Și au fost bucurii de iarnă 2022-2023!

M-am spovedit după multe luni de pauză. M-a bucurat atât de mult dialogul cu Părintele încât mi s-a ridicat vibrația instantaneu. Am venit spre casă zburând.

La avizier erau niște trezvii de mare folos care m-au făcut să-mi dau seama cât de mărunte erau frământările mele. Reproduc aici ideile citite: Trebuie să facem distincția între pretenții și nevoi firești. Dacă mă tulbur în așteptarea pe care o aveam față de aproapele meu înseamnă că a fost o pretenție, nu o nevoie firească. Avem și așteptări față de Domnul, să fim premiați pentru rugăciune, să fie sluga noastră.

Am găsit o felicitare pe care o căutam de multă vreme.

Am găsit prin casă niște materiale pentru mărgelit și am început să meșteresc figurine cu tematica sărbătorilor pentru persoanele dragi.

O sincronicitate minunată: tramvaiul pe care l-am luat pentru a ajunge la clinică avea pe el reclamă fix la acea clinică. Cumva mesajul pe care l-am recepționat e că sunt pe mâini bune.

Întălnirea cu doamna C.C. m-a entuziasmat atât de mult, încât la revenirea acasă am fost atentă la tot spectacolul străzii și mă bucuram de el de parcă aș fi fost într-o excursie în străinătate.

Am început să editez felicitări virtuale pentru prieteni, ceea ce-mi aduce multă bucurie.

Vizitele în camera mea pe care mi le fac pisicile mele pe rând.

Am fost la animația Motanul încălțat. Micuții din sală au avut reacții foarte simpatice, mi-au amintit de vremea când eram de vârsta lor și mergeam aproape zilnic la cinematograful din cartier și vedeam filmele direct de pe scenă, stând întinsă pe burtă la fel cum făceau ceilalți copii. Într-un viitor sper nu foarte îndepărat cinematograful respectiv va fi reabilitat.

Am văzut un husky în parc.

Am admirat bradul de la Ateneu cu globuri roșii, albe și argintii. M-a amuzat un glob țepos, seamănă cu un pește țepos, nu știu care e denumirea lui în română, dar în engleză e sea urcin.

Un vatman purta tichie de Moș Crăciun.

După ce m-am rugat la Mănăstirea Golia am avut bucuria să observ niște copăcei deosebiți, niciunul nu semăna cu altul. De obicei nu remarc aproape nimic când merg pe stradă, dar acum avut un moment de trăire în prezent.

Editarea de felicitări e un mod necesar de a mă centra pe celelalte persoane, și nu pe mine.

Am fost martora unei minuni. Despre acest lucru puteți citi aici

Domnul redactor Ioan M. mi-a publicat textul O minune petrecută într-o zi de marți, 13 pe Cronopedia. Mulțumesc frumos pentru republicare!

Într-o zi foarte friguroasă treceam pe un pod peste Bahlui și îmi spuneam că nu au cum să fie rațe în zona aceea, că e prea frig. Chiar când mă gândeam la întrebarea lui Holden Caulfied despre rațe, că unde se află acestea în anotimpul rece, am văzut un rățoi adorabil învârtindu-se prin stufăriș. Bineînțeles că am sunat-o imediat pe mama să-i povestesc întâmplarea.

După ce am văzut rățoiul am avut un soi de trezvie, că bucuriile provenite de pe urma cumpărăturilor sunt superficiale în comparație cu cele pe care ți le dă o viețuitoare, și că acestea din urmă implică tot sufletul, nu o parte de suprafață.

Draga mea vecină, aflând că mă duc până la Mănăstirea Golia, mi-a povestit că nepoțelul ei de cinci ani(!), văzând acel loc a spus:e atât de frumos, încât m-aș face o piesă de muzeu și aș rămâne aici! Mi s-a făcut așa un dor de copii când am auzit!

Faptul că sunt mai organizată, că iau spovedania mult mai în serios și nu mai scriu „pacatili” cu o zi înainte, ci mi le notez într-o agendă de câte ori îmi vin în minte.

Versurile melodiei de iarnă auzită în tramvai m-au binedispus…Ninge iar și este ger,/ E mai frig ca-n frigider!

Mi-am dorit să mai am câteva revelații colorate pentru a putea participa la Jocul citatelor, de pe site-ul Suzanei, iar la sfârșit de decembrie Doamne Doamne mi-a dăruit cel de-al zecelea citat.

Am găsit Biserica Prapa Doamna deschisă și fără enoriași. Am stat vreo jumătate de oră și m-am rugat în voie.

Bucuria că, în ciuda bolii, mama a împlinit 66 de ani.

Am avut o surpriză uriașă la piesa de teatru Baltagul, cu Maia Morgenstern. Nu mai citisem textul de peste 25 de ani, dar când am văzut pe scenă personajul care dădea în bobi am spus mirată în sinea mea Baba Maranda! După atâția ani creierul a scos această informație din baza lui de date, spre uimirea mea totală.

La o emisiune de-a lui Cătălin Ștefănescu l-am descoperit pe biologul Alexandru N. Stermin, o minune de om cu studii în biologie, teologie, filosofie și psihologie, care, deși cunoaște atât de multe domenii, a rămas un om modest și blând. I-am cumpărat cele două cărți apărute la Humanitas, Călătorie în jurul omului și Căzuți din junglă pe care le citesc împreună cu mama și despre care vorbim dimineața la ceașca de cappuccino. În weekend-uri ne uităm la tot felul de interviuri cu el de pe YouTube. De când am aflat de el mă tot întreb cum se vede lumea prin ochii unui biolog, a unei persoane care știe totul despre plante ori animale.

A găsit mama la bibliotecă o cărticică numită O inimă curată, de Romano Battaglia, despre retragerea unui personaj la o mănăstire timp de 7 zile, interval în care înțelege că activitățile simple ale călugărilor sunt dătătoare de sens. Cel mai mult m-au impresionat descrierile de natură care mi-au amintit de clasele I-IV când, la sugestia domnului învățător, am început să scriu într-un caiet idei interesante din cărți pe care le numeam expresii frumoase. În ce privește cartea lui Battaglia, acste idei se referă în special la natură. Spicuiesc aici câteva: Omul nu a reușit să gândească niciodată nimic care să fie perfect precum natura; „…pe stânci zboară pescărușii, li se aud strigătele. Privindu-i, mi-am amintit o legendă care spunea că fiecare marinar care moare se transformă într-un pescăruș, cu penele gri, dacă a fost rău, și albe, dacă s-a purtat bine în viață. Cei care zboară deasupra mănăstirii au penele imaculate; Pădurea este o lume numai bună de respectat, de descoperit. De fiecare dată când trecem printre copaci, ar trebui să ne facem cruce în semn de respect. Pădurea este o imensă catedrală vie, iar murmurul său este vocea lui Dumnezeu. Deseori, i-am auzit glasul de-a lungul ei și am îngenuncheat să mă rog.

După ce am citit această carte aproape în paralel cu Căzuți din junglă mi-am dat seama că ambele sunt pătrunse de sentimentul sacrului în preajma naturii despre care spunea biologul și scriitorul Alexandru N. Stermin.

Prietena mea V. mi-a făcut o bucurie imensă: mi-a trimis cartea Come funziona la psicologia.

Am găsit câteva mărgele din anii trecuți și am făcut și anul acesta peste 20 de mărțișoare. Mama m-a ajutat să le pun fundițe. E surprinzător cum de-a lungul timpului am reușit să realizez handmade-uri de o complexitate destul de mare, dar, cu toate astea, banala fundiță de mărțișor îmi dă încă de furcă.

Cu mărțișoarele terminate sunt pregătită să întâmpin primăvara.

Publicitate

Read Full Post »

Și au fost bucurii de toamnă 2022!

O fetiță necunoscută mi-a spus „bună ziua” într-un magazin. Am felicitat-o pe mama ei pentru asta. A fost bucuria acelei zile.

Adun noi revelații colorate, sper să scriu măcar încă 3 pentru a putea participa la „Jocul citatelor” de pe site-ul Suzanei.

Cu o zi înainte de aniversarea mea am fost la cofetărie cu prietena mea A. Am fost f încântată de ieșire și de darurile primite. Tnx a lot, A.!

De ziua mea am avut două mari dorințe: să fie mama acasă și să adun încă trei momente de claritate la cele șapte pe care le aveam deja pentru a putea adăuga o nouă postare cu revelații colorate. Domnul mi le-a împlinit în mod minunat pe amândouă: mama s-a externat cu trei zile mai devreme decât ne așteptam și în ultimele zile am avut încă trei revelații. Un bonus al acelei zile a fost faptul că am descoperit o pictoriță foarte talentată, pe Carmen Olteanu.

Am participat la Jocul citatelor cu 10 reflecții.

Un termen drăguț pe care l-am auzit împreună cu mama la Teleenciclopedia: cerbulean.

Discuția cu doamna C.C. mi-a oferit o perspectivă nouă frământărilor mele și după ce m-am calmat am găsit o soluție neașteptată la problema mea. Cât de frumos mi-a spus dumneaei, deci cum ne liniștim, primim…Când e încrâncenare nu vine nimic. Mulțumesc din tot sufletul, doamna C.C!

Doamna C.C.  e vinovată de o revelație gastronomică…Bomboanele oferite mi-au amintit de prima dată când am savurat câteva tablete de „After Eight”. Aveam vreo cinci ani și o doamnă care fusese în Canada ni le adusese împreună cu bomboane Tic Tac. M-au trecut toți fiorii la întâlnirea cu acel moment îndepărtat din copilăria mea, a fost ca madlena lui Proust…

Cele câteva minute petrecute la Biserica Sf. Sava, m-am impregnat de frumusețea acelui loc, m-am rugat pentru cei dragi și am plecat cu altă energie acasă.

Articolul prietenei mele N. m-a făcut să-mi doresc să lucrez cu mine, atât la partea fizică, precum și la cea a minții.

După o meditație ghidată italiană am rămas cu ideea că de mine depinde să-mi fac viața frumoasă, chiar dacă nu pot călători.

Pentru că mama s-a simțit mai bine, am fost la cinema pentru prima dată după izbucnirea pandemiei și am văzut filmul Mirciulică.

Am avut o bucurie imensă când am primit invitație la o piesă de teatru de la București-Amadeus, în care joacă unul dintre actorii mei preferați, Claudiu Bleonț. De obicei primeam invitații doar la piesele locale.

B., mămica puiuților pe care le-am îngrijit noi două luni, mi-a trimis noi poze cu ei. Adorabili!

Tablou în mișcare: porumbel ce zbura în paralel cu autobuzul.

Ieșirea în oraș cu prietena mea C. Sfatul bun pe care mi l-a dat și faptul că am ținut cont de el.

Am asistat la momentul în care au fost aduse fotolii la vechiul cinema din cartierul meu, lăsat în paragină mulți ani. Asta înseamnă că voi avea parte de evenimente la cinci minute de blocul în care locuiesc.

Mergând pe stradă am văzut o mamă cu copilul ei în spate. Micuțul îi spunea că abia așteaptă să meargă la munte, la care mama i-a replicat că deocamdată ești pe Muntele Mama.

Momentul de la trezire în care stau la povești cu mama și savurăm cappuccino.

Minutele pe care le petrec cu mama vizionând serialul italian Don Matteo.

Doamna C.C. m-a uluit încă o dată prin felul în care mi-a oferit un cadou personalizat în cele mai mici detalii, de la șervetele comice cu pisici, la semnele de carte cu o pictură de-a lui Renoir luate de la Paris și până la minunatul album cu fotografii din Iași. Încă o dată mulțumiri, doamna C.C.!

Un pițigoi a venit la fereastra mea.

Prietena mea I. a primit felicitarea de la mine.

Am găsit felicitări vintage foarte frumoase.

Am fost cu prietena mea C. la Parcul Arcaland unde am văzut mai multe specii de animale, printre care una neștiută până atunci- vaca Zebu, ce se diferențiază de cele obișnuite printr-o cocoașă. În drumul de întoarcere spre casă, în urma unei discuții cu C. am avut o revelație colorată.

Într-o altă zi am fost cu aceeași prietenă în Grădina Botanică, unde am admirat, printre altele, trei veverițe. A fost interesant că privind o boltă alcătuită din trandafiri, fiecăreia i-a evocat două lucruri distincte: mie adăpostul unui spiriduș, iar ei-un aranjament matrimonial.

Mama lui Mio și Mao mi-a trimis fotografii cu puiuții pe care i-am ținut la noi în regim de foster. Le-a cumpărat tot felul de pătuțuri și le-a instalat prin casă. Ne-am bucurat să-i vedem atât de bine îngrijiți și răsfățați.

Un moment foarte emoționant la piesa Ivan Turbincă în care domnul Vlad Rădescu îl interpreta pe Dumnezeu. Pentru că peste patru zile actorul avea să împlinească anii, colegii actori i-au oferit un tort și cei din sală i-au urat mulți ani trăiască! Domnia sa a mărturisit că nu se poate bucura pe deplin deoarece cu o seară înainte colegul său, actorul Constantin Codrescu, s-a stins. Am văzut lacrimi autentice pe obrajii săi și poate n-ar trebui să trec acest moment la bucurii, dar l-am inclus totuși prin autenticitatea sa.

La proiecția câtorva filme premiate la Cannes, ce s-a desfâșurat la Ateneu, am avut încântarea de a o saluta pe doamna Irina – Margareta Nistor, cu care am făcut schimb de zâmbete. Pentru mine, un cinefil împătimit, a fost o mare onoare de a avea ocazia asta. Mi-aș fi dorit să o întreb care sunt filmele ei preferate din toate timpurile, să scriu topul aici pe blog, dar mi s-a părut inoportun să o abordez, așa că am rămas doar cu amintirea zâmbetului domniei sale.

Am văzut documentarul Ennio despre viața și cariera compozitorului italian de muzică de film Ennio Morricone. M-a impresionat profund.

M-am întâlnit cu prietena mea N. pe care nu o văzusem de înainte de pandemie.

Am ajutat o doamnă să sterilizeze o pisică.

Read Full Post »

Bucurii de vară 2022

Una dintre cele mai triste veri din viața mea din cauza bolii mamei.

Am încercat să scriu bucurii, dar depresia le-a redus numărul. Iată-le pe cele câteva care s-au adunat.

Momentele de claritate pe care le-am avut.

Întâlnirea cu prietena mea C.

Tabloul 1: o negresă cu un bebeluș în brațe și cu o bicicletă în mână.

Tabloul 2: În timp ce mă plimbam cu C. am văzut premianții cu coronițe care veneau de la Colegiul Național.

Am mers acasă la doamna L. să-i ofer cadoul meu de ziua domniei sale.

Revelațiile și fiorii de la cabinet

Momentele în care mama îmi povestește puținele amintiri frumoase din copilăria ei.

Mama a vrut să-i ascultăm pe băieți, așa cum le spunem noi pe cei de la Il Volo. Nu a mai avut dispoziție să-i asculte de vreo două luni, a fost un moment unic atunci când mi-a spus că vrea să-i vedem.

Când nu poți ajunge acasă la Magritte și vine el la tine… Mulțumesc încă o dată pentru minunatele suveniruri, doamna C.C.!

Zilele în care nu am putut ieși din casă și prietena mea A. a făcut cumpărăturile pentru noi. Mulțumesc, A.!

În sfârșit Litera a editat cărțile Arta. Idei fundamentale și Totul despre creier pe care mi le doream încă de când existau doar în engleză. Am versiunea italiană a cărții Arta… și e o bucurie extraordinară să le citesc în paralel.

Lecturile din Totul despre creier și răsfoirea zilnică a ceaslovului Arta românească de la origini până în prezent.

Cărțile primite de la prietena mea A.

Pisicile noastre minunate

Am primit cu ceva timp un ghiveci cu trandafiri mici. După ce s-au scuturat florile nu ne-am îndurat să aruncăm ghiveciul și am continuat să udăm plăntuțele. Nu mică ne-a fost bucuria când trandafirii au înflorit a doua oară.

Vizita doamnei M., o prietenă de-a mamei.

O trăire paradoxală: nu mi-am imaginat că tristețea poate coexista cu bucuria. Deși eram și sunt foarte tristă din cauza situației mamei, m-am bucurat când am găsit pungi de cadouri cu unul dintre personajele mele Disney favorite, TinkerBell.

Mesajul Suzanei. Mulțumesc!

Sursa foto aici

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2022

În primăvara asta tristă, care a adus războiul și agravarea stării de sănătate a mamei mele m-am încăpățânez să-mi notez puținele bucurii pe care le am nu din nepăsare față de suferința lor celor implicați, ci ca să nu clachez.

B., noua mămică a pisicilor îngrijiți de noi vara trecută, ne-a făcut o mare bucurie trimițându-ne cele mai frumoase mărțișoare ever:

De câte ori deschid computerul, văd pe Desktop minunile astea de care mi-a fost atât de greu să mă despart.

Discuția cu prietena mea V. m-a liniștit.

Eu, care râd atât de rar, încât nu prea mai știu cum e să râzi, o fac cu toată inima când privesc împreună cu mama anumite faze comice din serialul Don Matteo.

Felicitările de 8 Martie pe care le-am făcut pentru o mică parte dintre prietenele de pe Facebook. La un moment dat site-ul nu mi-a mai permis să trimit niciuna, așa că vă urez la mulți ani frumoși aici.

Felul în care privesc fiecare film italian ca pe un curs gratuit de învățare a acestei limbi minunate.

Dacă luna trecută am ajutat, împreună cu mama, la găsirea cățelului unei vecine, de data asta i-am găsit stăpâna unui câine care era plecat de o zi de acasă. Sfântul Modest ne-a ascultat ruga și de data asta. Bucuria făcută celei care-l căuta și copiilor ei a fost imensă, mai mare decât orice satisfacție pe care mi-o aduce studiul. Mama a glumit și a spus că ar trebui să ne deschidem o societate care să aibă drept scop găsirea animalelor dispărute.

Încântarea Murmuricăi de când i-am dat o cutie mai mare în care să se ascundă.

Am ascultat întâmplător Carmina Burana și m-au trecut fiorii, mi-au amintit de prietena mea din gimnaziu care învăța la Octav Băncilă și cu care ascultam muzica de film din Laguna Albastră și evident, Carmina Burana. Mi-a părut rău că acea fată a fost o apariție meteorică prin viața mea. Dacă am fi avut o prietenie mai lungă poate aș fi dobândit cultura muzicală care îmi lipsește. Am găsit aici o traducere în limba română a fostului meu profesor de la Universitate, domnul profesor Eugen Munteanu.

https://benighegoiu.wordpress.com/2010/06/15/textul-in-romana-pentru-carmina-burana-carl-orff/

Azi prima mămica a lui Șibel ne-a făcut o surpriză de proporții: un tabloul cu cele 5 pisici ale noastre și cu Vasilică, motanul cartierului care doarme în mai multe case. Iată minunea:

O sincronicitate foarte simpatică legată de pisici: Diana a portretizat 6 pisici, iar felicitarea pe care i-am oferit-o eu era tot cu șase pisici, fără să-mi dau seama de lucrul ăsta la început. Abia când le-am numărat am avut o surpriză de proporții.

Dacă doriți să recitiți interviul pe care i l-am luat primei mame a lui Șibel, domnișoara Diana, despre activitatea ei de studentă la medicină, o puteți face dând click aici.

Diana a realizat un tablou spectaculos a cărui fotografie o postez aici.

După o săptămână întreagă în care mamei i-a fost rău a venit și o zi fără dureri în care era ca pe vremuri, energică și volubilă.

O bucurie mare de când a intrat în viața mea doamna C.C.

A fost ziua prietenei mele A. În timpul plimbării noastre am găsit o grădină superbă și mi-am propus să i-o arăt și mamei.

În ziua următoare am fost cu mama și i-am arătat grădina.

Tot prietena mea A. m-a sunat într-o sâmbătă să mă uit la Teleenciclopedia la picturile lui Aivazovski. Mi-a amintit cum făceam cu prietenele din copilărie, cum ne sunam să ne spunem la ce emisiuni să ne uităm. O amintire prețioasă, mulțumesc A. că mi-ai declanșat-o!

M-am întâlnit cu prietena mea C. și am văzut-o pe fetița ei de un an. C mi-a povestit multe lucruri adorabile despre micuța D., dintre care cel mai drăgălaș a fost cel despre pantofiorii roșii și despre cartea cu llama. Am avut parte de un moment emoționant în care D. mi-a luat mâna în mânuța ei.

Fata are papucei. 🙂

Am văzut câteva flori de liliac.

Am avut un dialog impresionant cu domnul M. E plăcut să știi că încă mai sunt oameni aici, sub cer. Discuția despre ritualurile zilnice m-a făcut să fiu mai conștientă de Calea mea.

Am reluat studiul limbii ruse. În 2016 o prietenă de la biserică a predat un curs de rusă pentru începători la ASCOR și amintirile mele legate de această limbă sunt cele legate de cursul pe care A.E. l-a făcut foarte atractiv. Chiar și în acest context politic, rusa îmi e dragă și sper să nu ajung vreodată în situația de a gândi altfel.

Tot datorită acelei prietene am făcut la rândul meu voluntariatul la ASCOR în 2017. Ea m-a convins să mă implic și eu și așa au luat naștere atelierele handmade din fiecare zi de luni, timp de un an.

Ceva grozav, în timp ce lucram la întrebările despre artă și Biblie am avut inspirație și a apărut un al treilea proiect pe care nici nu mi l-aș fi imaginat acum ceva timp.

Am finalizat partea I a proiectului Revelațiile colorate mai devreme decât mă așteptam. Aveam vreo 46 de citate și îl rugam pe Bunul să-mi mai dea încă 4 și mi-am propus să aștept clipa de grație timp de doi ani. Dar Domnul a fost atât de generos cu mine și nu a mai fost nevoie să aștept atât căci în doar două săptămâni am avut nu 4, ci 6 revelații. Așadar, Dumnezeu mi-a oferit mai mult decât i-am cerut.

O mare bucurie de cinefil: în sfârșit am găsit sezonul al treilea al serialului Prietena mea genială. Dacă voi reuși să văd și sezonul al patrulea voi continua citirea tetralogiei napoletane.

Când prietena mea C. îmi găsește pe net ce o rog eu.

Întâlnirea cu prietena mea C. și momentul în care un balon de săpun a trecut prin fața noastră.

Discuțiile transcendentale cu M.

Mama, în ciuda durerilor insuportabile, s-a bucurat din plin de lăcrămioare, de primele-cumpărate de ea, de cele oferite de prietena ei și în sfârșit de cele din partea mea.

Într-un moment de încercare, o doamnă m-a sfătuit să închid ochii și să-I spun lui Dumnezeu că Mama este sufletul, viața și comoara mea.

Luna mai- o lună cu multă durere, dar și multe revelații și redescoperirea bucuriei în fața naturii. Am văzut, după foarte mulți ani, rouă pe flori.

Schimbările ce se petrec cu mine în urma agravării stării de sănătate a mamei. Nu mai sunt captiva computerului, mă bucur să ies să văd animăluțe, plante, oameni. Am devenit mult mai comunicativă cu oamenii simpli în fața cărora adesea îmi deschid sufletul.

A început să nu-mi mai pese de părerea negativă a celor din jur, eu care eram devastată de ea. Într-o zi, când mergeam la mama la spital aveam pe mine niște colanți rupți în trei locuri, dar nu mă afecta asta, conta să ajung la mama, cu sau fără colanți rupți. În altă zi, o doamnă a strigat la mine să nu mai port mască și iarăși nu m-am lăsat afectată. Acum mă dor lucrurile cu adevărat importante.

Vizita doamnei C.C. la noi.

Articolul fabulos al Maicii Siluana cu care am rezonat extraordinar de mult. Reproduc aici pasajul care m-a impresionat cel mai mult.

Dacă doriți să citiți articolul integral vă las link aici.

Fetița A.E. m-a îmbrățișat, deși m-a văzut pentru prima dată. Am întrebat-o dacă face lucrul acesta cu toată lumea și ea mi-a răspuns simplu și firesc că da! Ce minune de copil! Mamei i se întâmplă adesea ca micuții să o îmbrățișeze.

Întâlnirea cu prietena mea C., disponibilitatea ei de a-și consuma benzina umblând cu mine prin tot Iașul după cumpărături urgente. M-am bucurat că am ajuns și la Selgros, unde am putut să-mi fac cruce în fața Mănăstirii Cetățuia.

Implicarea în activitățile practice mă vindecă de multiplele dependențe.

De când am început această călătorie interioară de transformare sufletească încep să nu mai fiu afectată de faptul că n-am mai călătorit în străinătate sau la mare de 11 ani. Călătoria asta e pentru alte simțuri decât al văzului și e mult mai profundă.

Prietenele mele A. și M. și relația autentică pe care o am cu ele.

Toate încurajările primite în aceste momente grele.

Mai multe minuni care s-au petrecut în timp ce ascultam Paraclisul Maicii Domnului sau Acatistul Sf. Luca al Crimeii, dar mai ales când am mers la Sf. Nectarie, care m-a ajutat de mai multe ori de-a lungul vieții.

Read Full Post »

Și au fost bucurii de iarnă 2021-2022…

Inițial nu am vrut să mai postez aceste bucurii pentru că ele au fost ultimele dinaintea izbucnirii războiului. Același lucru voiam să-l fac cu revelațiile colorate, dar reacțiile voastre minunate mi-au dat curaj. Așa că până la urmă am luat aceeași decizie și cu bucuriile, chiar dacă una întârziată. Dacă sunt inadecvată îmi cer de pe acum iertare.

Bucurii muzicale: am descoperit poezia Ce te legeni pusă pe muzică și interpretată de Cătălin Josan și am recomandat-o prietenelor mele profesoare. O puteți asculta aici.

