Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stări sufletești’ Category

Roxănisme

MINOLTA DIGITAL CAMERA

 

Așa le numește mama. La ce se referă? La acele stângăcii care mă caracterizează și cu care mă confrunt mai mereu în viața de zi cu zi. Dacă ați văzut cumva filmul Pane e Tulipani( e foarte bun, îl recomand cu drag) veți găsi acolo un personaj, o femeie care-și strică din greșeală suvenirul abia cumpărat dintr-o excursie, care dă cu capul de geam și întâlnește o alta care face fix la fel și lista ar putea continua. Vă amintiți de personajul lui Caragiale, Cănuță, om sucit? Dacă personajele de hârtie s-ar putea reîncarna în oameni adevărați, atunci cu siguranță aș fi versiunea feminină a acestui personaj.

Cu ce mă laud eu?

Cu faptul că într-o zi m-am încălțat cu un bocanc negru și unul bleumarin și am fost la un pas de a ieși din casă în felul ăsta.

Prin casă mi se întâmplă foarte des să port hainele pe dos, așa că îmi merit cu brio apelativul de pidosnică.

Se întâmplă de nenumărate ori să îmi agăț hainele în clanța ușii.

Fac periodic baie tastaturii cu apă, ceai, suc, în ultima vreme numai cu apă, căci vreau să fac alegeri alimentare sănătoase.

Prin casă, așa aeriană cum sunt, joc frecvent fotbal cu prizele, de care uit adesea.

Mi s-a întâmplat să amestec plicul cu Flamexin într-un pahar cu aceeași lingură pe care am folosit-o pentru detergent și mă miram de gustul ciudat al medicamentului.

Într-o zi am uitat să-mi închei cureaua de la pantaloni și am constatat acest lucru când deja eram afară, așa că am fost nevoită să improvizez și să-mi pun cureaua în…buzunar!

Când mă plimb se întâmplă să mă împiedic de vreo zece ori într-o zi.

Toate aceste pozne l-au făcut pe un amic de-al meu să-mi povestească o întâmplare pe care a auzit-o la rândul lui despre un alt aerian căruia i-a ieșit din cămașă un…șoricel! Nu știu cât de adevărată e povestea asta, nu poate fi verificată, dar vă spun una și mai și, că am dormit, și mama, și eu cu un șoricel mort în casă adus ca trofeu de Lemurica.

Trageți voi concluziile!

 

Reclame

Read Full Post »

Magritte revisited

 

  • De 1 Martie am oferit mărțișoare făcute de mine mai multor doamne, răspândind prin tot târgul căluți de mare. Cât adevăr în cuvintele acestea, dăruind vei dobândi! Doamna M., căreia i-am dat două mărțișoare pentru copii, mi-a promis că mă va ajuta să public cartea! Te rog Doamne, să se împlinească minunea asta și să ne putem bucura împreună cu mama de ea!

 

  • Am ajuns și la Ateneu, unde i-am oferit doamnei V. un mărțișor ca recunoștință pentru amabilitatea de care dă mereu dovadă.

 

  • Doamna secretară de la Teatrul pentru copii mi-a oferit, la rândul ei, invitații la două spectacole.

 

  • Schimbul de daruri cu vecinele.

 

  • Vizita la serviciu pe care i-am făcut-o doamnei L. pentru a-i oferi un căluț de mare. Mi-a plăcut modul cum îi tratează pe studenți, ca pe propriii copii, felul cum le vine în ajutor.

 

  • Kotik doarme mai mereu cu burta-n sus.

 

  • Ce bucurie! Iustina a acceptat să scrie prefața la cartea mea!

 

  • Am descoperit melodia Mama, interpretată de Medeeea Marinescu pe când era mică.

 

  • La întâlnirea de azi N. mi-a spus să desenez scara bucuriei și să trec de la 1 la 10 ce anume îmi dă o stare de bine. Erau multe bucurii de aceeași intensitate care se îngrămădeau pe scară, care s-au adăugat mental și după ce am plecat de la N. Și apoi am avut o revelație: că numărul bucuriilor se extinde la infinit dacă-l luăm în calcul pe Dumnezeu.

 

  • Am văzut un cățel care stătea în cutie dormind cu boticul în sus.

 

  • Am scris poezia Împreună, printre flori dedicată prietenei mele A.G. Reproduc aici textul:

    De când ai mulțumit

    pentru că sunt

    Am mulțumit și eu

    pentru că ești

    Și am avut grijă

    să-mi notez

    ca bucurie

    felul în care

    ne parfumăm

    una alteia

    Sufletul.

    (Mulțumesc, Doamne, pentru astfel de momente!)

  • Perlă la dentist:

-De ce stai așa încordată?

Fiindcă aștept să mă doară.

 

  • Pregătindu-mă pentru cea de-a patra parte a capitolului despre voluntariat am recitit texte mai vechi și am fost plăcut surprinsă de amintirea acelor activități, precum și de unele idei pe care le-am avut eu sau copiii, așa că, dacă mă ajută Dumnezeu și vom fi sănătoase, după ce voi termina cartea voi preda din nou artă copiilor, căci e una dintre activitățile pe care le-aș include pe o infinită scară a bucuriei.

 

  • În fiecare zi de luni scanez câte o adorabilă carte de franceză pentru copii pentru a alcătui o bibliotecă în format electronic atât pentru liniștirea mea, în cazul în care s-ar întâmpla ceva cu cărțile palpabile, dar și pentru ca elevii de acum să aibă parte de cărți simpatice din care să învețe limba.

