Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘artă’ Category

Dragii mei, în sfârșit am decis să postez acest text alcătuit din comentariile voastre despre picturile artistului rus Mihail Khokhlachev, cunoscut mai ales cu numele Michael Cheval. Îi rog pe cei care nu au comentat tablourile, dar doresc să o facă, să-mi trimită interpretările lor și poate voi alcătui o a doua parte a acestui text.

Mai am de făcut încă o precizare: am grupat comentariile voastre în ordinea în care le-am primit, deci cronologic. Sper să vă placă rezultatul.

800-

În tabloul On The Way Of A Destiny vaporul apare ca un căruț împins de mamă pentru că inițial oamenii au construit bărci pentru a explora ținutul apelor, accesibil doar prin înot. Mamele dau încredere și curaj copiilor să exploreze orice ținut. Mama este reprezentată ca o doamnă elegantă pentru că,  asemenea meșterilor care construiesc bărcile cu eleganță și uneori împodobeau cu un bust de femeie prova(partea din față a unui vas), mamele își educă pruncii cu gingășie și eleganță. Doamna plimbă căruțul dinspre o zonă aflată în furtună spre o zonă luminoasă pentru că vasele au fost construite să înfrunte și furtunile pe mare, iar mamele își ocrotesc și îngrijesc copiii ca să aibă mereu un destin luminos în față.

Interpretarea mea personală este că Madonna veghează asupra călătorilor pe mare ca o mamă care își ocrotește copiii. ( Maria-Nicoleta)

 

42

Prima pictură – femeia clepsidră(Time Difference). Un tânăr chipeș, aflat într-un parc, îmbrăcat în pantaloni bufanți și veston de ofițer, iar pe cap purtând chipiu de mareșal, aflându-se probabil pe la curtea vreunui mare prinț, dacă nu cumva era chiar el prințul, admiră o clepsidră pe care o ține în mână. Nimic special, un simplu moment de reflecție asupra acestui obiect cu care odinioară se măsura timpul.

Interesant este faptul că în fața lui se află o altă clepsidră, care este cu totul ieșită din comun pentru că este jumătate om. O tânără pare că a luat forma unei clepsidre. Oare cine o fi transformat-o pe biata fată în clepsidră? Poate oare tânărul chipeș să o scoată de acolo? Sau poate că el este cel care a închis-o, iar acum își admiră creația. Dar mă întreb ale cui sunt chitara și umbrela? Iar bufnița ce șade pe clepsidră ne sugerează că urmează să se însereze, sau poate ea semnifica altceva? Tabloul ăsta ne pune în mare încurcătură, și după ce îl analizăm rămânem cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri. (Marius)

504

Pictura doi – femeia fagure(Honey-Sweet Serenade). Iată un tablou care este foarte dulce. O domnișoară jumătate om jumătate, fagure de miere, cântă la o vioară ce se aseamănă pe alocuri cu o albină. La picioarele sale se află o floare, pe care nu o recunosc, din care albinele probabil că își extrag nectarul. Ce ne sugerează tabloul? În primul rând că muzica este la fel de dulce ca mierea. Dar nu orice fel de muzică, ci muzica clasică, muzica cultă, pentru că doar ea ne poartă pe un tărâm fermecat. Tot ce trebuie să facem este să o gustăm precum un fagure de miere. (Marius)

scara portativ

Pictura trei – Trepte cu claviaturi(Grades Of Inspiration) Din nou muzica. Nimic pe lumea asta nu ne poate apropia de sublim la fel cum o poate face muzica. În acest tablou o fată cântă la un pian ce se întinde pe treptele unei scări în spirală. Scările sugerează înălțimea, acea înălțime a spiritului pe care o putem dobândi prin muzică. În acest tablou nu numai fata cântă, ci și păsările care stau așezate pe coiful ei. Este o comuniune între om și natură, prin muzică. Observăm pe jos mai multe hârtii cu note muzicale. Ne putem întreba, oare ce muzică se aude în acest tablou? Oare ce partituri clasice interpretează fata? Sa fie oare Clair de Lune a lui Debussy? sau A fost odată în Paris a lui Erik Satie? Sau poate că sunt de fapt Nocturnele lui Chopin. Da, pun pariu că Nocturnele lui Chopin se aud in acest tablou…(Marius)

 

circle of time

Fiecare dintre noi avem pe acest pământ un timp pe care îl numim viață. „Totul ia timp…și timpul ia tot”, spunea Mihai Eminescu.

Cercul timpului nostru este unul limitat și nimeni nu știe când se va închide. Numai de noi depinde însă cum îl desenăm, până când este gata. Și, mai ales, cu ce desenăm?

Ne putem pune o mască, să nu ne sară culorile în ochi. Sau să nu ne vadă lumea în profunzime. Sau ne  putem da masca la o parte și să desenăm cu sufletul.

În această viață, cel mai important este să ne arătăm culorile din inimă și să desenem frumos împreună. Să facem din viață o artă.

