Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘ortodoxie’ Category

 

intrare-evanghelistul-matei.jpg

Moartea lui Iisus

„Și iată, catapeteasma templului s’a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s’a cutremurat și pietrele s’au despicat; mormintele s’au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat, și ieșind din morminte după învierea Lui,  au intrat în Sfânta Cetate și s’au arătat multora. Iar sutașul și cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul și cele întâmplate, s’au înfricoșat foarte, zicând: <<Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!>>”

 

„Și erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care erau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeu.”

 

„Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era și el ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat și l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat. Iar acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului.”

 

„Iar a doua zi, cea care este după vineri, s’au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: <<Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viață: <<După trei zile mă voi scula.>> Deci poruncește ca mormântul să fie ținut sub pază până la a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure și să spună poporului: <<s’a sculat din morți. și  rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.>> Pilat le-a zis: <<Aveți strajă; mergeți și păziți-l cum știți. >>Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra și au întărit cu strajă paza mormântului.”

 

Din capitolul 28

Învierea lui Hristos

„Iar întru târziul Sâmbetei, când se lumina spre ziua cea dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată, cutremur mare s’a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din cer și venind, a prăvălit piatra de la ușă și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Și de frica lui s’au cutremurat străjerii și s’au făcut ca niște morți.”

 

„Iar îngerul, răspunzând, le-a zis femeilor: <<Nu vă temeți, că știu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutați: nu este aici, căci s’a sculat precum a zis. Veniți de vedeți locul unde fusese pus; și mergând degrabă, spuneți-le ucenicilor Săi că s’a sculat din morți; și iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, eu v’am spus. Și plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare alergau să-i vestească pe ucenicii Lui.>>”

 

„Dar pe când mergeau ele să-i vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: <<Bucurați-vă!>>Iar ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis:<<Nu vă temeți. Duceți-vă ți vestiți-i pe frații Mei să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.>>”

 

„Și plecând ele, iată că unii din străjeri, venind în cetate, le-au dat de veste arhiereilor despre toate cele întâmplate. Și adunându-se aceștia împreună cu bătrânii și ținând sfat, le-au dat ostașilor arginți din belșug, zicându-le:<<Spuneți că ucenicii lui au venit noaptea și l-au furat în timp ce noi dormeam; și de se va auzi aceasta la guvernator, noi îl vom îndupleca și vă vom face fără grijă.>>Iar ei, luând arginții, au făcut așa cum au fost învățați. Și s’a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de astăzi.”

 

„Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit Iisus; și văzându-L, I s’au închinat, iar unii s’au îndoit.”

 

„Și apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând: <<Datu-Mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui  și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.>>”

 

Sursa foto:

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2013/09/18/manastirea-sambata-de-sus-judetul-sibiu/intrare-evanghelistul-matei/

Publicitate

Read Full Post »

 

 

mesaje-de-Paste

Cu drag,

Roxana.

Read Full Post »

Sf-Ev-Ap-Matei

 

 

Din capitolul 25:

Parabola talanților

„Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a încredințat averea sa: unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. Îndată plecând cel ce primise cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea, și cel cu doi a câștigat încă doi. Iar cel care primise un talant s’a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. Și după multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și s’a socotit cu ele. Și apropiindu-se cel care primise cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: <<Doamne, cinci talanți mi-ai  dat; iată alți cinci talanți am câștigat cu ei.>>Zisu-i-a stăpânul: <<Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria  domnului tău. >>Apropiindu-se și cel care  primise doi talanți a zis: <<Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată alți doi talanți am câștigat cu ei.>> Zisu-i-a stăpânul:<<Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria  domnului tău. >>Apropiindu-se și cel care primise un talant, a zis:<<Doamne, te-am știut că ești om aspru  care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai răspândit și, temându-mă m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este  al tău. >>Și răspunzând stăpânul său, i-a zis:<<Slugă vicleană și leneșă, știai că  secer unde n-am semănat și adun de unde n’am răspândit?  Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi și eu, venind, aș fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. Așadar, luați de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. Că tot celui care are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are i se va lua și ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea netrebnică  aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.>>”

 

Judecata de Apoi

„ Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna în fața Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga.”

 

„ Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: <<Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol, și M-ați îmbrăcat; bolnav și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la mine.>>”

 

„ Atunci Îi vor răspunde drepții, zicând: <<Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? sau când Te-am văzut străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Și răspunzând Împăratul, le va zice: <<Adevăr vă spun, întrucât ați făcut unuia dintr’acești foarte mici frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut. >>”

„Atunci va zice și celor din stânga: <<Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Că am flămânzit și nu mi-ați dat să mănânc; am însetat și nu Mi-ați dat să beau, străin am fost și nu M-ați primit; gol și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu M-ați cercetat>>Atunci vor răspunde și ei, zicând: <<Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit? >>Atunci le va răspunde, zicând: <<Adevăr vă spun, întrucât nu ați făcut unuia dintr-acești foarte mici, nici Mie nu Mi-ați făcut.>>”

 

„Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții, la viața veșnică.”

 

Din capitolul 26

Sfat împotriva lui Iisus

„Și după ce a sfârșit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi: <<Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului se va da să fie răstignit.>>Atunci arhiereii și bătrânii poporului s’au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa și împreună s’au sfătuit ca prin vicleșug să-L prindă pe Iisus și să-L omoare. Dar ziceau:<<Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.>>”

Ungerea din Betania

„Și fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El ședea la masă. Și văzând  ucenicii, au murmurat: <<Pentru ce risipa aceasta?, că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. >>Dar Iisus, știindu-le gândul, le-a zis: <<De ce-i faceți supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei.>>”

 

„Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, le-a zis: <<Ce vreți să-mi dați, și eu vi-l voi da în mână? >>Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor. ”

 

„ Iar în ziua cea dintâi a Azimelor au venit ucenicii la Iisus și I-au zis: <<Unde voiești să-Ți pregătim Paștile?>> Iar El le-a zis: <<Mergeți în cetate, la cutare, și spuneți-i:<<Învățătorul zice: Timpul meu este aproape, la tine voi face Paștile, cu ucenicii mei.>>Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus și au pregătit Paștile.”