 

  • M-am bucurat foarte mult să regăsesc două episoade ale serialului de desene animate Le Petit Prince pe care le văzusem mai demult pe youtube, dar care între timp fuseseră șterse. Cu toate promisiunile făcute în textul Hoții de frumusețe mi le-am salvat în computer. Să-mi fie iertat!

 

  • Emailul Iustinei. Ea e  printre acei bloggeri despre care mă întreb în sinea mea: Ce s-ar face blogosfera fără ea? La fel am scris de curând și despre Potecuța. I-aș enumera pe toți cei care mă determină să-mi pun întrebarea asta, dar mi-e teamă să nu uit pe cineva. Dar vă știți voi care sunteți!

 

  • Am terminat de scris capitolul despre voluntariat. E foarte lung, are peste 30 de pagini, dar nu mă îndur să renunț la nimic.

 

  • După ce într-o zi mama mi-a spus că nu se mai bucură de nimic, ieri am privit emoționate patinaj artistic( sportul nostru preferat) și am plâns amândouă de bucurie când am văzut evoluția superbă a francezilor.

 

  • Încet, dar sigur, se conturează biblioteca mea în format electronic de cărticele în franceză pe care le trimit profilor de franceză din lista de fb.

 

  • Bomboanele Bucuria mi-au adus…bucurie. 🙂

 

  • Pe când făceam ordine în bibliotecă și ascultam webinarul lui Pera Novacovici am deschis la întâmplare cartea lui Octavian Paler- Autoportret într-o oglindă spartă și am citit: Din adolescență am ieșit sub semnul unui dicton, Per aspera ad astra( Pe căi aspre către stele). Am rămas mască pentru că motto-ul pe care și l-a ales Pera este fix maxima asta. Ador aceste sincronicități!

 

  • Curmale, prune și caise uscate în loc de dulciuri sintetice.

 

  • Emisiunea de pe Trinitas la care a fost invitat Alex Ștefănescu și a vorbit despre amintirile lui legate de Nichita. A.Ș. e unul dintre scriitorii care-mi sunt foarte simpatici, am avut marea șansă de a participa cândva la o conferință despre Eminescu susținută de domnia sa.

 

Foto: Magritte Revisited, arhivă personală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

snowflakes

  • Ce delicat m-a trezit Lemurica! Mi-a atins picioarele cu mustățile.

 

  • A. mi-a spus că m-a visat, că eram împreună și că aveam împreună o iconiță a Sf. Nectarie! Aș traduce cam așa visul ei: că liantul prieteniei noastre e Sf. Nectarie.

 

  • M-a sunat mama de la spital să-mi spună că e concert cu Paula Seling pe TVR2. Am deschis imediat televizorul și, în timp ce priveam plângând mă gândeam că se uită și ea în același timp și că asta e ca și cum am fi împreună.

 

  • O nouă descoperire: Iată, vin colindători!, în versiunea celor de la Firma.

 

  • Mama a venit acasă!!!

 

  • Simt că de acum înainte rolul dintre mama și mine se schimbă: ea devine copilul meu pe care trebuie să-l îngrijesc, iar eu, mama ei. Inversarea asta de roluri îmi dă un sens pe care nu l-aș fi bănuit cu ceva timp în urmă.

 

  • Colegii și foștii colegi ai mamei ne-au copleșit cu darurile în prag de An Nou! Ne-am simțit în situația de a nu ne mai găsi cuvintele, căci acestea exprimă prea palid ceea ce voiam să spunem! Concluzia mea e că mama a fost foarte iubită de colectivul în care a lucrat!

 

  • Am primit cu uratul două fetițe foarte drăgălașe. Cea mai mică, până în doi ani,  părea un pinguin după felul în care stătea cu mânuțele.

 

 

  • Revederea cu doamna E., mama fostului meu coleg de gimnaziu. Seninătatea din ochii ei e foarte odihnitoare pentru privitor. Mama a adăugat că doamna are o frumusețe de icoană. Nici eu nu o puteam spune mai bine.

 

  • Medicul nostru de familie, doamna R., ne-a oferit spre alinare o cutie cu bomboane și o cafea. Nu mi-am imaginat niciodată scenariul ăsta inversat față de cel  obișnuit la noi, în România.

 

  • Am descoperit un titlu de carte foarte frumos:”Rugaţi-vă să nu vă crească aripi” de Octavian Paler.

 

  • Mama a primit o invitație de la o prietenă de-a ei să mergem la vară la Roma într-un weekend. Te rog, Doamne, să fie sănătoasă mama și să putem onora această invitație! Mama nu a călătorit niciodată în străinătate, chiar dacă și-a dorit foarte mult.

 

  • Doamna L. s-a rugat la șapte biserici pentru mama.

 

  • Mama a revenit acasă după a doua operație!!! Vă rog să o pomeniți în rugăciuni, numele ei este Mariana.

 

  • Fostul meu medic de familie i-a oferit mamei un buchet de trandafiri și unul de lalele. E impresionant cum oameni de pretutindeni încearcă să-i aline mamei durerea.

 

  • N. m-a învățat să fac o mandală! Eram așa de stresată că n-o să-mi iasă, dar ea a avut răbdare și m-a liniștit, arătându-mi fiecare pas. Mulțumesc pentru tot, N.!

