Dragă cititorule,
Dacă ar veni la tine Peștișorul de aur și s-ar oferi să-ți împlinească trei dorințe, care ar fi acelea?
Cu această întrebare i-am introdus pe cei mici în lumea Laurei Diehl, o artistă din Statele Unite care de peste 15 ani e ilustratoare de cărți pentru copii și adolescenți.
Am avut ca punct de plecare o lucrare de-a ei în care o tânără îmbrăcată în kimono hrănește niște peștișori bioluminiscenți. Copiii au presupus că e vorba de meduze, urme de lumină, licurici, stele de mare, alge, pești.
La întrebarea amintită ei au răspuns astfel:
Eu îmi doresc o pernă pufoasă cu paiete, un lego și o păpușă LOL.(A.)
Aș vrea un aparat dentar, să fiu polițistă, să mă cheme Maria. (M.)
Eu aș vrea o mașină, să iau FB la școală și să merg la mare.( M.)
Eu vreau să fiu elevul săptămânii, să iau FB+, să fiu cântăreț.( D.)
Eu îmi doresc să zbor, ca mama și tata să se împace, îmi doresc să fiu șef ca pompier.(L.)
Trebuie să precizez că lui L. i-am cerut acordul de a scrie răspunsul său, dat fiind caracterul foarte personal al acestuia.
După citirea dorințelor copiilor, dintre care unele ar fi probabil exprimate și către Moș Crăciun, iar altele se referă la viitoarele profesii ale copiilor, am trecut la prezentarea Powerpoint despre arta Laurei Diehl.
La vederea felinei uriașe din Lampionul pisicii, o fetiță(A.) a exclamat: Vai, Doamne, mi-ar fi frică dacă aș vedea o pisică atât de mare!
M-am folosit de Cântecul de leagăn al macului pentru a le explica copiilor cuvintele destinatar și expeditor, spunându-ne că noi, atunci când îi scriem lui Moș Crăciun, suntem expeditori, iar Moșul e destinatarul. Exemplul meu a dus la o dezbatere aprinsă cu privire la existența acestuia, unii copii spunând că nu există, iar alții afirmând contrariul: Ba da, există, mi-a adus o pernă LOL!; Nu există, pentru că n-are cum să aibă atât de mulți bani să cumpere jucării la toți copiii.
I-am întrebat unde duce portalul din Vârtejul de stele, iar ei au răspuns:
Portalul duce către Polul Nord, Polul Sud, în spațiu și acasă. (D.)
Portalul duce în spațiu, la țară, acasă. (M)
Eu cred că portalul te duce în lumea ta sau în trecut ori în Rai. (L.)
Portalul duce în spațiu, în altă țară, la mare, în pădure și la persoana de care îți este dor. (A.)
Eu cred că portalul duce în Univers, acasă și oriunde vrei. (M.)
Pe fetițe le-am întrebat dacă le-ar plăcea să aibă un colier din stele și au răspuns în cor: daaaa!
Pe la jumătatea prezentării am vrut să știu dacă micuții s-au plictisit, iar A. a răspuns: Nuuuu, ne place foarte mult! Aș sta până noaptea să învăț așa ceva. E foarte interesant! Aș vrea să continue până noaptea toată ziua asta!
Când le-am arătat desenul Steaua de la țărm le-am propus să-și imagineze un dialog între fetiță și băiat.
S, o copilă de 7 ani care joacă șah și-a imaginat acest schimb de replici dintre cei doi:
–Ce cauți aici? De unde ai venit?
-Am venit dintr-o stea de mare.
-De ce vrei să lovești cu găleata steaua de mare? Ar trebui să fii mai bun.
M. la rândul ei a creat un joc de rol în care băiatul o complimentează pe fetiță, spunându-i: Ești foarte frumoasă, iar aceasta îi mulțumește, de unde trag concluzia că M. e un copil binecrescut.
O altă ilustrație de la care am pornit pentru a-i întreba pe copii ce dialoguri cred ei că au loc între personaje este Procesiunea iernii.
A. își închipuie un schimb de replici între fetița de pe ponei și copaci:
–Voi de unde ați apărut și cum ați prins viață?
-Ne-am deghizat așa, a avut loc o magie…
Versiunea S. de dialog dintre pomii înzăpeziți mă uimește pur și simplu:
-Oare cum am devenit oameni?
-E incredibil să trăiești!
Chiar dacă nu sunt eu Peștișorul de aur sau Moșul le-am împlinit la final dorința de a avea ca amintiri câteva reproduceri după arta Laurei Diehl.
După o astfel de oră am rămas cu gândul la ultima replică a S. –E incredibil să trăiești! și am repetat-o uluită în sinea mea.
Sursa comentariilor artistei aici
clipe de reverie 
În inocența lor debordantă, niciunul dintre copii nu și-a dorit bani, așa cum fac maturii. Impresionant și înduioșător! 🙂
Câtă dreptate ai, Petru! Mulțumesc pentru vizită. 🙂
Wow! Alte minunatii! Artista aceasta este incredibila, ador cromatica aceasta. iar lectia a fost deosebita, se simte o vibratie aparte. ❤ Multumesc pentru articol, este minunat!
Și mie îmi place enorm! M-am îndrăgostit de arta ei. Iar copiii au avut reacții adorabile. Fetița de 7 ani tot privea lucrarea cu Lampionul Pisicii și spunea ”Pisi-pisi-pisi,” o alinta mereu pe pisica din ilustrată. ❤
Adorabil! ❤
Felicitări pentru tot ce faci pentru copii! Au mare nevoie de divertisment, care să le bucurie privirea și sufletul. Ești o artistă! 🙂 💖
Mulțumesc din suflet, dragă Ane. Am rezonat mereu cu arta, la fel ca tine, nu știu dacă sunt o artistă, poate mai degrabă o căutătoare de artă care să ne bucure privirile tuturor! O primăvară minunată! ❤
Ce frumos…grafica, dar mai ales raspunsurile copiilor…uneori te lasa fara replica 🙂 Ce bine ar fi daca mare parte din omenire ar ramane la stadiul de copil…
Te saluta Atipica…o noua bloggerita in acest ocean de cuvinte care-i lumea bloggerilor 🙂 si te astept pe la mine sa stam la povesti…uneori 🙂
Dragă Atipica, îți mulțumesc mult pentru vizită. Îmi place nickname-ul pe care ți l-ai ales poate și pentru că eu simt cam…atipică. 🙂 Mare adevăr e în cuvintele tale! Ce-ar fi dacă ne-am putea păstra viziunea proaspătă asupra lumii pe care o au copiii? Cred că lumea trăi mult mai armonios….Te vizitez…bucuroasă de musafiri? 🙂
Doamne, dragii de ei, ce dorinţe simple şi în acelaşi timp extrem de importante au ei. Ce-o fi în sufletul lor de văd lumea atât de frumos, cum noi am uitat să o privim. L. m-a terminat cu dorinţa lui. Of!
Te îmbrăţişez, draga mea!
P.S. Ieri nu era nimic, mă uit şi azi. Te pup!
Arta prin ochii copiilor are un plus de magie care nouă ne scapă, e adevărat. ❤ Și eu am fost foarte impresionată de dorința lui L. Pe mine m-a impresionat și pentru că a citit integral Cronicile din Narnia. Sper să ajungă, stau cu sufletul la gură. Din câte îmi amintesc parcă pe 24 l-am pus la poștă. Pup și eu.