Cina cea de Taină

„ Iar când s’a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.  Și pe când mâncau, Iisus le-a zis: <<Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi Mă va vinde.>> Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare:<<Doamne, nu cumva sunt eu?…>>Iar El răspunzând, a zis: <<Cel care a întins cu Mine în blid, acela Mă va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vândut; bine-i era aceluia de nu s-ar fi născut. >>Și răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: <<Nu cumva sunt eu, Învățătorule?…>>Răspunsu-i-a Iisus: <<Tu ai zis.>>”

 

„Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și le-a dat ucenicilor, zicând: <<Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.>>Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: <<Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, carele pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Și vă spun eu vouă că de acum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru Împărăția Tatălui meu.>>”

 

„Și după ce au cântat imnuri, au ieșit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: <<În această noapte voi toți vă veți poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei. Dar după cei voi învia, voi merge mai înaintea voastră în Galileea.>>Iar Petru, răspunzând, I-a zis: <<Dacă toți se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni.>>Zisu-i-a Iisus: <<Adevăr îți spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoșul, tu de trei ori te vei fi lepădat de mine.>> Petru I-a zis: <<Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, de Tine nu mă voi lepăda.>>Și toți ucenicii au zis la fel.”

Rugăciunea din Ghetsimani

„Atunci Iisus a mers împreună cu ei într’un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor: <<Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog.>>Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista și a se mâhni. Atunci le-a zis: <<Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine.>>”

 

„Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: <<Părintele Meu, de este cu putință, treacă pe-alături de Mine  paharul acesta!…Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.>>Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: <<Așa, un ceas n’ați fost în stare să privegheați împreună cu Mine! Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Că duhul este osârduitor, dar  trupul, neputincios.>>”

 

„Ducându-Se iarăși, a doua oară, S’a rugat, zicând: <<Părintele Meu, de nu-i cu putință să treacă alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!>>Și venind iarăși, i-a aflat dormind, că le erau ochii îngreuiați. Și lăsându-i, iarăși S’a dus și S’a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. ”

 

„Apoi a venit la ucenici și le-a zis: <<De-acum dormiți și odihniți-vă!…Iată, ceasul s’a apropiat și Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem; iată, s’a apropiat cel care Mă va vinde.>>”

Trădarea lui Iuda

„ Și pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare cu săbii și cu ciomege, trimiși de arhierei și de bătrânii poporului. Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: <<Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeți-l. >>”

 

„Și venind îndată la Iisus, I-a zis: <<Bucură-Te, Învățătorule!>>Și L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: <<Prietene, pentru ce ai venit?>>Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins. Și iată, unul dintre cei care erau cu Iisus, întinzând mâna, și-a scos sabia și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: <<Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor plini Scripturile, că așa trebuie să fie?>>”

 

„În ceasul acela a zis Iisus către gloată: <<Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam Învățând în templu și n’ați pus mâna pe mine. Dar toate acestea s’au făcut ca să se plinească Scripturile profeților.>>” Atunci toți ucenicii L-au lăsat și au fugit.”

Înfățișarea înaintea arhiereilor

„Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; și intrând înlăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul.”

 

„Și ridicându-se arhiereul, I-a zis: <<Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?>>Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: <<Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă ești Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. >>”

 

„ Iisus i-a răspuns: <<Tu ai zis. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.>>”

Lepădarea lui Petru

„Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s’a apropiat de el, zicând: <<Și tu erai cu Iisus Galileeanul!>>Dar el s’a lepădat în fața tuturor, zicând: <<Nu știu ce spui.>> Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și le-a spus celor de acolo: <<Și acesta era cu Iisus Nazarineanul!>>Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: <<Nu-l cunosc pe omul acesta!>>Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: <<Cu adevărat, și Tu ești dintre ei, că și graiul tău te vădește.>>Atunci el a început a se blestema și a se jura: <<Nu-l cunosc pe omul acesta!>>Și îndată a cântat cocoșul. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: <<Mai înainte de a cânta cocoșul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine.>>Și ieșind afară, a plâns cu amar.”

 

Din capitolul 29

Iisus adus în fața lui Pilat

„Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și legându-L, L-au dus și L-au predat guvernatorului Ponțiu Pilat.”

 

„Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte și cuprins fiind de căință, le-a înapoiat arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, zicând: <<Greșit-am vânzând sânge nevinovat. Iar ei i-au zis: <<Ce ne privește pe noi? De acum e treaba ta!>>Și el, aruncând arginții în templu, a plecat de acolo; și ducându-se, s’a spânzurat. Iar arhiereii, luând arginții, au zis: <<Nu se cuvine să-i punem în  vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge.>>Și ținând sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea i s’a spus acelei țarine, până’n  ziua de astăzi, Țarina Sângelui.”

 

„Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: <<Și au luat cei  treizeci de arginți, prețul Celui Prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel, și i-au dat pe Țarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.>>”

 

„Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Și L-a întrebat guvernatorul, zicând: <<Tu ești împăratul Iudeilor?>>Iar Iisus i-a răspuns: <<Tu o spui.>>Și la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei și bătrâni, nimic nu răspundea. Atunci I-a zis Pilat:<<Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?>>Și nu i-a răspuns lui niciun cuvânt, așa încât guvernatorul se mira foarte.”

 

„Iar la sărbătoarea Paștilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulțimii un întemnițat, pe care-l voiau ei. Și aveau atunci un întemnițat vestit, care se numea Baraba. Deci, adunați fiind ei, Pilat le-a zis: <<Pe care vreți să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?>>Fiindcă știa că din invidie i L-au dat în mână.”

„Iar arhiereii și bătrânii au înduplecat mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-l piardă.”

„Atunci l-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus după ce L-a biciuit L-a dat să fie răstignit.”

Răstignirea și moartea lui Iisus

„Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și gustând, n’a voit să bea.”

 

„Iar de la ceasul al șaselea, întuneric mare s’a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: <<Eli, Eli, lama sabahtani?>>Adică: <<Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M’ai părăsit>>Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau:<<Pe Ilie îl cheamă acesta.>>Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, umplându-l cu oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea. Iar ceilalți ziceau: <<Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L scape!>> Iar Iisus, strigând iarași cu glas mare, Și-a dat duhul.”

 

 

 

Read Full Post »

 


size1

 

Din capitolul 18:

Copilul, chip al desăvârșirii

„În ceasul acela s’au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: <<Cine oare este mai mare întru Împărăția Cerurilor?>>Și El, chemând la Sine un copil, l’a pus în mijlocul lor și le-a zis: <<Adevăr vă spun: De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru Împărăția Cerurilor. Și cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primește.>>”

 

„ Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr’aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-și atârne de gât o piatră de moară și să se înece în adâncul mării. Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea! Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață ciung sau șchiop decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău îți devine piatră de poticnire, scoate-l și aruncă-l de la tine; că mai bine-ți este să intri în Viață cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena focului.”