Cam așa văd eu pictura aceasta(Circle of Time) și vă las și pe voi să îmi spuneți ce vedeți. (Nicoleta)

 

48

În desenul Perfect Stranger Luna îi cântă o serenadă Soarelui, în mijlocul tuturor elementelor( metal, piatră, pădure-lemn, aer, apă.) E prezent și regnul animal prin intermediul pisicii. Avem deci o simfonie a Universului. (Anasylvie)

Delighted-by-light-III.jpg

În Delighted by Light III, cei doi protagoniști iau o cină romantică la apus( sau la răsărit, un mic dejun neobișnuit). Par a fi din secolul al XVIII-lea sau pe acolo, dar ea are un guler stil Tudor. Dau cu zarul, deci sunt fataliști. El totuși are becuri atașate la pălărie, deși doar unul este aprins, deci nu își folosește întreaga capacitate. Amândoi lasă să vorbească vinul și zarurile. (AnaSylvie)

 

Music of the Night

În Music of the Night, în fiecare noapte, după ce toate pleoapele s-au închis și toate mințile au adormit, măreața lună coboară pe pământ și se face mică-mică, cât un pumn de lumină și însuflețește o harpă alcătuită din lujerii plantelor.  De jur împrejurul ei, toate florile, frunzele, roadele și păsările prind viață și încep să cânte atât de dulce și suav, încât toți greierii, înzestrați și ei cu chipuri umane pentru un ceas, amuțesc cu gurile deschise, neîndrăznind să iasă din umbra firelor de iarbă.  Se străduiesc din răsputeri să învețe cântecul lunii, iar de îndată ce aceasta se ridică, maiestuoasă, înapoi pe tronul ei ceresc, încearcă să reproducă cele auzite. Noapte de noapte, greierii se chinuie să cuprindă orchestra lunii în chitara lor minusculă. Noapte de noapte, cântul greierilor se aude până departe,  osteneala lor umple lumea, însă nu izbutesc niciodată să găsească acordurile potrivite. Luna, de sus, le vede deznădejdea și i se face milă, așa că se coboară zi de zi, încercând să le aline durerea și să îi învețe taina.

Aceea este adevărata muzică a nopții, aceea este adevărata simfonie a naturii, aceea este cea mai mare taină a întunericului, pentru că niciun om nu o va cunoaște vreodată. (MeddArtis)

 

Teleportation

Mie tabloul Teleportation mi-a atras atenţia şi am identificat câteva simboluri în el. Ziua şi noaptea (sugerată de lampa aprinsă), elemente din natură (apă, lemn, foc – tot de la lampă), anotimpurile – iarna sugerată de schiuri, toamna, vara. Culorile albastru, portocaliu şi verde sunt de asemenea asociate şi acelor anotimpuri, dar şi elementelor cer, apă, foc.

Cel care învârte de manetă are alura unui dirijor şi ar putea simboliza trecutul şi întoarcerea la el – şi prin schiurile întoarse, şi prin faptul că, prin „acţiunile” lui, ea pare că devine nostalgică. Ea- reprezentată ca un valet de pe cărţile de joc, alături de romburile de pe faţa de masă mă duce cu gândul la viaţa ca o sumă de alegeri, ca o loterie.

Şi bineînţeles, elementul central, muzica prin care te poţi întoarce în timp, retrăind clipe trecute, dar pe măsură ce se aude o melodie, trec şi clipe din prezent, asta fiind sugerată prin frunzele uscate care cad. (Potecuța)

 

Distant Call of Unbeknown Aspiration

Tabloul Distant Call of Unbeknown Aspiration este impresionant. Îmi transmite o stare de celebrare a frumuseții. Femeia, în chip de zeiță, este așezată în centrul universului, mai sus de terestru, la nivelul norilor. Probabil este închipuirea zeiței frumuseții, din Mitologia antică. Mă fascinează amornizarea culorilor și cumințenia transpunerii acestei frumuseți, care invită la descoperire.(Anca)

Vă mulțumesc tuturor că ați răspuns la propunerea mea! 

 

 

 

 

 

Reclame

Read Full Post »

Dacă la ora trecută dedicată pictoriței Remedios Varo o prezentam pe aceasta într-o ipostază mai aeriană, de vânătoare de stele, azi  mă voi axa pe acele tablouri în care personajele se deplasează cu diferite mijloace de locomoție, de la banala bicicletă până la tot felul de mașinării fantastice inspirate de propria-i imaginație.

Azi la Centru sunt patru copii, pe care cu greu îi smulg din joaca lor pentru a le ține lecția de artă. E drept, niciun obiect de studiu, oricât de atractiv ar fi, nu poate concura cu jocurile copilăriei.

Din cei patru, o fetiță pleacă mai devreme acasă, iar alta face curat în încăpere, așa că rămân doi băieți, D., de șase ani, pe care-l văd azi pentru prima oară, și F., de 11 ani, care s-a remarcat la orele anterioare ca un poznaș al Centrului.