Un moment de tandrețe fără precedent din partea lui Șibel: a venit la mine în cameră, s-a așezat întâi cu „mânuța” pe mâna mea și apoi s-a urcat în brațele mele, m-a lins pe față și mi-a stat în brațe minute în șir în timp ce ascultam o versiune instrumentală jazz a colindelor de Crăciun. De obicei nu-și prea manifestă afecțiunea față de mine, o preferă pe mama și vine în camera mea rar. Așa că am savurat momentul din plin.

Mesajul de la un prieten de condei

Datorită prietenului blogger M. am descoperit o bijuterie cinematografică românească: Miracolul din Tekir. Nu mi-am putut imagina că în România se pot face și astfel de filme. Felicitări regizoarei….

O alta descoperită de mine: Kira Kiralina. Citisem cu mult timp în urmă cartea lui Panait Istrati, dar la o vârstă nepotrivită și nu mai țineam minte nimic din ea.

Felul în care îi spune mama lui Micuț: Șerpișorul, că e luuung, un metru liniar de motănel.

M-am spovedit în sfârșit, pentru prima dată de la debutul pandemiei.

M-am trezit cu noaptea-n cap sau cu capu-n noapte cum îmi place mie să spun și am descoperit cea mai recentă melodie a lui Cătălin Josan – Imponderabili, care m-a dus cu gândul la îndrăgostiții lui Chagall. Pun link aici , poate vreți să o ascultați.

Felicitările virtuale realizate pentru prietenii mei

Întâlnirea cu fostele mele colege de serviciu și cu prietenele mele A.R. A.T. și A. E.

Minunatele daruri primite de Crăciuni de la prietenii noștri.

Felicitarea de la prietena mea M.N.

Momentul „Lusona”

Ajutorul neobosit pe care mi-l dă M. când am probleme cu computerul.

Faptul că de Crăciun mama a fost acasă, și nu la spital ca în alți ani.

O colindă minunată pe care abia am descoperit-o de-a Laurei Dinu. Dacă doriți să o ascultați dați click aici.

Felul în care mama îi spune Murmuricăi Nucșoara și Murmu-Murmu(cu accent pe ultimul u).

Fotografiile și filmulețele pe care mi le trimite noua mămică a puiuților de pisică îngrijiți de noi vara trecută.

Am aflat de la prietena mea V. de site-ul Memrise unde poți învăța limbi străine.

Îi povesteam mamei de site-ul Memrise, de pe care învăț italiana și despre faptul că ei evaluează nivelul atins printr-un desen cu o plantă care la început e doar un mugur, iar când ai ajuns să știi bine cuvintele devine o floare. Ea mi-a spus că metafora asta se aplică în cazul tuturor domeniilor cunoașterii.

Mă uit de luni până vineri împreună cu mama la serialul italian Don Matteo.

Momentele de tihnă în care toate pisicile sunt venite de afară și dorm.

O bucurie imensă când am contribuit, împreună cu mama, la găsirea unui cățel pe care-l pierduse o vecină. Îi datorez această bucurie Sf. Modest, ocrotitorul animalelor, al cărui acatist l-am ascultat cu rugămintea de a-l aduce acasă pe cățeluș.

Ziua mamei, faptul că, în ciuda bolii, a ajuns la 65 de ani. Ne-am bucurat împreună de urările celor dragi.

Surpriza pe care i-am făcut-o mamei de ziua ei, picturile cu tematica maternității de pe blog.

Felicitările Disney cumpărate la un preț foarte bun.

Am găsit o carte franțuzească plină cu desene ale obiectivelor turistice principale din Paris.

Momentele în care Kotik și Murmurica mă vizitează în camera mea pentru a-și lua porția de iubire.

Zilele de weekend în care mă uit cu mama la Il Volo sau la Narcisa Suciu.

Modul în care am trecut peste un moment foarte greu uitându-ne la emisiuni la care era invitată Narcisa Suciu.

Am cumpărat cartea Mama, povestește-mi despre tine, scrisă de Narcisa, în care mama a răspuns la întrebări personale. Am aflat multe lucruri interesante despre noi două.

Momentele de claritate, destul de rare, și felul în care le valorific vizual, transformându-le în revelații colorate.

Am aflat că Victor Hugo s-a inspirat probabil din pictura lui Delacroix Libertatea conducând poporul pentru crearea personajului Gavroche din Mizerabilii.

Powerpointurile la italiană pe care le-am făcut.

Am văzut ghiocei și zambile într-o grădină.

Faptul că Micuț nu ne-a părăsit într-un moment în care a rămas nesupravegheat.

Un proiect nou legat de Biblie. Nu vreau să dezvălui prea mult deocamdată.

Am recitit Powerpointul Sinteza activităților de la after-school și mi-am amintit de multe lucruri frumoase care s-au petrecut acolo. Iată două slide-uri:

O primăvară cu pace să avem!

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 2021(2)

O toamnă în care am avut parte de mai multe sincronicități. Am decis să recitesc Faust, care m-a impresionat foarte mult în liceu și fix în ziua următoare, căutând Jurnalul de amintiri frumoase de la after-school, am dat peste această carte despre care nu mai aveam habar pe unde e. Apoi am văzut un film în care un personaj secundar se numea Fausto.

Am avut parte de o nouă sincronicitate în timp ce vorbeam cu prietena mea V. Imediat după dialogul nostru în care spuneam că am sentimentul că nu știu nimic, m-am uitat la un filmuleț cu Sir Anthony Hopkins în care actorul spunea același lucru.

Prietena mea V. mi-a trimis o minunăție de carte în italiană, I più bei racconti mitologici, de Stefania Leonardi Hartley. Mulțumesc mult, V.! Cartea e foarte frumoasă și utilă în învățarea acestei limbi minunate.

După o durere mare provocată de eutanasierea unui pisoi călcat de mașină, doamnele de la Asociația Sterilizări de nota 10 lei ne-au castrat cei doi pisici rămași pentru o sumă modică. Dacă am fi știut de organizația asta de mai de multă vreme! Dar e bine și acum.

După multe zile de plâns la gândul că trebuie să-i dau spre adopție pe cei mai frumoși pisoi maidanezi pe care i-am avut vreodată, m-am bucurat că în sfârșit am dat dovadă de maturitate și le-am găsit o mămică ideală care le oferă tot confortul pe care noi nu l-am fi putut oferi și care comunică des cu mine trimițându-mi fotografii și filmulețe cu cei doi puiuți.

Am păstrat-o pe mama puiuților, pe care am botezat-o Murmurica. Acum avem un tandem feminin pisicesc, Lemurica și Murmurica. 🙂

Cea mai mare bucurie a lunii noiembrie e că, după o săptămână la spital, mama a venit în sfârșit acasă. Dă, Doamne, să petrecem și Crăciunul acesta împreună!

Prietenele mamei care ne-au făcut aprovizionarea în perioada în care nu am putut ieși din casă.

Bucuria fetiței prietenei mele A., de la București, când a deschis coletul de la mine de ziua ei.

Am continuat să citesc compunerile elevilor prietenei mele A. care mi-au adus un zâmbet pe buze. Iată câteva fragmente care mi-au plăcut:

Cenușăreasa este personajul meu preferat pentru că nu a cedat în fața mamei sale vitrege, ea era mereu politicoasă și nu spunea nu la ceea ce i se cerea să facă, spunea mulțumesc. Este un exemplu de a nu renunța la visurile tale.(S.A.)

Barbie este pentru mine un model de curaj, de încredere și de iubire față de prieteni. În fiecare episod voia ca toată lumea să se înțeleagă și să se respecte, de aceea Barbie este personajul meu preferat.(C.M.)

Într-o seară cu cerul înstelat, uitându-mă pe cer am văzut o stea căzătoare și mi-am pus o dorință. Mi-am dorit să apară un erou care să salveze planeta de acest virus nemilos. A doua zi la televizor, au dat la știri că un medic erou a salvat mai multe vieți de acest virus. Atunci mi-am dat seama că dorința mea s-a împlinit. Când o să cresc mare vreau să devin medic, deoarece doctorul erou este un exemplu de urmat.( A.L.)

Bulgăraș de aur, căci așa îl chema pe fluture, s-a speriat. El s-a calmat când a simțit în apropiere mirosul florilor. A văzut prin geam florile și s-a bucurat. Bulgăraș de aur a găsit un loc prin care să intre în casă. El a luat polenul florilor. După asta, fluturele  a auzit un zgomot foarte  puternic  și a zburat repede  din casă. El și-a amintit că trebuie să ajungă pe câmp, unde își făcu prieteni buni. Bulgăraș, din acea zi, deveni mai atent și mai descurcăreț. Se mândrea acum în fața fraților lui mai mici cu priceperea ce o dobândise. Totodată, el povesti tuturor peripețiile sale. (Ț.R.)

Era odată un măr pe nume Ben. Mărul cel năzdrăvan l-a rugat pe iepure să-l ducă în toată lumea.

Iepurele până la urmă a fost convins și  a decis să-l ducă, dar nu tot drumul.

— Eu o să te duc până la Fântâna cea argintie a dorințelor! Aceasta îndeplinește cel mult 89  de dorințe!

Mărul roșu ca rubinul și  dulce ca mierea s-a gândit o clipă, apoi a spus:

— Bine, mulțumesc! O să îmi pun doar o dorință sau două!

— Ai vreo doi bani? întrebă iepurele cel alb ca zăpada.

— Nu, de ce?

— Ai nevoie pentru fântână! Nu știi cum funcționează ele?

— Păi ce facem atunci, că nu am! răspunse Ben.

— Căutăm pe stradă! zise iepurele. Ei au căutat timp de o oră până au găsit doi bănuți de argint care căzuseră din punga unui negustor bogat. Mărul Ben a folosit banii pentru  a-i cere fântânii să-i îndeplinească dorințele. El și-a dorit două picioare și ca el și iepurele să rămână prieteni toată viața. Trist, iepurele a recunoscut că avea încă un ban și i l-a dat mărului. Mărul și-a dorit ca el și iepurele să trăiască veșnic. Așa ei au mers în toată lumea și mărul și-a îndeplinit visul. (Ț.R.)

Seara, fetița dormea în aceeași cameră cu furnica, ea i-a adus căsuța pe care i-a făcut-o și de atunci acolo a stat furnicuța. Era o furnicuță în lumea oamenilor și a minunățiilor. Oriunde se ducea fetița era și furnicuța, la bunica ei, în excursie, în parc, chiar și la școală, câteodată. Fetița avea mare grijă de ea, iar seara îi citea povești scurte. Împreună au avut parte de foarte multe aventuri și experiențe, fetița și furnica erau cele mai bune prietene. Furnica s-a mai împrietenit și cu alți copii și avea o viață minunată. (C.M.)

Surpriza pe care i-am făcut-o prietenei mele C., căreia i-am trimis formatul electronic al Jurnalului de amintiri frumoase pe care l-am făcut cu copiii de la after-school pe vremea când amândouă aveam activități acolo.

Draga mea prietenă C. s-a întors în țară după atât de mult timp de trai greu în străinătate! Mă bucur pentru ea și pentru familia ei, știu cât au simțit captivitatea de a locui departe de cei dragi.

Cărtureii prietenei A. au primit un dar fabulos: o sponsorizare de 5000 de lei care din care ea a cumpărat cărți pentru biblioteca numită „Cărturel”. Îmi imaginez numai ce bucurie imensă a fost pentru prietena mea și pentru copilași această mare șansă.

Draga mea prietenă V. m-a bucurat cu încă două cărți în italiană: Il libro della letteratura și Il libro dell’arte. Mulțumesc mult, V., pentru aceste daruri de mare, mare preț!

M-am îndrăgostit de Il libro della letteratura. Am citit despre Iliada și am făcut și conspecte. Pentru a-mi aminti mai bine povestea m-am uitat la filmul Troy.

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 2021(1)

Am descoperit în sfârșit niște meditații ghidate pe gustul meu, cele de pe canalul La Via della Consapevolezza. Practic împușc doi iepuri dintr-o lovitură: mă relaxez și învăț italiană în același timp.

Trezvia prietenei mele A. E.: Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…Soarele răsare. Și apoi apune. Peste bunele și peste relele noastre. Nicio zi bucuroasă nu are mai mult de 24 de ore. Nicio zi îngrozitoare nu are mai mult de 24 de ore.

Mama l-a văzut pe afară pe puiul de pisică dispărut acum câteva săptămâni! Mare, mare bucurie pe noi!

Prietena mea C. mi-a spus despre o carte ale cărei ilustrații sunt asemănătoare cu cele ale Nicolettei Ceccolli și astfel am aflat despre Albă-ca-zăpada ilustrată de Benjamin Lambert, un artist grozav de care uitasem, care ilustrase și cartea Ondine. Am comandat basmul de pe elefant.ro cu numai 8, 25 lei.

A venit cartea Albă-ca-zăpada! Ce minunăție! Dacă aș fi avut posibilitatea de a-mi alege la naștere talentul, acela ar fi fost de ilustrator de cărți pentru copii. Ador pur și simplu lucrările lor, îmi plac mult mai mult decât cele ale artiștilor clasici. Am așezat cartea în mijlocul bibliotecii ca pe un trofeu.

Despre copii și replicile lor surprinzătoare. Mama mi-a povestit că a auzit pe afară pe o fetiță spunându-i tatălui ei: sunt amuzantă și frumoasă. Pe alți copii i-a întrebat unde locuiți? Iar răspunsul lor ne-a uimit: Altundeva.

Prietena mea V. mi-a trimis un link către un site grozav de învățare a limbii italiene prin joc. Pentru cei interesați iată linkul: https://wordwall.net/ O ajut cu corectarea unor texte și asta îmi aduce bucurie și sens, că nu trăiesc numai pentru mine.

Am descoperit o pictură clasică despre care nu știam, Pierre Mignard – Fecioara cu struguri.

Kotik e gelozel pe pisoiii de afară pe care-i hrănește mama. O vreme a urmărit-o să vadă unde se duce, după care, într-o zi, nici mai mult, nici mai puțin mama l-a găsit dormind în culcușul puiuților.

Am citit niște texte mai vechi în care îi spuneam lui Micuț în multe feluri uitate în timp, cum ar fi Leuștean sau Prăjiturel.

Am făcut schimb cu prietena mea de materiale în italiană, printre care și niște cărticele fotografiate.

Datorită bloggerului prieten Mihai mai aflu și eu despre ce cărți incredibile s-au mai publicat în ultima vreme. Dacă vreți să parcurgeți un citat din una dintre ele vă las aici link.

M-am întâlnit cu prietena mea A. și i-am oferit noi cărticele pentru biblioteca școlarilor ei numită atât de inspirat Cărturel. Pentru că în ziua în care ne-am întâlnit era Ziua Cafelei, i-am dăruit o carte despre cafenelele din Paris și o insignă pe care era scris Citește până nu se răcește cafeaua. Ea a fost drăguță și mi-a oferit un aranjament floral.

Iată şi câteva mesaje de la cărturei:„Cărturel m-a ajutat să-mi dau seama că îmi place să citesc, îmi place să fiu într-o lume imaginară, cu întâmplări spectaculoase şi personaje uimitoare.” (Ştefan, clasa a VI-a)

„Eu cred că biblioteca Cărturel este cea mai minunată bibliotecă pe care am văzut-o vreodată. Este foarte colorată şi plină de viaţă, are tot felul de cărţi şi toate sunt interesante,” (Măriuca, clasa a VI-a)

„Lumea lui Cărturel a unit copiii din şcoală. Mie mi-au plăcut multe cărţi. Una dintre preferatele mele este «Pax».” (Raluca, clasa a VI-a)

„M-a fascinat faptul că, într-un timp scurt, s-au adunat atât de multe cărţi, de unde ai ce alege, cărţi de calitate, de toate felurile şi pe toate gusturile. Preferata mea rămâne «Inimă de cerneală” de Cornelia Funke, o carte pe cât de groasă, pe atât de frumoasă.” (Adelin, clasa a VIII-a)

„Eu am citit toată seria «Lumea de cerneală». Sunt trei cărţi spectaculoase. Şi colegilor mei le-a plăcut prima carte. De-abia aştept să le termine pe toate, pentru a putea discuta despre ele.” (Bianca, clasa a VIII-a)

„Cărturel este locul unde m-am regăsit. Una dintre cărţile mele preferate este «Cartea cimitirului» de Neil Gaiman. Pare o carte creepy, dar e atât de frumoasă!” (Denisa, clasa a VIII-a)

„Cărturel m-a învăţat să descopăr cărţile. Până atunci fugeam de cărţi… Dacă începi să citeşti cu sufletul, nu obligat de cineva, e uimitor. E trist, însă, că sunt în clasa a VIII-a. Anul viitor voi pleca la liceu şi nu cred că voi avea timp să mai vin la bibliotecă. Dar Cărturel va fi o legendă în memoria clasei noastre şi ne va fi dor de el şi de şcoala aceasta. ” (Vivi, clasa a VIII-a)

Cea mai mare bucurie a toamnei: faptul că mama și-a revenit după o indigestie cruntă. Slavă, Ție, Doamne, că nu mi-ai luat-o!

Am continuat să citesc compunerile școlarilor prietenei mele A. Despre ele, în partea a doua a bucuriilor.

Read Full Post »

Bucurii de vară 2021

În prima zi de vară am vorbit cu prietena mea de 30 de ani A. și ne-am amuzat amândouă ca în vremurile de odinioară.

Domnul mi-a trimis-o în cale pe V. cu sfaturi care să mă ajute să nu devin diabetică. Va fi foarte greu cu lipsa ciocolatei, și aici nu mă refer doar la gust, ci și la serotonina de care aveam parte prin intermediul ei.

Am realizat felicitări virtuale pentru copiii prietenilor din listă și asta mi-a adus împlinire.

Domnul doctor povestea cum fetița lui de un an și jumătate a spus despre un cățel Cuțu coadă n-are.

Doamna care a venit cu fetița să vadă pisicile noastre.

O trezvie: cărțile de cultură generală sunt deșertăciune. Cele de spiritualitate contează cu adevărat. Dar ce te faci când ai o sete de cunoaștere de nepotolit?

Mama mi-a povestit cum o prietenă a pierdut un iepuraș, cum pisica ei l-a găsit și i l-a adus în gură viu și nevătămat. De atunci doamna respectivă își iubește și mai mult pisica.

Combinația grozavă între iaurt și praf de scorțișoară mă ajută să nu mă mai gândesc atât de mult la dulciuri.

Am învățat să fac pârjoale fierte.

Am editat fotografii cu citate pentru fetița prietenei mele C.

Prietena mea E. a primit felicitarea de la mine de ziua ei.

Dialogul terapeutic cu prietena mea E., o minune de om!

Am vorbit la telefon cu draga mea A, cu care sunt prietenă de 30 de ani. Sufletul meu s-a simțit atât de ușor după dialogul cu ea! Mi-am amintit de anii în care după ce ne vedeam și mă confesam ei simțeam că zbor.

Bucuria de a contribui cu câteva cărticele la biblioteca numită Cărturel, a prietenei mele profesoare de limba și literatura română. E atât de frumos felul în care i-a convins pe școlarii ei să citească! Mai există sate în care profesori dedicați schimbă destinele copiilor. A. e unul dintre acești dascăli.

Am finalizat cursul de Geometrie de pe Khan Akademy. Cu lipsa de încredere structurală, nu credeam că-l voi înțelege până la capăt, dar, slavă Domnului, am reușit!

Am revăzut cele două părți ale serialului în dialect napoletan Prietena mea genială și m-am bucurat că am găsit în italiană toate cele patru volume ale cărții scrise de Elena Ferrante. Confrunt versiunea română cu cea italiană și învăț o mulțime de cuvinte noi. Ce diferență e între italiana de pe Duolingo, atât de mărginită, și cea din cărți!

Mi-am cumpărat două rochii frumoase și comode, una verde și una grena. Dacă tot nu am fost într-o vacanță de zece ani, măcar cu atât să-mi bucur sufletul. Ele mi-au dat imboldul de a ieși mai des din casă. Prietena mea V. m-a convins să urc zilnic cele patru etaje ale blocului. Și observația lui Paul Olteanu, că persoanele care fac mișcare au o performanță cognitivă mai bună, m-a convins să mă mișc mai des.

Am editat mai multe fotografii pentru fetița de 5 luni a prietenei mele și micuța mi-a mulțumit tastând câteva litere la întâmplare. Mi s-a părut atât de drăguț acest tip de mulțumesc!

Am văzut din nou rățuștele! Am așteptat până au ajuns aproape de mine, sub pod, să le pot vedea mai bine. Erau vreo 7-8!

Podcastul lui Paul Olteanu, Mind Architect, mă bucură peste măsură.

Cartea Despre somn, de Mathew Walker, îmi place foarte mult!

Am citit Omul dincolo de cuvinte, primită în dar de la prietena mea P. Mulțumesc, P.!

Ascult zilnic Motive de recunoștință pentru a-mi ridica vibrația cât de cât.

E prima dată în vara asta când mă bucur cu adevărat:rezultatele mamei la analize sunt bune, va merge din nou la medicul ei prin decembrie-ianuarie. Sunt așa de bucuroasă că nu e nevoie să facă din nou chimioterapie! Mi-au dat lacrimile și m-au trecut fiorii.

Mama a descoperit în grădină o pisicuță cu patru puiuți. Unul, cel mai frumos dintre toți, a fost luat de cineva. Ne bucurăm de cei rămași hrănindu-i și privindu-le joaca. Mama, cu inteligența ei practică ieșită din comun, le-a amenajat un culcuș unde să stea când e vreme rea. Dacă am fi locuit în casa noastră i-am fi adoptat și pe ei….

Vasilică, un motan adult de pe afară pe care noi l-am dus la castrat, ne-a făcut o surpriză: ne-am trezit cu el pe frigider.

Discuția plină de conștientizări cu draga mea prietenă C.

Prietena mea A. mi-a oferit un album de artă fabulos, Marile mistere ale picturii, de Gérard Denizeau. M-a impresionat că în alegerea cadoului pentru mine A. s-a rugat la Sfântul Nectarie. Mulțumesc mult, A.!

A ajuns coletul la fetița prietenei mele! Momentul în care bucuria mea a coincis cu bucuria ei… ❤

Într-un email în care scria despre animațiile copilăriei, prietena mea C. le-a numit desenea. Mi-a amintit de anii în care părinții își strigau copiii să vină în casă că au început desenea și în care înghițeam scările celor trei etaje pentru a ajunge să le văd.

Cel mai fain lucru când faci curățenie generală e că găsești obiecte dragi pe care le credeai pierdute. Și altele despre care ai uitat cu desăvârșire. Am găsit un plic cu 101 dalmațieni cu o foaie asortată, ce comoară de mare preț!

În fiecare duminică răsfoiesc cărți de spiritualitate, de la cea primită de la prietena mea A., Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, de Ieromonah Savatie Baștovoi, până la seria scrisă de călugărul budist vietnamez Thich Nhat Hanh. Ce e interesant legat de Părintele e că toate cărțile mele scrise de Sfinția Sa mi-au fost dăruite, nu le-am cumpărat eu. Fam D., Talpalarii și de curând A. sunt cei care mi le-au oferit. Vă mulțumesc tuturor!

Prietena mea A. mi-a trimis cărticica ei Planta mea norocoasă în care a adunat cele mai frumoase compuneri ale școlarilor ei. Mi-au plăcut istorisirile despre bunicii care s-au jucat de-a v-ați ascunselea cu nepoții, despre una dintre bunici care a creat șase raze de soare ce au familii minunate sau despre alta care juca mingea cu prietenele sale.

Ne-am făcut un obicei ca duminica mama și eu să petrecem timp împreună mai mult ca în restul săptămânii.

Faptul că mama își cumpără haine mă bucură mult pentru că acest lucru reflectă că are o dispoziție cât de cât bună, incomparabilă cu perioada în care nu mai voia nimic.

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2021

Surpriza extraordinară pe care mi-a făcut-o Potecuța. Mulțumesc, draga mea!

Vestea grozavă pe care mi-a dat-o prietena mea V. că lecțiile de artă de la Academia Khan au început să fie traduse în românește.

Întrebările de autocunoaștere pe care mi le-a trimis prietena mea C.

Vestea extraordinară că mama va face o pauză de la chimioterapie până în august. La aflarea ei am avut o stare similară îndrăgostirii.

Melodiile ce formează coloana sonoră a serialului italian Summertime.

A fost plăcut să aud vocea prietenei mele A.D.

Felicitările cu mărțișoarele mele trimise prietenelor au ajuns la destinație, slavă Domnului!

Picătura zilnică de Sunflowers…Și atât!

Am început să studiez Geometria datorită platformei Academia Khan, ceea ce m-a făcut de-a dreptul euforică. Eu în gimnaziu eram paralelă la mate, nu pricepeam nica, aveam mereu 5 sau 6. Și uite acum, peste niște zeci de ani, studiez cu mare, mare bucurie materia care mă îngrozea pe vremuri. E foarte îmbucurător că există asemenea platforme, de pe care cursanți de oriunde și de orice vârstă pot învăța cu ușurință despre toate. Mă gândesc la toți acei copii care nu-și permit să facă meditație și care, datorită inimoșilor de la Khan vor putea să-și croiască un drum frumos în viață, fără să mai fie dezavantajați.

Noi melodii de-ale lui Max Richter, una din ele are imagini cu picturi de-ale lui Tudor Bălașa. Când le-am văzut am spus, fără să știu cine le-a creat, că uite, artistul ăsta a fost influențat de Bălașa, dar cumva l-a depășit în viziune. Vă las pe dvs/voi să decideți dacă e așa sau nu. Dacă vreți să vedeți mai multe picturi pun aici link.