 

  • Eram prin Piața Unirii, unde se adunaseră câțiva protestatari care scandau Hoții la închisoare!, iar un copil a spus Hoți bronzați la soare! S-ar putea să aibă dreptate copilașul…

 

  • Am spovedit ceva greu care mă apăsa de multă vreme. Cât de blând e Părintele! Un adevărat model patern pentru mulți dintre noi.

 

  • Cine ar fi spus că voi începe ziua cu cele mai grozave eclere făcute de doamna C., o femeie jertfelnică fostă colegă cu mama și o foarte bună prietenă de-a ei? Doamna C. oferă tuturor curcubeu în cerul gurii prin delicatesele pe care le face, demne de stelele Michelin.

 

  • Vizita furtunoasă a doamnei M. și a copilașilor ei foarte bine crescuți. Ne-am bucurat că am fost pe fază să le oferim eclere, a știut Doamne cum să așeze vizitele pentru a nu fi rămâne descoperite față de musafiri. Și doamna M. e pasionată de psihologie și am vorbit puțin pe tema asta. I-am spus ce fain lucrez cu N., cum mă ajută ea să-l văd pe tatăl meu un pic altfel. A vrut cartea lui N, am de gând să-i fac o surpriză, să-i ofer un exemplar cu dedicație direct de la autoare.

 

  • Am aprins lumânări pentru doamna C. și familia ei.

 

  • O fetiță de vreo doi ani mi-a zâmbit pe stradă într-un mod minunat!

 

  • Am văzut trei pisici jucându-se în grădină.

 

  • A fost o bucurie mare să o întâlnesc pe doamna L. în autobuz. E un om atât de luminos!

 

  • Am aprins o lumânare pentru reușita lui B. și a lui A.

 

  • Am ascultat melodia 42 a celor de la The Motans, pentru ca peste 5 minute să dau peste fragmentul ăsta scris de Inoza: Dacă ați citit ”Ghidul autostopistului galactic”, știți că răspunsul la întrebarea supremă a Vieții, a Universului și a tot restul este 42,  Îmi plac mult aceste sincronicități.

 

  • O droaie de cărți ieftine de franceză cumpărate!

 

  • M-am bucurat mult că N. a fost de acord să xeroxez cursurile ei de psihologie pentru a le oferi doamnei M. Cât așteptam eu la xerox, mi-au căzut ochii, întâmplător peste o cărticică foarte frumos ilustrată, numită De ce plângem?, scrisă de Andreea Constantin, cu ilustrații de Maria Constantinescu. Și pentru că e centrată tot pe emoții, la fel ca foile de la N., m-am gândit să-i fac o bucurie doamnei M. și să o xeroxez și pentru domnia sa.

 

  • Mă pregătesc de Mărțișor, meșteresc, meșteresc….

 

  • O discuție transcendentală cu draga mea A. din Italia. Mi-a mărturisit că le spune tuturor că are o prietenă care își notează ce lucruri faine întâlnește și că trebuie să storci toată picătura de bunătate dintr-o piatră. Ea mă asociază cu scrierea bucuriilor, iar eu o asociez cu mirosul pâinii pe care o face adesea pentru familia ei. La sfârșitul discuției noastre  a adăugat o replică  înduioșătoare, mulțumesc pentru că ești! Și eu mulțumesc că ești, dragă A.!  ❤

 

  • Mi-a plăcut mult răspunsul I. la temerea mea că aș putea pierde cărțile într-un incendiu:  Până la urmă, nici un obiect nu e de neînlocuit, chiar și o carte… Mai importanți suntem noi înșine și Oamenii 🙂 Știu că fiecare întâmplare are un rost, de aceea trăim, să învățăm rosturile și să trăim în continuare…Sunt sigură că apropierea de EL va aduce Lumina și Pacea în suflete, indiferent ce poate însemna asta. Noi suntem mărginiți în înțelegerea a toate câte ni se intamplă, dar toate au un sens mult mai înalt, sunt sigură de asta 🙂 Aveți grijă de voi! Cu drag, te îmbrățișez!
  • Am trăit pentru prima dată o bucurie reală a copierii citatelor din Biblie, nu am simțit scrierea lor ca pe o datorie.

 

  • Am aprins o lumânare pentru doamna M. Sper să fie într-un ceas bun.

 

 

  • A. mi-a arătat bluza ei cu omul de zăpadă care are un nas 3D și baterii care cântă La mulți ani! și mi-a povestit cum s-a dus la școlarii ei și i-a pus să apese pe buton să audă cântecul. Așa ar trebui să fie viața, o joacă!…

 

  • Două zile la rând l-am pierdut pe Kotik și ne-am rugat Sfântului Modest, ocrotitorul animalelor, să-l aducă înapoi. Nici n-am terminat bine rugăciunea, că motanul a și apărut!

 

  • Trezvia zilei: necazurile ne-au fost date pentru ca noi să ne îmbunătățim.

 

  • Faptul că am avut deschiderea de a le arăta lui P. și A. al doilea blog.

 

  • Darurile pe care ni le-au făcut vecinele.

