Tăceri găzduite de doamna Zina.
Sursa foto aici, aici și aici.
Posted in artă, Miercurea fără cuvinte, tagged Christian Schloe, Miercurea fără cuvinte on august 19, 2020| 16 Comments »
Posted in stări sufletești, tagged Brigid Marlin, Kotik, Lemurica, Les grands maîtres de la peinture, Micuț, Rafal Olbiński, Tomasz Alen Kopera on august 15, 2020| 16 Comments »
De 1 Iunie am editat fotografii pentru copiii prietenilor mei. Am avut un sentiment profund de armonie și de comuniune și o ocazie de a face un schimb de cuvinte cu o parte dintre ei.
Prietena mea C.B. mi-a dat o veste extraordinară! Am sentimentul că, prin oamenii pe care mi-i trimite pe Cale, Dumnezeu nu mă va lăsa singură.
După ce am trecut prin toți nervii în timp ce am stat foarte mult la un rând, am primit ca răsplată cireșe cumpărate de la colțul blocului și vederea unor căluți chiar lângă mine. M-am bucurat să împart acest moment cu mama, care adoră caii și se emoționează mereu când îi vede în realitate.
Faptul că intervenția mamei a avut loc cu bine și nu a fost dureroasă.
Cărticelele primite de la farmacie cu arta lui Grigorescu și a lui Luchian.
Doamna Zina mi-a scris un mesaj care m-a bucurat mult.
Ajutorul pe care mi l-a dat Potecuța pentru a trece la versiunea veche de WordPress. Mulțu, Potecuț!
M-am bucurat de încântarea bloggerilor față de arta lui Brigid Marlin.
Darul primit de la prietena mea I. îmi e de mare folos. Felul în care jonglez cu subtitrările în italiană în timp ce mă uit la filme îmi îmbunătățește mult vocabularul.
Am primit o vizită neașteptată: un fost coleg de gimnaziu și mama lui care ne-au fost vecini acum niște zeci de ani. Mulțumim, doamna L. și M.!
Kotik a împlinit luna asta 4 ani! E o minune că trăiește pisoiul ăsta, după toate prin câte a trecut. De asta îl și iubește mama mai mult ca pe toți, căci amândoi au trecut razant pe lângă moarte.
O sincronicitate din domeniul artei: acum câteva zile m-am tot gândit că m-aș bucura dacă aș afla numele unui artist ale cărui lucrări circulă pe Internet însoțite de citate și dorința mi s-a îndeplinit. Văzusem doar aceste trei lucrări care aveau text și am intuit că arta lui e una extraordinară. Pictorul e Tomasz Alen Kopera.
Domnișoara D., cea căreia i l-am încredințat pe Șibelul, un motan de pe afară pe care noi i l-am dat să castreze, ne-a făcut o bucurie mare și a venit la noi acasă cu motănelul de care ne era foarte dor. Am fost foarte impresionate de gestul fetei, căci noi nu mai speram să-l vedem vreodată face to face din momentul în care i l-am dat ei.
Cititul despre Michelangelo într-o carte despre cele patru temperamente și despre cele patru temperamente într-o carte referitoare la arta lui Dürer, de parcă ar fi știut cărțile una de alta și au comunicat tainic între ele.
Feedback-ul bloggerilor la arta lui Tomasz Alen Kopera. Unul dintre ei, M., l-a redistribuit pe blogul său. Am găsit un site grozav cu materiale în engleză pentru copii și adolescenți. Vă pun link aici, poate vă interesează. Recomand revistele de pe site Time Pass, care acoperă mai multe domenii de cultură generală și care pot fi descărcate în computer.
Domnișoara D., cea căreia i l-am încredințat pe Șibelul, un motan de pe afară pe care noi i l-am dat să castreze, ne-a făcut o bucurie mare și a venit la noi acasă cu motănelul de care ne era foarte dor. Am fost foarte impresionate de gestul fetei, căci noi nu mai speram să-l vedem vreodată face to face din momentul în care i l-am dat ei.