O pictură de-a lui Tudor Bălașa m-a dus cu gândul la textul meu Câți ochi crezi că am?

O nouă descoperire muzicală:

O sincronicitate din domeniul muzicii. Fix când mă gândeam că textul meu Devenire conține o eroare de logică, am dat peste melodia lui Einaudi-Divenire.

Dialogurile cu poantă de pe Duolingo. Aș putea să le parcurg de zeci de ori și să nu mă plictisesc, așa mi-e de dragă italiana.

Lecturile despre Preistorie. Chiar nu pot să-mi dau seama cât de indiferentă eram față de citit în perioada liceului, când parcurgeam doar bibliografia obligatorie. Acum nu pot trăi nici măcar o zi fără să citesc ceva.

Consecvența cu care Kotik vine în camera mea și mi se așază pe piept.

Nebuniile lui Micuț, motănelul-cățel care roade colțurile cărților și agendelor și ne ia pe noi drept copaci numai buni de cățărat.

Am scris un text(Cursuri gratuite de înaltă clasă la Khan Akademy) în cel mult 15 minute după o pauză îndelungată de multe luni. Când nu scriu simt ca o secetă în suflet, nici zece cărți citite nu fac cât o pagină scrisă. Și cu toate astea conflictul dintre vocea care vrea să citească și cea care vrea să scrie e atât de puternic, încât mă simt o unealtă la bunul plac al celor două.

Mama mi-a spus cu lacrimi în ochi că se bucură că a prins și primăvara asta și mi-a arătat de la fereastră un zarzăr înmugurit.

Mama s-a amuzat că semințele de iarbă plantate de ea au fost mâncate de porumbei și de vrăbii.

Tot mama mi-a povestit cum fetița unei vecine a adus-o pe prietena ei în grădină, ținându-i mâinile la ochi, iar când i-a deschis, i-a arătat acesteia zambila pe care fetița o plantase de curând.

O bucurie de filolog: am auzit doi tineri vorbind în franceză.

Un copăcel înflorit pe care îl tot admir de câte ori ies din casă.

Am descoperit un trio italian, Il Volo, și mă uit cu mama de câte ori avem ocazia la concertele celor trei. Nu știam până la ei de genul Pop-Opera, care ne place foarte mult. Acesta e concertul la care ne-am uitat de foarte multe ori. Italiana se învață mult mai ușor cu Il Volo. ❤

Am rezolvat fără greșeală un test de geometrie de 17 întrebări.

Pe 4 mai se împlinește un an de când am început proiectul cu întrebări din domeniul artei. Am ajuns la puțin peste 900 de întrebări.

Grădinile de flori întâlnite în timpul plimbărilor.

Bucuria că am reușit să realizez cu resurse minime o invitație la botezul fetiței unei prietene. Ea a avut o idee foarte bună pe care am dezvoltat-o și am creat ceva de care nu mă credeam în stare. Fără să știu Corel și alte programe de editare.

Momentul deosebit pe care l-am împărtășit cu prietena mea C. Mulțumesc, Doamne, pentru astfel de clipe!

Decizia de a citi duminicile cărți de spiritualitate și poezii religioase scrise de autori consacrați sau de tineri din parohia mea.

M. mi-a trimis cartea lui Jordan B. Peterson-12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru. Niciun dar nu mă bucură atât de mult ca o carte!

M. mi-a recomandat un serial despre Leonardo da Vinci.

Mi-am procurat cartea Despre somn, de Mathew Walker, recomandată de Paul Olteanu. Abia aștept să o citesc. Normal, la cât îmi place să dorm….:))

Năzdrăvăniile pisicilor noastre.

Cărticica primită în dar Omul dincolo de cuvinte, scrisă de doamna Adela Comăneci.

Un citat de Anca Constantin: O femeie poate fi mamă oricărui copil. Un copil poate iubi toate mamele pe care i le dăruiește viața.

Surpriza făcută Potecuței.

Notă: chiar dacă așezarea în pagină a imaginilor e asimetrică, am preferat-o pentru că reflectă ordinea cronologică a bucuriilor.

Sursa video aici

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2021(2)

Vecina mea dragă I. mi-a restabilit conexiunea la Internet.

Am reînceput să studiez podcasturile Mind Architect despre neuroștiințe. Le transcriu lunea și le învăț marțea. Sper să mă țină entuziasmul, e un domeniu greluț, dar fascinant.

După ce am citit transcrierea podcastului, am ascultat din nou înregistrarea și cele 20 de minute mi-au părut 5. Asta a fost răsplata pentru truda și răbdarea de a transcrie filmulețul audio.

Reflecția zilei: Dacă ar fi să o descriu pe mama nu aș folosi adjective, ci un substantiv : lăcrămioara, acea floare la vederea căreia mama uită să respire de admirație.

Mama, povestindu-mi despre jocul cu pantaloni, fără pantaloni, pe care-l juca în timpul orelor la liceu.

M-am bucurat mult că am descoperit un nou artist pentru copii. Am avut noroc să-l găsesc imediat, nu am petrecut ore în șir de căutări, ca în alte dăți.

Momentele în care Kotik vine în camera mea, la aceeași oră la care mă vizita când urmăream cu mama serialul italian. I s-a format un automatism, mititelul.

M-am bucurat că prietena mea C. a primit felicitarea de la mine cu ocazia zilei ei de naștere.

Am găsit o cărticică franțuzească extraordinară la numai 4,5 lei despre viața lui Mozart. În câteva pagini scrie esențialul despre el, suficient de știut chiar și de un adult.

Am două agende dintr-o serie cu copertă reprezentând animale, una cu un urs panda și una cu un delfin. Am văzut la o librărie outlet una cu un tigru și mi-am dorit să o cumpăr, dar am așteptat reducerile, să o iau în jumătate de preț( adică la vreo 2 lei). Numai că nu am mai găsit-o. Pe moment am regretat că nu mi-am completat colecția, dar ulterior am avut un moment de claritate: agendele sunt ca niște piese de puzzle și dacă vrem ca jocul să fie mai frumos, merită să-l jucăm împreună. Așadar, să nu aibă un jucător toate piesele( ar însemna că joacă singur), ci să avem fiecare piese ca să alcătuim un întreg de care să ne bucurăm cu toții. Și după ce am avut gândul acesta, n-am mai tânjit egoist după agenda cu tigru, ci m-am bucurat că o are altcineva.

La fel s-a întâmplat cu ceaiurile cu fructe găsite la reducere, inițial aș fi vrut să-mi fac o provizie mare, dar apoi m-am gândit că asta ar fi însemnat să rămână mai puțin pentru alții. Și mâhnirea s-a transformat în bucurie.

Am participat la un webinar extraordinar despre triunghiul dramei. Mulțumesc mult, I. !

În timp ce ascultam muzică de meditație, am vizualizat cum personajele din ilustrațiile lui Pete Revonkorpi împing planetele din sistemul nostru solar, ajutându-le să se rotească în jurul Soarelui. A fost un moment uau! Ador clipele acestea când imaginația mă duce depaaarteee!

Am fost nevoită să merg de două ori la xerox. Dar a doua oară m-am întâlnit deloc întâmplător cu A. E., o nouă prietenă pe care cunoșteam doar din mediul online. Și frustrarea de a face două drumuri s-a transformat în bucurie și în știe-Domnul-de-ce.

Cursul neașteptat de italiană la care am participat. Mulțumesc mult, A. !

Am împlinit 8 ani de blogging! Ar fi fost fain să aniversez cu un articol, dar am tot felul de proiecte cronofage, încât nu prea mai pot să scriu texte suplimentare.

M-am amuzat cu mama aplicând teoria temperamentelor în cazul pisicilor. Am ajuns la concluzia că Micuț e sangvinic, Șibel-coleric, iar Kotik și Lemurica o combinație între melancolic și flegmatic. Asta e valabil pentru comportamentul lor de interior, căci afară Kotik și Lemu sunt foarte jucăuși, deci mult mai aproape de sangvinic.

Am văzut douăsprezece rațe. Una se rătăcise de cârd și zbura pe celălalt braț al Bahluiului și mă temeam pentru ea. Dintr-o dată s-a ridicat în zbor și a ajuns exact lângă suratele ei, fără să fie nevoie să facă un ocol. Am rămas uluită de încântare!

Discuția cu prietena mea A. despre rățuște.

Bucuria de a aduna cât mai multe citate despre mama ca dar de ziua ei.

A fost foarte frumos de ziua mamei, i-a plăcut darul meu și a eliberat discret o lacrimă. Au felicitat-o toți prietenii ei, cred că povara bolii e un pic mai ușor de dus când atâția oameni frumoși își rup din timpul lor să te felicite.

Mama a avut o dispoziție bună și m-a rugat să-i pun să-l asculte pe Gary Moore, cântărețul ei preferat.

M-am bucurat mult că în ziua următoare mama și-a oferit cel mai frumos cadou: acela de a merge în Grădina Botanică, unde-i place să fie doar ea cu natura. Mi-a povestit ceva foarte fain la care a fost de față. În timp ce stătea pe o bancă a văzut o familie de tineri cu cinci copii destul de gălăgioși. Cel mai mare să fi avut vreo șapte ani, iar cel mai mic era în landou. La un moment dat tatăl i-a chemat la el și le-a spus: Vorbiți mai încet. Grădina are acustică puternică și dacă vorbiți tare se vor supăra și plantele, și copacii, și păsărelele. Imediat după aceea copii au început să comunice în șoaptă.

De când mă pregătesc la italiană am redescoperit încântarea de a consulta un dicționar palpabil, după ani întregi în care am apelat doar la dicționarele online.

Am trecut de la întrebările despre Leonardo da Vinci la cele despre Michelangelo. Am ajuns în total la 800 de întrebări și răspunsuri.

Sunt încântată că Duolingo a introdus și niște dialoguri veridice pe lângă vechile exerciții.

Am fost cu adevărat fericită când am găsit la chioșcul de ziare Istoria lumii pentru copii-Preistoria – la numai 3 lei. Am strâns la piept tare cartea în drumul spre casă prin viscol.

Podcasturile Mind Architect au început să-mi modeleze alegerile. De acolo am aflat că neocortexul e partea creierului nostru deschisă la nou, iar rigiditatea și adoptarea unor căi bătătorite sunt apanajul creierului reptilian și al sistemului limbic. Când am vrut să trimit un colet unei prietene, nu am mai optat pentru Poșta Română, ci pentru o firmă de curierat care a dus pachetul la destinație într-o singură zi. Dar această schimbare de abordare nu ar fi fost posibilă fără imboldul pe care mi l-a dat prietena mea C. care m-a ajutat să văd cât e de ușor să apelez la firma de curierat în loc să stau cu orele la rând la poștă. Mulțumesc pentru tot, C.!

Bucuria că prietena mea I. a primit coletul de la mine.

Două prietene au primit plicurile de la mine.

Am citit fermecată din cartea Istoria lumii pentru copii.

Felul în care am intrat în vorbă cu o bunică și cu nepoțica ei, care se uitau la pisicile mele de afară.

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2020-2021

Bucuria acestei ierni: rezultatele mamei la analiză. Ceea ce credea ea că e o evoluția a cancerului la plămâni a fost de fapt pneumonie. Medicul ei oncolog a decis ca următoarele ședințe de chimioterapie să înceapă din martie, așa că vom avea și noi niște sărbători în tihnă. Doamne-ajută!

Am decis să salvez toate textele de pe blog într-un fișier Word și cu ocazia asta am recitit fragmente din unele articole și unele replici inspirate de-ale bloggerilor. A fost o emoție foarte plăcută, mă redescopeream și îi redescopeream deopotrivă. Dragii mei prieteni în ale condeiului, mulțumesc că existați!

Dialogurile uimitoare cu mama, umblu mereu cu carnețelul după mine să-mi notez ce spune. Iată un citat de luna trecută: Cărțile nu ar trebui să aibă hârtie de proastă calitate. Ziarul poate avea orice fel de hârtie, pentru că e valabil doar o zi, dar unei cărți trebuie să-i dai șansa să dăinuie în timp.

Un dar minunat de Moș Neculai :prietena mea A. din gimnaziu mi-a trimis o filmare cu fetița ei îmbrăcată în Crăciuniță și recitând o poezie pentru amica ei.

Anul acesta, din motive de pandemie nu le-am mai trimis, din păcate, felicitări prietenilor de sărbători. În schimb, la sugestia unei prietene(C.), am trimis 10 plicuri roșii cu felicitări bolnavilor unui spital. Am pus în plicuri și confetti de toate culorile cu forme de brăduți și ursuleți, pe care le aveam de pe vremea când făceam voluntariat la after-school. Sper din tot sufletul ca plicurile să fie oferite pacienților.

O nouă prietenă s-a oferit să-mi susțină proiectul. Mulțumesc, dragă A. E.!

Multitudinea de lucruri pe care le am în comun cu prietena mea blogger Anda Elena. Dacă vreți să-i vizitați blogul o puteți face aici.

Bucuria că voi petrece sărbătorile de iarnă cu mama și cu pisicile noastre adorate. Anul trecut pe vremea asta priveam cu înfrigurare spre viitor, întrebându-mă dacă mama îl va mai conține. Și iată că, în mod miraculos, ea e încă aici, la trei ani de la diagnosticarea cancerului, deși un medic i-a dat doar trei luni de trăit.

Editez fotografii cu prietenii mei ca daruri simbolice pentru ei în timp ce ascult muzică ambientală sau colinde.

La recomandarea mamei am citit Arta conversației, cartea ei preferată ca să…conversăm despre ea.

Acum, la recomandarea mea către mama, citim amândouă în același timp Agonie și extaz, în care Michelangelo e personajul principal.

Reflecțiile foarte profunde scrise de A.R. și E.M.

Colindul cântat de bunul meu prieten L. Cum ne dă Dumnezeu fiecăruia daruri minunate, important e să le valorificăm!

Sentimentul că am fost de ajutor unei prietene, că am ascultat-o, așa cum și alți prieteni de-ai mei au fost alături de mine la greu și m-au menținut pe linia de plutire cu dialogurile lor.

M-a întrebat Moșul ce vreau anul ăsta și am răspuns sănătate și pază anti-COVID. Moșul a insistat și am răspuns: felicităăăăări!, așa că am mers împreună cu mama la magazin și am cumpărat o mulțime de felicitări frumoase pe care abia aștept să le dăruiesc. Doar că, din păcate, nu iarna asta.

Prietena mea blogger I. mi-a făcut o surpriză foarte frumoasă. Cum și-a pus ea sufletul în alegerea fiecărui lucru care să cuprindă cadoul! Mulțumesc, I.! Printre darurile trimise de ea erau și două globuri, doar că noi inițial nu am făcut brad. Și, ca să vedeți cum le potrivește Doamne pe toate, am primit o coroniță și un brăduț făcut din crenguțe de la niște prieteni de-ai mamei.

• 

Când o prietenă îți spune Ești o binecuvântare în viața mea ce altceva să-ți mai dorești? Mulțu, C.!

Trezvia zilei: generozitatea e ca un robinet: dacă-l deschizi va curge și pentru tine, și pentru ceilalți. Dacă îl ții închis nu ți-e de folos nici ție, nici altora.

Bucuria de a primi în dar o carte scrisă de Părintele Savatie Baștovoi.

Am colindat-o pe mama, cum făceam când eram mică, doar că acum nu am vrut bani.

Cititorii mei mi-au trimis mesaje prin intermediul prietenei mele A.E. Le-am salvat aici: Crăciun fericit și ei! Să aibă alături oameni care să îi fie spre folosul sufletului! Crăciun fericit! Domnul să o bucure și să o întărească în convingerea că este prețuită! Sărbători binecuvântate îi doresc și eu! Crăciun fericit! Sănătate la toată lumea! Domnul să ne miluiască! Sărbători liniștite și vouă! Sărbători cu bucurii, împliniri și multă sănătate! O îmbrățișare caldă și din partea mea! Prin rândurile citite în cartea ei, am cunoscut un suflet tare bun!

O bucurie imensă de la L., prietena Iuliei. Mulțumesc, L.V.!

Am urmărit captivată miniserialul Gambitul damei.

Mama mi-a povestit că, pe când era mică și mergea cu colinda sau cu uratul și gazdele nu-i primeau pe copii, aceștia le urau Sărbători fleșcăite. :))

Am vorbit pe net cu o rudă îndepărtată a mamei (M.). M-a impresionat căldura ei.

Una dintre sincronicități din domeniul cărților sau minunatele potriviri de întâmplări, așa cum am aflat de la A.E. că sunt ele numite în Acatistul Slavă lui Dumnezeu pentru toate : mi-am amintit de titlurile cărților necitite încă Etica armoniei și Deschiderea Universului, pentru ca exact în clipa următoare să citesc acest text: Prin educație putem să construim un Univers al armoniei.(Florin Alexandru)

Urătura prin telefon a prietenei mele C.

Felul în care le spunem pisicilor noastre Murmurei, pentru că torc. Lui Șibel îi spunem Șibel Piftel, fiindcă s-a îngrășat tare și am preluat denumirea din compunerea unui băiețel care scria despre un pisoi pe nume Piftel Grăsunel.

Am văzut la televizor castelul de la Cormatin.

Domnișoara Diana P. a acceptat să-i iau un interviu. Îl puteți citi aici.

O mare bucurie: am vorbit online cu M. după mulți ani în care nu ne mai văzuserăm.

Read Full Post »

Bucurii de toamnă(2)

Domnișoara studentă, fosta mamă a lui Șibel, ne-a adus un nou pătuț pentru pisici când a aflat că fiecare și-l revendică pe rând pe cel al lui Șibel. Ce frumos din partea ei!

Felul în care se joacă Micuț cu pătuțurile, se ascunde sub ele, le plimbă prin casă, e un adevărat spectacol, ce mai!

Am ajuns la peste 500 de întrebări la proiectul meu privind arta.

Ajutorul pe care mi l-a dat prietena mea C. E un ocean de răbdare! Mulțumesc mult, C. pentru tot!

Am văzut o bijuterie întunecată, The Professor and the Madman, cu Mel Gibson și Sean Penn, ocazie cu care am redescoperit muzica lui Bear McCreary, pe care o știam din Da Vinci’s Demons.

O prietenă s-a bucurat foarte mult când i-am editat niște fotografii de ziua băiețelului ei.

Iau lecții de perseverență de la Cristofor Columb, care nu se descuraja când primea refuz după refuz privind sponsorizarea expediției sale.

Gândul la persoana a II-a care mi-a venit într-un moment de tihnă după ce fusesem năpădită de sentimente negative: îmbrățișează refuzul! Ca de obicei, aceste cuvinte la persoana a II-a vin ca niște sfaturi foarte bune pe care merită să le iau în seamă.

Am copiat un citat din Biblie care mi-a plăcut mult: Atunci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă Întunericul. Și cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii al Luminii.

Mi-am pus pe desktop o icoană a Maicii Domnului zâmbitoare pe care am descoperit-o când am mers cu prietena mea A. la Horaița. De câte ori văd icoana simt cum îmi crește vibrația.

Deschiderea pe care o au unii oameni față de proiectul meu și mesajele extraordinare pe care le primesc de la ei. Vă mulțumesc!

Imaginea de la melodia de pe Youtube Manifest Miracles mă duce cu gândul la versul El cutremură o barcă.

Am urmărit un interviu cu solistul de la Firma și am aflat că au avut de ales dintre vreo 200 de nume pentru formație, printre care și Căpșunile Căzătoare. :))

Prietena mea C. mi-a spus de Festivalul Național de Teatru, desfășurat anul acesta online. Am avut ocazia să văd câteva piese de teatru bucureștene gratuite. M-au impresionat spectacolele Deșteptarea Primăverii, unde cei de la Firma au semnat coloana sonoră, și Furtuna, în regia lui Alexander Morfov cu Ion Caramitru în rolul lui Prospero,  Crina Semciuc, în rolul Mirandei și Mihai Călin  în rolul lui Caliban.  Și din Livada de vișini, o piesă italiană tradusă Il giardino dei ciliegi, am reținut o propoziție dragă: La felicità mi svegliava ogni mattina….

O doamnă (P.O.) mi-a dat un feedback foarte frumos la scrierile mele. La fel a făcut și prietena mea A.E. Îmi notez într-un fișier toate aceste impresii de lectură pentru momentele în care voi fi down și voi avea nevoie să ies la liman. 

Preferințele comune în materie de muzică și film pe care le am cu noua mea prietenă P.O. Atât de rar rezonez muzical și cinematografic cu cineva, încât atunci când se întâmplă e un adevărat eveniment sufletesc. Mulțumesc, Doamne, pentru asta!    

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 2020(1)

Anul acesta le-am transmis prietenilor de ziua lor urarea La mulți ani cu bucurii mici, mijlocii și mari! Ulterior am realizat că noi avem parte de o bucurie mică (Micuț), una mijlocie ( Lemurica) și una mare( Kotik).

De ziua mea am primit niște urări copleșitoare de la prieteni. Vă mulțumesc tuturor!

Tot de ziua mea mi-am cumpărat o cărticică pentru copii franțuzească de câțiva lei pe care scria Joyeux anniversaire! E un mod al Universului de a-mi fi urat la mulți ani!

Faptul că bloggerul M. mi-a permis să mă inspir din articolele lui despre artă în proiectul meu cu întrebări și răspunsuri din domeniul picturii. Mulțumesc mult, M.!

Am cumpărat primul număr din seria cărților de filosofie căci era la un preț accesibil(10 lei).

Șibelul se lasă mângâiat, treptat, treptat se domesticește. Poate la iarnă va veni în casă.

Mesajul bloggerului prieten M. despre cele trei articole ale mele dedicate lui Michael Cheval:

Sînt așa de bucuros că am dat peste aceste articole ale tale, dedicate pictorului Michael Cheval! Nu știam multe din lucrările prezentate, sînt de o complexitate și o profunzime aparte. Totodată, după o lungă perioadă deșertică, am reușit să mă deblochez și să scriu din nou, grație mai multor factori, în mare măsură acestor articole recomandate de tine. Mulțumesc din suflet! Foarte frumos ai redat și interpretat temele propuse de pictor și ce bine că ai avut și o activitate cu copiii, legată de tablourile lui Cheval. Puțini ca tine. Scriu aici impresii după parcurgerea celor trei articole, sînt plin de emoție. Mulțumesc din nou!

Șibelul a venit singur la noi și de două nopți doarme în casă. Mă bucur mult să văd că acest pisoi care a fost nevoit să stea în captivitate la cabinet și a fost traumatizat de claustrofobie acum începe să se îmblânzească. I-am făcut cu acest prilej o ședință foto.

În sfârșit s-a ieftinit Introducere în psihologie și am cumpărat-o la un preț decent. Din păcate, Micuț i-a ros cotorul după nicio săptămână. Mitel, pe vremuri, rosese o enciclopedie despre animale pentru copii. Acum, când motănelul nu mai e, o consider o amintire de la el. Așa trebuie să gândesc și în cazul lui Micuț, să nu mă supăr pe el, ci să privesc pozna lui ca o personalizare a cărții. 🙂

Doamna librar I. mi-a făcut rost de cartea Cine a fost Stephen Hawking?, pe care am ratat-o de pe elefant, căci se lichidase stocul.

Am văzut un serial filmat în Paris. Povestea aproape că nici nu m-a interesat, am urmărit cu drag peisajele.

A apărut în sfârșit pe net It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. L-am văzut cu mama, care nu mi-a înțeles entuziasmul în privința lui. Ori e vorba de gustul meu aparte pentru filme care nu plac tuturor, ori, mai rău, e din cauza stării ei de boală care o face să nu se mai entuziasmeze de nimic.

Prietena mea C. mi-a trimis un link către picturi pariziene. E a treia oară în două zile când Parisul se insinuează în viața mea. Pentru cei interesați las linkul ei aici.

O bucurie mare când am aflat că artistul Vladyslav Yerko e ilustratorul cărții Crăiasa Zăpezii, găsită nesperat gratis pe Scribd. Dacă printre voi se află cineva care dorește pdf-ul, vă rog să-mi scrieți și vi-l trimit pe email. Am eu o vorbă, o bucurie e deplină când o împărtășești cu ceilalți.

Am descoperit pe Scribd niște enciclopedii gratuite pentru copii, dar și mai multe cărți din colecția Disney Clasic, din care nu aveam decât Dumbo și TinkerBell. S-a compensat cu momentul în care am fost nevoită să le aleg doar pe cele două. Nu mai speram să am aproape toată colecția. Abia aștept să trimit toate pdf-urile prietenelor mele cu copii.

Am început un nou Powerpoint despre artă pentru copii. Mi-e dor de lecțiile cu cei mici. Cine știe când le voi mai putea susține, dată fiind pandemia. Dar mă pregătesc conștiincios în continuare.

Am găsit niște efecte pentru Powerpoint fabuloase! Sigur le voi capta atenția copiilor cu ele. De când visam la așa ceva, Powerpointurile mele se cam banalizaseră din punctul de vedere al interfeței.

Mă înduioșează teribil echivalentul moldovenilor la te îmbrățișez- te cuprind. Când l-am auzit prima dată la actrița Tania Popa mi-au dat lacrimile.

O bucurie imensă: Micuț(Firicel), pe care nu-l lăsăm deloc afară pentru că nu se teme de pericole, a avut un moment în care a ieșit pe pervaz, dar a revenit în casă. Mai era puțin și îl pierdeam. Mulțumesc că nu ne-ai părăsit, Micuț!