 

 

Sursa foto: Pete Revonkorpi- Snowflakes

 

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2018

 

ren

 

Pentru mine această iarnă e iarna în care mama s-a operat de cancer, e prima iarnă din viața mea în care sunt singură de Crăciun, fără mama, dar cu două suflețele alături, pisicile mele. Și cu toate că am motive foarte întemeiate să fiu deprimată și deznădăjduită nu sunt și asta e o surpriză și pentru mine. Poate și pentru că mi-am format obiceiul de a-mi nota bucuriile pe care le trăiesc zi de zi. Iată o parte dintre ele:

 

  • O superbă sincronicitate chiar în ajunul Sf. Nicolae: am cumpărat mărgele ciclamen și albastre pentru a o învăța pe N. în prag de ziua ei cum să facă steluțe de pus în pom. În acea zi N. s-a îmbrăcat fix în culorile ciclamen și albstru fără să știe ce surpriză îi puneam la cale. Ador momentele astea în care Doamne parcă-mi spune Sunt lângă tine.

 

  • Comentariul lui N. la întâmplarea neîntâmplătoare de mai sus: Daruri de la om mare cu suflet de copil. S-au aliniat planetele și culorile, fără să ne anunțăm. În Comunicare, ne vorbim și când nu ne spunem nimic. Să vă aducă Moșul mâine bucurii!

 

  • Cât de aproape i-am simțit pe prietenii care s-au oferit și au donat sânge pentru mama! Printre donatori a fost și un fost coleg de gimnaziu care ne-a fost și vecin în prima parte a copilărei mele și pe care mama l-a ținut în brațe când era mic.

 

  • Un mare număr de oameni a venit în sprijinul mamei, aproape zilnic am primit dovezi de solidaritate din partea acestora. Eu nu pot decât să mă rog pentru binecuvântarea lor.

 

  • Doamna M. m-a cucerit pur și simplu. M-a emoționat când a postat pe  Facebook felicitarea cu ren de la noi și figurinele handmade realizate de mine.

 

  • La lansarea cărții Privind înăuntru, de Petronela Rotar, nu aveam suficienți bani la mine pentru a o cumpăra( îmi lipseau vreo nouă lei), fapt care m-a întristat. Când am căutat cartea pe elefant, ce să vezi? Era cu 11 lei mai ieftină. Deci de aia… Povestindu-i mamei întâmplarea ea mi-a amintit de felul în care ne împlinește Dumnezeu dorințele. Când vrem ceva El ne răspunde: nu, nu încă, am ceva mai bun pentru tine….

 

  • Când vrei să vină tramvaiul cât mai târziu posibil și îngheți în stație de bună voie plângând de emoție…Sunt foarte sensibilă la cântăreții stradali și de când am citit cartea Un motan pe nume Bob am devenit și mai atentă la ei. De obicei le dau câte un leu-doi. Odată, am auzit un bărbat cântând la acordeon o melodie de-a lui Yann Tiersen și m-am simțit teleportată direct în filmul Amelie, al lui Jean Pierre Jeunet. De emoție, i-am dat muzicantului toți banii pe care-i aveam la mine, adică fix cinci lei. Azi, după atelierul handmade în care am învățat-o pe N. să facă un Moș Crăciun din mărgele m-am îndreptat spre Piața Unirii, întrebându-mă oare cui îi voi oferi moșul pe care tocmai l-am realizat? Ajunsă în stație, am auzit un saxofonist cântând minunat. De data asta m-am simțit teleportată în cartea Un motan pe nume Bob, amintindu-mi cum James, muzicantul stradal, cânta la chitară. Imediat i-am dat zece lei și Moșul din mărgele. Am făcut cea mai bună investiție, căci am investit în magie.

 

  • Comentariul lui N. referitor la noul atelier: Când ești iubit de copii mici și mari, îți pregătesc și ei lectii și surprize. Azi am învățat să îl fac pe Moșul și să îl țin mereu la mine, în brad. 

 

  • Mama, cu câteva zile înainte de operație, mi-a cântat Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp și m-a întrebat dacă îl cântam și eu în copilărie. Așa e mama!

 

  • Imaginea copilașilor care se țineau câte cinci de mână în timp ce se îndreptau spre teatrul pentru copii.

 

  • I-am oferit doamnei directoare de la Teatrul Luceafărul o steluță handmade realizată de mine. Câtă delicatețe e în gesturile domniei sale! Ținea în palmă steluța și o contempla. Mi-a oferit un calendar cu fotografii din spectacole.

 

  • Un citat găsit pe pagina unei prietene: Dacă tu crezi că lumea este un loc primejdios şi că oamenii sunt răi, vei selecta inconştient acele aspecte ale realităţii care îţi confirmă această credinţă.
    Dacă tu crezi că lumea este un loc prietenos şi oamenii sunt amabili, vei extrage din realitate evidenţele care îţi confirmă aceste credinţe.
    Astfel, prin gândurile, credinţele şi filtrele tale, tu îţi creezi realitatea în care trăieşti. (Dr. Ursula Sandner)

 

  • Un moment amuzant: am avut un schimb de replici cu un basarabean și am început să vorbesc și eu cu accent. ( Străbunica mea era din Basarabia.)

 

  • M., prietena mea de la Londra, mi-a spus că a primit plicul cu decorațiuni handmade făcute de mine și că micuța ei a fost foarte încântată de ele.

 

  • Azi la Biserica Sf. Nectarie am auzit pe un CD o colindă minunat interpretată de o măicuță. Din păcate,  doamna care vindea lumânări nu știa numele maicii, aș fi vrut să o ascult și acasă.