În introducere le vorbesc despre pictoriță ca de o mare amatoare a mersului pe bicicletă, așa cum reiese din multe picturi de-ale ei în care își face autoportretul pedalând, ca în imaginea următoare:

 

Untitled

Îi întreb pe cei mici ce mijloace de deplasare cunosc. D., ridicându-se la fiecare răspuns în picioare, dă  exemple din lumea noastră, cum ar fi trenul, autobuzul, iar F. răspunde tramvaiul, cu care precizează că merge fără bilet. 🙂 La rândul meu le arăt câteva dintre cele aflate în lumea imaginară a lui Remedios.

2

În pictura numită Champion Driver, aflată în stânga,  artista pare să se inspire din regnul animal, de la o omidă sau poate de la un miriapod, căci așa cum acestea au mai multe picioare pentru a se deplasa, la fel și personajul ei are mai multe roți. Observăm cum aici natura și tehnologia se întrepătrund. Acolo unde eu cred că este un  peisaj autumnal care alcătuiește capul și corpul creaturii,  F.  vede un tren în flăcări care are în vârf un chip de fată, iar în față un GPS.

În Hairy Locomotion, din dreapta, se observă trei bărbați cu capul în nori la propriu, care-și folosesc propriile mustăți ca pe niște ghidoane și se deplasează cu propriile bărbi.  Sau merg prin barbă, cum spune F. O femeie este luată pe sus de barba unui om aflat la o fereastră. Niciunul dintre aceste personaje nu atinge pământul. Tabloul  îi inspiră unui  copil trei haiduci, dintre care unul o trage pe femeie de păr.  Fereastra de deasupra e pentru F. o cameră de supraveghere, dar  băiețelul de șase ani, D, își dă seama că nu exista așa ceva pe vremea în care a trăit Varo.

4

În Expedition Aqua Aurea De de părere că în sanie sunt niște personaje ca în iconițe, iar F., ca de obicei pus pe glume, ne spune că aceea e sania lui Moș Crăciun.  Tot F., comentând tabloul Caravan, observă „ o căruță” la care pedalează un vrăjitor, iar în interior cântă o femeie la pian și roțile din spate funcționează pe baza vântului.

 

În continuare le arăt copiilor o serie de ambarcațiuni fantastice pictate de artistă, printre care și cea din tabloul numit Fetele familiei Arnus. Pictura ne arată un dublu portret care se diferențiază de cele tradiționale prin faptul că e amplasată într-un decor acvatic. Lui F. vasul în formă de căluț de mare îi pare un fel de iaht de unde putem vedea răsăritul.

În pictura Exploring the Sources of the Orinoco River remarcăm un navigator androgin care și-a făcut un vas dintr-o vestă, iar dintr-o încăpere se observă un pahar cu apă care se varsă și care creează în timp o întindere mare de apă cum e fluviul Orinoco. Cine ar fi spus că de la un pahar cu apă s-ar putea ajunge la un fluviu?

F. intuiește că în această pictură este reprezentată o pădure inundată, pe care Remedios chiar a văzut-o în călătoria ei în Venezuela. În plan spiritual, paharul cu apă e de fapt un pocal( Sfântul Graal), iar călătoria personajului androgin e în fapt o călătorie spirituală. (p. 169)

3.png

După ce trecem în revistă toate aceste mijloace de deplasare din imaginația lui Remedios, ne concentrăm pe personajele hibrid create de aceasta.

 

În Twisted Roads, din stânga, nu mai vedem o biciclistă, ca în alte tablouri, ci o femeie ale cărei picioare au fost subtituite de o roată, rezultând astfel o femeie-monociclu. Acesta este un motiv pentru D. să considere personajul  o vrăjitoare care poate să facă magie pentru că are o roată în loc de picioare. Femeia are un accesoriu tipic suprarealist, o umbrelă, care se termină într-o elice. La fel ca în Hairy Locomotion, un bărbat încearcă să înșface personajul feminin, dar nu cu ajutorul bărbii, ci cu un vârf al mustății. De data aceasta, monociclul și umbrela-elice sunt indicii care sugerează că femeia scapă din prinsoarea bărbatului.

5

 

În Creation of Birds, femeia-bufniță desenează păsări cu un stilou care e conectat prin vioară la inima ei. Păsările devin vii și zboară pe fereastră (p.181). D. vede în acest tablou un om costumat, iar. F. consideră că aici e o fată care are la gât un colier cu o vioară, iar desenul ei prinde viață. 

6

 

În tabloul Cat-Man,  Varo a folosit procedeul suprarealist al decalcomaniei și, plecând de la o pată de cerneală, a creat o ființă  jumătate om, jumătate pisoi. În privința picturii din dreapta, numită Personage, copiii intră în polemici, D. susținând că ar fi vorba despre un monstru, iar F, că artista a pictat o  fantomă-mumie.