Cititul despre Michelangelo într-o carte despre cele patru temperamente și despre cele patru temperamente într-o carte referitoare la arta lui Dürer, de parcă ar fi știut cărțile una de alta și au comunicat tainic între ele.
Feedback-ul bloggerilor la arta lui Tomasz Alen Kopera. Unul dintre ei, M., l-a redistribuit pe blogul său. Am găsit un site grozav cu materiale în engleză pentru copii și adolescenți. Vă pun link aici, poate vă interesează.
Recomand revistele de pe site-ul Time Pass, care acoperă mai multe domenii de cultură generală și care pot fi descărcate în computer.
Bucuria imensă pe care am simțit-o când le-am trimis prietenilor mai multe reviste Time Pass.
Domnișoara studentă a decis să-l repună pe Șibel în teritoriu pentru că nu se adapta la viața de apartament, el fiind un motan care a trăit mult timp afară. M-am bucurat mult să-l văd pe pisoi din nou liber. Acum vine de două-trei ori pe zi la noi pe pervazul de la bucătărie pentru papa.
Donația pe care am făcut-o Părintelui care se ocupă de copiii sărmani. Mă mângâie gândul că din banii aceia un micuț nevoiaș va avea ghete noi la iarnă. Fără ajutorul prietenilor mei această donație nu ar fi fost posibilă. Vă mulțumesc tuturor!
Digi-World a redistribuit seria Les grands maîtres de la peinture și am urmărit câteva episoade împreună cu mama. Le-am văzut cu agenda în față, luându-mi notițe, la fel cum fac cu replicile din filmele italiene.
Bucuria pe care prietena mea C. a împărtășit-o cu mine, de a-mi arăta ecografia bebelușului ei.
Fotografiile comice pe care prietena mea M.N. mi le trimite cu fetița ei E.
Darul parfumat primit de la doamna T. Vă mulțumesc!
Mi-am făcut un program săptămânal riguros: două zile citesc Psihologie, două zile -Istoria artei, particip o dată la două săptămâni la Miercurea fără cuvinte, fac o dată la două săptămâni o figurină handmade vinerea, sâmbăta citesc despre biografia unei personalități, iar duminica copiez câte un citat din Biblie și editez o pagină din Powerpointul pentru copii.
Donația pe care am făcut-o Părintelui care se ocupă de copiii sărmani. Mă mângâie gândul că din banii aceia un micuț nevoiaș va avea ghete noi la iarnă. Fără ajutorul prietenilor mei această donație nu ar fi fost posibilă. Vă mulțumesc tuturor!
Am făcut o bufniță handmade din fetru.
Feedbackul pe care l-am primit de la doamna Z. la arta lui Rafal Olbiński: M-am obișnuit să-mi țin răsuflarea când intru pe blogul tău. Nu am greșit nici astăzi! Așa cum mai scriam și în altă parte, mă bucură nespus să fiu parola prin care prietenii să aibă acces la o artă inedită și mai puțin cunoscută.
Comentariul prietenului M. la articolul Poz(n)ele la control! (disponibil aici) despre motanii aniversați vara asta: Savuros, foarte savuros text. Întreg conceptul. Ce să mai zic de poze? Bucuria inimii. Ce fericire trebuie să fie la voi, cu așa suflete faine. Îmi plac mult numele alese! Și eu gândesc variante de nume originale și faine pentru pisicul pe care plănuiesc să-l adopt în viitorul apropiat. Mi-ai făcut ziua mai faină, Roxi. Mulțumesc mult! Timp frumos vouă!
Recenzia de pe https://imaginarycoffee.wordpress.com/2020/07/31/la-capatul-soaptelor-mihai-cotea/ despre cea mai recentă carte a lui Mihai Cotea. De la bucuria de a citi recenzia ei, am ajuns la bucuria de a descoperi cartea lui Mihai Cotea pe Scribd, numită Eu și Mia.
Schimbul de emailuri pe care-l am cu prietena mea dragă M.
