Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2022

august 21, 2017 de Roximoronica | Editează

Nimănui, spun eu descurajată, văzând că niciun copil nu a ajuns la atelierul meu de artă.

Când tocmai mă pregătesc de plecare vine o fetiță (D.) și odată cu ea îmi revine și mie buna dispoziție. Intru în vorbă cu ea și aflu că împărtășește pasiunea domnului director pentru acvarii cu pești, că îi plac Tom și Jerry și Garfield.

Cred că etapa asta de apropiere de copii e esențialăe important să intri în universul lor pentru a le vedea preferințele și abia după aceea să-i aduci treptat în universul tău. E o lecție pe care am învățat-o de la profesoara mea de istorie, doamna Lăcrămioara Iordăchescu, lăudat fie-i numele!

Astăzi aloc o oră lui Nicolae Tonitza și vom visa împreună privind portrete de copii și femei, peisaje dobrogene și flori.

Fetița venită la Centru e  inteligentă, nu pare deranjată de multitudinea mea de întrebări. Îi arăt un autoportret al lui Nicolae Tonitza și ea îmi spune că știe că artiștii își făceau portretele privindu-se în oglindă.

Când află că pictorul a ilustrat cartea lui Cezar Petrescu- Fram, ursul polar, îmi spune că a văzut piesa la teatru și că a citit cartea pe jumătate. 1-0 pentru ea, eu n-am citit cartea. Cel puțin nu încă.

În momentul următor îi vorbesc D. despre scenele biblice realizate de Tonitza la Durău și de felul în care acesta le-a românizat, pictând personajele în straie populare cu motive românești ca în scena din Nașterea Domnului în care păstorii au bundiță, ițari și opinci.

Când îi arăt portretele cu copii, fetița își dă seama singură de particularitatea ochilor, că sunt  reprezentați ca niște pete negre rotunde, și nu ca ochii din realitate. Nu pot trece mai departe fără să scriu aici citatul lui Tonitza despre copii: “Nu redam pe pânză decât emoția unui tată”, el îi urmărea pe cei mici la joacă, mâncând, dormind ori visând.

În ceea ce privește portretele de femei, copila observă chipul plecat al Călugăriței contrastând cu al celorlalte tinere, un chip care e aplecat spre cele veșnice.( Viața și opera lui Nicolae Tonitza.)

Îi prezint și activitatea de peisagist a pictorului, arătându-i peisaje din Balcic, Mangalia sau Constanța. Se pare că marea din picturile lui Tonitza e la concurență cu litoralul nostru real, căci unii copii de la Centru sunt plecați la mare.

 Îi arăt o fotografie cu reședința de vară a Reginei Maria, castelul de la Balcic, pe care domnul director l-a vizitat și despre care ne dă anumite detalii: că aici regina avea un tron de marmură pe care stătea când își aștepta iubitul și că turnul palatului e asemănător cu un minaret musulman. De la turnul palatului trec la cel al geamiei, căruia artistul i-a dedicat un tablou și la alte picturi care evocă Balcicul de altădată.

În această zonă Tonitza era atras de exotismul turcilor și al tătarilor, cărora le-a dedicat mai multe lucrări cum ar fi Turcoaica Demira sau Paznicul cimitirului. Moment foarte potrivit să-i dezvălui D. numele meu de familie, în ton cu locuitorii mahalalelor tătărăști pictate de artist.

Închei prezentarea cu o serie de flori realizate de pictor și o întreb pe D. ce a reținut din tot ce i-am povestit, iar ea îmi răspunde că lui Tonitza i-a plăcut marea și că ochii adulților erau pictați normal față de cei ai copiilor.

O întreb ce lucrări i-au plăcut cel mai mult și pentru că îmi răspunde că florile îi promit că data viitoare îi pregătesc o surpriză. Până atunci îi ofer în dar o pictură A4 cu un portret de fetiță.

Plec spre casă cu mulțumirea că am avut o elevă foarte receptivă la oră care face mai mult decât zece copii neatenți și dezinteresați.

P.S. Am decis să repostez articolele despre orele de artă pe care le-am avut în calitate de voluntar cu copiii.

Read Full Post »

Read Full Post »

Inițial nu am vrut să mai postez aceste bucurii pentru că ele au fost ultimele dinaintea izbucnirii războiului. Același lucru voiam să-l fac cu revelațiile colorate, dar reacțiile voastre minunate mi-au dat curaj. Așa că până la urmă am luat aceeași decizie și cu bucuriile, chiar dacă una întârziată. Dacă sunt inadecvată îmi cer de pe acum iertare.

Bucurii muzicale: am descoperit poezia Ce te legeni pusă pe muzică și interpretată de Cătălin Josan și am recomandat-o prietenelor mele profesoare. O puteți asculta aici.

Un moment de tandrețe fără precedent din partea lui Șibel: a venit la mine în cameră, s-a așezat întâi cu „mânuța” pe mâna mea și apoi s-a urcat în brațele mele, m-a lins pe față și mi-a stat în brațe minute în șir în timp ce ascultam o versiune instrumentală jazz a colindelor de Crăciun. De obicei nu-și prea manifestă afecțiunea față de mine, o preferă pe mama și vine în camera mea rar. Așa că am savurat momentul din plin.

Mesajul de la un prieten de condei

Datorită prietenului blogger M. am descoperit o bijuterie cinematografică românească: Miracolul din Tekir. Nu mi-am putut imagina că în România se pot face și astfel de filme. Felicitări regizoarei….