 

Parabola oii rătăcite

„Luați seama să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri; fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut. Ce părere aveți? : Dacă un om are o sută de oi și una din ele se rătăcește, nu le lasă el oare în munți pe cele nouăzeci și nouă și, ducându-se, o caută pe cea rătăcită? Și dacă se întâmplă s’o găsească, adevăr vă grăiesc că se bucură de ea mai mult decât cele nouăzeci și nouă care nu s’au rătăcit. Tot astfel, vrerea Tatălui vostru Celui din ceruri nu aceasta este, să piară vreunul din aceștia mici.”

 

„Adevăr vă grăiesc: Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer.”

Tu și fratele tău

De câte ori să-l ierți pe fratele tău

„… Petru, apropiindu-se de El i-a zis: <<Doamne, de câte ori va greși fratele meu față de mine și eu îi voi ierta? oare până de șapte ori?>> Iisus i-a zis: <<Nu-ți spun că până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.>>”

 

Parabola celor doi datornici

„… asemănatu-s’a Împărăția Cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Și, începând el să facă  socoteala, i s’a adus un datornic  cu zece mii de talanți. Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, și pe femeia lui, și pe copiii lui  și toate câte are, ca să plătească. Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: <<Doamne, mai îngămăduiește-mă și-ți voi plăti tot.>> Iar  stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.”

 

„Dar ieșind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el îl sugruma, zicând: <<Plătește-mi ce ești dator!>>Și, căzându-i la picioare cel ce era slugă ca și el, îl ruga, zicând: <<Mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti…>>Dar el n-a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.”

 

„Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s’au întristat foarte și, venind, i-au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l la stăpânul său, i-a zis: <<Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu trebuia oare ca și tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, așa cum am avut eu milă de tine?>> Și, mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Așa vă va face vouă și Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său, din toată inima.”

 

Din capitolul 19:

Iisus binecuvintează copiii: 

„Iar Iisus a zis: <<Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor.>>”

Tânărul bogat:

„Și iată, un tânăr a venit la El și I-a zis: <<Învățătorule bun, ce bine să fac ca să am viață veșnică?>>Iar el a zis: <<De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile.>>El i-a zis: <<Care?>> Iar Iisus i-a zis: <<Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Tânărul i-a zis: <<Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi lipsește? >>Iisus i-a zis: <<Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de-Mi urmează Mie. >>Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuții.”

 

„Iar Iisus a zis către ucenicii Săi:<<Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. Și vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului  decât să intre un bogat  în împărăția lui Dumnezeu. >> Auzind acest cuvânt , ucenicii tare s’au mirat și au zis: <<Atunci cine poate să se mântuiască?>>Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis:<<Aceasta este cu neputință la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.>>”

 

„Și oricine a lăsat frați sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau țarini sau case pentru numele Meu, însutit va primi și viața  veșnică va moșteni.”

 

Din capitolul 20:

 

„…mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”

 

„ acela care vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți.”

Vindecarea celor doi orbi

„..iată doi orbi…auzind că trece Iisus au strigat, zicând: Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!….Și Iisus oprindu-Se, i-a chemat și le-a zis:<<Ce voiți să vă fac? >>Ei i-au zis: <<Doamne, să se deschidă ochii noștri!>>Și, făcându-I-Se milă, Iisus s-a atins de ochii lor și ei îndată au văzut și I-au urmat Lui.”

 

Din capitolul 21:

Intrarea în Ierusalim

 

„Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina și mânzul și și-au pus pe ele vestmintele, iar El a șezut pe ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele în cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale; iar mulțimile care mergeau înainte-I și și cele ce veneau după El strigau, zicând: <<Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru cei de sus!>>”

 

„ Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s’a cutremurat, zicând: <<Cine este Acesta?>>… Iar mulțimile ziceau: <<Acesta este Iisus,  profetul din Nazaretul Galileii!>>”

 

Alungarea vânzătorilor din templu

„Și a intrat Iisus în templu și i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari.

 

„Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a vindecat. Și văzând arhiereii și cărturarii lucrurile minunate pe care le-a făcut și pe copiii care strigau în templu și ziceau: <<Osana Fiului lui David!>> s’au mâniat și I-au zis: <<Tu auzi ce zic aceștia?>>Iar Iisus le-a zis: <<Da. Oare niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?>>Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, în Betania, și a rămas acolo peste noapte.”

 

Smochinul blestemat:

„ Iar dimineața, pe când Se întorcea din cetate, a flămânzit; și văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n-a găsit nimic decât numai frunze, și i-a zis: <<Rod să nu mai porți în veac! Și îndată smochinul s’a uscat >> Și văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: <<Cum de s-a uscat smochinul dintr’o dată? >>…Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: <<Adevăr vă grăiesc: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s’a făcut cu smochinul, dar și muntelui acestuia de-i veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare! așa va fi. Și pe toate câte le veți cere rugându-vă cu credință, le veți primi. >>”

 

Parabola celor doi fii:

„Dar ce părere aveți?: Un om avea doi fii. Și a mers la cel dintâi și i-a zis: <<Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea.>> Iar el, răspunzând, a zis: <<Nu vreau!>> Dar pe urmă, căindu-se s-a dus. Și mergând la al doilea i-a zis tot așa. Iar acesta i-a răspuns: <<Mă duc, Doamne!>> Dar nu s’a dus.  Care din aceștia doi a făcut voia tatălui? Ei i-au zis: <<Cel dintâi. >>Zisu-le-a Iisus: << Adevăr vă spun că vameșii și desfrânatele  merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu. Că a venit Ioan la voi în calea dreptății și nu i-ați dat crezare, ci vameșii l-au crezut și desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v’ați căit, ca să-i dați crezare.>>”

 

Din capitolul 22:

 

Iisus adresându-se saducheilor:

„…la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n’ați citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice: <<Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?>> El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.”

 

Marea poruncă din lege:

„ Și auzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s’au adunat laolaltă; și unul din ei, învățător de lege, L-a întrebat ispitindu-L: <<Învățătorule, care este marea poruncă în lege? >> Iar El i-a răspuns: <<Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău  din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.  De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții. >>”

 

Mesia ca fiu și Domn al lui David:

„ Și, fiind adunați fariseii, Iisus i-a întrebat, zicând: <<Ce părere aveți despre Hristos: al cui fiu este? >>Ei i-au zis: <<Al lui David.>>El le-a zis: <<Atunci cum se face că David în Duh , Îl numește pe El Domn când spune: Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor  Tale? <<Așadar, dacă David îl numește Domn, cum este El fiu al lui?>> Și nimeni nu putea să-i răspundă nici un cuvânt; și din ziua aceea nici n-a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.”

