, copilărie? e  titlul folderului cu fotografii din primii mei ani de viață. Mi-am amintit de el zilele trecute, pe când ascultam melodia creată de cei de la Firma pentru poezia O, rămâi… Mai exact versurile Unde ești, copilărie/Cu pădurea ta, cu tot?

Pentru că provin dintr-o familie disfuncțională ideea de copilărie fericită mi-ar fi fost complet străină dacă nu aș fi avut parte de refugiul la bunica mea paternă, care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri din anii inocenței.

Și totuși, chiar și cu acele momente unice, am simțit mereu că mi-a fost furată copilăria și că așa, cum spunea Octavian Paler, Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată.

Până într-o zi când am citit undeva ideea că,  dacă n-ai avut parte de o copilărie fericită poți să ți-o construiești la vârsta adultă. Mi s-a părut o idee grozavă. Și, ceea ce a fost o surpriză pentru mine, e că eu deja făceam deja acest lucru prin diferite modalități.

Una dintre ele este lecturarea, la maturitate, a unor cărți pentru copii,  fie citite în copilărie, fie descoperite recent. Primele îmi trezesc amintiri citite foarte dragi, de pe vremea când personaje ca Heidi, Luna-Betiluna, Dora-Minodora sau Habarnam erau oameni la fel de reali ca părinții și prietenii mei.

O altă cale presupune implicarea în activități handmade pentru copii. Am creat o întreagă grădină zoologică din mărgele și sârmă modelatoare și m-am bucurat pentru fiecare șopârliță, buburuză, pisică, bufniță ș.a. care mi-a ieșit din mâini.

O modalitate foarte eficientă de construire a unei copilării fericite la vârsta adultă o reprezintă, din punctul meu de vedere, voluntariatul în care interacționezi cu copii și vezi lumea prin ochii lor. Lecțiile de artă pentru cei mici mi-au oferit perspectiva inedită a copiilor asupra artei și nu o dată ei m-au învățat să privesc mai cu atenție  tablourile prezentate.

De asemenea, introduc ideea de joc în preocupările mele-mă joc cu pisicile mele,  joc(rar) câte un joc pe calculator.

Am învățat, în urma participării la niște cursuri de engleză americană să introduc jocul și în procesul de învățare, într-un fel să mă joc de-a școala ca pe vremuri.

Toate aceste gânduri mi-au venit în minte înainte de a merge să-mi procur un pic de copilărie( să-mi cumpăr cărticele franțuzești pentru copii), iar la întoarcere am văzut o fetiță care scutura un copac și care i-a spus tatălui ei, Uite tati, ninge-n sus!, o replică potrivită pentru încheierea unui articol despre copilărie și redobândirea ei.

 

 

 

Read Full Post »

Alte 15 citate preferate de mama

 

Pentru cei care v-ați întrebat poate cum se mai simte mama, vă pot spune că se recuperează de pe urma operației la ficat și se pregătește psihic pentru noua operație la colon pe care o va avea la puțin timp după data de 28 ianuarie. Gândul că iar va lipsi de acasă mă strânge în spate. Poate de aceea mi-am propus să fac o selecție cu alte 15 citate preferate de ea să-mi țină de urât când ea va fi internată. Acestea sunt următoarele:

 

„Cel mai bun profesor e liniștea,  pentru că ne învață totul fără să vorbească. ” (Maurice Zundel)

 

„Nu trebuie să îţi doreşti să fii în fiecare moment fericit, cred că este vorba de o neînţelegere a omului în raport cu ce e bine pentru el şi cu ce nu este bine. Omul consideră că, dacă are o problemă, este nefericit. Dar nu problema îl face nefericit, ci frica de ea. Oamenii îşi gândesc fericirea ca o absenţă a oricăror probleme din viaţa lor şi întotdeauna când apare o problemă încearcă să o elimine, nu să o rezolve. Eu traduc fericirea în sentimentul de împlinire.” (Părintele Pantelimon, Mănăstirea Oașa)

 

„Un om fericit și împăcat cu sine niciodata nu va jigni, critica sau condamna, pentru că el nu și-ar da niciodată pacea interioară pe războiul exterior!”

 

„Totul are o rânduială și fiecare dar își are rostul și vremea sa. ” (Savatie Baștovoi)

 

„Liniștea e una dintre formele perfecte ale artei conversației.” (William Hazlitt)

 

„Există tăceri care spun multe, așa cum există cuvinte care nu înseamnă nimic.”(Edith Piaf)

 

„Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. ” (Garabet Ibrăileanu)

 

„O zi a trecut domol, liniştită şi s-a dus pentru totdeauna cu clipele ei, cu clipele noastre.” (Ionel Teodoreanu)

 

„Înțelepciunea vieții este simplă. Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.” (Nicolae Iorga)

 

„Omul este înclinat să îşi numere necazurile, dar nu şi bucuriile. Dacă ar ține cont aşa cum trebuie de evenimentele vieţii, şi-ar da seama că are destule motive pentru a fi fericit.” (Dostoievski)

 

„Una dintre cele mai puternice amintiri ale copilăriei oamenilor este mirosul casei bunicii.” (Adriana Trigiani)

 

„Locul cel mai frumos în care putem dormi este gândul cuiva.”(Antonio Curnetta)

 

„Atâta timp cât străluceşte soarele, nu trebuie să-ţi doreşti luna.”(Proverb rusesc)

 

„Există un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie să vorbești spre a te înțelege, nici să te sfătuiești spre a acționa în comun.”(Nicolae Titulescu)

 

„Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate. ” (Mircea Eliade)

Read Full Post »