Mă îmbăt cu cărți despre Leo(nardo)…Cred că e ceva din el și în mine de rezonez atât de mult…Setea asta de cunoaștere fără sfârșit, ea e numitorul comun…

O sincronicitate muzicală: am ascultat într-o zi vreo oră Firma, cu care nu mă mai delectasem de ceva vreme, și în ziua următoare formația și-a lansat o nouă melodie. Păcat că de când e mama bolnavă nu mai am acea bucurie pură când ascult muzică, ci bucuria e amestecată cu sentimente de vinovăție. Mama însă, în înțelepciunea ei, chiar mă îndeamnă să ascult, ca să mă întăresc și să rezist când va fi mai rău de cum e în prezent.

O prietenă, căreia eu îi spun Solaris, s-a fotografiat cu o prietenă de-a ei, având amândouă prinse în piept câte o frunză. Nici nu-mi imaginez un omagiu mai frumos adus toamnei! În loc de mărțișoare, erau un fel de brumișoare. 🙂

Șibelul a primit un pătuț de la domnișoara studentă care l-a găzduit o lună. Fiecare motan și l-a însușit în felul lui, după cum se poate vedea în imagini. Micuț s-a așezat sub perna pătuțului, iar Șibelul s-a răsturnat cu pat cu tot.

• 

• 

• 

O veste foarte bună primită de la prietena mea C. A fost atât de drăguță și mi-a spus că dacă simt nevoia să vorbesc cu cineva ea e oricând disponibilă să mă asculte. Mulțumesc mult, C.!

Ședință foto la ultimele handmade-uri. Ei sunt ursuleții bigoți. :))

Feedback-ul generos pe care mi l-a dat prietena mea C. la carte

Chiar dacă prioritățile mele în materie de lecturi sunt Psihologia, Istoria Artei și biografiile personalităților, am luat decizia de a citi cărțile preferate ale mamei( mai ales cele scrise de doamna Ileana Vulpescu) pentru a discuta cu ea despre ele și pentru a înțelege de ce-i plac așa de mult. Când a aflat de decizia mea, mama s-a bucurat foarte mult.

Read Full Post »

Bucurii de vară(2)

Verișoara mamei mele și o doamnă, fostă colegă cu mama, mi-au trimis evocările lor despre ea pe care vreau să le adun într-o carte. La acestea se va adăuga și minunatul interviu pe care i l-a luat o prietenă de-a mea mamei în urmă cu câțiva ani.

Feedbackul doamnei și domnului T. la prima mea carte

Am ajuns la 300 de întrebări ce fac parte din noul meu proiect legat de artă.

Dialogurile cu prietena mea M. sunt, ca întotdeauna, dătătoare de trezvii. Ea mă ajută să văd ceea ce contează cu adevărat.

Fac unele lucruri pentru prima oară în această perioadă, pe care ar fi trebuit să le fac încă din copilăria mică sau din adolescență, dar pe care le-am evitat sub pretextul lipsei de îndemânare. Și deși la început eram foarte descurajată și mă temeam că n-o să-mi iasă, fac progrese vizibile zilnic.

M-a bucurat reacția pe care au avut-o cele două foste colege de facultate când le-am trimis poze scanate cu ele din vremea studenției noastre.

Potecuța m-a introdus în arta lui Seamus Wray, care pictează în timp ce se pictează în timp ce se pictează la infinit. Vă invit să priviți și să vă minunați:

• 

• 

• 

• 

• 

Am intrat într-o nouă etapă din două puncte de vedere: învăț să gătesc cât de cât și mă documentez pe teme istorice alternând biografia unor personalități cu filme istorice despre acestea.

Kotik are oră fixă în care vine în cameră la mine și vrea în brațe. M-a înduioșat așa de mult, că eu aveam de citit ceva și tot îl luam din brațe și-l așezam pe pat, iar el iar voia la mine. A repetat gestul de vreo cinci ori, dragul de el!

Bucuria când se conturează în minte o nouă întrebare legată de proiectul meu despre artă.

Un vis în care inventasem o limbă nouă, cu cuvinte asemănătoare limbii engleze și italiene…și momentul în care s-a rupt vraja, și mi-am spus că mi-ar fi foarte greu să fac asta, semn că a intervenit rațiunea și m-am trezit.

Reacția bloggerilor la arta lui Kinuko Y. Cratf

Ședințele foto cu Micuț alias Firicel

Kotik e nelipsit din brațele noastre când ne uităm la Comisarul Rex. Știu, e un film ușurel, incompatibil cu preferința mea pentru filmele de artă, dar câinele e adorabil, iar de limba italiană ce să mai zic? It’s music to my ears.

Șibelul se rotunjește tot mai mult, se învelește de iarnă, e o minune de motan. Ne bucurăm că și-a stabilit arealul aproape de casa noastră și că îl vedem zilnic pe geam când vine la papa.

Poveștile aflate despre Regina Elisabeta Gloriana și despre Cristofor Columb. Am văzut și cinci filme despre cei doi, dintre care unul merită să vi-l recomand. Dar asta rămâne pe luna viitoare.

Read Full Post »

Bucurii de vară(1)

De 1 Iunie am editat fotografii pentru copiii prietenilor mei. Am avut un sentiment profund de armonie și de comuniune și o ocazie de a face un schimb de cuvinte cu o parte dintre ei.

Prietena mea C.B. mi-a dat o veste extraordinară! Am sentimentul că, prin oamenii pe care mi-i trimite pe Cale, Dumnezeu nu mă va lăsa singură.

După ce am trecut prin toți nervii în timp ce am stat foarte mult la un rând, am primit ca răsplată cireșe cumpărate de la colțul blocului și vederea unor căluți chiar lângă mine. M-am bucurat să împart acest moment cu mama, care adoră caii și se emoționează mereu când îi vede în realitate.

Faptul că intervenția mamei a avut loc cu bine și nu a fost dureroasă.

Cărticelele primite de la farmacie cu arta lui Grigorescu și a lui Luchian.

Doamna Zina mi-a scris un mesaj care m-a bucurat mult.

Ajutorul pe care mi l-a dat Potecuța pentru a trece la versiunea veche de WordPress. Mulțu, Potecuț!

M-am bucurat de încântarea bloggerilor față de arta lui Brigid Marlin.

Darul primit de la prietena mea I. îmi e de mare folos. Felul în care jonglez cu subtitrările în italiană în timp ce mă uit la filme îmi îmbunătățește mult vocabularul.

Am primit o vizită neașteptată: un fost coleg de gimnaziu și mama lui care ne-au fost vecini acum niște zeci de ani. Mulțumim, doamna L. și M.!

Kotik a împlinit luna asta 4 ani! E o minune că trăiește pisoiul ăsta, după toate prin câte a trecut. De asta îl și iubește mama mai mult ca pe toți, căci amândoi au trecut razant pe lângă moarte.

O sincronicitate din domeniul artei: acum câteva zile m-am tot gândit că m-aș bucura dacă aș afla numele unui artist ale cărui lucrări circulă pe Internet însoțite de citate și dorința mi s-a îndeplinit. Văzusem doar aceste trei lucrări care aveau text și am intuit că arta lui e una extraordinară. Pictorul e Tomasz Alen Kopera.

Domnișoara D., cea căreia i l-am încredințat pe Șibelul, un motan de pe afară pe care noi i l-am dat să castreze, ne-a făcut o bucurie mare și a venit la noi acasă cu motănelul de care ne era foarte dor. Am fost foarte impresionate de gestul fetei, căci noi nu mai speram să-l vedem vreodată face to face din momentul în care i l-am dat ei. 

Cititul despre Michelangelo într-o carte despre cele patru temperamente și despre cele patru temperamente într-o carte referitoare la arta lui Dürer, de parcă  ar fi știut cărțile una de alta și au comunicat tainic între ele. 

Feedback-ul bloggerilor la arta lui Tomasz Alen Kopera. Unul dintre ei, M., l-a redistribuit pe blogul său.  Am găsit un site grozav cu materiale în engleză pentru copii și adolescenți. Vă pun link aici, poate vă interesează.  Recomand revistele de pe site Time Pass, care acoperă mai multe domenii de cultură generală și care pot fi descărcate în computer.

Domnișoara D., cea căreia i l-am încredințat pe Șibelul, un motan de pe afară pe care noi i l-am dat să castreze, ne-a făcut o bucurie mare și a venit la noi acasă cu motănelul de care ne era foarte dor. Am fost foarte impresionate de gestul fetei, căci noi nu mai speram să-l vedem vreodată face to face din momentul în care i l-am dat ei. 

Cititul despre Michelangelo într-o carte despre cele patru temperamente și despre cele patru temperamente într-o carte referitoare la arta lui Dürer, de parcă  ar fi știut cărțile una de alta și au comunicat tainic între ele. 

Feedback-ul bloggerilor la arta lui Tomasz Alen Kopera. Unul dintre ei, M., l-a redistribuit pe blogul său.  Am găsit un site grozav cu materiale în engleză pentru copii și adolescenți. Vă pun link aici, poate vă interesează.  

Recomand revistele de pe site-ul Time Pass, care acoperă mai multe domenii de cultură generală și care pot fi descărcate în computer.

Bucuria imensă pe care am simțit-o când le-am trimis prietenilor mai multe reviste Time Pass. 

Domnișoara studentă a decis să-l repună pe Șibel în teritoriu pentru că nu se adapta la viața de apartament, el fiind un motan care a trăit mult timp afară. M-am bucurat mult să-l văd pe pisoi din nou liber. Acum vine de două-trei ori pe zi la noi pe pervazul de la bucătărie pentru papa.

Donația pe care am făcut-o Părintelui care se ocupă de copiii sărmani. Mă mângâie gândul că din banii aceia un micuț nevoiaș va avea ghete noi la iarnă. Fără ajutorul prietenilor mei această donație nu ar fi fost posibilă. Vă mulțumesc tuturor! 

Digi-World a redistribuit seria Les grands maîtres de la peinture și am urmărit câteva episoade împreună cu mama. Le-am văzut cu agenda în față, luându-mi notițe, la fel cum fac cu replicile din filmele italiene.

Bucuria pe care prietena mea C. a împărtășit-o cu mine, de a-mi arăta ecografia bebelușului ei. 

Fotografiile comice pe care prietena mea M.N. mi le trimite cu fetița ei E. 

Darul parfumat primit de la doamna T. Vă mulțumesc!

Mi-am făcut un program săptămânal riguros: două zile citesc Psihologie, două zile -Istoria artei, particip o dată la două săptămâni la Miercurea fără cuvinte, fac o dată la două săptămâni o figurină handmade vinerea, sâmbăta citesc despre biografia unei personalități, iar duminica copiez câte un citat din Biblie și editez o pagină din Powerpointul pentru copii. 

Donația pe care am făcut-o Părintelui care se ocupă de copiii sărmani. Mă mângâie gândul că din banii aceia un micuț nevoiaș va avea ghete noi la iarnă. Fără ajutorul prietenilor mei această donație nu ar fi fost posibilă. Vă mulțumesc tuturor!  

Am făcut o bufniță handmade din fetru. 

Feedbackul pe care l-am primit de la doamna Z. la arta lui Rafal Olbiński: M-am obișnuit să-mi țin răsuflarea când intru pe blogul tău. Nu am greșit nici astăzi! Așa cum mai scriam și în altă parte, mă bucură nespus să fiu parola prin care prietenii să aibă acces la o artă inedită și mai puțin cunoscută. 

Comentariul prietenului M. la articolul Poz(n)ele la control! (disponibil aici) despre motanii aniversați vara asta: Savuros, foarte savuros text. Întreg conceptul. Ce să mai zic de poze? Bucuria inimii. Ce fericire trebuie să fie la voi, cu așa suflete faine. Îmi plac mult numele alese! Și eu gândesc variante de nume originale și faine pentru pisicul pe care plănuiesc să-l adopt în viitorul apropiat. Mi-ai făcut ziua mai faină, Roxi. Mulțumesc mult! Timp frumos vouă! 

Recenzia  de pe  https://imaginarycoffee.wordpress.com/2020/07/31/la-capatul-soaptelor-mihai-cotea/ despre cea mai recentă carte a lui Mihai Cotea. De la bucuria de a citi recenzia ei, am ajuns la bucuria de a descoperi cartea lui Mihai Cotea pe Scribd, numită Eu și Mia. 

Schimbul de emailuri pe care-l am cu prietena mea dragă M. 

Cărțile pe care le-am trimis pe email mai multor prietene de-ale mele. Mă bucură că le pot fi de folos. 

Vizitele lui Șibelul și Roșcățelul, cei doi motani pe care noi i-am castrat și care vin mereu să-și ia papa(=taxa pe frumusețe).

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(3)

 

Postarea unui blogger mi-a amintit de un film foarte frumos pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă la cinema, Le Renard et L’enfant.

Un nou prieten blogger, M., mi-a trimis în dar Istoria cărții.

Am revăzut filmulețele în care sunt parodiate cele 4 temperamente. Dacă sunteți interesați de ele le puteți vedea aici.

Am revăzut împreună cu mama serialul italian Il matrimonio.

Decizia de a promova bloggerii pe pagina mea de Facebook.

Am descoperit rubrica de artă Picătura de frumos aparținând unei doamne-blogger( Zina.) Vă pun aici link dacă doriți să o vizitați.

Kotik în iarbă.

După două zile în care a dispărut, Roșcățelul, un motan de pe afară pe care noi l-am castrat, a revenit în vizită la noi la papa. 

Interesul bloggerilor și al prietenilor din listă pentru arta lui Hernán Valdovinos.

Am început lucrul la o nouă carte, de data aceasta din domeniul artei. Sentiment de profundă împlinire.

Feedback-ul pe care l-am primit de la prietena mea din liceu, I., la textul Interviu cu fata care locuiește în tablouri(disponibil aici). Am citit pe nerăsuflate, ceea ce nu mi se întâmplă des în perioada asta. E MINUNAT și să explic… În primul rând, este ca o branulă plină de artă, care îți intră direct în corp și te umple de minunare în fața artiștilor și a artei lor. Apoi pentru că e ca un SF plin de neprevăzut, dar oare aici ce se va întâmpla, dar aici, dar…? Al treilea, îmi place scrisul, pur și simplu, felul în care mă simt când citesc, emoțiile, perspectiva inversată, actorii neobișnuiți, totul. Deci… scrie, numai scrie (parcă zicea un junimist asta sau am visat eu). Pup. Keep on writing. 

Am decis să împart studiul în două: pe de o parte Istoria artei, pe de alta Psihologie. Studiul acestor discipline îmi aduce mare bucurie.

Am hotărât ca atunci când voi relua orele cu cei mici să țin o lecție și despre un ilustrator român de carte pentru copii. Sper să mă ajute Dumnezeu să țin o lecție despre  Petre Vulcănescu, cel care a înfrumusețat basmul Făt-Frumos din lacrimă.

M-am reînscris pe The Khan Academy unde poți învăța practic orice. Azi am urmărit lecția  How to recognize Italian Renaissance art. F fain!

Am participat la Miercurea fără cuvinte cu lucrări de-ale artistului iranian Freydoon Rassouli, mergând pe principiul că o bucurie e deplină dacă o împărtășești cu ceilalți. Pentru toți bloggeri participanți la MFC, vă recomand textele cu tagul artă prin intermediul căruia veți descoperi și alți artiști contemporani fabuloși.

 

În sfârșit s-a deschis magazinul cu fetru! Mi-am făcut provizii cât pentru un an, am găsit un stoc vechi, la un preț foarte bun. Abia aștept să-mi iasă un nou regn animal din mâini, la fel cum a fost cu figurinele din mărgele.

Bucuria de a descoperi că o pictură pe care o admiram mult reprezentând-o pe Maica Domnului  aparține  pictorului bulgar Ivailo Petrov. A fost ca și cum mi-aș fi revăzut o bună prietenă după ani întregi de dor. Și celelalte lucrări ale sale sunt foarte frumoase. I le-am arătat mamei și mi-a spus că i se pare că influența lui Leonardo e evidentă. Mie lucrările artistului îmi amintesc de Modigliani și de Fra Filippo Lippi.

Am găsit-o pe cea de mai jos cu mulți ani în urmă și am folosit-o într-un Powerpoint fără să știu cine a creat-o. 

Am recunoscut la radio o melodie care-mi plăcea foarte mult și pe care o auzisem cu vreo 2-3 ani în urmă, dar al cărei titlu sau artist nu-l știam. Am reținut cuvintele din refren și apoi le-am găsit într-un târziu pe google lyrics.  În sfârșit pot asculta acel cântec!

Un moment magic petrecut cu mama: am ajutat-o să adauge niște contacte în telefon și a sunat la cineva din greșeală de TREI(!) ori. A fost comică reacția domnului pe care l-am apelat din greșeală. Am apreciat că, deși era iritat, nu a vorbit urât cu ea.  Am râs amândouă de nu ne mai puteam opri. Sunt grozave clipele astea în care uităm de bolile noastre.

Prietena mea C. m-a ajutat să găsesc un vlogger care-mi place foarte mult, dar căruia îi pierdusem urma. Mulțumesc, C. !

Prietena mea E. m-a ajutat să descarc câteva cărți de pe Scribd. Mulțu, E. !

Prietena mea C. s-a arătat interesată de cartea mea. Mulțumesc, C.!

Am ajuns la întrebarea cu numărul 100 din noua mea carte cu întrebări și răspunsuri din lumea artei. 

Am primit de la prietena mea I. un dar demn de un mare cinefil. Mulțumesc mult, I.!

Am devenit interesată de cultura evreilor. Mi se pare un domeniu fascinant! 

Muzica lui Stanislas e extraordinară!

Am găsit o mulțime de minunății pe Scribd despre artă și psi. 

Joaca lui Micuț.

Concluzia, recitind cele scrise, e că am în special bucurii de tocilară, ceea ce mi s-ar fi părut de neimaginat pe când eram o adolescentă rebelă, când mă limitam să citesc lecturile obligatorii.

Sănătate și bucurii să avem!

Bun venit, vară!

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(2)

 

De la I.M. am aflat de o aplicație prin care poți asculta radio din orice colț al lumii plimbând cursorul pe Globul virtual. http://radio.garden/visit/brest/HAF3yFfr?fbclid=IwAR3O_lzZsNp1dXOLAWvPOKQbWI8vhZ_HIQK19tMjhkDyXuAl88EKZ8tqltc.

I.R. mi-a spus că i-a plăcut cartea mea și că-i va face o recenzie. Nici nu aș fi visat la așa ceva, felul în care e primită cartea mea depășește cele mai optimiste scenarii! Mulțumesc mult, I.R.! Abia aștept să citesc recenzia ta ! Ți-ai fi imaginat că vei deveni un recenzent al cărții mele când eram colege de bancă?

K., o fostă colegă de facultate, m-a contactat după mulți ani de când n-am mai știut una de alta. Mi-a scris ceva foarte frumos, că dau din lumina mea și altora prin scrisul meu și că mi-a luat puțină lumină după ce a citit cartea! Mulțumesc pentru tot, K.!

Doamna I., de la București, mi-a spus că a citit cartea și că e mândră de mine. Trebuie să mă smeresc și să nu mi se urce toate complimentele astea la cap. Soluția e la Doamne și la concentrarea pe un alt proiect.

Toporașii văzuți în drumul spre supermarket.

Am descoperit niște podcasturi de psihologie-Mind Architect pe Spotify. Dacă sunteți interesați aveți link aici. 

I-am arătat unei prietene cu ceva timp în urmă pisicile lui Makoto Muramatsu, iar ea le-a cerut elevilor ei să scrie compuneri plecând de la ilustratele artistului japonez. Printre povestirile citite cel mai mult m-a amuzat una despre un pisoi numit Piftel Grăsunel, scrisă de un băiețel în clasa a VI-a. Mi-a amintit de propria-mi copilărie când, în drum spre școală, împărțeam pachețelul cu Cuțu Gras și Cuțu Slab.

T. mi-a permis să postez pe blog compunerea școlarului ei despre Piftel Grăsunel. O puteți citi aici:

Am realizat prima figurină de fetru, o bufniță, după luni întregi de amânare. Când procrastinarea a început să doară m-am pus pe treabă. Se pare că doar așa pot funcționa, trebuie să trec prin faza asta de durere ca să mă mobilizez. Btw, n-am folosit cuvântul procrastinare ca să mă dau rotundă, am depășit demult etapa asta, ci pentru a nu recurge la o repetiție.

Am primit un email de la o prietenă blogger în care-mi cerea permisiunea de a scrie pe blogul ei despre cartea mea.  Mi-a spus că e impresionată peste măsură de ea. Când am scris-o nu m-am gândit nicio clipă că va avea un asemenea ecou. Feedback-ul primit e cu mult peste așteptările mele. Mulțumesc mult, I.C.! Sunt nerăbdătoare să citesc recenzia de pe blogul tău!

I.C. a scris recenzia la cartea mea. M-a emoționat până la lacrimi.  Acum nu mai exist în blogosferă doar prin ce scriu eu pe blog, ci și prin intermediul unei cititoare.  E un sentiment foarte plăcut. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, dragă prietenă!

Am redescoperit umorul fin al celor de la Divertis. Ca să scap de eventuale anxietăți ar trebui să-i includ în programul meu zilnic măcar 20 de minute.

Din greșeală am activat un cont foarte vechi de Facebook și am avut marea bucurie de a o găsi acolo pe o prietenă din Arad căreia îi pierdusem urma. Acesta e, clar, un an al regăsirilor! M-am bucurat să aflu că e bine.

O altă amică pe care am redescoperit-o e F.

Am descoperit, dimineață, în zori, un filmuleț cu exprimarea recunoștinței. Îmi doresc să-l ascult cât de des pot. Îl recomand cu drag. I l-am arătat și mamei și l-am urmărit împreună. Dacă vreți să-l urmăriți vă pun aici link. Mai târziu, în aceeași zi, am găsit o înregistrare pe youtube cu I. și am simțit o profundă recunoștință că o cunosc și că ne-am regăsit după atâta vreme.

Am văzut pe youtube un filmuleț cu prietena mea de condei I.D. și am practicat exercițiul de a o privi în ochi recomandat de ea. Dacă am face asta mai des între noi, oamenii, să ne privim profund în ochi și relațiile dintre noi ar dobândi o mai mare profunzime.

Mesajul primit de la prietenul de condei M., care e încântat de aspectul cărții și de felicitarea cu un tablou impresionist pe care i-am trimis-o.

Mesajul copleșitor de la un nou prieten blogger, M., căruia i-am trimis cartea.

Am vorbit puțin cu N., fosta mea colegă de la ultimul job, și i-am recomandat  să-i arate băiețelului ei ilutratorii de carte pentru copii de pe blogul meu.

Am reluat niște cărți de psihologie, am de gând să mă dedic acestui domeniu patru ani de acum înainte, echivalentul unei facultăți de pe vremuri. Citirea lor îmi aduce multă bucurie.

Textul Părintelui Savatie Baștovoi mi-a plăcut mult, chiar dacă intră un pic în  contradicție cu planificarea mea:

Se simte un aer de asceză în lume și acesta e cel mai important lucru care se întîmplă acum. Oamenii se gîndesc la moarte și la mîncare. Au dispărut reclamele idioate la chiloți și ciorapi, implanturi de păr, soluții de slăbit. Oamenii încep să redevină oameni. Unii văd cerul, florile, se gîndesc ce mult înseamnă să le poți vedea. Oare nu asta e dorința umană? Oare nu acesta este sensul? Fără planuri. Ce dor mi-a fost de o umanitate fără planuri! „Ajunge zilei răutatea ei”. Cînd vremea ispitirii va trece, să nu uitați această stare prin care treceți acum. Prețuiți puținul pe care îl aveți, căci este mult.

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(1)

Corona-Necorona, mi-am văzut mai departe de notarea bucuriilor.

O prietenă scriitoare mi-a cerut adresa pentru a-mi trimite în dar trei cărți de-ale ei. Eu aveam două din care am citit una. Mulțumesc mult pentru darul tău, dragă C.!

Un moment de fericire pură când am văzut cartea mea în varianta palpabilă. Am strigat de bucurie!

Grija prietenei mele V. față de mama.

Acel moment în care îți faci o prietenă nouă cu care rezonezi de parcă v-ați ști de o viață și-ți dai seama că a fost un înger trimis de Dumnezeu ca să atenueze rănile din suflet. Ea m-a emoționat prin implicarea față de proiectul meu, eu am emoționat-o trimițându-i poezia despre îngerii mei numită Devenire. Mulțumesc pentru tot, dragă C.!

Draga mea prietenă de condei Ana Sylvi, o constantă cititoare a textelor mele despre lecțiile de artă, mi-a dedicat în a treia zi de primăvară o poezie minunată numită Cântec de primăvară, pe care o puteți citi aici: 

Comentariile frumoase ale bloggerilor la textul De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl.

Mama i-a spus lui Kotik în glumă Koticâț.

Am contactat-o pe o doamnă profesoară din gimnaziu și mi-am cerut iertare că am fost un copil-problemă. Ce frumos mi-a răspuns domnia sa: Niciun copil nu e vinovat ca să mă supăr la nesfârșit. Mi-a luminat ziua!

Am dus mărțișoare făcute de mine doamnelor de la Teatrul „Luceafărul”. Doamna directoare a fost foarte drăguță, ca de obicei, și mi-a oferit un calendar și o invitație la o premieră. Am dat invitația unei fetițe din bloc care a fost cu mama ei la teatru și s-a bucurat foarte mult.

Întâlnirea cu C., pe care o știam de pe Facebook și cu care am aflat că am fost colege de liceu, deși eu nu o știam pe ea. Mi-a oferit niște momente memorabile, era foarte la curent cu activitatea mea de pe blog și a fost foarte plăcut să interacționez cu o cititoare de-a blogului meu. Mi-a spus că așteaptă deja să scriu o a doua carte. Replica ei a fost unul dintre darurile zilei.

În aceeași zi fosta mea colegă de bancă din liceu m-a contact după ce n-am mai știut una de alta de peste 20 de ani. Ne-am amintit de prostiile pe care le făceam în adolescență și am avut sentimentul că parcă ar fi trecut doar o zi de când n-am mai vorbit cu ea. Te îmbrățișez, dragă I. !

