Dacă m-ar întreba cineva cum arată fericirea aș răspunde fără ezitare: ca în picturile artistului rus Victor Nizovtsev. E genul acela de fericire pe care vrei să o împărtășești cu alții și de care ai parte dacă închizi pentru un timp ochii de adult și-i deschizi pe cei de copil.
Lumea sa e cea a peștișorului de aur, a sirenelor care adună perle din adâncurile mării, a îngerilor care cântă la flaut sau fac baloane de săpun ori a arlechinilor.
Peștișorul de aur e uneori multiplicat și îl găsim în cele mai surprinzătoare locuri: în pălăria bunicului, așezământ de pe care bunicii le citesc povești nepoților, culcuș pentru cei mici.
Îngerii sunt reprezentați diferit, ori ca fetițe și băieți, ori ca adulți, dar și unii, și alții creează magie prin prezența lor.
Chiar și toamna e înaripată, artistul surprinde însuși zborul, în autoportretele sale se pictează adesea levitând deasupra pământului.
În acest univers al copilăriei, bunicii omniprezenți sunt responsabili de fericirea nepoților și nu degeaba se spune despre ei că „împrăştie un fel de praf de stele peste vieţile celor mici”. (Alex Haley)
Bunicul e reprezentat mereu zâmbitor, luminos, vestimentația sa e în ton cu culorile calde ale copilăriei, el are o vestă cu diferite modele florale, un mod de a spune poate, că în preajma bunicului e primăvară mereu.
Acesta e însoțit de de peștișorul de aur, de păsări viu colorate, pălăria sa e cuibar sau casa luminată a pițigoilor.
Cheile pe care le are mereu asupra sa ne duc cu gândul la alte tărâmuri fermecate la care el are acces. Bunicului îi pasă de micile necuvântătoare înaripate, pentru care a construit căsuțe. El păstrează câteva din atributele arlechinului și are uneori aripi.
Bunica e reprezentată cel mai adesea citind povești, tricotând ori servind ceai în timp ce ascultă povestea de seară a Bunicului. Uneori are aripi de înger, la fel ca acesta.
Bunicii fac cu rândul în a-i ajuta pe copii să așeze Luna și stelele pe firmament în fiecare seară și inițiază un cerc de lectură cu nepoții într-un…cuibar. De altfel, frecvența cu care apar cărțile de povești în lucrările lui Nizovtsev ne face să credem că bunicii le citesc nepoților în fiecare seară înainte de a adormi.
Personajele sunt cam aceleași, dar trec pe rând dintr-un plan mai îndepărtat în plin plan.
Pe târâmul intermediar între vis și realitate, casele devin brioșe, ouăle nu sunt în poiată, ci în pălăria bunicului, mijloacele de deplasare sunt neobișnuite, precum o patină, întâlnim chiar și o piramidă acrobatică formată din…broaște.
Acțiunile se repetă de la tablou la tablou, însă felul în care artistul grupează detaliile face ca fiecare lucrare să fie unică și irepetabilă. Personajele lui citesc, dorm, așază Luna pe cer, fac baloane de săpun și… ne vrăjesc.
(Text dedicat bunicii mele paterne S.)
Le-am admirat si eu cu ceva timp în urmă. La tine se potriveste acest gen de artă, la mine pe blog, nu! Ruși sunt talentați, o grămadă de pictori, si populația este numeroasă.
Mă gândeam eu că știi de el. Rușii s-au remarcat în cam toate artele, fie că vorbim de literatură, muzică, pictură ori cinematografie. Numai bine îți doresc, dragă Ane, și mulțumesc pentru vizită! ❤
Incantatoare picturi, desprinse chiar din basme! Pestisorul de aur sigur e de acolo. Bunicii sunt ca niste mentori care deschid calea spre lumea povestilor, in acest caz. ❤
Mă bucur mult că-ți plac, de fiecare dată când scriu despre un artist mă gândesc la tine ca la publicul meu țintă. Foarte adevărată observația ta despre bunici. ❤
Picturi de care ne place să ne lăsăm vrăjiți și transportați într-o lume atât de colorată și frumos reprezentată. Un pictor pentru toate vârstele, cu o imaginație debordantă.
Mă bucur că te-ai lăsat și tu furat de vraja acestor picturi și că ai rezonat cu ele, Petru! O săptămână rodnică îți doresc! 🙂