 

  • Gestul generos al doamnei doctor

 

  • Felul în care s-au mobilizat prietenele mele să ne sprijine. Domnul să le ocrotească!

 

  • Un articol de-al Potecuței mi-a amintit de iernile petrecute la bunica paternă, de mănușile legate între ele și de pantalonii de fâș verzi cu care mergeam la săniuș. Mulțumesc, Potecuța!

 

  • Am citit o poveste frumoasă pe blogul Prietenului de vreme rea, în care Omul de zăpadă își oferă nasul unor căprioare înfometate, fire de lână din căciula lui unor păsărele, iar firele de paie, unor iepurași. O poveste ce ne învață să ne oferim pe noi celorlalți. Puteți citi povestea aici: http://prietendevremerea.ro/povestea-omului-de-zapada.

 

  • Am găsit o concluzie a unui bloger pe care aș putea-o folosi ca motto pentru celălalt blog: Fiecare are “călcâiul lui Ahile”. Pe care însă îl poate controla. (Zaraza 26).

 

  • Am un sentiment de apartenență față de blogeri. Nu-i numesc aici, se știu ei care sunt, mi-e teamă că dacă i-aș enumera, aș risca să uit pe cineva.

 

  • Faptul că  Iustina, Carmen  și Potecuța îmi citesc în mod constant cel de-al doilea blog.
  • Azi, la a treia zi de când mama e în spital, Kotik a venit în camera mea și s-a culcat lângă mine( lucru pe care de obicei nu-l face căci o preferă pe mama).

 

  • Am vești bune de la mama!!! A fost mutată de la Terapie Intensivă înapoi în salon, a mâncat puțin și a făcut câțiva pași.

 

  • M-a bucurat gândul acesta: când oferi cadouri îți răspândești sufletul pretutindeni.

 

  • Am trăit o stare de grație când am scris poezia Devenire. Se întâmplă rar să scriu poezii, dar atunci când primesc câte una de la Domnul plâng de bucurie ore întregi. În condițiile astea nici nu mai contează dacă ce am scris e simplă grafomanie sau poezie autentică…Trăirea…asta e tot ce contează!

 

  • Scriu aici poezia Devenire, dedicată tuturor îngerilor noștri materiali și imateriali:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea
din unghiul
nepotrivit.

inger

 

  • Mi-e drag un bunicuț cerșetor prin atitudinea lui: ține o iconiță cu ambele mâini în zona feței, de parcă ar vrea să-și înlocuiască propriul chip cu o icoană. L-am întâlnit când veneam de la spital de la mama și aveam la mine două sticle cu chefir, căci mama nu avea voie să le mănânce. I le-am dat lui pe amândouă și azi l-am întrebat dacă i-a plăcut chefirul. Și el a răspuns: „lux”. Am prins și mai mare drag de el după ce mi-a dat răspunsul ăsta.

 

  • Gestul creștinesc făcut de fostul meu coleg A.G. și prietenii lui. Domnul să-i bucure pe măsura sufletului lor mare!

 

  • Un sentiment nemaiîntâlnit până acum: că toată lumea mă ține în brațe.

 

  • Mesajele de încurajare de pe grupul Rugăciuni pentru mama mea.

 

  • Am devenit, peste noapte, copilul răsfățat al tuturor prietenelor mamei. Vă mulțumesc tuturor pentru grija pe care mi-o purtați, de parcă aș fi propriul dumneavoastră copil!

 

  • Datorită doamnei M. am speranța că viitorul va fi mai luminos decât ce am trăit până acum.

 

  • Best „cozonac” ever! Mulțumesc, doamna M.!

 

  • Best „salam de biscuiți” ever! Mulțumesc, doamna C.!

 

  • Un pițigoi  a venit la fereastra mea! Ce fain e când te vizitează pe neașteptate „fauna”.

 

  • Noul colind al Paulei Seling

 

  • Provocarea venită din partea M.B. de a posta zilnic coperta unei cărți preferate și discuția pe care am avut-o cu ea azi. Atât de bine pune punctul pe i, e o persoană cheie în devenirea mea. Îi mulțumesc pentru asta.

 

  • Darul cu lună primit de la doamna R.E.

 

  • Am împărțit pretutindeni creații handmade, fapt ce mi-a dat un sentiment de împlinire.

 

  • Sfaturi bune de la prieteni

 

  • Datorită doamnei M. am aflat de reflecțiile Părintelui Petroniu Tănase, care s-au potrivit fix cu starea în care eram.

 

  • Teama că nu mă voi descurca bine singură s-a dovedit nefondată. De când e mama la spital simt că mă maturizez cu o viteză supersonică și-mi asum responsabilități.

 

  • Am vorbit cu mama la telefon, mi-a spus că e prima zi în care-și simte mintea limpede. Nu se mai simțea slăbiciune în glasul ei. Cu ajutorul lui Dumnezeu începe să-și revină.

 

  • Deși 2018 e anul în care am aflat de boala mamei, 2018 e și anul conștientizării multitudinii de minuni care s-au întâmplat în viața noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Cărți și emoții

tree

Sunt o mare amatoare de cărți, atât de mare încât nu-mi pot imagina cum ar fi o zi fără să citesc măcar o pagină dintr-o carte. Ar fi, cu siguranță, o zi pierdută.