7

 

În tabloul final, The Encounter, Remedios abordează tema dublului, în care personajul feminin are în fața sa un cufăr întredeschis din care se reflectă, ca într-o oglindă, chipul  acestuia. D. crede că în lada cu capac se află o fantomă, iar F. vede o reflexie a fetei vrăjitoare. În fundal se văd două rafturi cu mai multe cutii. Îi întreb pe copii ce s-ar putea afla în ele. F. răspunde că se află mama, tata, sora, fratele siluetei în albastru, iar D. își imaginează că în cufere sunt amintiri, desene și fructe. Intru și eu în joc și îmi imaginez că în cufere se află versiuni trecute sau viitoare ale doamnei în albastru.

encounter.jpg

La sfârșit, le ofer copiilor câteva reproduceri după tablourile pe care le-am comentat împreună. D. le alege cu ochii închiși, iar F. le schimbă cu altele. Întrebarea mea de final, nerostită, e cu ce vor rămâne peste ani cei doi copii din această oră de artă.

Bibliografie:

Kaplan Janet A., Remedios Varo: Unexpected Journeys, New York, Abbeville Press Publishers, 2000.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

 

Dragii mei,  tocmai am descoperit un artist extraordinar, pe numele său Michael Cheval, ale cărui picturi se deschid către o multitudine de sensuri. Am intenția de a-i familiariza pe copii cu opera acestuia, dar de data aceasta voi face lucrurile diferit.

Vă propun să vă alegeți una-două picturi de-ale artistului(excluse cele care sugerează nuditatea)și să le dați o interpretare proprie într-o manieră prietenoasă pentru copii. Creațiile pot fi cele alese de mine sau altele care vă plac vouă.

Când voi avea ora de artă voi ține cont, în mod evident, și de părerile voastre și voi preciza sursa. Ce spuneți? Răspundeți provocării?

 

Read Full Post »

 

În rândurile următoare vă invit să citiți impresiile pe care și le-au făcut copiii despre tablourile pictoriței Remedios Varo după ce ora de artă s-a încheiat. Am ales să grupez răspunsurile lor în funcție de cronologia picturilor, întrucât mi-au plăcut toate comentariile celor mici și nu se pune aici problema evaluării răspunsurilor acestora.

În Paradisul pisicilor este reprezentată o lume a pisicilor care se joacă cu jucăriile pe care artista le desenează în tablou. Pisicile au un turn unde locuiesc la câțiva metri de un alt orășel. (Mario)

paradisul

 

În Simpatia este vorba despre un pisoi care a răsturnat din greșeală un pahar cu lapte, iar stăpâna pisicii a atins-o și într-un fel s-a molipsit. Pisica avea culoarea portocalie, iar pielea stăpânei sale a dobândit după atingere culoarea pisicii. (Ioana)

simpatia

 

Mimesis este unul dintre tablourile mele preferate deoarece aici a fost vorba despre mai multe obiecte care făceau acțiuni omenești și o doamnă care lua forma obiectului pe care stătea. (Ioana)

mimesis

 

Eu cred că în pictura Chemarea este reprezentată Regina Soarelui care dorește să ajute niște oameni capturați de o ființă rea.  Regina Soarelui a venit special să ajute acei oameni și astfel și-a arătat bunătatea în această pictură. (Alexandru).

chemarea

 

Această artistă are o viziune destul de abstractă asupra vieții, ea realizând tot felul de minunății care mai de care mai ciudate. Tabloul Fenomen pentru mine arată oarecum mai paranormal. Știu ce a dorit să spună artista în această pictură, dar nu prea pot explica. Nimeni nu poate înțelege artiștii.(Miruna)

fenomen

În Natură moartă renăscută pictorița ilustrează o cină în care lumânarea este un soare artificial. Fructele sunt niște planete care se învârt în jurul soarelui-lumânare. În acest Univers planetele( fructele) se ciocnesc între ele, iar acestea împrăștie semințe care cad pe pământ și formează o altă plantă.( Mario)

În această pictură numită Natura moartă renăscută mi-a plăcut cel mai mult ideea impresionantă a pictoriței. Aici sunt prezentate mai multe mere și farfurii care, cu ajutorul unei adieri de vânt, încep a pluti luând forma unei galaxii. Merele sunt planete, adierea de vânt este axa pe care stau, iar fața de masă ia forma soarelui. Mi-a plăcut foarte mult această pictură. (Katy)

Natura moartă renăscută mi se pare cel mai interesant tablou deoarece are în prim plan Universul. Ideea de a reprezenta Sistemul solar din diferite obiecte este unică. Flacăra ce arde reprezintă Soarele ce arde neîncetat, celelalte planete orbitând în jurul lumânării. Fructele sunt de fapt planetele ce se ciocnesc, iar firimiturile care cad formează noi plante. Este genială ideea de a forma sistemul solar din fructe și din obiectele ce nouă ni se par obișnuite. Fundalul scoate în evidență Universul pictat cu culori vii. (Alexandra)

natura

Read Full Post »

Acum trei zile am avut o oră de artă cu copiii despre pictorița mea preferată, Remedios Varo, o artistă suprarealistă de origine spaniolo-mexicană. Aveam emoții pentru că îmi doream din tot sufletul ca lecția să iasă bine, să am o amintire frumoasă legată de ea.

Ceea ce s-a întâmplat mi-a depășit orice așteptare, a fost o oră magică precum cea dedicată artistului japonez Makoto Muramatsu.