Trezvie: Dumnezeu îmi trimite în cale îngeri ca să-mi facă despărțirea de mama un pic mai suportabilă.

Povestindu-i prietenei mele C. despre cartea mea, ea mi-a spus: Tu ai plantat  sămânța și a ieșit floarea și acum au venit albinuțele și au înmulțit floarea ta. Ce drăguuuț!

Un moment copleșitor când am văzut lista cu cei 10 minunați care au comandat cartea. Doamne, ce-am mai plâns!

Nu-mi imaginam ce împlinire o să-mi aducă publicarea cărții! Intuiam că asta e calea pentru mine, dar ceea ce a urmat mi-a depășit toate așteptările. M-a vindecat de dependența de a cumpăra cărți franțuzești, nici nu mă mai interesează ce se aduce la magazin, am lăsat în urmă cercul întunecat cum spunea N. și am intrat în cercul de lumină. Mulțumescu-ți Ție, Doamne!

Întâlnirea emoționantă cu M., o fostă colegă de liceu. M-a impresionat privirea ei blândă și familiaritatea dintre noi.

Dialogul cu domnul diriginte.

Câteva zile de plutire în care am interacționat cu viitorii cititori ai cărții mele.

O veche prietenă de la Talpalari  m-a rugat să-i promovez pagina ei cu cutii pentru flori și maimuțica din mine a spus: ia să-mi fac și eu o pagină cu handmade-urile mele! Că e păcat să stea neștiute prin computer. Ia să le scoatem noi la lumină!  Și m-am pus pe treabă.

Cât timp am căutat handmade-urile prin computer, am dat peste tot felul de minunății- amintiri de la after-school, mozaicul de la biserică făcut împreună cu M.N, un copăcel fotografiat pe fundalul paginii cu autograf de la Sabin Bălașa etc

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce bine le zice fătuca asta, Mădălina Pavăl: https://www.youtube.com/watch?v=jl9Rc9Jt9uc.

Întâlnirea de multă vreme așteptată cu  A., care s-a gândit să-i ia și mamei o floricică, ba chiar m-a invitat la cofetărie, deși eu trebuia să fac asta ca mulțumire că a cumpărat cartea.

Un blogger prieten s-a oferit să-mi editeze mai bine textul. Probabil că voi mai scoate niște exemplare, așa că inițiativa lui îmi va fi de mare folos. Mulțumesc mult, M.!

Am copiat dintr-o agendă într-un fișier Word reflecțiile mamei, atât de prețioase, încât să le am în două locuri, ca back up.

Surpriza pe care mi-a făcut-o C.E., mi-a editat o fotografie pe tema Atelierului de pe divan. Luminițele dau un aer ludic imaginii, fapt ce se potrivește cu figurinele realizate. Mulțumesc mult, C.!

Reluarea legăturii cu I. mi-a declanșat memoria afectivă și-mi aduc aminte tot felul de întâmplări legate de ea, pe care le-a uitat. Uite-așa o fac să-și recupereze amintirile adolescenței. În sfârșit amintirile astea folosesc la ceva.

Am interacționat cu o fostă colegă de serviciu extraordinară E. pe care abia acum am cunoscut-o cu adevărat. Noi ne știam doar din vedere, nu comunicam una cu alta căci lucram pe campanii diferite. Îi plac, la fel ca mamei, caii, și am de gând să-i trimit fotografii faine cu cai ori picturi precum cea a lui Walter Crane, numită Caii lui Neptun.

Am vorbit cu G. și mi-a spus că se regăsește în pasaje din cartea mea. O fi bine, o fi rău?

Virusul ăsta a avut și un efect benefic, m-am gândit la tatăl meu și l-am sunat să-l previn să nu atingă suprafețele de inox, pe care corona rezistă cel mai mult( circa 20 de zile). Gândul la el m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda a toate, am niște sentimente față de el. E un pas înainte de la scrâșnirea dinților la grija asta.

Naturii nu-i pasă de nimic, copăceii înfloresc minunat ca în fiecare an.

Nicio zi fără acatiste de tot felul și fără….Firma! Acestea două sunt antidotul împotriva temerilor legate de Corona…În ciuda a tot, în ciuda virusului și a bolilor noastre am făcut un pic de Karaoke.

 

 

 

Read Full Post »

Îmi place, îmi plac

Încă de când am văzut filmul Amélie mi-am dorit să fac o listă cu lucruri care-mi plac. Însă abia când am văzut această invitație la un blogger mi-am notat-o. Vouă/dvs ce vă place?

Îmi place somnul prelungit.

Îmi place torsul pisicilor.

Îmi place să trimit felicitări.

Îmi place voluntariatul cu copiii.

Îmi place să le insuflu copiilor dragostea pentru artă.

Îmi place că visul vieții mele a devenit o realitate palpabilă.

Îmi place pepenele.

Îmi place momentul acesta.

Îmi place verdele crud al copacilor din luna mai.

Îmi plac replicile imprevizibile.

Îmi plac filmele de artă.

Îmi plac amintirile legate de bunica mea.

Îmi place să studențesc chiar și la 40 de ani.

Îmi plac ideile interesante ale mamei pe care le notez școlărește într-o agendă.

Îmi place răsăritul soarelui la mare.

Îmi place liniștea ce e uneori în biserică.

Îmi plac sincronicitățile, de fapt nu doar îmi plac, ci le ador de-a dreptul.

Îmi place când Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile.

Îmi plac oamenii empatici și jucăuși.

Îmi place când mă contactează o prietenă veche de care n-am mai știut nimic de ani buni.

Îmi place primul pluș primit de la un băiat.

Îmi plac cuvintele, nu vorbele.

Îmi place să descopăr artiști noi.

Îmi plac tururile ghidate din Iași.

Îmi place Barcelona.

Îmi place albastrul.

Îmi plac rochiile.

Îmi plac bloggerii.

Îmi place anatomia creierului.

Îmi plac cei patru C: ciocolata, călătoriile,  copiii și cărțile.

Îmi place să merg desculță pe malul mării sau pe iarbă.

Îmi plac limbile străine.

Îmi plac Macondo și Melchiade.

Îmi plac oamenii în preajma cărora cresc.

Îmi place să fac creații handmade.

Îmi place muzica de film.

Îmi place sentimentul de împlinire pe care îl am când scriu, când se topesc toate trăirile negative.

Îmi place că tu, cel/cea care ai parcurs această listă, ai ajuns până la final.

Listă inspirată de bloggul https://viataoperadearta.wordpress.com/.

Mulțumesc, Ane, că prin blogul tău, faci lumea mai frumoasă.

Vouă ce vă place?

Sursa foto: aici

 

 

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2020(2)

În această perioadă, în care am aflat că boala mamei a recidivat, am avut sentimentul că dintr-o dată culorile au părăsit viața mea și că mă mișc greoi într-o lume alb-negru. Și totuși m-am străduit să-mi notez bucuriile, chiar dacă acestea și-au pierdut din intensitatea pe care o aveau de obicei. Iată-le:

M.N. a primit felicitările de la mine.

M-am întâlnit cu M.L. și cu N.P. și le-am oferit jocul Le jeu de l’amour et du hasard. 

Am mers la doamna M. și i-am oferit un dar pentru ziua fetiței domniei sale.

Noi rățuște adorabile văzute pe pod.

Am citit nuvela fantastică Tangențial a lui Petru. Mi-a plăcut mult!

Am scris articolul despre arta pictorului rus Victor Nizovtsev. Dacă doriți să-l citiți aveți linkul aici.

Am avut ora de artă despre Victor Nizovtsev cu cei mici. A fost extraordinară, la sfârșit copiii au aplaudat, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

Întâlnirea cu A.Z., căreia eu îi spun cu drag Solaris, a fost extraordinară. Am multe de învățat de la ea, deși e cu 15-20 de ani mai tânără decât mine. De la ea am aflat un citat foarte frumos, al lui Isidor Pelusiotul: Scrie răul pe apă. 

Kotik s-a ascuns în dulap și când am strigat după el ne-a răspuns. Ce drăguț!

C. a primit felicitarea de la mine chiar de ziua ei.

Am descoperit o nouă artistă, pe numele ei Ruth Sanderson. Trei lucrări m-au impresionat în mod deosebit:

smolenski_ 003

60433CTJKT(1)

O veche prietenă (V.) m-a contactat după mulți ani în care nu am mai comunicat și i-a trimis mamei un dar copleșitor. Mulțumim mult, dragă V.! Ea a apărut la timp pentru a face niște schimbări benefice pentru sănătatea noastră. Gestul său frumos se potrivește perfect cu ziua de naștere a mamei care va avea loc în curând.  Cum le potrivește Doamne pe toate!

M-am întâlnit cu mama chiar pe podul de unde privim de obicei rățuștele. Ea venea din direcția opusă și mi-a vorbit încântată de cele patru rațe pe care tocmai le văzuse.

Am descoperit o nouă artistă extraordinară pe care o voi prezenta copiilor: Laura Diehl.

Această prezentare necesită JavaScript.

În plimbările mele solitare am văzut trei Kotici(trei pisici care seamănă cu Kotik). Fiindcă erau nu departe de locuința noastră am presupus că sunt rude cu Kotik. Mama și eu le spunem verișori.

De fiecare dată când am în farfurie hrană sănătoasă mă gândesc cu recunoștință la prietena mea V.  și la faptul că datorită ei am făcut niște schimbări radicale în alimentație. Mulțumesc, V. !

O abordare diferită…

Cândva, pregătindu-mă pentru orele de artă cu cei mici, am fost la xerox să scot niște reproduceri după picturi de-ale lui Tonitza. Una dintre ele nu fusese printată cum trebuie, așa că angajatul a rupt foaia cu pictura într-o secundă și a aruncat-o la gunoi. Am plecat de acolo răvășită. Nu-mi puteam imagina cum cineva e atât de insensibil la artă.

Recent însă, am mers la xerox pentru a scoate două picturi de-ale lui Victor Nizovtsev cu îngerași și baloane de săpun. Am dat peste o doamnă care mi-a spus că fetiței ei îi plac baloanele și am știut că de data asta picturile artistului nu vor mai fi aruncate în neant. Am fost atât de bucuroasă de reacția doamnei, că i-am scris pe o foaie numele pictorului și am promis să revin și cu alte minuni pentru a i le arăta fetiței sale.   

După câteva zile de la aflarea diagnosticului mamei, când nimic nu mai părea să mă bucure, am primit vești de la prietenele mele cărora le-am trimis felicitări și mărțișoare.  M-am bucurat mult, căci de sărbători plicurile mele nu au ajuns la toată lumea, așa că am decis să fiu un vestitor al primăverii timpuriu.

Sugestiile de traducere foarte faine ale M.N. la textul de pe blogul Laurei Diehl. Mulțu, M.N.!

Ajutorul primit de la C. pentru a scăpa de sublinierea cu roșu a cuvintelor în Powerpoint. Mulțu, C. !

Am terminat Powerpointul despre Laura Diehl, abia aștept să-l arăt copiilor!

Am primit un dar neașteptat din partea prietenei mele A.

Am  făcut o donație pentru A., o fetiță bolnavă de cancer.

Am urmărit-o la televizor pe Monica Davidescu povestind o întâmplare din copilăria ei, în care era învățată că trebuie să li te adresezi cu sărut-mâna celor în vârstă. Pentru că avea un câine foarte bătrân, de vreo 18 ani, i se adresa cu sărut-mâna, Ursică! Atâta ne-a trebuit, mamei și mie, să rostim de n ori sărut-mâna, Ursică! deoarece am avut demult la țară un câine cu acest nume. Apoi am continuat cu Sărut-mâna Domnul Kotik, Sărut-mâna, Lemurica…❤

La vreo lună după ce i-am adresat scuzele mele unei doamne profesoare de gimnaziu, căreia i-am vorbit urât în urmă cu vreo 25 de ani, am primit răspuns din partea domniei sale că nu-și amintește nimic. Am plâns cu lacrimi de bucurie și am scăpat de sentimentul de vinovăție care m-a chinuit atâția ani. De-aș putea să contactez și alte persoane pe care le-am supărat!

Întâlnirea cu draga mea N, al doilea meu mentor foarte important. Cum a făcut ea lumină în mintea mea când acolo era doar negură!

Ora de artă cu copiii a ieșit foarte bine. Au participat trei fetițe foarte încântate de ceea ce vedeau. Una dintre ele a exclamat: Aș vrea ca această zi să dureze toată noaptea! Ce să-ți mai dorești?

Domnul coordonator al centrului mi-a oferit o enciclopedie și o carte cu mai multe povești Disney. Și uite-așa, deși am decis să nu mai merg la magazin să-mi cumpăr cărți franțuzești la prețuri infime, am venit totuși cu cărți franțuzești acasă.  Se pare că și de data asta am primit ce-mi doream cu ardoare, căci făceam de multă vreme curte acelei enciclopedii.

Am descoperit artista Kinuko Y. Craft, care merită toată atenția. Vă pun aici link, poate doriți să-i vedeți lucrările.  Prin stilul ei mi-a amintit de o iubire mai veche, Gustave Moreau. Vă invit să-i vedeți câteva picturi.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Trandafirii, felicitarea și mărțișorul oferite doamnei M. Am ținut cont de ceea ce spunea o doamnă profesoară din facultate despre teoria egoismului cadoului. Adesea cumpărăm cadouri care să ne placă nouă, fără să ne gândim nicio clipă la preferințele celuilalt. Dacă ar fi după mine aș oferi în dar numai flori micuțe, de genul lăcrămioarelor, al brândușelor, al ghioceilor de pădure sau al freziilor. Dar știam că doamnei îi plac foarte mult trandafirii, așa că am făcut o alegere conformă cu gustul domniei sale.

Și gata, iarna calendaristică aproape s-a dus.

O primăvară de poveste, minunaților!

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2019-2020(1)

Am răspândit felicitări de Crăciun în toată lumea, am avut un sentiment așa de fain la gândul că toți omuleții cărora le-am scris vibrează în sufletul meu!

Darurile de la M. m-au copleșit, m-au emoționat, m-au încântat! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, M.!

Dragile mele A. și A. mi-au oferit un șirag de metanii de o frumusețe incredibilă, cu mărgele de sticlă în degradé de la albastru deschis la alb. Vă mulțumesc mult!

A. mi-a dat șansa ca prin darul ei să-l bucur pe prietenul blogger Petru și să cumpăr cartea scrisă de el, Metamorfoza.

O surpriză foarte plăcută: Petru îmi oferă în dar cartea lui numită Planeta Paradis. Nu-mi pot imagina un cadou mai frumos decât o carte!

În plină iarnă, eu încă lăcrimez ascultând-o pe Paula cântând Ploaie în luna lui Marte…Hm, timbrele felicitărilor aveau o schiță cu Nichita…Cum se leagă toate în mod tainic!

Abia am aflat de o colaborare dintre Paula și Laura Bretan, nu mi-a venit să cred că ele cântă împreună! Mulțumesc, A.U., că m-ai făcut să cunosc muzica Laurei Bretan!

În aceeași zi am aflat de o colaborare între Paula și Eugen Doga! Fusesem la concertele lor, dar individuale. Nici nu-mi puteam închipui ceva mai frumos! Dacă-i mai ascultam mult puteam deveni o bocitoare cu acte în regulă. Aveți aici link dacă vreți să ascultați minunea: https://www.youtube.com/watch?v=tumJbuUGZO4

Am contactat o doamnă profesoară din gimnaziu față de care am greșit foarte mult și mi-am cerut scuze după aproape 25 de ani. A fost un sentiment eliberator, sper să-mi răspundă, dar chiar și dacă nu o va face voi avea mulțumirea că i-am spus că acum, ca adult, o apreciez foarte mult, nu ca atunci, când eram un copchil descreierat.  Probabil dacă mi-aș cere scuze față de toți oamenii cărora le-am greșit aș simți adevărata eliberare.

Am citit un articol despre un tânăr care a salvat o capră neagră cu piciorul rupt cărând-o în rucsac. E o bucurie să vezi că mai sunt oameni aici, sub cer. ❤

Și a fost conferință cu domnul Dan Puric, Doamne!!! ❤ ❤ ❤ Am mai rămas într-o stare de plutire pentru câteva zile și intenționez să-i ascult din nou conferința până o să o știu pe dinafară. Am reținut ideea lui Dem Rădulescu referitoare la oamenii din public: nu se știe dacă prin ochii unui copil de opt ani nu te privește însuși Dumnezeu. În urma conferinței mi-am amintit de momentul în care am schimbat câteva cuvinte cu domnul Dan Puric  acum mai mulți ani la sfârșitul unui spectacol și cât de frumos și înduioșător mi-a vorbit și mi-a oferit  din timpul său, deși nu se simțea deloc bine.

Muzică nouă mă cântă, curge prin mine, copleșitor, sfâșietor, și totodată încântător. Cum ar spune Darren Hayes: All these mixed emotions we keep locked away like stolen pearls! 

Mama mi-a cumpărat o rochie foarte drăguță.

Am făcut schimb de daruri cu doamna M. Unul din cadourile de la domnia sa mi-a amintit de primul meu breloc, pe care mi-l cumpărase mătușa mea când eram în clasa a VIII-a. Mulțumesc, doamna M.!

O fostă colegă de facultate mi-a promis că mă învață să fac niște figurine handmade foarte faine.

Într-o zi în care am așteptat o oră tramvaiul și eram foarte nervoasă am văzut niște ghirlande atârnate la ștergătoarele unui tramvai și imaginea asta mi s-a părut foarte comică, fapt ce m-a mai calmat.

Am avut, pentru a doua oară în viață și pentru câteva clipe un sentiment de…eternitate și de n-are-cum-să-se-întâmple-nimic-rău.

Am început să citesc cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul, primită în dar de la M. Îmi place foarte mult, e liniștitoare și dătătoare de trezvii.

O veste bună de dimineață: M. a primit coletele de la mine. În sfârșit m-am liniștit, scenarita nu-mi dădea pace.

Mi-am luat o vacanță muzicală de câteva zile. Mi-a curs prin vene toată  muzica adolescenței.

Am descoperit un nou cântec uau: Byron feat. Lucia-Continuum. Și apoi altul: Consumatori de vise. Iar de zăpăciții care formează duetul 2 Cellos ce să mai spun?

Am ascultat interviul prietenei mele N., al doilea mentor al meu foarte important,  și a fost o mare bucurie să o reaud, azi o voi și vedea. Apreciez curajul cu care își arată vulnerabilitățile pentru a-i ajuta și pe ceilalți să se deschidă.

Am mers la N. să-i ofer un mic dar și m-am bucurat mult că am văzut-o.

În sfârșit am avut un somn odihnitor după mai multe nopți de insomnie.

Am reluat legătura cu o fostă colegă de facultate căreia i-am trimis cartea mea în format electronic și ea mi-a spus că-i place nespus și că-i este de folos. Ce bucurie mai mare aș putea avea?

Am găsit materiale foarte faine pe Impariamo l’italiano.

Bucuria imensă de a susține indirect o cauză umanitară. Mulțumesc, doamnei M. și I.R. pentru aceasta.

Discuția telefonică pe care am avut-o cu draga noastră J.

O sincronicitate care m-a bulversat găsită pe o rețea de socializare : o fotografie cu un Părinte drag ținând în fiecare palmă câte un porumbel închis la culoare, iar imediat mai jos o altă fotografie cu o prietenă ținând în fiecare mână câte un porumbel alb. O simetrie poetică, aș putea spune!

Am descoperit un filmuleț extraordinar despre creșterea plantelor filmate cu mare viteză:https://www.facebook.com/TodayIReadShow/videos/905665986517517/UzpfSTIyMDc2MDI2ODk1MDAxOTA6MjQxNDMxOTAyNTQ5NTIyMQ/

Bucuria că suntem în sfârșit liberi să spunem cu adevărat ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Le datorăm acest lucru celor care au murit pentru ca noi să zâmbim azi. Vă recomand documentarul foarte bine realizat  https://www.youtube.com/results?search_query=30+de+ani+de+democratie. Aveam 10 ani la Revoluție și-mi amintesc cum domnul învățător ne-a dat ca temă să scriem o compunere despre acest eveniment. Nu-mi amintesc decât că am scris în ea Olé, olé, olé, Ceaușescu nu mai e! Ce n-aș da să văd acea compunere acum!

 

Gândul că noi, bloggerii, ne facem bucurii unii altora prin schimbul de comentarii pe care le facem.

Darul copleșitor pe care ni l-au făcut M. și soțul său.

Darul prietenei mele A., izvor nesfârșit de generozitate.

Trandafirii cumpărați mamei.

De Ajun și de Crăciun am editat fotografii pentru prieteni cu tematica Nașterii Domnului în  timp ce ascultam colinde. Am avut un sentiment de comuniune cu cei cărora le-am scris.

În seara de Ajun ne-a vizitat doamna M. cu copiii și ne-au colindat toți trei foarte frumos! Am fost fericită că am putut împărtăși acest moment cu mama, că este acasă și ne putem bucura una de cealaltă.

În dimineața de Crăciun am îmbrățișat-o strâns pe mama, am plâns una în brațele celeilalte și mi-a promis că și anul viitor vom fi tot împreună de sărbători. Te rog, Doamne, ajut-o să-și țină promisiunea!

Nașterea Domnului….ce bucurie poate fi mai mare decât aceasta?

Am primit un cadou neașteptat de la domnul P., coordonatorul de la Centrul social unde sunt voluntară.

Am început să colecționez felicitări.

Dialogurile cu prietena mea A. din Italia. În curând va veni în România. Sper să aibă timp să ne revedem.

Trezvia din timpul unei plimbări: de câte ori facem o faptă bună, se naște Pruncul Iisus, iar de fiecare dată când facem o faptă rea îl răstignim.

Unii prieteni mi-au spus că au primit felicitările de la mine.

Plimbări solitare în care îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de mama și de alte persoane bolnave de cancer apropiate nouă.

Am văzut că la Ateneu se va difuza din nou comedia mea preferată, It Must Be Heaven, tradusă în românește ca Paradisul, probabil. Abia aștept să o revăd!

Draga mea prietenă M. din blogosferă mi-a scris după o lungă absență!

O propoziție dintr-un articol a fost ca o trezvie pentru mine: Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu.

Am fost pentru prima dată în an la biserică, i-am revăzut pe Talpalarii dragi și pe Părintele. Sfinția Sa ne-a spus că într-un pelerinaj la Ierusalim a aflat că Sfântul Ioan nu se hrănea cu lăcuste, așa cum se crede, ci cu lacustă, o plantă, și că traducerea a fost greșită.

Într-o plimbare cu A. pe podul de unde privesc de obicei rățuștele ea mi-a povestit o întâmplare foarte frumoasă petrecută la țară, la bunica ei. Aceasta a găsit niște ouă de rață, le-a pus sub cloșcă, au ieșit boboci când a venit vremea și când au crescut…și-au luat zborul!!!

Am văzut un interviu cu artistul Tudor Gheorghe, în care spunea că după concerte mai zăbovește puțin în locul în care a cântat pentru a simți duhul sălii emoționate. M-am întrebat dacă Paula Seling și Alexandrina fac la fel.

Am revăzut la cinema filmul It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. Îl recomand cu mare drag!

 

Sursa foto 3: aici

Sursa foto 4: aici

Sursa foto 5: aici

Sursa foto 6: aici

Sursa foto 7: aici

Sursa foto 8: aici

Sursa foto 9: aici

Sursa foto 10: aici

Sursa foto 11: aici

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 3 (2019)

• Nu neapărat o bucurie, mai degrabă o constatare amuzantă: motănelul nostru e un pitbull deghizat.

 

• Micuț s-a jucat cu noi într-un mod foarte haios: sărea când în brațele mele, când într-ale mamei, de multe ori, cum făcea Coca pe vremuri când ne implica pe amândouă în jocul ei cu bombonica.

 

• Kotik se tot așază într-o cutie de pantofi, are toată casa la dispoziție, dar el nu și nu, tot în cutie stă, astfel că l-am botezat Domnul Kotik Cutiuță.

 

 

• Draga mea A. mi-a trimis o fotografie cu pisici.

 

• Pe când coboram drumul dinspre liceul meu am văzut câțiva școlari care mergeau în șir indian și cântau Un elefant se legăna….:)

 

• A. a primit coletul cu cărți franțuzești pe care i l-am trimis de ziua fetiței ei. Sper ca B. să-și păstreze viu interesul pentru această limbă și pentru cărțile magice pe care i le voi trimite pe viitor.

 

• Că tot veni vorba de magie, am găsit o ilustrată pe coperta unei agende și așa am descoperit un nou artist rus fascinant, pe numele său Victor Nizovtsev. Vă recomand să dați un search pe google images pentru a-i găsi arta. Iată pictura de pe agendă: 

 

• Un moment sublim cu mama: după ce i-am arătat arta lui Victor Nizovtsev, a început să comenteze unele picturi, iar eu mi-am luat notițe și am invitat-o în glumă să susțină ea ora de artă în locul meu.

 

• Urmez un tratament care dă roade, slavă Ție, Doamne!

 

• Elefantul i-a trimis Elefantinei cartea Biblia în pictura universală, de la Editura Rao. E de fapt un dar de la prietena mea A.

 

• Voiam să-i arăt mamei Biblia în pictura universală, pe care tocmai o primisem, când i s-a așezat Kotik în brațe, gelos că mama acordă atenție unei cărți, și nu lui. De altfel, protestează și atunci când ea vine în camera mea, miaună și vrea să plece de acolo. Când l-a văzut pe Kotik în brațe maimuțelul de Firicel a vrut și el acolo.