 

Din capitolul 23:

Iisus îi mustră pe cărturari și pe farisei și deplânge crimele Ierusalimului, prezicându-i dărâmarea

„Atunci le-a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi, zicând:<<Pe scaunul lui Moise s’au așezat cărturarii și fariseii; deci, pe toate câte vă vor spune faceți-le și păziți-le, dar după faptele lor nu să nu faceți, că ei spun, dar nu fac. Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. Și toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni; că-și lățesc filacteriile și-și măresc ciucurii de la poale. Și la ospețe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi, pe scaunele cele dintâi și să fie salutați în piețe și numiți de oameni <<Rabbi>>, Voi însă să nu vă numiți <<rabbi>>, căci unul este Învățătorul vostru, Hristos, iar voi toți sunteți frați. Și tată al vostru să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unu este, Cel din ceruri. Nici învățători să nu vă numiți, căci Învățătorul vostru unul este, Hristos. Și cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Iar cel ce se va înălța pe sine va fi smerit, și cel ce se va smeri pe sine va fi înălțat. >>”

 

Din capitolul 24:

„…cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”

 

„Cerul și pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.”

 

„…privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul  vostru.”

 

„ Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și  n’ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi veți fi gata, că’n ceasul în care nu gândiți va veni Fiul Omului.”

 

Din capitolul 25:

Parabola celor zece fecioare

„…asemănase-va Împărăția Cerurilor cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Cele nebune, luându-și candelele, n’au luat cu ele și untdelemn. Iar cele înțelepte, odată cu candelele și-au luat și untdelemn în vase. Dar zăbovind mirele, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s’a făcut strigare:<<Iată, vine mirele! Ieșiți în întâmpinarea lui!>>Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit candelele. Iar cele nebune le-au zis celor înțelepte:<<Dați-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele.>Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: <<Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați-vă.>> Deci plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s’a închis. Mai pe urmă au sosit și celelalte fecioare, zicând: <<Doamne, Doamne, deschide-ne! >>Iar el, răspunzând, le-a zis: <<Adevăr vă spun, pe voi nu vă știu! Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua și nici ceasul în care Fiul Omului va veni.>>”

Sursa foto:

http://www.artchive.com/web_gallery/G/Guido-Reni/Evangelist-St.-Matthew-and-the-Angel.html

Read Full Post »

 

Sfantui-Matei

 

Continuare din capitolul 12:

 

În timp ce El încă le vorbea mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: << Iată mama și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. >> Iar El i-a răspuns celui ce-I vorbea: << Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?>> Și întinzându-și mâna către ucenicii Săi, a zis: << Iată-i pe mama Mea și pe frații Mei! Că tot cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă.>>

 

Din capitolul 13:

Și multe lucruri le-a grăit El în parabole, zicând: << Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și au răsărit de’ndată, pentru că n’aveau pământ adânc; dar când s’a ridicat soarele s-au ofilit și, neavând rădăcină, s’au uscat. Altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământul cel bun și au dat roadă: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cel ce are urechi de auzit să audă!>>”

 

„Și apropiindu-se ucenicii, I-au zis: <<De ce le vorbești în parabole?>> Iar El, răspunzând, le-a zis: << Pentru că vouă vi s’a dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar acestora nu li s’a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are. De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă și aud fără să audă și nici să înțeleagă.>>”

 

„Așadar, ascultați parabola semănătorului: La cel ce aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine Cel-Rău și răpește ceea ce s’a semănat în inima lui; aceasta e sămânța semănată lângă drum. Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și primește de’ndată cu bucurie, dar neavând o rădăcină în sine, ține până la o vreme; și întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnește. Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și-l face neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul și-l înțelege, aduce roadă și face unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.”

 

„ Altă parabolă le-a pus lor înainte, zicând: Asemănatu-s’a Împărăția Cerurilor cu omul care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul și a semănat neghină printre grâu și s’a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod , atunci s’a arătat și neghina. Și venind slugile stăpânului casei, i-au zis: << Doamne, oare n’ai semănat tu sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină?>> Și el le-a răspuns: << Un om vrăjmaș a făcut asta.>> Ia slugile i-au zis: << Vrei deci să ne ducem și s-o plivim?>> El însă a zis: << Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați-le să crească împreună până la seceriș; iar la vremea secerișului voi zice secerătorilor: << Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca s’o ardem. iar grâul adunați-l în hambarul meu.>>”

 

„O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: <<Asemănatu-s’a Împărăția Cerurilor cu grăuntele de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Acesta este mai mic  decât toate semințele, dar când  a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui.>>”

 

„Le-a spus o altă parabolă: <<Asemănatu-s’a Împărăția Cerurilor cu aluatul pe care l-a luat  o femeie și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.>>”

 

Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulțimilor în parabole, și fără parabole nimic nu le grăia.”

 

„…ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: <<Lămurește-ne  parabola neghinei din țarină. Iar El, răspunzând, le-a zis: <<Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului, iar țarina este lumea; sămânța cea bună sunt fiii împărăției; iar neghina sunt fiii Celui-Rău. Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.  Și după cum se strânge neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și ei vor strânge din împărăția Lui toate pietrele de poticnire și pe cei ce fac fărădelegea, și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit, să audă!”

 

Asemănatu-s’a Împărăția Cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care a găsit-o un om și a tăinuit-o; și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.”

 

Se mai aseamănă Împărăția Cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și aflând un mărgăritar de mare preț, s’a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat.”

 

Se mai aseamănă Împărăția Cerurilor cu un năvod, aruncat în mare și care adună tot felul de pești; iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal și au șezut și au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”

 

„ Și după ce Iisus a sfârșit aceste parabole, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: <<De unde are el înțelepciunea aceasta și puterile? Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama sa Maria și frații săi Iacob și Iosif și Simon și Iuda? Și surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?… Și se poticneau întru El. Iar Iisus le-a zis: << Un profet nu e disprețuit decât în patria sa și în casa lui.>>Și n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinței lor.”

 

Din capitolul 14:

 

„Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s’au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.”