Cărțile pe care le-am trimis pe email mai multor prietene de-ale mele. Mă bucură că le pot fi de folos.
Vizitele lui Șibelul și Roșcățelul, cei doi motani pe care noi i-am castrat și care vin mereu să-și ia papa(=taxa pe frumusețe).
Posted in Biblia, tagged Evanghelia după Ioan on august 10, 2020| 4 Comments »
Continuare din capitolul 8
„Deci le-a zis Iisus: <<Când Îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt, și că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl m’a învățat, așa vorbesc. Și Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute. >>”
Adevărul vă va face liberi
„Grăind El acestea, mulți au crezut într’Însul. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: <<Dacă veți rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteți ucenici ai Mei. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. >>Ei însă I-au răspuns: Noi suntem urmași ai lui Avraam și nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veți fi liberi?”
„Iisus le-a răspuns:<<Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne-n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Așadar dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veți fi. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă ucideți, pentru că-ntru voi cuvântul Meu nu-și află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ce-ați auzit de la tatăl vostru. >>Ei au răspuns, zicându-I: << Tatăl nostru este Avraam. >>Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-ați face. Dar voi căutați acum să Mă ucideți, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru. >>Zis-au Lui: <<Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.>>Zisu-le-a Iisus: <<.Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’ați iubi pe Mine fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Că nu de la Mine însumi am venit, ci El M’a trimise ce nu-Mi pricepeți vorbirea?:pentru că nu-Mi puteți asculta cuvântul. Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la-nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr’ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu mă credeți? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. >>
<<Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea. >>
<<Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăvește, despre Care voi ziceți că e Dumnezeul vostru. Și voi nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dac’aș zice că nu-L știu, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu îl știu și-I păzesc cuvântul. >>
<<Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!>>”
Din capitolul 9
Vindecarea orbului din naștere
„Și’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naștere. Și ucenicii Săi L-au întrebat, zicând:<<Învățătorule, cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s’a născut orb?>>Iisus a răspuns:<<Nici el n’a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. >>”
Din capitolul 10
Iisus, păstorul cel bun
„<<Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur și tâlhar. Dar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui și el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. Și când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor și oile îl urmează fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor. >>Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înțeles ce însemnau cele ce le grăia.”
„A zis deci iarăși Iisus:<<Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. Furul nu vine decât să fure și să-njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s’o aibă.
Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune pentru oi. Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele mă cunosc pe Mine.
Așa cum Tatăl mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și-un păstor. De aceea Mă iubește Tatăl, că Eu viața Mi-o pun, pentru ca iarăși s’o iau. >>”
Iisus respins de iudei
„Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; și era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat și-I ziceau:<<Până când o să scoți sufletul din noi? Dacă tu ești Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!>>Iisus le-a răspuns: <<Eu v’am spus, dar voi nu credeți. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că voi nu sunteți din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, și Eu le cunosc și Ele Mă urmează. Și Eu le dau viață veșnică și ele’n veac nu vor pieri și din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toți, și din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. Eu și Tatăl Meu una suntem. >>
<<Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeți în Mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în lucrurile acestea, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este întru Mine, și Eu întru Tatăl.>>
Și a plecat iarăși dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, și a rămas acolo. Și mulți au venit la El și ziceau:<<Ioan n’a făcut nicio minune, dar toate câte a spus Ioan despre Acesta au fost adevărate. >>Și acolo mulți au crezut într-Însul. ”
Sursa foto: aici
Posted in artă, Miercurea fără cuvinte, tagged Rafal Olbiński on august 5, 2020| 26 Comments »
Rafal Olbinski Tutt’Art@
Rafal Olbinski Tutt’Art@
Rafal Olbinski Tutt’Art@
Rafal Olbinski Tutt’Art@
Rafal Olbinski Tutt’Art@
Tăceri găzduite de doamna Zina.
Posted in pisici on august 4, 2020| 18 Comments »
Oare ce ingrediente ar trebui să aibă un tort ca să fie pe gustul unor motani sărbătoriți?