 

• L-am poreclit pe Firicel Motanul-Amfibie pentru că-i place apa foarte mult.

 

 

• Am văzut un bătrânel care stătea zâmbind pe podul ce traversează Bahluiul și mi-am spus în sinea mea probabil se uită la vreo rățușcă. Apoi, când am privit spre apă, mi s-au confirmat bănuielile.

 

• În ziua următoare am văzut pe același pod patru rățuște de foarte aproape. Erau atât de frumoase!

 

• La sugestia A. am fost la Sfântul Maslu.

 

• Textul lui Petru Pe post de dădacă a dezvăluit încă o dată bonomia blogerului-prieten.

 

• Am introdus în alimentație mixuri de legume foarte gustoase și nu mai mănânc după ora 20.00.

 

• Am avut ora de artă despre Frații Limburg cu copiii de la Centru. A ieșit frumos. În curând voi scrie articolul. Am avut surpriza și bucuria, ca, în perioada de documentare, să dau peste blogul lui Carmen Între vis și realitate 2, care a dedicat la rândul ei  un text calendarului acestor artiști.

 

• Am început să citesc proză scurtă de Carmen Firan la sugestia mamei, căreia această scriitoare îi place foarte mult. Eu n-am mai citit beletristică de ani întregi, mă plictisisem complet de acest gen, dar mama m-a convins că Detectorul de emoții merită toată atenția.

 

• De ieri-seară am reluat lectura cărții Dizionario dei nomi propri, de la prietena mea M.N., pentru a menține traseele neuronale existente în materie de italiană.

Read Full Post »

Drum lin printre stele, Leo!

 

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 2(2019)

• I-am găsit pisoiului cel mic porecta Leuștean pentru că în zona feței miroase a zarzavat. Când era mai mic îi spuneam Prăjiturel pentru că avea un miros dulceag.

 

• Am văzut azi un chow-chow crem, rasa mea preferată de câine.

 

• Mi-am cumpărat o carte franțuzească pentru copii(Quand je marche dans le desert) în care am găsit o ilustrație superbă cu le petit chat des sables.

 

 

• Mă simțeam cumva neîmplinită în ultima vreme și mi-am dat seama de unde mi se trage: de la faptul că m-am limitat la studiul limbii italiene și nu am mai citit o carte faină. După ce am început să citesc Eminescu poem cu poem, de Alex Ștefănescu, primită în dar de la draga mea A., m-am simțit dintr-o dată foarte bucuroasă. Aveam doar și de ce, mi-am adăpat sufletul cu poezie. Apoi am citit poeziile Potecuței, ale Aneisylvi, ale lui Marius, ale lui Petru  și ale lui Claudiu-Liviu.

 

• Am reunit două bucurii într-una singură: aceea de a salva miniserialul italian Prințesa Fantaghirò/Peștera Monstrului Sacru pe care obișnuiam să-l urmăresc în adolescență.

 

• Comentariile bloggerilor prieteni la textul meu Octombrie în două oglinzi, pe care nu-l credeam prea reușit.

 

• Noua poreclă pe care i-am dat-o Micuțului: Terapie cu colți.

 

• Am reluat cursul de Inteligență emoțională al N. și mi se pare genial și foarte eficient.

 

• Discuția terapeutică pe care am avut-o cu N. Mulțumesc, N.!

 

• Am fost la două filme premiate la Festivalul de la Cannes, foarte bune amândouă, Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, și It Must Be Heaven, de Elia Suleiman, cea mai rafinată comedie pe care am văzut-o vreodată. Din momentul în care am vizionat filmele am decis să fac lunar câte o recomandare de cinefil pentru cei pasionați de filme de artă care îmi vizitează blogul. Al doilea film mi-a produs, prin coloana sonoră, o stare similară îndrăgostirii care m-a determinat să fac o pauză de la toate proiectele mele și să ascult la nesfârșit tema principală a filmului.

 

 

Sursa trailer: aici

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 1(2019)

 

• Am scris textul despre Prăjiturel.

 

• Prietena mea A.D. din Italia mi-a trimis o comoară de  curs de italiană, mai bun decât orice am parcurs până acum. Mulțumesc, A.!

 

• Am recitit pasaje din agendele vechi. M-am bucurat să regăsesc o strofă foarte simpatică de-a Anei Blandiana: Într-o luni/ Ca să nu mă duc la grădiniță/ M-am transformat în niște căpșuni/ Pe care le-a mâncat o fetiță.  (Nu știu sigur dacă strofa e reprodusă exact, nu am găsit-o nicăieri pentru confirmare.)

 

• Am văzut și auzit pentru prima dată Live un  tânăr care cânta la harpă pe Ștefan cel Mare. 

 

• Mi-am petrecut ziua de naștere într-un mod memorabil, la evenimentul Săptămâna creierului, organizat de studenții de la Medicină. Am fost ca un burețel care a absorbit totul cu încântare.

 

• În aceeași zi, am ratat trei autobuze. Eram un pachet de nervi, dar peste câteva minute am întâlnit-o pe prietena mea A. Deci din acel motiv le-am pierdut!

 

• Arta mă însoțește pretutindeni. Veneam de la atelierul despre Michael Cheval dedicat copiilor, când am găsit pe jos o reproducere după o pictură de-a lui Joan Miró. După câteva zile, i-am dat un bănuț unui copil care cânta la fluier și el a strigat după mine Te  rog, te rog, te rog, te rog, vino înapoi! M-a făcut curioasă și m-am întors din drum, iar el mi-a dăruit o vedere de la Muzeul Ermitaj.

 

 

• Îi spuneam dragii mele din Italia, A.G.U., că am prieteni răspândiți în toată lumea, iar ea i-a numiți sateliți Roxana. Ce frumos din partea ei!

• Poezia Grădiniță, din folclorul copiilor, găsită pe blogul lui Nautilus, :

         ” Grupa mică,
           pișpirică,
           cade-n fund și se ridică.

          Grupa mijlocie,
          la bucătărie,
          face de mâncare
          pentru grupa mare.

          Grupa mare
          stă la soare
          și se linge pe picioare.”

 

• Torsul pisicilor noastre e terapeutic. Îmi amintesc de Kotik pe când era puiuț, că torcea atât de tare încât, dacă lăsam  ușa deschisă, se auzea până în cealaltă cameră.

 

• C. mi-a trimis o fotografie în care am revăzut copăcelul handmade pe care i l-am dăruit. Tot ea e cea care mi-a făcut rost de sârmă modelatoare de prin…televizoare cu care am făcut un copăcel auriu cu mărgele multicolore.

 

• A. mi-a redistribuit articolul Să bem o licoare luminoasă împreună cu Michael Cheval pe pagina ei A Drop of Inspiration. Mulțumesc, A.!

 

• Șansa de a avea o prietenă atât de înțeleaptă precum A. Reproduc aici câteva cuvinte de-ale ei: Sufletele noastre sunt legate ca într-o țesătură. Când unul dintre noduri nu este împletit armonios cu celelalte se produce o tensiune. Singura care armonizează lumea este dragostea. Orice moment de abatere de la acest sentiment are efect de destabilizare a lumii înconjurătoare.

 

• Alte cuvinte înțelepte de-ale A.: Cheia vieții pământești stă în ceilalți oameni care ne înconjoară și Raiul tot de asta depinde. Timpul nu este al tău. Este al Domnului. Este darul Lui pentru tine. Nu intrăm în Rai singuri, ci în măsura în care i-am luat pe ceilalți în desaga inimii. Ce bine este să vedem cu milă lumina din rănile celor dragi și să o sărutăm! Din luminile rănite ale părinților noștri ne naștem noi. Lumină din lumină.

 

• Un fost coleg de gimnaziu mi-a promis că-mi oferă un clasor și câteva timbre. Ce bucurie! M-a făcut nostalgică după vremurile în care admiram ore în șir timbre cu rase de pisici superbe sau cu personaje din desene animate ungurești.

 

• Joaca de fiecare seară cu Firicel și Kotik.

 

• Salvarea unor cursuri extraordinare de italiană.  Nădăjduiesc ca în câțiva ani să le parcurg pe toate și să-mi însușesc tot ce e de învățat din ele.

 

• Mama a fost atât de drăguță și mi-a corectat cartea. Consider că un text trebuie corectat de cel  puțin două persoane pentru a avea garanția că în versiunea sa finală  nu s-au strecurat greșeli.

 

• Faptul că reușesc să bifez obiectivele zilnice propuse îmi dă un sentiment de împlinire la sfârșitul zilei.

 

• Am făcut rost de invitații la trei filme participante la Festivalul de la Cannes.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de vară 3(2019)

 

• Din nou m-a vizitat fauna: o ciocănitoare a venit chiar la copacul din fața ferestrei mele.

 

• Trezvia zilei: trebuie doar să ies din casă, că bucuriile vin. De exemplu, azi am mângâiat un pisoi foarte drăgălaș, gri cu alb.

 

• Am văzut câteva minute din emisiunea Quebecul văzut de sus de pe Digi World,  care mi-a umezit ochii. Un cuplu de vârstnici saluta navele ce treceau prin dreptul lor arborând steagul național al navigatorilor. În toată viața lor au făcut acest lucru de peste 70.000 de ori, iar steagurile au fost realizate de doamnă. M-au emoționat acei bătrânei aflați în slujba binelui, prin bucuria pe care o fac celor care sunt plecați de mult timp de acasă când văd steagul și aud imnul național.

 

• După ce l-am castrat pe Kotik m-am gândit că e păcat într-un fel că nu avem un urmaș de la el… Acum câteva zile un pui de pisică scâncea afară și i-am spus mamei:  i-auzi un Kotik care pânge, iar mama mi-a răspuns lasă-l să pângă. Știam că nu puteam face ca în cazul motanului – să mă duc să-l salvez căci mama nu ar mai fi de acord de data asta să aducem un nou pui de pisică. Și am început să mă rog: Doamne, te rog ca un om milostiv să salveze pisoiul. În cinci minute mama s-a dus afară și a venit cu micuțul, fără să știe de rugăciunea mea. Un motan adult l-a compostat și l-ar fi ucis dacă nu intervenea ea. L-a salvat la timp. Nu știu dacă vom putea să-l păstrăm, dar măcar va sta cu noi până să mai crească un pic. E leit Kotik, sigur e copilul lui. Pentru cei care vor să aibă grijă de un pui de pisică vă recomand să-i faceți un culcuș din blană naturală care să imite blana mamei. Așa am făcut noi, am renunțat la o glugă de la un cojoc natural și pisicuțului îi place foarte mult să doarmă în ea.

 

• Am fost impresionate că o prietenă de-a mea (A.) s-a oferit să plătească pentru o zi tratamentul pisoiului.

 

• M. a trecut o dată prin carte să vadă eventualele mele scăpări de corectură.  Mulțumesc, M. !

 

• Pomelnicul pus de A.  pentru mama la Mănăstirea Radu Vodă.

 

• Am fost la Planetariul mobil, unde tema de anul acesta a fost aselenizarea. La final, o domnișoară din staff-ul Asociației  Astronomice Pluto din Cluj mi-a oferit un breloc cu calendar pe 50 de ani din partea colegului nostru de la Cluj, domnul coordonator.

 

• Am scris un text despre vizita la Planetariu, dar nu am prea fost mulțumită de el. Am avut trei nopți consecutive de insomnii și asta s-a reflectat și în calitatea textului. Dar cel puțin l-am scris.

 

• Am revăzut-o pe draga de N., căreia i-am oferit două cărți de colorat cu tematica Războiul Stelelor pentru nepoțelul ei.

 

• Micul ajutor dat băiatului care vinde ziare. Într-o perioadă, când aveam cursul cu N. și treceam prin zona lui îi ofeream bani constant, dar din păcate n-am mai ajuns de multă vreme pe acolo. Ar trebui să-mi fac timp special pentru asta.

 

• Emoția puternică a mamei când a văzut din nou caii de la Poliția călare.

 

• Micuțul se vindecă văzând cu ochii. Sper să-l putem păstra. Încerc să mă bucur cât pot de el.

 

• Eram mai deprimată zilele trecute și mi-am spus: trebuie să caut ceva frumos  în jur astăzi. La puțin timp, în tramvai, am călcat pe picioare o fată și, în loc să se uite urât la mine, mi-a zâmbit larg. Am găsit în gestul ei acel ceva frumos pe care-l căutam.

 

• Poznele lui Firicel

 

• Transformarea lui Kotik într-un motan voinic, foarte frumos, după ce ani întregi a fost piele și  os.

 

• Vizita de lucru făcută M.  M-am simțit foarte bine la ea, m-am bucurat că mi-a arătat niște setări în Word pe care nu le știam și că am glumit pe marginea subtitlurilor haioase ale cărții mele. Am descoperit la ea  ABC de nutriție, de dr. Mihaela Bilic, pe care am intenția să o cumpăr de ziua mea. Legat de M. am  regretul că va pleca din Iași, ca majoritatea noilor mei prieteni.

 

• Progresele evidente la italiană.

 

• Mica donație făcută Părintelui care se ocupă de copilașii aflați în dificultate.

 

• Am jucat Lo scarabeo d’oro și mi-am notat cuvintele noi.

 

• Descoperirea zilei: poezia  Lumea nouă, scrisă de bloggerul Onișoară Claudiu-Liviu.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de vară 2(2019)

• Faptul că mama, după ce a spus inițial că nu o mai bucură nimic, și-a schimbat dispoziția. A început să-și facă bucurii mici, cum ar fi aceea de a-și cumpăra o pălărie, de a-și comanda un parfum sau de a-și  vopsi părul.

• Am terminat cartea, mai am de adăugat bibliografia.

• A., prietena lui M., mă ajută cu ilustrarea cărții.

• M-am bucurat cum a perceput M.N.Z. capitolul despre sincronicități. Aveam îndoieli dacă să-l includ sau nu în carte, dar mi-am dat seama vorbind cu ea că aș ciunti o parte din mine dacă nu l-aș insera.

• C. m-a ajutat să scap de reclamele de pe net. Mulțumesc, C.!

• Un detaliu amuzant în basmul Zoril, Zoril di Zâuî, cules de fostul meu profesor de folclor, domnul Ion H. Ciubotaru: Zmăul dă mâna cu Zoril și îl pune la masă înainte de a se lupta cu el.

• Prima zi în care am purtat rochia multicoloră cu saboții roșii și pălărie bej. Îmi place mult combinația asta veselă.

• Zmeurăăăă și plăcinteee!

• Comentariile uimitoare ale lui M. la cartea mea și sentimentul că am făcut o treabă bună scriind-o.

• Trei sincronicități ce-l au ca protagonist pe Părintele Paisie Aghioritul – citatul despre animale, cartea găsită de prietenul de condei M. și un nou citat-dedicație din cartea Războiul nevăzut, primită în dar de la O.

• Schimbul de rugăciuni cu O.- care s-a rugat Sf. Modest pentru sănătatea motanului meu atât de greu încercat, iar eu m-am rugat la Sf. Nectarie pentru reușita lui O. la facultate.

• Răbdarea pe care o are M.L. cu mine. E o persoană minunată!

• Emoția pe care pagina de Mulțumiri i-a stârnit-o A.G. Ce suflețel sensibil!

• M-am îmbrăcat cu rochița verde cu imprimeuri multicolore. Culoarea a fost dintotdeauna terapeutică pentru mine, nu-mi imaginez viața fără ea și de aceea prefer orice  color – fie film, fie fotografie – chiar dacă înțeleg că adesea imaginile alb-negru au un plus de expresivitate.

• Andrada a realizat prima copertă a cărții mele. E superbă, mi-a depășit orice așteptări. Încet-încet visul meu nebun prinde contur. Doamne-ajută!

• O emisiune văzută pe TV5 în care un ornitolog imita trilurile păsărilor și felul în care acestea îi răspundeau. Interesant e că el nu putea înțelege limbajul păsărilor și prin asta sunetele lui mimetice nu erau diferite de cele ale unui papagal, care imită sunete fără să le priceapă. Dar nici nu e nevoie ca omul să le știe pe toate, trebuie să-și păstreze și natura misterul său, doar e o ea, nu?

• Pe 6 iulie s-au împlinit 3 ani de când Kotikuț e la noi.

• Trezvia mamei: veșnicia-i aparține lui Dumnezeu. Noi suntem doar suflete de împrumut. Devenim veșnici prin ceea ce facem, nu prin ceea ce suntem. (7 iulie 2019)

• Ziua prietenei care are chipul copilăriei mele.  N-am inspirație niciodată la urări, în schimb mama, da. Reproduc aici mesajul pe care i l-a trimis: Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri alese: frumusețe, înțelepciune, bunătate. Mă închin Lui și-L rog să-ți dea sănătate, pace și armonie.

• Mama mi-a arătat un citat din cartea pe care o citește, Peștera, de José Saramago: Este foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe.

• Percepția Mariei B. privind coperta creată de Andrada m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină nouă.

• Operația lui Kotik a fost o reușită. Ce ne mai certa că l-am „părăsit” pentru o noapte la clinică! Și apoi, câtă bucurie pe el când a ajuns acasă și totul îi era familiar! Torcea continuu, mititelul!

Sursa foto 1:aici

Sursa foto 2: aici

Sursa foto 3: arhivă personală.

Read Full Post »

Bucurii de vară 1 (2019)

 

 

• Venirea Papei la Iași. Chiar dacă nu am fost prezentă la eveniment și am privit totul de la televizor a fost un moment foarte emoționant. Mi-am notat în agendă cuvintele Sanctității Sale pentru a nu le uita: Il Signore sia con voi!

 

• În ziua venirii Papei în România mama a reținut un citat de la televizor pe care-l reproduc aici: Dumnezeu iartă întotdeauna, oamenii-uneori, iar natura-niciodată.

 

• Creațiile Aneisylvi m-au adus într-o stare de poezie, fapt ce m-a ajutat să scriu și eu un textuleț pe care-l reproduc aici:  Ea nu e un loc, 

                                                                           Ci un sentiment

                                                                           De albastru,

                                                                           De albastru,

                                                                            De alb astru.

 

• În sfârșit am terminat de scris capitolul despre sincronicități.

 

• Am salvat un pui de vrabie care căzuse în balconașul de la fereastra bucătăriei.

 

• Kotik a dispărut timp de 13 ore! Slavă Sf. Modest că s-a întors acasă. Când l-am văzut din nou în casă mi s-a părut o minune!

 

• Micile progrese la italiană și franceză

 

• O fostă colegă(C.) de la ultimul job a reluat legătura cu mine.

 

• În jur de 1400 de mesaje de încurajare pentru mama din partea celor care postează pe grupul Puterea Credinței. Vreau să cred că atâtea gânduri bune îndreptate către ea de pretutindeni vor da roade și mama își va reveni. Să dea Domnul ca binele făcut de acei oameni necunoscuți să li se întoarcă înzecit!

 

• I-am oferit mamei bucuria de a-i arăta emisiunea Mic dejun cu un campion la care fusese invitată scriitoarea Carmen Firan, una dintre autoarele ei preferate.

 

• Rezultatele bune ale mamei la Computer Tomograf! Cred că e bucuria anului!

 

Mulțumim tuturor celor care au felicitat-o pe mama pentru vestea cea mare!

 

 

Sursa foto: aici și aici

 

 

Read Full Post »

„Bucuria poate fi mai devastatoare decât supărarea!”

 

Această propoziție a fost rostită de mama în două situații: când am luat la facultate și zilele trecute, când a aflat rezultatul la Computer Tomograf.

După ce anul trecut pe vremea asta cancerul ei era inoperabil, având metastaze la ficat și colon, iar medicii nu-i dădeau mai mult de două luni de viață, în urma chimioterapiei și a celor două operații din iarnă efectuate la distanță de 40 de zile una față de alta, în prezent, la un an și trei luni de la diagnosticare mama nu mai prezintă urme de cancer.

Cum s-a ajuns aici? Prin rugăciuni, prin foarte multe rugăciuni. Părintele duhovnic a pomenit-o pe mama, oameni apropiați sau simple cunoștințe din grupuri de rugăciune au pus pomelnice pentru ea la locuri sfinte de pretutindeni sau au spus câte un Doamne-ajută! Pe grupul Puterea Rugăciunii a primit în două zile peste 1400 de rugăciuni scurte. Eu chiar cred că atâtea forme de invocare a lui Dumnezeu îndreptate către o singură persoană pot da rezultate nebănuite.

Și mai cum s-a ajuns aici? Prin priceperea medicilor.  În ziua în care eu am aflat întâmplător de boala mamei, ne-am dus la Sfântul Maslu la biserica pe care o frecventez, și acolo ne-am întâlnit întâmplător cu medicul ei oncolog, o domnișoară cu chip de înger care nu a acceptat plicul. Întâlnind-o acolo, în biserica cea mai dragă a sufletului meu, m-am agățat de un fir de speranță, gândindu-mă că mama e pe mâini bune.

După ce anul trecut i-am oferit Sfântului Nectarie o crăciuniță pentru reușita operației, acum îl vom vizita cu o floare de vară.

Mama a sărbătorit aflarea miraculosului rezultat transmițând vestea tuturor celor care ne-au fost aproape în tot acest timp. Și nu au fost puțini. Oameni care au susținut-o cum au știut ei mai bine, arătându-i că nu e singură în lupta aceasta.

Pe lângă comunicarea minunatei vești, mama s-a premiat cu o vizită în Grădina Botanică, unde ei îi place cel mai mult să meargă și unde preferă să fie singură, numai ea, înconjurată de natură cu care se află într-o profundă comuniune.

Vom sărbători și împreună, la cofetărie, la o prăjitură, căci vestea abia aflată ne-a îndulcit sufletele și vrem să ne îndulcească și papilele gustative.

Și vom mai sărbători prin cumpărături de-ale fetelor. După ce mama mi-a mărturisit în toate aceste luni că nu o mai bucură nimic, acum mi-a spus voioasă că vrea să-și cumpere un parfum și o pălărie.

Numai de-am putea să spunem, Clipă, prelungește-te într-o eternitate!, cum voiam eu să spun la concertul Paulei Seling sau la o piesă de-a lui Dan Puric. Cu diferența că acum asistăm la spectacolul vieții!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto aici

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2 (2019)

 

Un nou anotimp a venit cu noi bucurii. Vi le mitraliez aici pe câteva dintre ele:

 

• Am luat decizia de a scăpa de dependența de dulciuri și am descoperit un material foarte bun pe youtube despre acest subiect, realizat de Ramona Țintea, fondatoarea Școlii de slăbit, o tipă extrem de bine documentată de la care avem enorm de învățat. Las link aici, poate este și altcineva interesat(ă): https://www.youtube.com/watch?v=c5WTBTb4K4w

 

• Am început deja să fac schimbări în alimentație: mestec mai mult alimentele, înlocuiesc fructul de seară cu o legumă și beau apa cu înghițituri mici. Am descoperit și cât de delicioase sunt smoothie-urile și am înlocuit ciocolata cu fructe uscate de genul curmalelor.

 

• Am introdus în cana cu apă o felie de măr și apoi am așteptat să se îmbine timp de o oră. Rezultatul a fost o apă cu un gust dulceag de măr. Recomand cu mare drag, pe mine m-a încântat.

 

• M-am bucurat foarte mult că o doamnă psiholog mi-a pus la dispoziție niște materiale foarte bune pe care le voi menționa în carte.

 

• Priveliștea de la fereastra mea. Totul e veeerdeee! ❤

 

• Grija prietenilor care se interesează de starea de sănătate a mamei.

 

• Am decis să încep ziua citind câte o cărticică în franceză pentru copii. Mă bucură imaginile mai ceva ca pe un puștiulică de cinci ani.

 

• De ziua A. ea mi-a arătat luna și eu i-am arătat asfințițul soarelui.

 

• Văd pretutindeni pisici care seamănă cu Kotik. Dar…niciun Kotik nu-i mai Kotik decât Kotik! 🙂

 

• A cumpărat mama 5 lalele îmbobocite verzi, nu credeam că vor înflori, dar pe măsură ce trecea timpul se deschideau puțin câte puțin până când, a doua zi dimineață, s-au metamorfozat în niște frumuseți de flori roșu corai.

 

• Doamna M. mi-a trimis documentarele doctorului Neil Nedley care-mi vor fi de mare folos pentru carte.

 

• O nouă încântare gustativă: apă cu o felie de castravete lăsată în cană timp de o oră.

 

• Pe când voiam să o întreb pe N. dacă ține ore de meditație dirijată, am primit de la doamna M. un video cu…meditație dirijată, fără ca domnia sa să știe că sunt interesată de acest subiect.

 

• Am reașezat cărțile mele dragi în noul corp de bibliotecă și la sfârșit m-am bucurat foarte mult de rezultat. Îmi amintesc că în Frumusețea ca senzație fizică, Borges scria că pentru el raiul este o bibliotecă. Subscriu!

 

• În timpul unei sesiuni de meditație dirijată mi-a venit ideea să includ aceste bucurii grupate pe anotimpuri în cartea mea. Va fi un mod de a-i mulțumi Maicii Rafaela dincolo de mormânt că ne-a învățat să ne notăm aceste bucurii în încercarea de a trăi cât mai mult în prezent.

 

• Draga mea prietenă din Italia, A., mi-a trimis cartea Sincronicitate, de Allan-Combs și Mark-Holland. Abia aștept să o devorez.

 

• A venit în Iași prietena mea C. din Irlanda. Abia aștept să ne întâlnim!

 

• Emisiunea Garantat 100% în care a fost invitată Laura Bretan. Mulțumesc, A.G., pentru recomandare.

 

• Am găsit o nouă modalitate de a le alinta pe pisicile noastre: somnoroase pâsânele.( Când eram mică botezam pisicile pâsâne.)

 

• Iustina mi-a făcut o mare bucurie scriind prefața la carte.