 

„Și dând drumul mulțimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage îndeosebi. Și făcându-se seară era singur acolo.

 

 „Iar corabia era la multe stadii departe de țărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii S’au înspăimântat, zicând că este nălucă, și de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: << Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!>> Iar Petru, răspunzând, a zis: <<Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la tine pe apă. >>El i-a zis: <<Vino!>> Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: <<Doamne, scapă-mă!>>Iar Iisus, întinzându-Și îndată mâna, l-a apucat și i-a zis: <<Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?>>Și suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: <<Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!>>”

 

 „Și, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret. Și cunoscându-L oamenii locului, au  trimis veste în tot ținutul acela și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau.”

 

Din capitolul 15:

Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.”

 

„…cele ce ies din gură pornesc din inimă, și acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoții, mărturii mincinoase, defăimări. Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-și fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om.”

 

„Și plecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii; și, suindu-Se în munte, a șezut acolo. Și mulțimi numeroase au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, încât mulțimea se minuna văzându-i pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând; și-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel.”

 

„Iar Iisus, chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: <<Milă îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n’au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale. >>Și ucenicii I-au zis: <<De unde să avem noi aici în pustiu atâtea pâini încât să săturăm atâta mulțime?>>Și Iisus i-a întrebat:<<Câte pâini aveți?>>Ei au răspuns: <<Șapte și câțiva peștișori>>Și, poruncind mulțimii să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s’au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.”

 

Din capitolul 16

Iisus către ucenicii săi:

 

„…voi cine ziceți că sunt? Răspunzând Simon Petru, a zis: <<Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!>> Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: <<Fericit ești Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și-ți voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.”

 

„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Fiindcă cel ce va vrea să-și scape viața, O va pierde, dar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, O va afla. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, dar sufletul și-l va păgubi? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

 

„ Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăția sa.”

 

Din capitolul 17

„ Și după șase zile, Iisus i-a luat pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, fratele acestuia, și i-au dus pe un munte înalt, ei între ei. Și S’a schimbat la față înaintea lor; și a strălucit fața lui ca soarele, iar veșmintele I s’au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie li s’au arătat vorbind cu El. Și răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: <<Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și una lui Ilie.>>”

 

„În timp ce el încă vorbea, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei; și iată glas din nor, zicând:<<Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultați!>>Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s’au spăimântat foarte. Și Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis:<<Ridicați-vă și nu vă temeți!>>Și ridicându-și ei ochii, nu au văzut pe nimeni, ci doar pe Iisus.”

 

„ Și, pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: <<Vedenia aceasta să n’o spuneți nimănui, până când Fiul Omului va învia din morți.>>”

 

„…s-a apropiat de El un om căzându-I în genunchi și zicând: <<Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, că deseori cade în foc și deseori în apă; și l-am adus la ucenicii Tăi și ei n’au fost în stare să-l vindece.>> Iar Iisus, răspunzând, a zis: <<O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?…Aduceți-Mi-l aici!>> Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s’a vindecat din ceasul acela.”

 

„ Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: << De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?>> Iar Iisus le-a răspuns: <<Din pricina puținei voastre credințe; că adevăr vă grăiesc:  Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo! și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință. Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune și prin post.>>”

 

„Întorcându-se ei din Galileea, Iisus le-a spus: <<Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî și a treia zi va învia. Și ei foarte s’au întristat. >>”

 

„Și venind ei în Capernaum, s’au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia și i-au zis: <<Învățătorul vostru nu plătește dajdia? >> << Ba da,>>a zis el.  Și intrând el în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: <<Ce părere ai, Simone? Regii pământului de la cine iau dajdie sau bir? de la fiii lor sau de la străini?>>El i-a zis: <<De la străini. >>Iar Iisus i-a zis: <<Iată dar că fiii sunt scutiți. Dar ca să nu le fim noi piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undița, ia peștele care va ieși întâi și, deschizându-i gura, vei găsi un statir. Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine și pentru tine.>>”

 

Sursa foto:

http://www.informatia-zilei.ro/sm/sfantul-matei-sec-i-apostol-si-evanghelist/

Read Full Post »

 

maxresdefault

 

Continuare din Capitolul 7:

 

„…pe toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor; că aceasta este legea și profeții.”

 

Intrați pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta – și lat este drumul ce duce la pieire și mulți sunt cei care intră prin el;  și strâmtă este poarta – și îngust este drumul ce duce la viață și puțini sunt cei ce îl află.

 

„…orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.”

 

” Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu din ceruri.”

 

„De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele și le plinește i se va asemăna bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. Și a căzut ploaia și au venit puhoaiele și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale mele și nu le plinește, i se va asemăna bărbatului nechibzuit  care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit puhoaiele și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și ea a căzut. Și mare i-a fost căderea.”

 

Din capitolul 8:

„Și intrând el în corabie, ucenicii săi L-au urmat. Și, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: <<Doamne, mântuiește-ne, că pierim!>>Și Iisus le-a zis: <<De ce vă este frică, puțin-credincioșilor?>> Atunci S-a  ridicat, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște mare. Iar oamenii se mirau, zicând: <<cine este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?…>>”

 

Din capitolul 9:

Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Așadar, mergeți și învățați-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, că n’am venit să-i chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși.”

 

„Și Iisus străbătea toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor. Și văzând el mulțimile, I S’a făcut milă de ele, că erau necăjite ca niște oi care n’au păstor.  Atunci le-a zis ucenicilor săi: <<Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-L deci pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său.>>”

 

Din capitolul 10:

Și, chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința.”

 

„Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan, fratele lui; Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul,  Iacob al lui Alfeu și Levi ce se zice Tadeu; Simon Canaaneanul și Iuda lui Iscarioteanul, cel ce L-a și vândut.”

 

„Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: << pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși curățiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați. Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, că vrednic este lucrătorul de hrana sa. Și în orice oraș sau sat veți intra, cercetați cine este vrednic în el și rămâneți acolo până ce veți pleca. Și intrând în casă, urați-i zicând: Pace casei acesteia! Și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar de nu este vrednică pacea voastră întoarcă-se la voi.>>”

 

„Iată,  Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.”

 

„Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor și’n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veți fi duși înaintea conducătorilor și a regilor, ca să le fiți lor mărturie și păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijorați de cum sau ce veți vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăiește întru voi. Și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și se vor scula copiii împotriva părinților și-i vor ucide.”