De ce întrebarea asta chiar azi? Pentru că astăzi aniversăm un an de când mama l-a salvat pe Micuț (alias Firicel) și în iulie s-au împlinit patru ani de când îl avem pe Kotik.
În privința Lemuricăi, lucrurile sunt un pic mai atemporale, căci nu mai știm ce anotimp era când am luat-o în grija noastră. Adopția ei s-a petrecut gradual, pe măsură ce venea pe fereastră și șterpelea mâncarea, cu acordul tacit al mamei.
În loc să le ofer tort am decis să scriu acest text despre poznele hoților noștri de zâmbete. Legat de fetiță, inițial vorbeam de ea ca de “frățiorul” unei pisici pe care o aveam acum vreo șase ani, și după destul de mult timp ne-am dat seama că Lemurelul e de fapt Lemurica.
Ea e vinovată de o întâmplare tragi-comică, ne-a adus un șoricel mort care a stat în patul mamei o noapte întreagă fără ca ea să-și dea seama. Eu mă mai supăr pe Lemu când ne aduce vânat și-i spun că e o criminală în serie.
În același registru, Kotik a venit într-o zi de trei ori cu niște bucăți mari de piept de pui, tot dispărea pe afară un timp ca să revină mai apoi cu captura. Probabil în mintea lor funcționează principiul ne hrăniți, vă hrănim și noi sau poate proviziile sunt doar niște trofee pe care ni le aduc cu mândrie.
În privința mâncării, Micuț are niște preferințe gastronomice un pic mai neobișnuite, îi place să lingă uleiul și lipiciul de pe partea adezivă a scotch-ului.
Când vine vorba de somn, Kotik și Lemurica dorm împreună și în casă, și afară. Mai demult motanul senior dormea într-o cutie de pantofi și de aceea noi îl alintam Kotik Cutiuță. Uneori îi place să doarmă și pe saboți sau pe papucii de casă.
Locul preferat de somn al lui Micuț este în…chiuvetă, eventual cu un pic de apă rămasă în ea și din acest motiv l-am poreclit Motanul-amfibie. Îi place și să doarmă sub husa fotoliului, după ce în prealabil o mototolește bine.
La capitolul joacă, Micuț e neîntrecut, numai pe tavan nu a ajuns. E și cam contondent cu cei mari, din biata Lemurica ies smocuri de blană când o prinde, cu Kotik nu prea-i merge, că-i arată el cine e șeful, dar uneori ia și seniorul bătaie de la dihania cea mică. Odată, când cel mic o smotocea pe Lemu, Kotik, în loc să o salveze, a pocnit-o și el dintr-un soi de…solidaritate motănească probabil.
În ceea ce privește gelozia, am văzut că se manifestă la cei doi motani, Lemurica e mulțumită cu afecțiunea pe care o primește. În schimb, când mama vine în camera mea, Kotik apare după ea și o ceartă. Uneori, când îi citesc mamei un text cu voce tare Kotikuț se așază între noi, toarce și cine știe, poate ascultă. Micuț e și el gelozel din cale-afară. Când pisicile adulte se așază pe pieptul mamei el se bagă, neregulamentar, în față.
Azi însă, de ziua lui, are prioritate. La mulți ani, Piticule!
Notă: Nu am știut că există un serial de comedie cu personaje care se numesc Micuț și Firicel, e o coincidență nefericită.
Alte articole despre pisicile noastre aici și aici. Lectură plăcută!
Posted in filme on august 1, 2020| 22 Comments »
Dacă e ziua de 1 a lunii, e recomandare de film din partea mea. Și nu oricare, ci a zecea! Pentru că am ajuns la un număr rotund m-am gândit ca azi să vă propun ceva mai deosebit. De aceea m-am oprit la Un colier pentru iubita mea, al regizorului georgian Tengiz Abuladze, realizat în 1971, avându-i în rolurile principale pe Ramaz Chkhikvadze, Nani Bregvadze, Giorgi Gegechkori.
Vizionare plăcută!