 

• Am revenit la studiul limbilor italiană și franceză după o perioadă de pauză.

 

• De când beau smoothie-uri dimineața nu am mai poftit ciocolată.

 

• Ascult seara meditațiile cu afirmații ca să schimb tiparele negative din subconștient în unele pozitive.

 

• Un moment mai degrabă amuzant decât o bucurie: Roșcovanul, rivalul motanului nostru, a intrat în bucătărie, a ajuns în hol, iar când l-a văzut pe Kotik l-a luat la bătaie. La el acasă! Poftim tupeu! Au ieșit smocuri de blană din amândoi.

 

• Într-o zi foarte călduroasă am ratat  toate autobuzele și eram cu nervii întinși la maximum, îmi mai spuneam din când în când o rugăciune scurtă ca să mă calmez. Când în sfârșit am ajuns la Biserica Sf Nectarie  am întâlnit-o acolo pe C.I.R., pe care nu o mai văzusem de câțiva ani. Și am înțeles rostul pierderii autobuzelor: de aceea le-am ratat pentru a mă bucura de întâlnirea de-o clipă cu ea.

 

• Îmi sunt dragi momentele în care mama recită poezii din copilăria ei precum aceasta: O fetiță cu rochiță se ducea la grădiniță/ Și mămica o-ntreba: un’te duci, fetița mea?/Eu mă duc la grădiniță/Să mă fac o doctoriță.

 

• A fost Târgul de carte Librex, de unde i-am cumpărat mamei două cărți. Le-a devorat imediat și am auzit-o povestindu-le prietenelor ei cu încântare despre cele citite.

 

• Trebuie doar să privesc pe fereastră pentru a avea o nouă bucurie-natura.

 

• Am primit în dar un Atlas Botanic.

 

• Am văzut o rață cu două rățuște.

 

• Doctorița motănelului nostru ne-a întrebat :” E acasă domnul Kotik?” Ce drăguț!

 

• O discuție cu draga mea A.G., căreia i-am povestit despre întâmplarea de la mare, când luam în palme buburuzele căzute în apă și le puneam pe prosop și despre greșeala făcută cu tastatura, când am scris bucuruze( adică buburuze bucuroase).

 

• Am votat și eu în sfârșit. Am avut emoții ca o școlăriță când a trebuit să pun ștampila pe buletinele de vot.

 

• Au venit mai multe vrăbii pe pervazul de la geamul nostru și am văzut cum  un pui era hrănit de mama lui. Pentru că se tăra și nu țopăia ca restul vrăbiilor m-am temut că e rănit și că n-o să poată zbura. După câteva minute însă micuțul a zburat până la un copac din apropiere. Am răsuflat ușurată.

 

• Sincronicitatea uimitoare despre scarabeul văzut într-o secvență dintr-un film italian ales la întâmplare la scurt timp după ce am citit despre sincronicitatea pacientei lui Jung care visase scarabeul.

 

• Întâlnirea cu doamna M. la Mitropolie, acasă la Sf. Parascheva.

 

• Comentariile unui blogger- M.- la paragrafele mele citate din Biblie.

 

• Am terminat de citit cartea Sincronicitate.

 

• Recent mi-am cumpărat două rochițe, iar ieri- două perechi foarte faine de saboți.

 

• Sunt interesată de un nou domeniu – astronomia. Citesc seara câte puțin din Enciclopedia spațiului, cumpărată recent de la târgul de carte.

 

• Am mai terminat de văzut un serial italian – Il falco e la colomba. Dacă mi-ar fi spus cineva acum vreo 2 ani că mă voi uita la astfel de filme ușurele nu aș fi crezut, eu fiind o mare amatoare de filme de artă. Dar din păcate acestea din urmă se găsesc  tot mai greu pe net și dacă vreau să învăț limba sunt bune și filmele astea mai „tâmpițele.”

 

• Am găsit pe youtube două filme italiene cu subtitrarea tot în italiană.

 

 

Sursa foto: https://andreiblog.info/2015/04/03/bucurii-de-primavara/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Roxănisme

Așa le numește mama. La ce se referă? La acele stângăcii care mă caracterizează și cu care mă confrunt mai mereu în viața de zi cu zi. Dacă ați văzut cumva filmul Pane e Tulipani( e foarte bun, îl recomand cu drag) veți găsi acolo un personaj, o femeie care-și strică din greșeală suvenirul abia cumpărat dintr-o excursie, care dă cu capul de geam și întâlnește o alta care face fix la fel și lista ar putea continua. Vă amintiți de personajul lui Caragiale, Cănuță, om sucit? Dacă personajele de hârtie s-ar putea reîncarna în oameni adevărați, atunci cu siguranță aș fi versiunea feminină a acestui personaj.

Cu ce mă laud eu?

Cu faptul că într-o zi m-am încălțat cu un bocanc negru și unul bleumarin și am fost la un pas de a ieși din casă în felul ăsta.

Prin casă mi se întâmplă foarte des să port hainele pe dos, așa că îmi merit cu brio apelativul de pidosnică.

Se întâmplă de nenumărate ori să îmi agăț hainele în clanța ușii.

Fac periodic baie tastaturii cu apă, ceai, suc, în ultima vreme numai cu apă, căci vreau să fac alegeri alimentare sănătoase.

Prin casă, așa aeriană cum sunt, joc frecvent fotbal cu prizele, de care uit adesea.

Mi s-a întâmplat să amestec plicul cu Flamexin într-un pahar cu aceeași lingură pe care am folosit-o pentru detergent și mă miram de gustul ciudat al medicamentului.

Într-o zi am uitat să-mi închei cureaua de la pantaloni și am constatat acest lucru când deja eram afară, așa că am fost nevoită să improvizez și să-mi pun cureaua în…buzunar!

Când mă plimb se întâmplă să mă împiedic de vreo zece ori într-o zi.

Toate aceste pozne l-au făcut pe un amic de-al meu să-mi povestească o întâmplare pe care a auzit-o la rândul lui despre un alt aerian căruia i-a ieșit din cămașă un…șoricel! Nu știu cât de adevărată e povestea asta, nu poate fi verificată, dar vă spun una și mai și, că am dormit, și mama, și eu cu un șoricel mort în casă adus ca trofeu de Lemurica.

Trageți voi concluziile!

Read Full Post »

Bucurii de primăvară(2019)

 

• De 1 Martie am oferit mărțișoare făcute de mine mai multor doamne, răspândind prin tot târgul căluți de mare. Cât adevăr în cuvintele acestea, dăruind vei dobândi! Doamna M., căreia i-am dat două mărțișoare pentru copii, mi-a promis că mă va ajuta să public cartea! Te rog Doamne, să se împlinească minunea asta și să ne putem bucura împreună cu mama de ea!

 

• Am ajuns și la Ateneu, unde i-am oferit doamnei V. un mărțișor ca recunoștință pentru amabilitatea de care dă mereu dovadă.

 

• Doamna secretară de la Teatrul pentru copii mi-a oferit, la rândul ei, invitații la două spectacole.

 

• Schimbul de daruri cu vecinele.

 

• Vizita la serviciu pe care i-am făcut-o doamnei L. pentru a-i oferi un căluț de mare. Mi-a plăcut modul cum îi tratează pe studenți, ca pe propriii copii, felul cum le vine în ajutor.

 

• Kotik doarme mai mereu cu burta-n sus.

 

• Ce bucurie! Iustina a acceptat să scrie prefața la cartea mea!

 

• Am descoperit melodia Mama, interpretată de Medeeea Marinescu pe când era mică.

 

• La întâlnirea de azi N. mi-a spus să desenez scara bucuriei și să trec de la 1 la 10 ce anume îmi dă o stare de bine. Erau multe bucurii de aceeași intensitate care se îngrămădeau pe scară, care s-au adăugat mental și după ce am plecat de la N. Și apoi am avut o revelație: că numărul bucuriilor se extinde la infinit dacă-l luăm în calcul pe Dumnezeu.

 

• Am văzut un cățel care stătea în cutie dormind cu boticul în sus.

 

• Am scris poezia Împreună, printre flori dedicată prietenei mele A.G. Reproduc aici textul:

  De când ai mulțumit

  pentru că sunt

  Am mulțumit și eu

  pentru că ești

  Și am avut grijă

  să-mi notez

  ca bucurie

  felul în care

  ne parfumăm

  una alteia

  Sufletul.

  (Mulțumesc, Doamne, pentru astfel de momente!)

• Perlă la dentist:

-De ce stai așa încordată?

–Fiindcă aștept să mă doară.

 

• Pregătindu-mă pentru cea de-a patra parte a capitolului despre voluntariat am recitit texte mai vechi și am fost plăcut surprinsă de amintirea acelor activități, precum și de unele idei pe care le-am avut eu sau copiii, așa că, dacă mă ajută Dumnezeu și vom fi sănătoase, după ce voi termina cartea voi preda din nou artă copiilor, căci e una dintre activitățile pe care le-aș include pe o infinită scară a bucuriei.

 

• În fiecare zi de luni scanez câte o adorabilă carte de franceză pentru copii pentru a alcătui o bibliotecă în format electronic atât pentru liniștirea mea, în cazul în care s-ar întâmpla ceva cu cărțile palpabile, dar și pentru ca elevii de acum să aibă parte de cărți simpatice din care să învețe limba.

 

• M-am bucurat foarte mult să regăsesc două episoade ale serialului de desene animate Le Petit Prince pe care le văzusem mai demult pe youtube, dar care între timp fuseseră șterse. Cu toate promisiunile făcute în textul Hoții de frumusețe mi le-am salvat în computer. Să-mi fie iertat!

 

• Emailul Iustinei. Ea e  printre acei bloggeri despre care mă întreb în sinea mea: Ce s-ar face blogosfera fără ea? La fel am scris de curând și despre Potecuța. I-aș enumera pe toți cei care mă determină să-mi pun întrebarea asta, dar mi-e teamă să nu uit pe cineva. Dar vă știți voi care sunteți!

 

• Am terminat de scris capitolul despre voluntariat. E foarte lung, are peste 30 de pagini, dar nu mă îndur să renunț la nimic.

 

• După ce într-o zi mama mi-a spus că nu se mai bucură de nimic, ieri am privit emoționate patinaj artistic( sportul nostru preferat) și am plâns amândouă de bucurie când am văzut evoluția superbă a francezilor.

 

• Încet, dar sigur, se conturează biblioteca mea în format electronic de cărticele în franceză pe care le trimit profilor de franceză din lista de fb.

 

• Bomboanele Bucuria mi-au adus…bucurie. 🙂

 

• Pe când făceam ordine în bibliotecă și ascultam webinarul lui Pera Novacovici am deschis la întâmplare cartea lui Octavian Paler- Autoportret într-o oglindă spartă și am citit: Din adolescență am ieșit sub semnul unui dicton, Per aspera ad astra( Pe căi aspre către stele). Am rămas mască pentru că motto-ul pe care și l-a ales Pera este fix maxima asta. Ador aceste sincronicități!

 

• Curmale, prune și caise uscate în loc de dulciuri sintetice.

 

• Emisiunea de pe Trinitas la care a fost invitat Alex Ștefănescu și a vorbit despre amintirile lui legate de Nichita. A.Ș. e unul dintre scriitorii care-mi sunt foarte simpatici, am avut marea șansă de a participa cândva la o conferință despre Eminescu susținută de domnia sa.

 

Foto: Magritte Revisited, arhivă personală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2( 2018-2019)

• Ce delicat m-a trezit Lemurica! Mi-a atins picioarele cu mustățile.

 

• A. mi-a spus că m-a visat, că eram împreună și că aveam împreună o iconiță a Sf. Nectarie! Aș traduce cam așa visul ei: că liantul prieteniei noastre e Sf. Nectarie.

 

• M-a sunat mama de la spital să-mi spună că e concert cu Paula Seling pe TVR2. Am deschis imediat televizorul și, în timp ce priveam plângând mă gândeam că se uită și ea în același timp și că asta e ca și cum am fi împreună.

 

• O nouă descoperire: Iată, vin colindători!, în versiunea celor de la Firma.

 

• Mama a venit acasă!!!

 

• Simt că de acum înainte rolul dintre mama și mine se schimbă: ea devine copilul meu pe care trebuie să-l îngrijesc, iar eu, mama ei. Inversarea asta de roluri îmi dă un sens pe care nu l-aș fi bănuit cu ceva timp în urmă.

 

• Colegii și foștii colegi ai mamei ne-au copleșit cu darurile în prag de An Nou! Ne-am simțit în situația de a nu ne mai găsi cuvintele, căci acestea exprimă prea palid ceea ce voiam să spunem! Concluzia mea e că mama a fost foarte iubită de colectivul în care a lucrat!

 

• Am primit cu uratul două fetițe foarte drăgălașe. Cea mai mică, până în doi ani,  părea un pinguin după felul în care stătea cu mânuțele.

 

• Cei de la Firma nu contenesc să mă bucure. Am descoperit de curând poezia O, rămâi pusă pe muzică: https://www.youtube.com/watch?v=jWhcQSdmFvE&list=RDjWhcQSdmFvE&start_radio=1

 

• Revederea cu doamna E., mama fostului meu coleg de gimnaziu. Seninătatea din ochii ei e foarte odihnitoare pentru privitor. Mama a adăugat că doamna are o frumusețe de icoană. Nici eu nu o puteam spune mai bine.

 

• Medicul nostru de familie, doamna R., ne-a oferit spre alinare o cutie cu bomboane și o cafea. Nu mi-am imaginat niciodată scenariul ăsta inversat față de cel  obișnuit la noi, în România.

 

• Am descoperit un titlu de carte foarte frumos:”Rugaţi-vă să nu vă crească aripi” de Octavian Paler.

 

• Mama a primit o invitație de la o prietenă de-a ei să mergem la vară la Roma într-un weekend. Te rog, Doamne, să fie sănătoasă mama și să putem onora această invitație! Mama nu a călătorit niciodată în străinătate, chiar dacă și-a dorit foarte mult.

 

• Doamna L. s-a rugat la șapte biserici pentru mama.

 

• Mama a revenit acasă după a doua operație!!! Vă rog să o pomeniți în rugăciuni, numele ei este Mariana.

 

• Fostul meu medic de familie i-a oferit mamei un buchet de trandafiri și unul de lalele. E impresionant cum oameni de pretutindeni încearcă să-i aline mamei durerea.

 

• N. m-a învățat să fac o mandală! Eram așa de stresată că n-o să-mi iasă, dar ea a avut răbdare și m-a liniștit, arătându-mi fiecare pas. Mulțumesc pentru tot, N.!

 

• Eram prin Piața Unirii, unde se adunaseră câțiva protestatari care scandau Hoții la închisoare!, iar un copil a spus Hoți bronzați la soare! S-ar putea să aibă dreptate copilașul…

 

• Am spovedit ceva greu care mă apăsa de multă vreme. Cât de blând e Părintele! Un adevărat model patern pentru mulți dintre noi.

 

• Cine ar fi spus că voi începe ziua cu cele mai grozave eclere făcute de doamna C., o femeie jertfelnică fostă colegă cu mama și o foarte bună prietenă de-a ei? Doamna C. oferă tuturor curcubeu în cerul gurii prin delicatesele pe care le face, demne de stelele Michelin.

 

• Vizita furtunoasă a doamnei M. și a copilașilor ei foarte bine crescuți. Ne-am bucurat că am fost pe fază să le oferim eclere, a știut Doamne cum să așeze vizitele pentru a nu fi rămâne descoperite față de musafiri. Și doamna M. e pasionată de psihologie și am vorbit puțin pe tema asta. I-am spus ce fain lucrez cu N., cum mă ajută ea să-l văd pe tatăl meu un pic altfel. A vrut cartea lui N, am de gând să-i fac o surpriză, să-i ofer un exemplar cu dedicație direct de la autoare.

 

• Am aprins lumânări pentru doamna C. și familia ei.

 

• O fetiță de vreo doi ani mi-a zâmbit pe stradă într-un mod minunat!

 

• Am văzut trei pisici jucându-se în grădină.

 

• A fost o bucurie mare să o întâlnesc pe doamna L. în autobuz. E un om atât de luminos!

 

• Am aprins o lumânare pentru reușita lui B. și a lui A.

 

• Am ascultat melodia 42 a celor de la The Motans, pentru ca peste 5 minute să dau peste fragmentul ăsta scris de Inoza: Dacă ați citit ”Ghidul autostopistului galactic”, știți că răspunsul la întrebarea supremă a Vieții, a Universului și a tot restul este 42,  Îmi plac mult aceste sincronicități.

 

• O droaie de cărți ieftine de franceză cumpărate!

 

• M-am bucurat mult că N. a fost de acord să xeroxez cursurile ei de psihologie pentru a le oferi doamnei M. Cât așteptam eu la xerox, mi-au căzut ochii, întâmplător peste o cărticică foarte frumos ilustrată, numită De ce plângem?, scrisă de Andreea Constantin, cu ilustrații de Maria Constantinescu. Și pentru că e centrată tot pe emoții, la fel ca foile de la N., m-am gândit să-i fac o bucurie doamnei M. și să o xeroxez și pentru domnia sa.

 

• Mă pregătesc de Mărțișor, meșteresc, meșteresc….

 

• O discuție transcendentală cu draga mea A. din Italia. Mi-a mărturisit că le spune tuturor că are o prietenă care își notează ce lucruri faine întâlnește și că trebuie să storci toată picătura de bunătate dintr-o piatră. Ea mă asociază cu scrierea bucuriilor, iar eu o asociez cu mirosul pâinii pe care o face adesea pentru familia ei. La sfârșitul discuției noastre  a adăugat o replică  înduioșătoare, mulțumesc pentru că ești! Și eu mulțumesc că ești, dragă A.!  ❤

 

• Mi-a plăcut mult răspunsul I. la temerea mea că aș putea pierde cărțile într-un incendiu:  Până la urmă, nici un obiect nu e de neînlocuit, chiar și o carte… Mai importanți suntem noi înșine și Oamenii  Știu că fiecare întâmplare are un rost, de aceea trăim, să învățăm rosturile și să trăim în continuare…Sunt sigură că apropierea de EL va aduce Lumina și Pacea în suflete, indiferent ce poate însemna asta. Noi suntem mărginiți în înțelegerea a toate câte ni se intamplă, dar toate au un sens mult mai înalt, sunt sigură de asta Aveți grijă de voi! Cu drag, te îmbrățișez!

• Am trăit pentru prima dată o bucurie reală a copierii citatelor din Biblie, nu am simțit scrierea lor ca pe o datorie.

 

• Am aprins o lumânare pentru doamna M. Sper să fie într-un ceas bun.

 

 

• A. mi-a arătat bluza ei cu omul de zăpadă care are un nas 3D și baterii care cântă La mulți ani! și mi-a povestit cum s-a dus la școlarii ei și i-a pus să apese pe buton să audă cântecul. Așa ar trebui să fie viața, o joacă!…

 

• Două zile la rând l-am pierdut pe Kotik și ne-am rugat Sfântului Modest, ocrotitorul animalelor, să-l aducă înapoi. Nici n-am terminat bine rugăciunea, că motanul a și apărut!

 

• Trezvia zilei: necazurile ne-au fost date pentru ca noi să ne îmbunătățim.

 

• Faptul că am avut deschiderea de a le arăta lui P. și A. al doilea blog.

 

• Darurile pe care ni le-au făcut vecinele.

 

 

Sursa foto: Pete Revonkorpi- Snowflakes

 

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2018

Pentru mine această iarnă e iarna în care mama s-a operat de cancer, e prima iarnă din viața mea în care sunt singură de Crăciun, fără mama, dar cu două suflețele alături, pisicile mele. Și cu toate că am motive foarte întemeiate să fiu deprimată și deznădăjduită nu sunt și asta e o surpriză și pentru mine. Poate și pentru că mi-am format obiceiul de a-mi nota bucuriile pe care le trăiesc zi de zi. Iată o parte dintre ele:

• O superbă sincronicitate chiar în ajunul Sf. Nicolae: am cumpărat mărgele ciclamen și albastre pentru a o învăța pe N. în prag de ziua ei cum să facă steluțe de pus în pom. În acea zi N. s-a îmbrăcat fix în culorile ciclamen și albastru fără să știe ce surpriză îi puneam la cale. Ador momentele astea în care Doamne parcă-mi spune Sunt lângă tine.

• Comentariul lui N. la întâmplarea neîntâmplătoare de mai sus: Daruri de la om mare cu suflet de copil. S-au aliniat planetele și culorile, fără să ne anunțăm. În Comunicare, ne vorbim și când nu ne spunem nimic. Să vă aducă Moșul mâine bucurii!

• Cât de aproape i-am simțit pe prietenii care s-au oferit și au donat sânge pentru mama! Printre donatori a fost și un fost coleg de gimnaziu care ne-a fost și vecin în prima parte a copilărei mele și pe care mama l-a ținut în brațe când era mic.

• Un mare număr de oameni a venit în sprijinul mamei, aproape zilnic am primit dovezi de solidaritate din partea acestora. Eu nu pot decât să mă rog pentru binecuvântarea lor.

• Doamna M. m-a cucerit pur și simplu. M-a emoționat când a postat pe  Facebook felicitarea cu ren de la noi și figurinele handmade realizate de mine.

• La lansarea cărții Privind înăuntru, de Petronela Rotar, nu aveam suficienți bani la mine pentru a o cumpăra( îmi lipseau vreo nouă lei), fapt care m-a întristat. Când am căutat cartea pe elefant, ce să vezi? Era cu 11 lei mai ieftină. Deci de aia… Povestindu-i mamei întâmplarea ea mi-a amintit de felul în care ne împlinește Dumnezeu dorințele. Când vrem ceva El ne răspunde: nu, nu încă, am ceva mai bun pentru tine….

• Când vrei să vină tramvaiul cât mai târziu posibil și îngheți în stație de bună voie plângând de emoție…Sunt foarte sensibilă la cântăreții stradali și de când am citit cartea Un motan pe nume Bob am devenit și mai atentă la ei. De obicei le dau câte un leu-doi. Odată, am auzit un bărbat cântând la acordeon o melodie de-a lui Yann Tiersen și m-am simțit teleportată direct în filmul Amelie, al lui Jean Pierre Jeunet. De emoție, i-am dat muzicantului toți banii pe care-i aveam la mine, adică fix cinci lei. Azi, după atelierul handmade în care am învățat-o pe N. să facă un Moș Crăciun din mărgele m-am îndreptat spre Piața Unirii, întrebându-mă oare cui îi voi oferi moșul pe care tocmai l-am realizat? Ajunsă în stație, am auzit un saxofonist cântând minunat. De data asta m-am simțit teleportată în cartea Un motan pe nume Bob, amintindu-mi cum James, muzicantul stradal, cânta la chitară. Imediat i-am dat zece lei și Moșul din mărgele. Am făcut cea mai bună investiție, căci am investit în magie.

• Comentariul lui N. referitor la noul atelier: Când ești iubit de copii mici și mari, îți pregătesc și ei lectii și surprize. Azi am învățat să îl fac pe Moșul și să îl țin mereu la mine, în brad. 

• Mama, cu câteva zile înainte de operație, mi-a cântat Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp și m-a întrebat dacă îl cântam și eu în copilărie. Așa e mama!

• Imaginea copilașilor care se țineau câte cinci de mână în timp ce se îndreptau spre teatrul pentru copii.

• I-am oferit doamnei directoare de la Teatrul Luceafărul o steluță handmade realizată de mine. Câtă delicatețe e în gesturile domniei sale! Ținea în palmă steluța și o contempla. Mi-a oferit un calendar cu fotografii din spectacole.

• Un citat găsit pe pagina unei prietene: Dacă tu crezi că lumea este un loc primejdios şi că oamenii sunt răi, vei selecta inconştient acele aspecte ale realităţii care îţi confirmă această credinţă.
  Dacă tu crezi că lumea este un loc prietenos şi oamenii sunt amabili, vei extrage din realitate evidenţele care îţi confirmă aceste credinţe.
  Astfel, prin gândurile, credinţele şi filtrele tale, tu îţi creezi realitatea în care trăieşti. (Dr. Ursula Sandner)

• Un moment amuzant: am avut un schimb de replici cu un basarabean și am început să vorbesc și eu cu accent. ( Străbunica mea era din Basarabia.)

• M., prietena mea de la Londra, mi-a spus că a primit plicul cu decorațiuni handmade făcute de mine și că micuța ei a fost foarte încântată de ele.

• Azi la Biserica Sf. Nectarie am auzit pe un CD o colindă minunat interpretată de o măicuță. Din păcate,  doamna care vindea lumânări nu știa numele maicii, aș fi vrut să o ascult și acasă.

• Gestul generos al doamnei doctor

• Felul în care s-au mobilizat prietenele mele să ne sprijine. Domnul să le ocrotească!

• Un articol de-al Potecuței mi-a amintit de iernile petrecute la bunica paternă, de mănușile legate între ele și de pantalonii de fâș verzi cu care mergeam la săniuș. Mulțumesc, Potecuța!

• Am citit o poveste frumoasă pe blogul Prietenului de vreme rea, în care Omul de zăpadă își oferă nasul unor căprioare înfometate, fire de lână din căciula lui unor păsărele, iar firele de paie, unor iepurași. O poveste ce ne învață să ne oferim pe noi celorlalți. Puteți citi povestea aici: http://prietendevremerea.ro/povestea-omului-de-zapada.

• Am găsit o concluzie a unui bloger pe care aș putea-o folosi ca motto pentru celălalt blog: Fiecare are “călcâiul lui Ahile”. Pe care însă îl poate controla. (Zaraza 26).

• Am un sentiment de apartenență față de blogeri. Nu-i numesc aici, se știu ei care sunt, mi-e teamă că dacă i-aș enumera, aș risca să uit pe cineva.