 

„Și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”

 

„Iar când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevăr vă grăiesc: nu veți isprăvi de mers prin cetățile lui Israel până ce va veni Fiul Omului.”

 

„Nu este ucenic mai mare decât învățătorul său, nici slugă mai mare decât stăpânul ei.”

 

„…nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă spun eu la întuneric, spuneți voi la lumină; și ceea ce auziți la ureche propovăduiți de pe acoperișurile caselor! Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeți-vă de acela care poate ca și sufletul și trupul să le piardă la gheenă. Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Și niciuna din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. Vouă însă toți perii capului vă sunt numărați. Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult altceva decât vrăbiile.”

 

„Pe cel ce Mă va mărturisi pe mine în fața oamenilor, îl voi mărturisi și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de mine în fața oamenilor, de acela Mă voi lepăda și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri.”

 

„Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Și dușmanii omului sunt casnicii lui. Cel ce-și iubește pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Și cel ce nu-și ia crucea sa și nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de mine. Cel ce și-a câștigat viața, O va pierde; iar cel ce și-a pierdut viața pentru Mine, O va câștiga. „

 

” Cel ce vă primește pe voi, pe Mine mă primește; și cel ce mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M’a trimis pe mine.”

 

 

Din capitolul 11:

„Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan cele ce auziți și vedeți: orbii văd și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește; și fericit este acela care nu se va poticni întru Mine.”

 

Iisus despre Ioan Botezătorul:

„…acesta este cel despre care s-a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care-Ți va pregăti calea de dinaintea Ta.  Adevăr vă grăiesc: Între cei născuți din femei nu s’a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic întru Împărăția Cerurilor este mai mare decât el.”

 

” Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară.”

 

Din capitolul 12:

„Și iată un om care avea o mână uscată. Și L-au întrebat, zincând: <<Este oare îngăduit să vindeci în zi de sâmbătă?>>…Ca să-l învinuiască.  Iar El le-a răspuns: << Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate afară? Cu cât mai prețios decât oaia este omul! Așa că îngăduit este să faci bine sâmbăta.>> Atunci i-a zis omului: <<Întinde-ți mâna!>> El  a întins-o și ea și-a revenit, sănătoasă ca și cealaltă. Iar fariseii, ieșind din sinagogă, au făcut sfat împotrivă-I, ca să-L piardă.”

 

”Iisus însă, dându-Și seama, a plecat de acolo. Și mulți au venit după El și pe toți i-a vindecat. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin Isaia profetul care zice: <<Iată Fiul Meu pe care L-am ales, Iubitul Meu, întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu  peste El și judecată neamurilor va vesti. Nu Se va certa, nici nu va striga, nimeni pe ulițe nu-I va auzi glasul.>>”

 

„…și în numele Lui vor nădăjdui neamurile.”

 

„Cel ce nu este cu Mine e împotriva mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipește.”

 

„De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.”

 

„Ori spuneți pom bun și roadă bună, ori spuneți pom rău și roadă rea; că după roadă se cunoaște pomul.

 

„…pentru orice vorbă deșartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăți și din cuvintele tale vei fi osândit.”

Va urma

 

Sursa foto: youtube

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

matteos

De ce am ales să copiez citatele preferate din Biblie? Pentru că am încercat de mai multe ori să citesc această carte esențială, dar am abandonat-o de fiecare dată și deoarece mi-am dat seama că dacă aș copia fragmente preferate aș putea duce demersul la bun sfârșit.

De altfel nu sunt pentru prima oară un copist al Cărții Cărților, când aveam zece ani am copiat Fericirile, după ce am văzut filmul Iisus din Nazaret și am rămas foarte impresionată de acesta. Dintr-o nevoie prematură de intimitate, ascundeam de ochii părinților cele scrise. Pe atunci îmi plăcea foarte mult să scriu tot felul de compuneri, dar și să copiez texte din diferite cărți și reviste.

Și iată-mă din nou în postura de copist fără simbrie, pe punctul de a scrie citatele preferate din Biblie.

Voi începe, cum e și firesc, cu Evanghelia după Matei:

 

Din capitolul 4:

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.”

 

Din capitolul 5:

„Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor.”

„Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.”

” Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.”

” Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.”

” Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.”

” Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”

” Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

” Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor.”

” Fericiți veți fi când din pricina mea vă vor ocărî și vă vor prigoni  și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa i-au prigonit pe profeții de dinaintea voastră.”

” Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de judecată.”

„Să nu te juri nicicum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poți să faci un singur fir de păr, alb sau negru.”

” Nu stați împotiva celui rău; iar celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. Celui ce vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i lui și cămașa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. „

” Celui care cere de la tine, dă-i; și celui ce vrea să se împrumute de la tine nu-i întoarce spatele. „

” Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, faceți bine celor ce vă urăsc și  rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și cei nedrepți.”

„…fiți voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel  ceresc desăvârșit este! „

 

Din capitolul 6:

„…când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii prin sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni;”

„Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare.”

„…când te rogi intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare.”

” Așadar, voi așa să vă rugați:

Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău;

vină împărăția Ta; facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pămînt.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

și ne iartă nouă greșalele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri;

și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel Rău.  Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”

„Că de veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșalele voastre.”

Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură; ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia și nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură; că unde-ți este comoara, acolo-ți va fi și inima!”

„Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci dacă lumina care se află’n tine este întuneric, cu cât mai mult întunericul!”

Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va alipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți  să slujiți și lui Dumnezeu și lui Mamona.”

„De aceea vă spun: Nu purtați grijă pentru viața voastră ce veți mânca și ce veți bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește.”

” Nu purtați deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei!”

 

Din capitolul 7:

„Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi  judecați; și cu măsura cu care măsurați, cu aceea vi se va măsura. Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”

„Fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și numai atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”

„Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și, întorcându-se, să vă sfâșie.”

” Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide; că oricine cere primește; cel care caută, află; și celui ce bate i se va deschide.”

 

Va urma

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Mic moment de fericire 11: când întâlnesc părinți cu har.

11

Mic moment de fericire 12: când descopăr un nou artist.

12

Mic moment de fericire 13: când te urci pe o clădire înaltă și admiri orașul de sus.

14

Mic moment de fericire 14: când desfaci o portocală și mirosul ei se răspândește în toată camera.

15

Mic moment de fericire 15: când întâlnesc oameni frumoși.

16

Mic moment de fericire 16: când în sfârșit bei un pahar cu apă după ce ai umblat o zi întreagă prin soare.