O alta descoperită de mine: Kira Kiralina. Citisem cu mult timp în urmă cartea lui Panait Istrati, dar la o vârstă nepotrivită și nu mai țineam minte nimic din ea.

Felul în care îi spune mama lui Micuț: Șerpișorul, că e luuung, un metru liniar de motănel.

M-am spovedit în sfârșit, pentru prima dată de la debutul pandemiei.

M-am trezit cu noaptea-n cap sau cu capu-n noapte cum îmi place mie să spun și am descoperit cea mai recentă melodie a lui Cătălin Josan – Imponderabili, care m-a dus cu gândul la îndrăgostiții lui Chagall. Pun link aici , poate vreți să o ascultați.

Felicitările virtuale realizate pentru prietenii mei

Întâlnirea cu fostele mele colege de serviciu și cu prietenele mele A.R. A.T. și A. E.

Minunatele daruri primite de Crăciuni de la prietenii noștri.

Felicitarea de la prietena mea M.N.

Momentul „Lusona”

Ajutorul neobosit pe care mi-l dă M. când am probleme cu computerul.

Faptul că de Crăciun mama a fost acasă, și nu la spital ca în alți ani.

O colindă minunată pe care abia am descoperit-o de-a Laurei Dinu. Dacă doriți să o ascultați dați click aici.

Felul în care mama îi spune Murmuricăi Nucșoara și Murmu-Murmu(cu accent pe ultimul u).

Fotografiile și filmulețele pe care mi le trimite noua mămică a puiuților de pisică îngrijiți de noi vara trecută.

Am aflat de la prietena mea V. de site-ul Memrise unde poți învăța limbi străine.

Îi povesteam mamei de site-ul Memrise, de pe care învăț italiana și despre faptul că ei evaluează nivelul atins printr-un desen cu o plantă care la început e doar un mugur, iar când ai ajuns să știi bine cuvintele devine o floare. Ea mi-a spus că metafora asta se aplică în cazul tuturor domeniilor cunoașterii.

Mă uit de luni până vineri împreună cu mama la serialul italian Don Matteo.

Momentele de tihnă în care toate pisicile sunt venite de afară și dorm.

O bucurie imensă când am contribuit, împreună cu mama, la găsirea unui cățel pe care-l pierduse o vecină. Îi datorez această bucurie Sf. Modest, ocrotitorul animalelor, al cărui acatist l-am ascultat cu rugămintea de a-l aduce acasă pe cățeluș.

Ziua mamei, faptul că, în ciuda bolii, a ajuns la 65 de ani. Ne-am bucurat împreună de urările celor dragi.

Surpriza pe care i-am făcut-o mamei de ziua ei, picturile cu tematica maternității de pe blog.

Felicitările Disney cumpărate la un preț foarte bun.

Am găsit o carte franțuzească plină cu desene ale obiectivelor turistice principale din Paris.

Momentele în care Kotik și Murmurica mă vizitează în camera mea pentru a-și lua porția de iubire.

Zilele de weekend în care mă uit cu mama la Il Volo sau la Narcisa Suciu.

Modul în care am trecut peste un moment foarte greu uitându-ne la emisiuni la care era invitată Narcisa Suciu.

Am cumpărat cartea Mama, povestește-mi despre tine, scrisă de Narcisa, în care mama a răspuns la întrebări personale. Am aflat multe lucruri interesante despre noi două.

Momentele de claritate, destul de rare, și felul în care le valorific vizual, transformându-le în revelații colorate.

Am aflat că Victor Hugo s-a inspirat probabil din pictura lui Delacroix Libertatea conducând poporul pentru crearea personajului Gavroche din Mizerabilii.

Powerpointurile la italiană pe care le-am făcut.

Am văzut ghiocei și zambile într-o grădină.

Faptul că Micuț nu ne-a părăsit într-un moment în care a rămas nesupravegheat.

Un proiect nou legat de Biblie. Nu vreau să dezvălui prea mult deocamdată.

Am recitit Powerpointul Sinteza activităților de la after-school și mi-am amintit de multe lucruri frumoase care s-au petrecut acolo. Iată două slide-uri:

O primăvară cu pace să avem!

Read Full Post »

Mărturisesc că mi-a luat ceva timp până am ales să împărtășesc această postare cu voi. În actualul context, în care războiul e o realitate palpabilă, a te gândi la bucurii și că vine primăvara e cumva inadecvat. Aceste revelații colorate au stat în Draft mai bine de o lună. Mă gândeam să mai aștept, poate se vor mai liniști apele. Dar are mama o vorbă, ziua de mâine nu e promisă nimănui. Dacă viitorul imediat nu mă va mai conține? Nu ar fi păcat să nu vi le fac cunoscute? Așa că am decis în cele din urmă să postez aceste citate cu gândul la un loc unde bucuria e încă la ea acasă.

Să fie pace în lume!

Sursa foto 1 aici

Sursa foto 4 aici

Sursa foto 8 aici și aici

Sursa foto 9 aici și aici

Sursa foto 10 aici

Read Full Post »

Azi voi continua să vă propun spre vizionare un film regizat de Jean Pierre Jeunet și anume Micmacs à tire-larigot(Mișmașuri în stil mare) realizat în 2009, avându-i ca protagoniști pe Dany Boon, Yolande Moreau, Omar Sy, Dominique Pinon, Michel Crémadès. Acesta e mărțișorul meu pentru voi.

Vizionare plăcută!

Să investim timp în filme de calitate!

Read Full Post »