Doisprezece năzdrăvani  între șapte și paisprezece ani pe care-i vedeam atunci pentru prima oară m-au întâmpinat cu mult interes, devenind încă din primele clipe niște bureței foarte receptivi care nu mai conteneau cu întrebările despre draga mea Remedios și care au dat niște interpretări tablourilor de-a dreptul încântătoare, care au depășit de departe prezentarea mea.

Le-am povestit cum am aflat despre arta ei, de pe coperta cărții Un veac de singurătate, publicată la Editura Rao, unde era reprodusă pictura Croitorul de dame, între carte și artistă existând o legătură, un personaj din roman purtând numele Remedios.

Women's Tailor

Apoi le-am vorbit despre Paradisul pisicilor, unul dintre tablourile care reflectă afecțiunea artistei față de pisici. Ea s-a înconjurat de acestea mereu și, potrivit nepoatei sale, a adoptat multe pisici vagaboande de-a lungul vieții. În pictură vedem cum și-a imaginat Varo paradisul patrupedelor ei preferate: ca pe un loc de joacă pentru feline.

paradisul

Simpatia este un alt tablou dedicat pisicilor, în care vedem efectul pe care l-a avut o felină atunci când a sărit pe masă și a vărsat laptele. Pictorița sugerează o legătură emoțională puternică între doamna din tablou și animal atât prin titlul tabloului, dar și prin culoarea similară pe care o are chipul acesteia și blana pisicii. Denumirea inițială a picturii, Nebunia pisicii, ar putea trimite la turbare și la faptul că, atingând animalul, femeia se îmbolnăvește la rândul ei. (p. 123)

simpatia

În Vânătoarea de stele personajul feminin are apucături de zmeu mioritic, căci capturează însăși luna de pe cer. Vânătoarea este reprezentată având într-o mână o plasă de prins fluturi, iar în cealaltă ține captivă o semilună într-o colivie. Un mod de a interpreta această pictură este că artistul ne oferă, prin arta sa, luna de pe cer, ajutându-ne să ne ridicăm puțin pe vârfuri, dincolo de lumea cotidiană.

Una dintre fetițe, Ioana, a văzut în Vânătoarea o regină a umbrelor care vrea să te facă cetățean al întunericului. O alta era de părere că femeia din tablou vrea să prindă fluturi ca să nu mai fie singură, iar un alt copil vedea în locul semilunei o coadă de vulpe.

vanatoarea

În Vizită către trecut,  artista pictează o încăpere simplă, sărăcăcios mobilată, în care autoportretul ei se află la intrare. Este o cameră din trecutul ei, în care ulterior au locuit alți chiriași decât ea, dar pe care, când o revede, o simte bântuită de propria-i prezență. Remarcă  aceste fantome ale sale în perete, pe masă, pe scaun. (p.148)

Ce văd copiii în acest tablou? Katy crede că o doamnă fuge dintr-un perete, dintr-un scaun, dintr-o masă. Potrivit altui copilaș, cele trei doamne au încercat să evadeze și un zeu le-a trimis un ajutor să iasă din cameră. Unul dintre copii m-a întrebat ce e scris pe fereastră și eu abia atunci am observat cuvântul  à louer (de închiriat) scris invers. Atunci copilașul vine cu o nouă interpretare, că o doamnă a văzut anunțul, dar când le-a văzut pe cele trei a vrut să fugă.  O fetiță, Maria, crede că cele trei nu vor ca apartamentul să fie închiriat și vor să o sperie cu superputerile lor. Alexandra, de 14 ani, intuiește că e aceeași doamnă în ipostaze diferite.

vizita

În Mimesis norii pătrund în casă prin dulap, obiectele dobândesc atribute umane-piciorul unui scaun este surprins în mişcare, scotocind printr-un sertar, iar elementul uman împrumută la rândul său însuşiri ale obiectelor: chipul femeii are textura sau materialul fotoliului, mâinile iau forma braţelor acestuia. Astfel, fiinţa imită obiectul şi viceversa. Ioana vede în acest tablou o doamnă care ia forma obiectului pe care stă, Katy –o casă fermecată în care lucrurile încearcă să fugă.

mimesis

În  tabloul Chemarea personajul feminin central este singurul cu ochii deschiși, ceilalți din jur fiind reprezentați cu ochii închiși, părând adormiți sau chiar morți. Prin contrast, ea pare să dețină un adevăr inaccesibil oamenilor obișnuiți. Părul ei e conectat la un corp celest, întreaga ei făptură este iluminată. La gât poartă mojarul alchimistului și ține în mână un alambic.