17

Mic moment de fericire 17: când admiri marea și accesoriile ei.

17 (2)

Mic moment de fericire 18: când ajungi pe vârful unui munte și admiri priveliștea aflată la poale.

18

Mic moment de fericire 19: când auzi o melodie din adolescența ta și te simți din nou licean.

19

Mic moment de fericire 20: când văd copii împreună cu animale.

20

Sursa foto:

http://browse.deviantart.com/?

https://www.deviantart.com/art/Our-Town-72536024

https://www.deviantart.com/art/Birthday-Morning-49096299

q=by+the+fireplace#/d4ktckrhttp://browse.deviantart.com/?q=sotron#/dzgy09https://www.facebook.com/media/set/?set=a.488108284286.264796.44869749286&type=3http://browse.deviantart.com/?q=bubbles+child#/d2ghfdchttp://browse.deviantart.com/?q=kites&offset=48#/dv791k://www.musicalpainter.com/original%20paintings.htmlhttp://browse.deviantart.com/?q=music#/d19ewgehttp://browse.deviantart.com/?q=tulips&offset=24#/deg59xhttp://browse.deviantart.com/?q=happiness&offset=48#/d2n8yv1http://browse.deviantart.com/?q=share&offset=120#/d2uvbg6

Proiect inspirat de Uptitude și Lidia Dogaru.

Va urma

Read Full Post »

 

Astăzi voi scrie despre acele persoane pe care le-am cunoscut în perioada de ghidărie care au lăsat o impresie pozitivă puternică în sufletul meu, fie că mă refer aici la regretatul scriitor Ion Mitican, la Sfinția Sa Părintele Irineu Bălan, starețul Mănăstirii Bucium, sau la ghidul de la Catedrala Catolică din Centru, domnul Emil Bejan. 

În tot acel interval de timp m-am aflat sub înrâurirea scriitorului Ion Mitican, pe care îl urmăream la televizor pentru a afla poveștile neștiute ale orașului nostru, documentându-mă astfel de la una dintre cele mai avizate persoane.

În cel de-al doilea meu tur ca ghid, Providența a lucrat într-un mod cu totul minunat și m-am intersectat cu el în autobuzul spre Copou. Poate pentru îndrăgitul scriitor plimbarea era un prilej de rememorare a monografiei sale Urcând Copoul cu gândul la Podul Verde. Pentru mine însă acea zi a însemnat al doilea meu tur ca ghid turistic voluntar și m-a bucurat faptul că acel eveniment era legat și de persoana sa. Impresii despre acea zi și despre ce a însemnat întâlnirea mea cu regretatul scriitor puteți citi în articolele Ghid, turist și om cu capu’n traistă în aceeași zi! și Ion Mitican sau fărâma mea de nemurire.

Dacă în cazul său nu am mai apucat să-i iau un interviu, am avut această șansă în ceea ce-l privește pe Părintele Irineu Bălan, stareț al Mănăstirii Bucium, dar și iconar și coordonator al atelierului de pictură existent în acel locaș.

Pentru că Sfinția Sa declarase cândva că prima legătură a credinciosului nu e cu preotul, ci cu icoana, l-am rugat să ne vorbească despre rolul icoanei în viața credinciosului. Iată răspunsul Părintelui:

Locul icoanei este în biserică și apoi oriunde există credincioși care cinstesc icoanele trebuie să existe și icoane, în casă. Chiar m-a întrebat cinevaPărinte, se poate pune icoana în dormitor?”, fiind partea intimă a familiei. Chiar e recomandat să pui icoana pentru că, dincolo de faptul că noi păcătuim oriunde, putem avea gânduri necurate în orice loc. Icoana este o prezență a lui Dumnezeu și te mai oprește un pic de la păcat. Am spus acest lucru deoarece când m-am întors la Dumnezeu, când am început să merg la biserică, primele gânduri pe care le-am exprimat le-am exprimat în fața unei icoane a Maicii Domnului. Orice om are o reținere când merge la preot  să-i spună ceva, mai ales la început. Preferă o comuniune cu Dumnezeu prin intermediul unei icoane.  Astfel mi-am dat seama de importanța misiunii de iconar, este asemănătoare cu cea de preot, căci ambii îl aduc pe Hristos în viața oamenilor. Icoana e o prezență tăcută în viața credincioșilor, dar parcă doar vederea ei te îndeamnă să fii altfel, e o chemare la un alt nivel decât al unei predici, la un nivel tainic.

Toate icoanele mele te privesc. Mai este o tradiție de a arăta detașarea de lume, privesc undeva în zare, dincolo de tine.

Acesta ar fi rolul icoanei în viața omului, să-l aducă pe Dumnezeu mai aproape.

O altă persoană din sfera religioasă care m-a impresionat profund este domnul Emil Bejan, ghidul de la Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină, despre care am scris în textul Un ghid, o poveste. 

La amfitrionul Catedralei Catolice am remarcat, pe lângă pregătirea de excepţie, rostirea aproape șoptită a frazelor, un mod de a vorbi mai mult din suflet  decât cu mintea, care, poate de aceea, ajunge mai ușor la inimile ascultătorilor.

Domnia sa mi-a dezvăluit modul foarte implicat în care le vorbește pelerinilor despre catedrală: o prezint ca și cum aș prezenta-o prima dată, o prezint ca și cum aș prezenta-o o singură dată sau ultima dată.

Am dorit să aflu niște sugestii pe care le-ar da dumnealui ghizilor aflați la început de drum. Domnul Bejan ne-a spus că trebuie să ne îndrăgostim de locul pe care îl prezentăm, trebuie să facă parte din noi, să se creeze o simbioză între obiectiv și ghid.

Și pentru că mă specializasem pe tururi ghidate dedicate copiilor, am dorit să știu cum e să fii ghid pentru copii din perspectiva domnului Bejan. Iată răspunsul domniei sale: Povestea pe care le-o spui unor copii trebuie să fie adevărată. Când am copii în faţa mea mă străduiesc de trei ori mai mult. Trebuie să le  produci acea vibraţie interioară care să-i facă să revină aici. Aceşti copii mă sensibilizează la maximum pentru că n-am omorât niciodată copilul din mine. Vreau să rămân copil toată viaţa mea şi când întâlnesc un copil mă copilăresc şi eu.

Au trecut câțiva ani de la acel interviu, dar s-a păstrat încă vie impresia că domnia sa e un mare făuritor de amintiri frumoase prin poveștile pe care le spune despre Catedrală. E, cred, ceea ce orice ghid își dorește să devină.

