- Faptul că mama, după ce a spus inițial că nu o mai bucură nimic, și-a schimbat dispoziția. A început să-și facă bucurii mici, cum ar fi aceea de a-și cumpăra o pălărie, de a-și comanda un parfum sau de a-și vopsi părul.
- Am terminat cartea, mai am de adăugat bibliografia.
- A., prietena lui M., mă ajută cu ilustrarea cărții.
- M-am bucurat cum a perceput M.N.Z. capitolul despre sincronicități. Aveam îndoieli dacă să-l includ sau nu în carte, dar mi-am dat seama vorbind cu ea că aș ciunti o parte din mine dacă nu l-aș insera.
- C. m-a ajutat să scap de reclamele de pe net. Mulțumesc, C.!
- Un detaliu amuzant în basmul Zoril, Zoril di Zâuî, cules de fostul meu profesor de folclor, domnul Ion H. Ciubotaru: Zmăul dă mâna cu Zoril și îl pune la masă înainte de a se lupta cu el.
- Prima zi în care am purtat rochia multicoloră cu saboții roșii și pălărie bej. Îmi place mult combinația asta veselă.
- Zmeurăăăă și plăcinteee!
- Comentariile uimitoare ale lui M. la cartea mea și sentimentul că am făcut o treabă bună scriind-o.
- Trei sincronicități ce-l au ca protagonist pe Părintele Paisie Aghioritul – citatul despre animale, cartea găsită de prietenul de condei M. și un nou citat-dedicație din cartea Războiul nevăzut, primită în dar de la O.
- Schimbul de rugăciuni cu O.- care s-a rugat Sf. Modest pentru sănătatea motanului meu atât de greu încercat, iar eu m-am rugat la Sf. Nectarie pentru reușita lui O. la facultate.
- Răbdarea pe care o are M.L. cu mine. E o persoană minunată!
- Emoția pe care pagina de Mulțumiri i-a stârnit-o A.G. Ce suflețel sensibil!
- M-am îmbrăcat cu rochița verde cu imprimeuri multicolore. Culoarea a fost dintotdeauna terapeutică pentru mine, nu-mi imaginez viața fără ea și de aceea prefer orice color – fie film, fie fotografie – chiar dacă înțeleg că adesea imaginile alb-negru au un plus de expresivitate.
- Andrada a realizat prima copertă a cărții mele. E superbă, mi-a depășit orice așteptări. Încet-încet visul meu nebun prinde contur. Doamne-ajută!
- O emisiune văzută pe TV5 în care un ornitolog imita trilurile păsărilor și felul în care acestea îi răspundeau. Interesant e că el nu putea înțelege limbajul păsărilor și prin asta sunetele lui mimetice nu erau diferite de cele ale unui papagal, care imită sunete fără să le priceapă. Dar nici nu e nevoie ca omul să le știe pe toate, trebuie să-și păstreze și natura misterul său, doar e o ea, nu?
- Pe 6 iulie s-au împlinit 3 ani de când Kotikuț e la noi.
- Trezvia mamei: veșnicia-i aparține lui Dumnezeu. Noi suntem doar suflete de împrumut. Devenim veșnici prin ceea ce facem, nu prin ceea ce suntem. (7 iulie 2019)
- Ziua prietenei care are chipul copilăriei mele. N-am inspirație niciodată la urări, în schimb mama, da. Reproduc aici mesajul pe care i l-a trimis: Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri alese: frumusețe, înțelepciune, bunătate. Mă închin Lui și-L rog să-ți dea sănătate, pace și armonie.
- Mama mi-a arătat un citat din cartea pe care o citește, Peștera, de José Saramago: Este foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe.
- Percepția Mariei B. privind coperta creată de Andrada m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină nouă.
- Operația lui Kotik a fost o reușită. Ce ne mai certa că l-am „părăsit” pentru o noapte la clinică! Și apoi, câtă bucurie pe el când a ajuns acasă și totul îi era familiar! Torcea continuu, mititelul!
Sursa foto 1:aici
Sursa foto 2: aici
Sursa foto 3: arhivă personală.