Ce văd copiii aici? Niște oameni care au fost blestemați și au devenit statui, pe Regina Soarelui și niște doamne împietrite. Mario ne spune că femeia vine din soare și ajunge într-o încăpere cu statui, iar obiectul din mână îl toarnă peste statui ca să redevină oameni.

chemarea.png

În  tabloul Fenomen pictorița abordează tema dublului. Umbra este cea care preia conducerea și se deplasează înaintea personajului cu costum și melon, luându-i acestuia și bastonul, iar bărbatul, printr-o inversare, dobândește atributele umbrei, părând neînsuflețit. De la o fereastră vedem un martor care privește această transformare. Mario vede aici o scenă de teatru, când bărbatul era mai tânăr juca teatru, dar acum e bătrân, că poartă baston. Potrivit Ioanei, omul a mers la teatru și în întuneric și-a văzut umbra și a dorit să fie în locul ei.

fenomen

Ultima pictură dinaintea morții artistei, Natura moartă renăscută, este una dintre puținele lucrări care nu are ca subiect oamenii și în care este prezentată renașterea ciclică a naturii. Aici fața de masă, opt farfurii, fructe și o lumânare  sunt animate de o sursă de energie invizibilă. Fructele devin planete ce orbitează în jurul “soarelui” care este reprezentat de lumânare. Unele fructe se ciocnesc și explodează, iar semințele lor cad pe pământ, încolțind și dând naștere la alte plante. (p.182) Acesta e tabloul preferat al mai multor copii. Unul din ei crede că lumânarea are o putere, iar în jurul ei s-a format o galaxie, iar altul e de părere că obiectele au viață.

natura

La finalul orei, ca de obicei, îi invit să scrie impresii despre lecție, despre pictura preferată. Răspunsurile lor atât de uimitoare, premiate cu câte o reproducere după picturile artistei, merită încluse într-un alt articol.

În drumul spre casă îmi revine replica unei fetițe( doamna, vă iubesc) și gestul alteia de a-mi arăta dințișorul căzut.

Începând din acea zi, Remedios nu e numai pictorița adorată, ci și o amintire foarte dragă din care fac parte doisprezece copii incredibili.

Notă: După cum probabil ați aflat, familia mea trece printr-o perioadă de grele încercări. Primul impuls a fost să renunț la orice lucru care îmi aduce mulțumire sufletească, dar când am reflectat mai bine am înțeles că doar lăsând o portiță deschisă bucuriei voi putea face față dificultăților. Așa că m-am adunat și am scris acest articol. În plus, știu că sunt câțiva dintre voi care abia așteptați descrierea acestor lecții.

Bibliografie:

Kaplan, Janet A.  Remedios Varo:  Unexpected Journeys.  Abbeville Press, New York.  2000.  Print.

http://femspective.blogspot.com/2014/04/the-odyssey-of-remedios-varo.html

https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2010/jun/18/surrealist-muses-who-roared-mexico

 

Read Full Post »

Pentru ora de artă de astăzi am ales un alt artist creator de iluzii optice, pe lângă Octavio Ocampo și Salvador Dali despre care am vorbit în lecțiile anterioare, și anume canadianul contemporan Rob Gonsalves, care a fost atât arhitect, cât și pictor și muzician.

Înainte ca ora să înceapă, cei doi copii care au venit azi la Centru, M., o fetiță de vreo șase ani, și V., băiatul de nouă ani pasionat de aproape toate domeniilor cunoașterii, sunt foarte implicați în crearea unui orășel din forme geometrice din lemn. M. îl întreabă pe V. „îmi dai și mie un acoperiș mic-mic?”, eu le admir cooperarea frumoasă, dar sunt nevoită să o întrerup pentru a-i face loc lui Gonsalves în program.

V. mă urmează la prezentarea powerpoint, M. rămâne să se joace în continuare de-a arhitectura miniaturală. Construcțiile din figuri de lemn realizate de cei doi copii  par a anticipa discuția despre clădirile ce apar uneori în lucrările lui Rob Gonsalves, pictor a cărui artă a fost influențată de activitatea sa de arhitect.

1

Îi reamintesc lui V. de ideea de iluzie optică pe care a întâlnit-o la Ocampo și Dali, iar el pomenește de câinele-munte al lui artistului spaniol, desigur referindu-se la tabloul Năluca unei fețe cu platou de fructe pe o plajă.

2

Gonsalves va fi influențat de arta suprarealiștilor Magritte și Dali  și unii critici îl încadrează și pe el în acest curent.  La fel ca Magritte însă el se diferențiază  de alți pictori suprarealiști prin faptul că  tablourile sale sunt un produs al gândirii conștiente.

Artistul e mai degrabă un reprezentant al realismului magic, care are ca punct de plecare imagini realiste, ce însă pe parcurs se transformă  în iluzii optice. Așa cum observa Gabriel Todică în Iluzii în gradient, spre deosebire de alți artiști creatori  de iluzii optice, la Rob Gonsalves „există <<aparenţa>> inexistenţei iluziei”. Trecerea de la  un decor la altul  se face  treptat, imperceptibil aproape.

Pentru a-l ajuta pe V. să înțeleagă acest lucru, mă folosesc de analogia cu transformarea prin care trece o omidă pentru a deveni fluture, insistând pe ideea că majoritatea tablourilor artistului trec printr-o metamorfoză.

3

Vederea picturii The Sun Sets Sail, în care un pod se metamorfozează treptat în corăbii, îl determină pe V. să spună că regii ar putea folosi tabloul ca pe un test prin care să identifice gradul de inteligență al supușilor acestora. Privind de la dreapta la stânga, băiatul e de părere că o corabie mare se transformă într-o bărcuță pentru pescari. De altfel, tablourile lui Gonsalves ne oferă această libertate de a le privi de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, de fiecare dată ele putând fi interpretate diferit.