 

Read Full Post »

 

 

Târg de carte la Iași

Prima zi.  Fără creier, legume sau fructe

Mare amatoare de chilipiruri când vine vorba de cărți, nu obișnuiesc să le cumpăr din librării, unde intru ocazional doar să mă adăpostesc de ploaie.

De aceea aștept târgul anual cu multă nerăbdare la gândul că îmi voi lua nu una, ci mai multe cărți, pe cele pe care le-am râvnit în tot cursul anului.

Prima zi de târg începe frumos, sub semnul uimirii: patru căprițe pasc liniștite lângă parcare, amintindu-mi de iezii copilăriei, pe care-i hrăneam cu bomboane. Ne oferim o clipă de răgaz, timp în care mama le fotografiază și apoi ne grăbim să prindem deschiderea LIBREXULUI.

La târg, am în vedere o listă precisă de titluri, încercând să cred că am devenit un cumpărător rațional peste noapte. Să înțelegem creierul, Pedagogia poveștii, poate un album de Arcimboldo, cam ăsta ar fi wishlistu’, ca să nu depășesc bugetul.

Cantitativ, recolta e slabă: n-o să înțeleg creierul nici anul ăsta și n-o să văd nici ce oameni răsar din legume, fructe sau flori. În schimb, mă bucur să găsesc cartea Părintelui Necula, care, calitativ, face cât trei cărți la un loc.

Ca să-mi demonstrez mie însămi că nu sunt împătimită după cărți( ei, nu!) aleg să cumpăr un atlas anatomic pentru prietenul meu, în loc să-mi mai cumpăr mie ceva.

Acasă, mă pun pe cetit și mă întâlnesc din nou cu patru căprițe, de data asta livrești: cu Capra cu trei iezi, din povestea lui Creangă, pe care Părintele Necula ne propune să o recitim în cheie creștină.

Pedagogia-povestii

Read Full Post »

q_andrew_louth_introducere_in_teologia_ortodoxa_coperta_final_1

1.Pentru că prin această activitate am onoarea de a fi un slujbaș al Măriei Sale, Cartea, fiind plătită pentru hobby-ul meu principal, acela de a citi. Astfel, mi s-a împlinit un vis pe care-l aveam încă de pe vremea când lucram ca bibliotecară și când citeam doar din când în când, pe furiș.

2. Fiindcă îmi place să smulg buruienile și să fac grădina frumoasă.

3. Deoarece așa îmi extind bibliografia cu niște cărți ortodoxe pe care nu le-aș lectura în mod obișnuit. Adevăratul câștig este, cred, citirea unor rugăciuni prezente în unele cărți de teologie pe care le corectez și care mă aduc mai aproape de Cale.

4. Pentru că în camera mea se petrece un soi de reconciliere a religiilor, prin ascultarea muzicii de meditație pe durata corectării cărților ortodoxe.

5. Deoarece corectarea unor texte ample presupune trecerea unui test serios de răbdare, după o perioadă de armată și de constrângeri.

6. Pentru că cititul îmi deschide calea spre scris, din corectură născându-se alte idei, precum proiectul Gramatica – o poveste.

7.Fiindcă altfel simți lansarea unei cărți la apariția căreia ai contribuit și tu chiar într-o mică măsură și altfel vibrezi când primești dedicația autorului.

8. Pentru că, dincolo de goana după virgule, râmâne amintirea că am găzduit acele cărți în mintea și în inima mea.

img_1335img_1336

Sursa foto:

https://magazinmmb.ro/introducere-teologia-ortodoxa

Fotografii personale cu Pr. Andrew Louth

Read Full Post »

2014-09-22 12.36.48

Prin liceu, când eram adolescenta tipică, cuvântul cenaclu nu-mi spunea nimic. Dar acum, când anii mei includ două aniversări de adolescentă, lucrurile stau diferit. De aceea aștept cu sufletul la gură aceste întrevederi în care ne întâlnim cu Hristos prin intermediul poeziei.

Azi e o zi deosebită pentru mine: tocmai am împlinit 35 de ani și…două zile și Talpalarii mei dragi mă sărbătoresc. E greu să spun ce-mi place mai mult, cărțile primite, florile, felicitarea sau îmbrățișările lor. Fiecare dar mă farmecă în felul său și toate la un loc îmi dau foc obrajilor.

Începem cenaclul cu lecturi din cartea de poezii pe care am primit-o, Carte de despărțire, de Savatie Baștovoi, din care eu citesc poemul Cerbul, și continuăm cu texte proprii.

Creațiile sunt scrise pe carnețele modeste, care ar putea fi trecute cu vederea, atât de smerite sunt, la fel ca și participanții. Ceea ce mă surprinde mereu la aceste întâlniri este puritatea sufletească a celor care scriu, găsirea unor analogii cu lumea credinței în aproape tot ce ne înconjoară, și asta pentru că totul e privit cu un ochi înduhovnicit.

Ascultând poeziile Ilenei, resimt o nevoie profundă de a permanentiza aceste momente prin  înregistrarea lor, dar nu îndrăznesc încă să o exprim, având sentimentul că aș tulbura caracterul sacru al momentului.

În cele din urmă îi propun următoarei autoare, Anca-Elena, să o înregistrez și mă bucur mult că acceptă. Așadar, voi putea prelungi aceste clipe într-o eternitate, ascultându-le iar și iar, de câte ori sufletul meu va simți nevoia de primenire.

Ștefan vine cu o serie de poezii aparținând altor autori (Rady Gyr), dar și cu creații proprii. Aș vrea să fac loc și lucrărilor lui pe reportofonul poetic, dar poate e mai bine să nu iau toate darurile odată, să mai las și altor întâlniri ocazia de a aduna astfel de comori.

Îmi vine rândul și mie să citesc un text care-mi aparține. Regret cumva că nu am creații cu tematică religioasă, dar spre surpriza mea, după ce le citesc participanților Papagalul exotic la fereastra mea, îmi dau seama că poate fi citit și într-o astfel de cheie.

Încheiem cenaclul cu o plimbare spre Sfânta Parascheva, unde ne întâlnim cu alți Talpalari dragi și unde ne rugăm împreună.

În drumul spre casă, fetele cântă aproape în surdină Hristos a înviat din morți… E cel din urmă dar al serii. Ascultându-le mă simt binecuvântată!

Read Full Post »