Când am aflat de la o prietenă absolventă de Jurnalism de cazul omului nevoiaș care a ajuns pe străzi pentru că e dependent de cărți într-o măsură atât de mare încât nu poate avea un job, l-am înțeles foarte bine. Cam acolo sunt și eu. Ia-mi orice, dar dacă-mi iei mâna aia de cărți dragi m-ai nenorocit.

Cărțile îmi declanșează un amalgam de emoții și despre acest lucru voi vorbi în rândurile următoare.

Există cărți pe care le percep ca pe o meditație, când le citesc am sentimentul că sunt o apă curgătoare, iar ideile scriitorului sunt un punct de plecare spre propriile idei.

Apoi sunt cărțile cu efect înălțător care te îngeresc și te cuprinde evlavia citindu-le.

Urmează cărțile-trofeu, pe care le aștepți cu nerăbdare până vine coletul comandat online la lichidare de stoc. Sentimentul achiziționării acestora e foarte diferit de cel al lecturării lor. Când le procuri, trăirea e aceeași cu adicția de cumpărături, când le citești trăirile pot fi variate.

Mai sunt și cărțile antipatice, create doar cu mintea, nu și cu inima, căci dacă ar fi fost un pic de suflet acolo, altfel ar fi fost scrise. Astfel de cărți parcă vor să-ți spună că, dacă autorul ar face cu tine un concurs de neologisme cunoscute, tu ai fi în pierdere.

Și sunt și cărțile care te răvășesc, care te fac să plângi, fără să știi dacă plângi de bucurie sau de tristețe.

Voi încheia cu cărțile care-ți declanșează nostalgii, căci te fac să te simți din nou copil pentru o clipă, atât cărțile pentru cei mici, bogat și frumos ilustrate, dar și cărțile cu poze pentru cei mari, cum ar fi albumele de artă.

M-aș bucura să știu ce sentimente vă produc vouă cărțile, așa că vă rog să nu ezitați să mi le împărtășiți în comentarii.

 

 

 

Read Full Post »

Și în toamna care tocmai a trecut am fost o mare vânătoare de bucurii, dintre care cele mai aproape de suflet sunt următoarele:

 

  • Am văzut două rațe bălăcindu-se în Bahlui( râul ce străbate Iașul) și am rămas fascinată. Stăteam pe pod, le priveam cum fac scufundări, cum revin iar la suprafața apei și nu mai voiam să plec de pe podul pe care mă aflam.

 

  • Am visat că levitam întocmai ca în filmul Jupiter’s Moon care m-a impresionat atât de mult.

 

  • Am mai găsit un magazin cu cărticele franțuzești ieftine pentru copii.

 

  • Am descoperit un artist rus extraordinar, Michael Cheval, pe numele său real Mikhail Khokhlachev.

 

  • Am cumpărat o carte sonoră care imită sunetele emise de unele animale nocturne și Kotik a devenit foarte interesat de ceea ce auzea și amușina cartea.

 

  • Azi, trei vârste ale femeii au stat la aceeași masă evocându-și fiecare anii tinereții.

 

  • Mama s-a simțit mai bine decât de obicei de când face chimioterapie, a fost în Grădina Botanică și m-a rugat să-i pun să-l asculte pe cântărețul ei preferat, Gary Moore.

 

  • Motănelul nostru, Kotik, a ieșit azi pentru prima dată afară după aproape trei luni de tratament. Să-l fi văzut cum se tăvălea prin  iarbă, ba chiar a mai găsit și un fluturaș întârziat după care să alerge.

 

  • Întâlnirea fructuoasă cu N. Abia aștept lansarea cărții ei de mâine.

 

  • Am fost la lansarea de carte a prietenei mele N., unde m-am întâlnit cu o prietenă comună, A. Autograf, lacrimi și prăjituri delicioase.

 

  • La întoarcerea acasă m-am întâlnit cu C., unul dintre sponsorii proiectului meu de la after-school, Fotografiază-mi copilăria! prin intermediul căruia patruzeci de copii au primit câte douăzeci de fotografii cu ei editate de mine. M-a bucurat această revedere inopinată.

 

  • Am văzut în tramvai un bătrân care, trecând pe lângă Biserica Sf. Nectarie, și-a dat jos șapca, și-a făcut cruce și apoi a dus mâna în dreptul inimii. A repetat gestul de două ori. M-a impresionat acel om pentru că, prin gestul său, a dovedit că relația lui cu Dumnezeu e una vie, nu o simplă formă fără conținut.

 

  • I-am cumpărat mamei niște flori de la o bătrână, bucurând trei persoane: pe bătrână, pe mama și pe mine. O situație amuzantă – când am intrat în casă i-am spus mamei Ho comprato un mazzo di fiorellini per te!, fără să știu că aveam musafiri.

 

  • M-am bucurat că am negociat foarte avantajos prețul gentuței cu bufniță, așa că am vrut să fac și altcuiva o bucurie și am cumpărat ceva bun unei bătrâne. Apoi m-am premiat cu o carte la rândul ei foarte avantajoasă ca preț și neprețuită pentru mine-Ești ceea ce trăiești – Câteva date recente din neuroștiințe și experiențele duhovnicești ale Filocaliei, scrisă de diacon Adrian Sorin Mihalache. M-am bucurat că, răsfoind-o, mi s-a părut mult mai accesibilă omului de rând decât cele de până acum. Abia aștept să o citesc, să termin cu Frankl și o „înhaț”.