4

Astfel, în această lucrare podul se metamorfozează treptat în corăbii sau, dacă privim de la dreapta la stânga corăbiile se transformă într-un pod.

În „Light Flurries” un om cu o lanternă apare din partea dreaptă a tabloului. Același Gabriel Todică observă că „ aici iluzia „curge” dinspre decorul oferit de pădure spre „pădurea” de blocuri din stânga imaginii. Iar trecerea dinspre peisajul citadin spre cel forestier (şi invers) se face progresiv, și lent. Aproape că nu  poți preciza unde se termină pădurea și unde încep zgârie-norii.

Îi explic lui V. noțiunile de peisaj citadin și peisaj forestier și am surpriza ca în ultimul caz el să intuiască în mod corect sensul, prin analogia cu termenul englezesc forest.

6.png

În tabloul Imagine a Night, V. observă niște doamne care stau în oglinda apei de la brazi. Ba chiar crede că e vorba de o transformare cronologică de la prima făptură-un bebeluș, la o adolescentă, o doamnă și la final o femeie bătrână.

10

 

Tabloul următor ne determină să ne punem întrebarea ce a reprezentat artistul: o cascadă ce se transformă într-un grup de oameni cu glugă sau oameni cu glugă se transformă într-o cascadă? Băiatul vede în două dintre personaje două fantome sau Moartea fără coasă și îmbrăcată în alb. El se gândește că dacă ar trece un drumeț însetat pe acolo și ar vrea să bea apă, nu ar putea pentru că în loc de apă sunt niște bărbați care sculptează o cetate.

8.png

În următorul tablou întâi se creează iluzia unui observator astronomic. Dar cele două personaje din dreapta ne arată că de fapt este vorba despre niște draperii găurite ce dau impresia unor corpuri cerești. V. e de părere că bărbatul se uită la o înghețată cu caramel cu bucăți de ciocolată lipite de podea în manieră 2D.

9.png

Din opera unui artist cu o imaginație ce o concurează pe cea a copiilor, nu puteau să lipsească lucrări dedicate celor mici. De altfel, una dintre temele  sale preferate e cea a copiilor care se joacă, Gonsalves fiind totodată și un ilustrator de carte pentru copii.

11.png

 

12.png

final.png

Pentru că mi-a îmbogățit perspectiva asupra artei pictorului canadian, V. a fost răsplătit cu mai multe reproduceri după lucrările acestuia.

Voi, celor care ați citit acest articol vă recomand cu mare drag să căutați arta lui Rob Gonsalves pe internet și să nu vă limitați la ceea ce am expus eu aici. Veți constata, dacă nu ați făcut-o până acum, că e un artist fabulos.

Bibliografie:

http://www.anopticalillusion.com/2016/02/light-flurries-by-rob-gonsalves

https://www.widewalls.ch/artist/rob-gonsalves/

http://www.ziaruldepenet.ro/2016/01/16/arta-altfel-33-iluzii-in-gradient-rob-gonsalves/

Sursa foto:

Pinterest

Google images

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Azi, la ora de artă sunt foarte răcită și de aceea o rog pe unica elevă participantă, B., să citească prezentarea powerpoint despre René Magritte în locul meu, iar din când în când, atât cât îmi permite glasul, mai fac niște adăugări explicative.

Pe B. o cunosc de la o lecție anterioară despre Rafael, când a observat niște detalii care mie îmi scăpaseră despre tabloul Madona Sixtină, și anume, prezența mai multor îngerași de consistența norilor în partea stângă a picturii.

Prezentarea se deschide cu o fotografie a pictorului belgian care poartă pe cap binecunoscutul său melon, cu susul în jos însă, fapt ce ne sugerează predispoziția ludică a artistului.

1.png

După o planșă care arată poziționarea Belgiei pe harta Europei urmează una cu picturi cu trei uși care se deschid spre lumea imaginației lui Magritte, dintre care una ne surprinde cu un nor ce pătrunde într-o încăpere prin ușa lăsată întredeschisă.

2

Planșa următoare îl situează pe artist în contextul epocii sale, Magritte fiind unul dintre artiștii suprarealiști, dar care se diferențiază de aceștia prin faptul că lumea sa nu este una fantastică, el nu este inspirat de lumea viselor, ci pictează obiecte obișnuite amplasate în situații neobișnuite.

3

Pictura care a influențat foarte mult viziunea belgianului a fost Cântecul iubirii, de Giorgio de Chirico, în care sunt alăturate obiecte ce nu au nicio legătură unele cu altele. Aceeași abordare o vom vedea ulterior în tablourile lui Magritte.

Untitled

Untitled2.png

Artistul este îndeosebi renumit pentru tablourile-alfabete, în care inserează cuvinte scrise caligrafic într-o manieră școlărească, prin care urmărește să arate că nu există o legătură logică între obiect și numele lui. De altfel, în textul său Les mots et les images( Cuvintele și imaginile), el  scrie: Obiectele nu țin atât de mult la numele lor ca să nu fie posibil să le găsim un altul.

6

De pildă, în Trădarea imaginilor, sub pipa desenată Magritte scrie Aceasta nu este o pipă.  Ce trebuie să înțelegem din acest comentariu este că nu vedem o pipă adevărată, ci reprezentarea ei vizuală.

7

Privind tabloul Dorul de casă, B. e surprinsă la vederea unui înger negru, despre care e de părere că nu există cu adevărat, dar și de faptul că leul nu-l atacă pe acesta.

DORUL DE CASA.png

9.png

Am întrebat-o pe B. ce vede în tabloul următor și am avut surpriza să primesc un dublu răspuns care probabil că i-ar fi plăcut și lui Magritte însuși: fie un om cu patru mâini, fie o persoană care are mai mulți oameni în spatele său. 

8

Planșa următoare oferă cheia tabloului încă din titlul său:

10

În  Regatul luminii, coexistă două momente temporale opuse: ziua și noaptea.  În partea de sus a tabloului, prin cerul cu nori, Magritte creează impresia de zi, iar în partea de jos a picturii, prin clădirea iluminată artificial, artistul creează impresia de noapte.

11.png

În timp ce privim planșa cu siluete aflate cu spatele către privitor, o întreb pe B. de ce crede ea că artistul a optat pentru această modalitate de a-și picta personajele, iar răspunsul ei, pentru a creea o notă de mister, mă face să conchid că a înțeles foarte bine mesajul pe care l-a trimis artistul belgian. În plus, observă o imposibilitate logică în tabloul cu bărbatul ce se privește în oglindă. Este aici tot o opțiune spre joc a pictorului, oglinda ar fi putut să dezvăluie chipul bărbatului, dar el alege ca și reflexia acestuia să fie redată tot cu spatele.

12

Și în tablourile din planșa următoare, pictorul belgian se joacă de-a v-ați ascunselea cu personajele sale, chipul fiind acoperit de un buchet cu viorele, în cazul femeii din Marele Război, ori de un porumbel, și respectiv un  măr, în cazul bărbatului cu melon. De altfel, așa cum scrie în nr. 114 al revistei Mari Pictori dedicat lui Magritte, acesta propune o altă definiție a portretului, privând personajul de personalitatea lui și de orice semne particulare.

Îi propun lui B. un joc de imaginație și o întreb cum crede ea că arată personajele cu spatele, iar ea îmi dă un răspuns destul de surprinzător pentru cei zece ani pe care-i are, și anume că au o expresie facială artistică. 

Inspirată de artistul belgian, am realizat cândva un powerpoint denumit Mici momente de fericire, în care am alăturat o fotografie personală cu chipul acoperit de lăcrămioare cu pictura Marele război a lui Magritte, în care este reprezentată o femeie cu fața acoperită de viorele. Când le-am arătat planșa respectivă copiilor de la after-school unul dintre băieți m-a întrebat dacă mă mușcase câinele de față, el explicându-și în acest fel faptul că-mi acoperisem chipul.

corespondențe.png

13.png

Personajul recurent al picturii lui Magritte, bărbatul cu melon, fie că apare cu spatele spre noi, fie că ne privește, este probabil un autoportret al artistului însuși.

14.png

Deși opera sa cuprinde multe personaje, se pare că lui Magritte i-a plăcut mai mult să picteze diferite obiecte, unele dintre ele supradimensionate. Îmi amintesc că atunci când am avut ora despre Magritte la copiii de la after-school, la vederea mărului gigantic din Camera interogatoriului, o fetiță a spus că ar putea mânca din acel măr o lună întreagă, iar un băiat, spre a nu fi mai prejos, a afirmat că îl poate mânca într-o secundă. Desigur, atunci nu le-am vorbit copiilor despre diferența dintre un măr și reprezentarea sa plastică așa cum am făcut azi.

15.png

În privința tabloului Oglindă falsă, în care este reprezentat un ochi cu un cer plin de nori, B. are trei interpretări: se poate vedea fie un ochi în care se reflectă imaginea cerului, fie un ochi ce are o viziune sau care poate visează cu ochi deschiși.

The-False-Mirror-Painting-by-Rene-Magritte.

Mulțumită de felul cum a decurs ora, o premiez cu trei reproduceri după picturile lui Magritte și așa mai trece o oră de Istorie a artei.

Bibliografie:

Mari Pictori- René Magritte nr 114

https://artavizuala21.wordpress.com/tag/rene-magritte/

http://adevarul.ro/cultura/arte/rene-magritte-pictorul-opere-celebre-poata-furate-1_59b683735ab6550cb810015f/index.html

https://sararedeghieri.wordpress.com/2013/11/21/the-magician-by-rene-magritte/

https://www.dcnews.ro/la-50-de-ani-de-la-disparitia-genialului-artist-ren-magritte-pictura-lui-isi-pastreaza-inca-misterul_554508.html

Read Full Post »

Older Posts »