 

  • Kotikuț a ieșit iar pentru prima dată după o perioadă de vindecare și s-a chelfănit cu rivalul lui, Roșcovanul.

 

  • O zi de 7 noiembrie copleșitoare, începută cu obținerea unei invitații la filmul Coborâm la prima chiar când nu mai aveam speranță că voi face rost de ea, continuată cu întâlnirea cu M. și  conferința lui Alex Ștefănescu Eminescu și noi la care am fost amândouă și încheiată cu proiecția filmului Coborâm la prima la Ateneu și de discuția cu echipa de după. O doamnă din public, mamă a unui copil cu autism, s-a referit la persoanele cu dizabilități ca la unele cu alte abilități. De reținut această abordare frumoasă.

 

  • Astă vară, când dragii noștri medici veterinari se luptau să-l salveze pe Kotik, mama și cu mine le-am dăruit cartea Un motan pe nume Bob, scriindu-le dedicația aleasă de mama Din partea unor iubitoare de pisici pentru niște iubitori și tămăduitori de animale. Azi Bob s-a întors acasă, o prietenă librar de-a mamei, posesoare a trei pisici, ne-a oferit iubita carte despre motanul roșcovan care a dat sens vieții unui fost consumator de droguri.
  • Ce frumos lucrează Universul! I-am oferit lui N. niște cărți cu mandale și altele în care ești învățat să creezi mandale elaborate, iar ea mi-a spus că intenționează să predea un curs  de mindfulness și că-i vor fi de folos. În mod similar, am făcut un pachet cu cărticele foarte frumoase franțuzești pentru fetița prietenei mele de la București, ca să aflu azi că tatăl fetiței o învață franceză și că voiau să-i cumpere niște cărți în franceză pentru copii. Iar apoi i-am povestit prietenei mele că am fost la conferința lui Alex Ștefănescu, dar că nu mi-am cumpărat cartea lui Eminescu poem cu poem pentru că era 100 de lei și ea mi-a spus că o are ea și că mi-o oferă cadou. Ce să-ți mai dorești?

 

  • Cursul de Inteligență emoțională pe care mi-l predă N. este fabulos! Sunt recunoscătoare că am șansa asta nesperată de a lucra cu ea într-un mediu atât de securizant.

 

  • M-am bucurat că i-am oferit mamei o seară memorabilă la cinema la filmul Coborâm la prima.

 

  • Am întâlnit-o pe doamna N. la cinema. Ce om cald!

 

  • M-au bucurat trimiterile la Istoria artei din noul clip al Irinei Rimes.

 

  • Am cumpărat împreună cu mama o pâine și am hrănit cu ea porumbeii. A fost un moment deosebit cel în care ni se urcau pe încălțări în încercarea de a prinde cât mai multe bucăți de pâine. Bucurie procurată cu doi lei!

 

  • Acest noiembrie, la care mă gândeam cu înfrigurare, a venit cu vestea uimitoare că tratamentul urmat de mama a dat roade: o parte dintre noduli s-au restrâns, alții au dispărut cu totul.

 

  • Am fost împreună cu mama la Biserica Sf. Nectarie să-i oferim în dar sfântului o crăciuniță. ( I-am promis sfântului că, dacă o vindecă pe mama, o să-i ofer în dar flori)

 

  • Pe o pagină de Facebook din Cluj am găsit 3000 de redistruibuiri al mesajului despre pisicile care se adăpostesc pe roți sau lângă motor iarna. Bravo, Cluj!

 

  • O minune la supermarket: am cumpărat pentru fetița unui fost coleg cartea Povești de noapte bună, superb ilustrată, și, cum sunt puțin în mintea copiilor, mi-am dorit să iau un exemplar și pentru mine. Doar că, a doua zi, când m-am dus din nou la supermarket, ia cartea de unde nu-i. Am început să umblu prin tot magazinul în speranța că o voi găsi abandonată în altă parte decât în locul de pe raft, unde se găsea cu o zi înainte. Până la urmă mi-am spus că ăsta e un gând absurd, că n-am cum să cutreier tot Lidl-ul, doar-doar voi găsi cartea părăsită de vreun client  cine știe pe unde. Așa că m-am așezat la rând la casă, unde am văzut o lipie enormă abandonată. Nu pot să-mi explic ce a urmat decât ca pe o minune: am dat lipia deoparte ca să descopăr că fix sub ea  se afla un exemplar al Poveștilor de noapte bună care mă aștepta! Așadar, gândul că s-ar putea să găsesc poveștile oriunde aș fi căutat nu a fost chiar atât de absurd până la urmă. Și în viață, poveștile sunt oriunde. Trebuie doar să fii echipat corespunzător pentru a le descoperi.

povesti

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

icoana_maicii_domnului_panatanassa8

Voi continua cu postarea bucuriilor pe care le-am avut în această vară, deși a fost cea mai tristă dintre toate:

  • m-am întâlnit cu M.L. care m-a uimit cu înțelepciunea ei. Spre surprinderea mea mi-a oferit o iconiță cu Maica Domnului Pantanassa, al cărei acatist l-am citit dimineață pentru prima dată. Cum se leagă lucrurile tainic între ele! M.L. mi-a vorbit despre sfârșitul pământesc din perspectiva bucuriei mântuirii și mi-a permis să scriu aici ideile ei:

Ceea ce am încercat să îți spun vineri, cînd ne-am întâlnit, a fost legat de clipa morții, moment care este esențial în planul mântuirii noastre. E firesc să suferim cînd Dumnezeu cheamă la El pe cineva drag nouă, dar mai folositor pentru noi și, mai cu seamă, pentru cel adormit, este să privim cu ochi lăuntrici și duhovnicești tot ce se petrece în jurul nostru. Rugăciunea este cea mai valoroasă, căci ne ajută să depășim cu mai multă ușurință momentul și, totodată, îi ușurăm și celuilalt trecerea la cele veșnice.  Dacă Dumnezeu l-a chemat la El, e clar că are o rânduială în vederea mântuirii sale. Și atunci, de ce să ne întristăm? O viață întreagă omul râvnește să atingă aroma bucuriei veșnice și tocmai în clipele cînd Dumnezeu îl cheamă pentru a i-o face cunoscută, cei de acasă încep să atingă cele mai înalte culmi ale suferinței. Nu sîntem oare egoiști dacă facem asta? Nu sîntem în aceeași situație a mamei care își vede băiatul pe cale să se căsătorească, orientîndu-și atenția spre aleasa inimii lui? E un egoism cumplit, căci ne gîndim la amărăciunea pe care o trăiește sufletul nostru, ignorînd cu totul ușurarea, pacea și liniștea care cuprind inima celui chemat Sus, dacă acesta a avut o viață bineplăcută înaintea Tatălui din Cer. Lumea își urează „Condoleanțe!” și „Regrete eterne!” ca formule prin care s-ar încerca o anumită îndulcire a suferinței. Sincer, mă opun cu totul acestor structuri, căci, pe lîngă un grad înalt de formalism care le caracterizează, mi se par departe de esența creștinismului, care înainte de toate înseamnă Înviere! Or, spre ce fel de Înviere aspirăm noi cînd îi urăm cuiva că-l vom regreta o veșnicie?!? Fie nu cunoaștem sensul cuvintelor, fie sîntem niște ipocriți, fiind pe deplin conștienți că într-o zi vom muri și noi, nemaifiind capabili să regretăm pe nimeni, ci doar faptele triste pe care le-am săvârșit. Dacă Hristos ne-a făgăduit Învierea cea Mântuitoare, de ce să regretăm un om? De ce să îi anulăm atît bucuria imediată morții, cât și pe cea a veșniciei?!? În acest spațiu, oare cea mai frumoasă și adâncă urare nu ar trebui să fie „Hristos a înviat!”, ca mărturie vie a învățăturii în care credem?

 

  • vorbind cu A.U. despre teama mea de a o pierde pe mama,  ea mi-a spus: Oamenii nu se pierd unii pe alții. Ei doar se iubesc și atât.

 

  • bucuria de a contribui  un pic la binele lui M. așa cum și M. a contribuit la binele meu.

 

  • azi în curtea bisericii o fetiță stropea florile cu un pistol cu apă.

 

  • gestul impresionant pe care l-au făcut pentru mama fetele mele.

 

  • am făcut cunoștință cu Sf. Pantelimon( am citit Acatistul lui).

 

  • am trecut  pe lângă un curs de italiană ambulant( un domn îi spunea unei doamne: „Volevo fare un regalino alla bimba.”)

 

  • o doamnă în vârstă foarte cochetă( cu pălărie și rujată) a făcut o glumă simpatică către prietena ei care venea din direcția opusă, zâmbindu-mi într-un mod complice.

 

  • rănile lui Kotikuț se închid treptat.

 

  • o prietenă bloger mi-a scris: Un gând bun către Cel de Sus am trimis pentru mama ta din Catedrala din Cetatea din Alba Iulia.

 

  • am găsit ieri doi trandafiri galbeni aproape ofiliți și după ce i-am pus în apă și-au revenit.

 

  • am cumpărat de la Lidl niște bijuterii de orhidee miniaturale pentru mama.

 

  • am avut o bucurie mare când am întâlnit-o în autobuz pe una dintre elevele mele de la Școala de vară și m-a întrebat dacă am mai ținut ore de artă în afară de cea despre Remedios Varo. Faptul că a ținut minte numele pictoriței mele preferate m-a bucurat peste măsură, zâmbeam tot drumul până acasă.

 

  • Am mers cu N. la Planetariul mobil, din păcate fără ochelari, așa că voi reveni și mâine.

 

  • Le-am explicat organizatorilor că în prima zi am fost fără ochelari și au fost foarte drăguți și mi-au permis să intru fără a mai da bani pe bilet. Asociația Astronomică Pluto din Cluj rulz! Aș vrea să avem și noi în Iași un proiect similar. Cred că m-aș muta acolo.

 

 

  • Am primit de ziua celui de-al doilea nume, de Sfântul Alexandru, un dar neașteptat de frumos, să corectez o carte superbă, scrisă de un prieten bloger.

 

  • I-am oferit doctoriței lui Kotik de ziua ei onomastică un calendar cu căței și o agendă.

 

  • Am fost la tata de ziua lui și a fost încântat de calendarul cu căței pe care i l-am dat. A fost o zi în care, slavă Domnului, am comunicat cât de cât.

 

Sursa foto:

https://doxologia.ro/cinstirea-icoanei-maicii-domnului-pantanassa-izbavitoarea-de-cancer

 

Read Full Post »

Older Posts »