• Faptul că  Iustina, Carmen  și Potecuța îmi citesc în mod constant cel de-al doilea blog.

• Azi, la a treia zi de când mama e în spital, Kotik a venit în camera mea și s-a culcat lângă mine( lucru pe care de obicei nu-l face căci o preferă pe mama).

• Am vești bune de la mama!!! A fost mutată de la Terapie Intensivă înapoi în salon, a mâncat puțin și a făcut câțiva pași.

• M-a bucurat gândul acesta: când oferi cadouri îți răspândești sufletul pretutindeni.

• Am trăit o stare de grație când am scris poezia Devenire. Se întâmplă rar să scriu poezii, dar atunci când primesc câte una de la Domnul plâng de bucurie ore întregi. În condițiile astea nici nu mai contează dacă ce am scris e simplă grafomanie sau poezie autentică…Trăirea…asta e tot ce contează!

• Scriu aici poezia Devenire, dedicată tuturor îngerilor noștri materiali și imateriali:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
lângă mine
și eu eram
cea care
privea
din unghiul
nepotrivit.

• Mi-e drag un bunicuț cerșetor prin atitudinea lui: ține o iconiță cu ambele mâini în zona feței, de parcă ar vrea să-și înlocuiască propriul chip cu o icoană. L-am întâlnit când veneam de la spital de la mama și aveam la mine două sticle cu chefir, căci mama nu avea voie să le mănânce. I le-am dat lui pe amândouă și azi l-am întrebat dacă i-a plăcut chefirul. Și el a răspuns: „lux”. Am prins și mai mare drag de el după ce mi-a dat răspunsul ăsta.

• Gestul creștinesc făcut de fostul meu coleg A.G. și prietenii lui. Domnul să-i bucure pe măsura sufletului lor mare!

• Un sentiment nemaiîntâlnit până acum: că toată lumea mă ține în brațe.

• Mesajele de încurajare de pe grupul Rugăciuni pentru mama mea.

• Am devenit, peste noapte, copilul răsfățat al tuturor prietenelor mamei. Vă mulțumesc tuturor pentru grija pe care mi-o purtați, de parcă aș fi propriul dumneavoastră copil!

• Datorită doamnei M. am speranța că viitorul va fi mai luminos decât ce am trăit până acum.

• Best „cozonac” ever! Mulțumesc, doamna M.!

• Best „salam de biscuiți” ever! Mulțumesc, doamna C.!

• Un pițigoi  a venit la fereastra mea! Ce fain e când te vizitează pe neașteptate „fauna”.

• Noul colind al Paulei Seling

• Provocarea venită din partea M.B. de a posta zilnic coperta unei cărți preferate și discuția pe care am avut-o cu ea azi. Atât de bine pune punctul pe i, e o persoană cheie în devenirea mea. Îi mulțumesc pentru asta.

• Darul cu lună primit de la doamna R.E.

• Am împărțit pretutindeni creații handmade, fapt ce mi-a dat un sentiment de împlinire.

• Sfaturi bune de la prieteni

• Datorită doamnei M. am aflat de reflecțiile Părintelui Petroniu Tănase, care s-au potrivit fix cu starea în care eram.

• Teama că nu mă voi descurca bine singură s-a dovedit nefondată. De când e mama la spital simt că mă maturizez cu o viteză supersonică și-mi asum responsabilități.

• Am vorbit cu mama la telefon, mi-a spus că e prima zi în care-și simte mintea limpede. Nu se mai simțea slăbiciune în glasul ei. Cu ajutorul lui Dumnezeu începe să-și revină.

• Deși 2018 e anul în care am aflat de boala mamei, 2018 e și anul conștientizării multitudinii de minuni care s-au întâmplat în viața noastră.

Read Full Post »

Cărți și emoții

Sunt o mare amatoare de cărți, atât de mare încât nu-mi pot imagina cum ar fi o zi fără să citesc măcar o pagină dintr-o carte. Ar fi, cu siguranță, o zi pierdută.

Când am aflat de la o prietenă absolventă de Jurnalism de cazul omului nevoiaș care a ajuns pe străzi pentru că e dependent de cărți într-o măsură atât de mare încât nu poate avea un job, l-am înțeles foarte bine. Cam acolo sunt și eu. Ia-mi orice, dar dacă-mi iei mâna aia de cărți dragi m-ai nenorocit.

Cărțile îmi declanșează un amalgam de emoții și despre acest lucru voi vorbi în rândurile următoare.

Există cărți pe care le percep ca pe o meditație, când le citesc am sentimentul că sunt o apă curgătoare, iar ideile scriitorului sunt un punct de plecare spre propriile idei.

Apoi sunt cărțile cu efect înălțător care te îngeresc și te cuprinde evlavia citindu-le.

Urmează cărțile-trofeu, pe care le aștepți cu nerăbdare până vine coletul comandat online la lichidare de stoc. Sentimentul achiziționării acestora e foarte diferit de cel al lecturării lor. Când le procuri, trăirea e aceeași cu adicția de cumpărături, când le citești trăirile pot fi variate.

Mai sunt și cărțile antipatice, create doar cu mintea, nu și cu inima, căci dacă ar fi fost un pic de suflet acolo, altfel ar fi fost scrise. Astfel de cărți parcă vor să-ți spună că, dacă autorul ar face cu tine un concurs de neologisme cunoscute, tu ai fi în pierdere.

Și sunt și cărțile care te răvășesc, care te fac să plângi, fără să știi dacă plângi de bucurie sau de tristețe.

Voi încheia cu cărțile care-ți declanșează nostalgii, căci te fac să te simți din nou copil pentru o clipă, atât cărțile pentru cei mici, bogat și frumos ilustrate, dar și cărțile cu poze pentru cei mari, cum ar fi albumele de artă.

M-aș bucura să știu ce sentimente vă produc vouă cărțile, așa că vă rog să nu ezitați să mi le împărtășiți în comentarii.

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 2018

Și în toamna care tocmai a trecut am fost o mare vânătoare de bucurii, dintre care cele mai aproape de suflet sunt următoarele:

 

• Am văzut două rațe bălăcindu-se în Bahlui( râul ce străbate Iașul) și am rămas fascinată. Stăteam pe pod, le priveam cum fac scufundări, cum revin iar la suprafața apei și nu mai voiam să plec de pe podul pe care mă aflam.

 

• Am visat că levitam întocmai ca în filmul Jupiter’s Moon care m-a impresionat atât de mult.

 

• Am mai găsit un magazin cu cărticele franțuzești ieftine pentru copii.

 

• Am descoperit un artist rus extraordinar, Michael Cheval, pe numele său real Mikhail Khokhlachev.

 

• Am cumpărat o carte sonoră care imită sunetele emise de unele animale nocturne și Kotik a devenit foarte interesat de ceea ce auzea și amușina cartea.

 

• Azi, trei vârste ale femeii au stat la aceeași masă evocându-și fiecare anii tinereții.

 

• Mama s-a simțit mai bine decât de obicei de când face chimioterapie, a fost în Grădina Botanică și m-a rugat să-i pun să-l asculte pe cântărețul ei preferat, Gary Moore.

 

• Motănelul nostru, Kotik, a ieșit azi pentru prima dată afară după aproape trei luni de tratament. Să-l fi văzut cum se tăvălea prin  iarbă, ba chiar a mai găsit și un fluturaș întârziat după care să alerge.

 

• Întâlnirea fructuoasă cu N. Abia aștept lansarea cărții ei de mâine.

 

• Am fost la lansarea de carte a prietenei mele N., unde m-am întâlnit cu o prietenă comună, A. Autograf, lacrimi și prăjituri delicioase.

 

• La întoarcerea acasă m-am întâlnit cu C., unul dintre sponsorii proiectului meu de la after-school, Fotografiază-mi copilăria! prin intermediul căruia patruzeci de copii au primit câte douăzeci de fotografii cu ei editate de mine. M-a bucurat această revedere inopinată.

 

• Am văzut în tramvai un bătrân care, trecând pe lângă Biserica Sf. Nectarie, și-a dat jos șapca, și-a făcut cruce și apoi a dus mâna în dreptul inimii. A repetat gestul de două ori. M-a impresionat acel om pentru că, prin gestul său, a dovedit că relația lui cu Dumnezeu e una vie, nu o simplă formă fără conținut.

 

• I-am cumpărat mamei niște flori de la o bătrână, bucurând trei persoane: pe bătrână, pe mama și pe mine. O situație amuzantă – când am intrat în casă i-am spus mamei Ho comprato un mazzo di fiorellini per te!, fără să știu că aveam musafiri.

 

• M-am bucurat că am negociat foarte avantajos prețul gentuței cu bufniță, așa că am vrut să fac și altcuiva o bucurie și am cumpărat ceva bun unei bătrâne. Apoi m-am premiat cu o carte la rândul ei foarte avantajoasă ca preț și neprețuită pentru mine-Ești ceea ce trăiești – Câteva date recente din neuroștiințe și experiențele duhovnicești ale Filocaliei, scrisă de diacon Adrian Sorin Mihalache. M-am bucurat că, răsfoind-o, mi s-a părut mult mai accesibilă omului de rând decât cele de până acum. Abia aștept să o citesc, să termin cu Frankl și o „înhaț”.

 

• Kotikuț a ieșit iar pentru prima dată după o perioadă de vindecare și s-a chelfănit cu rivalul lui, Roșcovanul.

 

• O zi de 7 noiembrie copleșitoare, începută cu obținerea unei invitații la filmul Coborâm la prima chiar când nu mai aveam speranță că voi face rost de ea, continuată cu întâlnirea cu M. și  conferința lui Alex Ștefănescu Eminescu și noi la care am fost amândouă și încheiată cu proiecția filmului Coborâm la prima la Ateneu și de discuția cu echipa de după. O doamnă din public, mamă a unui copil cu autism, s-a referit la persoanele cu dizabilități ca la unele cu alte abilități. De reținut această abordare frumoasă.

 

• Astă vară, când dragii noștri medici veterinari se luptau să-l salveze pe Kotik, mama și cu mine le-am dăruit cartea Un motan pe nume Bob, scriindu-le dedicația aleasă de mama Din partea unor iubitoare de pisici pentru niște iubitori și tămăduitori de animale. Azi Bob s-a întors acasă, o prietenă librar de-a mamei, posesoare a trei pisici, ne-a oferit iubita carte despre motanul roșcovan care a dat sens vieții unui fost consumator de droguri.

• Ce frumos lucrează Universul! I-am oferit lui N. niște cărți cu mandale și altele în care ești învățat să creezi mandale elaborate, iar ea mi-a spus că intenționează să predea un curs  de mindfulness și că-i vor fi de folos. În mod similar, am făcut un pachet cu cărticele foarte frumoase franțuzești pentru fetița prietenei mele de la București, ca să aflu azi că tatăl fetiței o învață franceză și că voiau să-i cumpere niște cărți în franceză pentru copii. Iar apoi i-am povestit prietenei mele că am fost la conferința lui Alex Ștefănescu, dar că nu mi-am cumpărat cartea lui Eminescu poem cu poem pentru că era 100 de lei și ea mi-a spus că o are ea și că mi-o oferă cadou. Ce să-ți mai dorești?

 

• Cursul de Inteligență emoțională pe care mi-l predă N. este fabulos! Sunt recunoscătoare că am șansa asta nesperată de a lucra cu ea într-un mediu atât de securizant.

 

• M-am bucurat că i-am oferit mamei o seară memorabilă la cinema la filmul Coborâm la prima.

 

• Am întâlnit-o pe doamna N. la cinema. Ce om cald!

 

• M-au bucurat trimiterile la Istoria artei din noul clip al Irinei Rimes.

 

• Am cumpărat împreună cu mama o pâine și am hrănit cu ea porumbeii. A fost un moment deosebit cel în care ni se urcau pe încălțări în încercarea de a prinde cât mai multe bucăți de pâine. Bucurie procurată cu doi lei!

 

• Acest noiembrie, la care mă gândeam cu înfrigurare, a venit cu vestea uimitoare că tratamentul urmat de mama a dat roade: o parte dintre noduli s-au restrâns, alții au dispărut cu totul.

 

• Am fost împreună cu mama la Biserica Sf. Nectarie să-i oferim în dar sfântului o crăciuniță. ( I-am promis sfântului că, dacă o vindecă pe mama, o să-i ofer în dar flori)

 

• Pe o pagină de Facebook din Cluj am găsit 3000 de redistruibuiri al mesajului despre pisicile care se adăpostesc pe roți sau lângă motor iarna. Bravo, Cluj!

 

• O minune la supermarket: am cumpărat pentru fetița unui fost coleg cartea Povești de noapte bună, superb ilustrată, și, cum sunt puțin în mintea copiilor, mi-am dorit să iau un exemplar și pentru mine. Doar că, a doua zi, când m-am dus din nou la supermarket, ia cartea de unde nu-i. Am început să umblu prin tot magazinul în speranța că o voi găsi abandonată în altă parte decât în locul de pe raft, unde se găsea cu o zi înainte. Până la urmă mi-am spus că ăsta e un gând absurd, că n-am cum să cutreier tot Lidl-ul, doar-doar voi găsi cartea părăsită de vreun client  cine știe pe unde. Așa că m-am așezat la rând la casă, unde am văzut o lipie enormă abandonată. Nu pot să-mi explic ce a urmat decât ca pe o minune: am dat lipia deoparte ca să descopăr că fix sub ea  se afla un exemplar al Poveștilor de noapte bună care mă aștepta! Așadar, gândul că s-ar putea să găsesc poveștile oriunde aș fi căutat nu a fost chiar atât de absurd până la urmă. Și în viață, poveștile sunt oriunde. Trebuie doar să fii echipat corespunzător pentru a le descoperi.

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de vară 2(2018)

Voi continua cu postarea bucuriilor pe care le-am avut în această vară, deși a fost cea mai tristă dintre toate:

• m-am întâlnit cu M.L. care m-a uimit cu înțelepciunea ei. Spre surprinderea mea mi-a oferit o iconiță cu Maica Domnului Pantanassa, al cărei acatist l-am citit dimineață pentru prima dată. Cum se leagă lucrurile tainic între ele! M.L. mi-a vorbit despre sfârșitul pământesc din perspectiva bucuriei mântuirii și mi-a permis să scriu aici ideile ei:

Ceea ce am încercat să îți spun vineri, cînd ne-am întâlnit, a fost legat de clipa morții, moment care este esențial în planul mântuirii noastre. E firesc să suferim cînd Dumnezeu cheamă la El pe cineva drag nouă, dar mai folositor pentru noi și, mai cu seamă, pentru cel adormit, este să privim cu ochi lăuntrici și duhovnicești tot ce se petrece în jurul nostru. Rugăciunea este cea mai valoroasă, căci ne ajută să depășim cu mai multă ușurință momentul și, totodată, îi ușurăm și celuilalt trecerea la cele veșnice.  Dacă Dumnezeu l-a chemat la El, e clar că are o rânduială în vederea mântuirii sale. Și atunci, de ce să ne întristăm? O viață întreagă omul râvnește să atingă aroma bucuriei veșnice și tocmai în clipele cînd Dumnezeu îl cheamă pentru a i-o face cunoscută, cei de acasă încep să atingă cele mai înalte culmi ale suferinței. Nu sîntem oare egoiști dacă facem asta? Nu sîntem în aceeași situație a mamei care își vede băiatul pe cale să se căsătorească, orientîndu-și atenția spre aleasa inimii lui? E un egoism cumplit, căci ne gîndim la amărăciunea pe care o trăiește sufletul nostru, ignorînd cu totul ușurarea, pacea și liniștea care cuprind inima celui chemat Sus, dacă acesta a avut o viață bineplăcută înaintea Tatălui din Cer. Lumea își urează „Condoleanțe!” și „Regrete eterne!” ca formule prin care s-ar încerca o anumită îndulcire a suferinței. Sincer, mă opun cu totul acestor structuri, căci, pe lîngă un grad înalt de formalism care le caracterizează, mi se par departe de esența creștinismului, care înainte de toate înseamnă Înviere! Or, spre ce fel de Înviere aspirăm noi cînd îi urăm cuiva că-l vom regreta o veșnicie?!? Fie nu cunoaștem sensul cuvintelor, fie sîntem niște ipocriți, fiind pe deplin conștienți că într-o zi vom muri și noi, nemaifiind capabili să regretăm pe nimeni, ci doar faptele triste pe care le-am săvârșit. Dacă Hristos ne-a făgăduit Învierea cea Mântuitoare, de ce să regretăm un om? De ce să îi anulăm atît bucuria imediată morții, cât și pe cea a veșniciei?!? În acest spațiu, oare cea mai frumoasă și adâncă urare nu ar trebui să fie „Hristos a înviat!”, ca mărturie vie a învățăturii în care credem?

 

• vorbind cu A.U. despre teama mea de a o pierde pe mama,  ea mi-a spus: Oamenii nu se pierd unii pe alții. Ei doar se iubesc și atât.

 

• bucuria de a contribui  un pic la binele lui M. așa cum și M. a contribuit la binele meu.

 

• azi în curtea bisericii o fetiță stropea florile cu un pistol cu apă.

 

• gestul impresionant pe care l-au făcut pentru mama fetele mele.

 

• am făcut cunoștință cu Sf. Pantelimon( am citit Acatistul lui).

 

• am trecut  pe lângă un curs de italiană ambulant( un domn îi spunea unei doamne: „Volevo fare un regalino alla bimba.”)

 

• o doamnă în vârstă foarte cochetă( cu pălărie și rujată) a făcut o glumă simpatică către prietena ei care venea din direcția opusă, zâmbindu-mi într-un mod complice.

 

• rănile lui Kotikuț se închid treptat.

 

• o prietenă bloger mi-a scris: Un gând bun către Cel de Sus am trimis pentru mama ta din Catedrala din Cetatea din Alba Iulia.

 

• am găsit ieri doi trandafiri galbeni aproape ofiliți și după ce i-am pus în apă și-au revenit.

 

• am cumpărat de la Lidl niște bijuterii de orhidee miniaturale pentru mama.

 

• am avut o bucurie mare când am întâlnit-o în autobuz pe una dintre elevele mele de la Școala de vară și m-a întrebat dacă am mai ținut ore de artă în afară de cea despre Remedios Varo. Faptul că a ținut minte numele pictoriței mele preferate m-a bucurat peste măsură, zâmbeam tot drumul până acasă.

 

• Am mers cu N. la Planetariul mobil, din păcate fără ochelari, așa că voi reveni și mâine.

 

• Le-am explicat organizatorilor că în prima zi am fost fără ochelari și au fost foarte drăguți și mi-au permis să intru fără a mai da bani pe bilet. Asociația Astronomică Pluto din Cluj rulz! Aș vrea să avem și noi în Iași un proiect similar. Cred că m-aș muta acolo.

 

• Am scris textul Cosmonaut pentru o oră. Aveți aici link către cele două părți ale sale:https://roximoronica.wordpress.com/2018/08/26/cosmonaut-pentru-o-ora1/ https://roximoronica.wordpress.com/2018/08/29/cosmonaut-pentru-o-ora2/

 

• Am primit de ziua celui de-al doilea nume, de Sfântul Alexandru, un dar neașteptat de frumos, să corectez o carte superbă, scrisă de un prieten bloger.

 

• I-am oferit doctoriței lui Kotik de ziua ei onomastică un calendar cu căței și o agendă.

 

• Am fost la tata de ziua lui și a fost încântat de calendarul cu căței pe care i l-am dat. A fost o zi în care, slavă Domnului, am comunicat cât de cât.

 

Sursa foto:

https://doxologia.ro/cinstirea-icoanei-maicii-domnului-pantanassa-izbavitoarea-de-cancer

 

Read Full Post »

Bucurii de vară 1 (2018)

Vara aceasta a fost poate cea mai tristă din câte am trăit până acum, căci am aflat că mama e bolnavă și la o zi-două distanță mi s-a îmbolnăvit și motanul, căruia inițial medicii nu i-au dat șanse de vindecare. Dar rugăciunile către Sf. Modest, protectorul animalelor, au dat roade și, după două luni, Kotikuț e aproape vindecat. Când mă rugam mi-am spus în sinea mea că dacă se vindecă pisoiul, o să se vindece și mama. Dă, Doamne, așa să fie!

Deși a fost o vară tristă pentru noi, m-am încăpățânat să-mi notez micile bucurii de zi cu zi și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut cât de multe s-au adunat într-un singur anotimp.

Le împărtășesc cu voi aici:

• am convins-o în sfârșit pe mama să meargă să vorbească cu Părintele și peste o lună se va spovedi, să dea Domnul să reziste până atunci.

 

• blândețea cu care Părintele a întâmpinat-o pe mama. Ea a fost foarte impresionată, e mare lucru pentru că până acum  considera preoția o profesie ca oricare alta și atât.

 

• faptul că am cunoscut-o pe doctorița mamei la slujba de Sfântul Maslu chiar la Talpalari îmi dă o speranță că e pe mâini bune.

 

•  mai mult de cincisprezece amici de pe Facebook au făcut donații pentru băiețelul bolnav de cancer al unui fost coleg din gimnaziu.

 

• am reluat rugăciunile, mi s-a părut că  mi-a luat puțin timp să citesc Paraclisul Maicii Domnului.

 

• încurajările primite de la oameni mai apropiați care se roagă pentru mama și pentru mine, ba chiar și pentru motan.

 

• am reluat legătura cu o prietenă din gimnaziu care e psiholog și care și-a oferit ajutorul de câte ori voi avea nevoie.

 

• am reușit să scriu articolul despre ora de artă dedicată pictoriței mele favorite, Remedios Varo. Aveți aici link dacă vreți să aruncați un ochi pe el: https://roximoronica.wordpress.com/2018/07/08/remedios-varo-o-vanatoare-de-stele/

 

• trezvia pe care am avut-o la sfârșitul articolului: am înțeles că doar lăsând o portiță deschisă bucuriei putem face față dificultăților.

 

• tot drumul spre doctor l-am însoțit în rugăciune pentru mama, tata, Kotik și băiețelul bolnav de cancer.

 

• am primit un dar neașteptat de la doctorița mea.

 

• am pus un pomelnic pentru mama la biserica din Galata și unul la Biserica Sf. Nectarie.

 

• s-a întâmplat o minune, după ce mama l-a scăpat pe Kotik din geantă un tânăr a ajutat-o să-l prindă. Motănelul n-ar fi avut șanse de supraviețuire dacă rămânea afară.

 

• încurajările prietenilor.

 

• am primit aproape trei sute de mesaje de încurajare de pe grupul Puterea Credinței.

 

• Paraclisul Maicii Domnului.

 

• dacă vreau cu adevărat ca mama să se vindece e indicat să fac din gânduri o biserică.

 

• Acatistul Sf. Nectarie

 

• Kotik începe să se vindece, slavă Domnului! Credeam că o să-l pierdem, dar se vindecă și de data asta. Mulțumesc, D., că te-ai rugat pentru el în momente în care noi credeam că o să moară!

 

• ce dar frumos i-a oferit Doamne mamei! A văzut la jumătate de metru de ea doi cai superbi de la Poliția călare și a avut ocazia să mângâie unul dintre ei. Pentru că scena se petrecea pe aleea din fața ferestrei mele m-a sunat de afară și mi-a spus să-i privesc pe geam. Ca să vă dați seama ce mare a fost bucuria mamei, în Portretul chinezesc dacă aș fi un animal aș fi…ea a oscilat între cal și pisică.

 

• am mers împreună cu mama  la Biserica Sf. Nectarie și ne-am rugat, tonusul ei foarte bun.

 

• încerc să mă comport normal, fără istericale, mă ajută și pastilele să fiu calmă, mă rog doar ca mama să nu aibă dureri insuportabile( înainte mă gândeam mai egoist,  ce fac eu dacă o pierd pe mama înaintea tatălui, că din banii mei n-aș avea nici cu ce plăti chiria. Acum refuz să mai gândesc așa.)

 

• l-am pus și pe D. pe grupul de rugăciune,  are doar trei ani și jumătate, mititelul!

 

• am postat pe blog textul alcătuit din impresiile copiilor despre tablourile pictoriței mele preferate. Îl puteți citi aici: roximoronica.wordpress.com/2018/07/12/remedios-varo-prin-ochi-de-copii/

 

• o doamnă de pe grupul de rugăciune dedicat mamei mi-a dat o veste minunată, că va merge  la Prislop si va scrie un pomelnic separat pentru mama.

 

• în aceeași zi o prietenă dragă mi-a spus că a ajuns la Icoana Maicii Domnului Prodromița, unde a primit o iconiță și mi-a propus să ne întâlnim să mi-o ofere pentru a o  așeza la căpătîiul mamei.

 

• am început ziua cu Acatistul Maicii Domnului  Pantanassa, izbăvitoarea de cancer.

 

• am mai adăugat mai mulți oameni pe grupul de Rugăciuni pentru mama.

 

• mama s-a întâlnit cu o prietenă de-a ei foarte bună și s-a simțit foarte bine în compania acelei doamne.

 

• chiar când ne doream să ajungem la Mănăstirea Hadâmbu, o prietenă de-a mamei a invitat-o chiar la acel locaș, unde se află o icoană făcătoare de minuni.

 

• prietena mea cea mai veche, A., a pus un pomelnic pentru mama la Biserica Radu Vodă, din București, unde de află moaștele Sf. Nectarie.

 

• m-am închinat la Sf. Nectarie

 

Sursa foto:

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/noiembrie/sfantul-nectarie-eghina/canon-rugaciune-catre-sfantul-nectarie-eghina-147079.html

Va urma

Read Full Post »

Când afli că mama ta are cancer metastatic

Ieri am avut o bucurie mare, ora de artă cu micuții a fost magică și, ca de obicei când am o bucurie mare, nu dorm suficient, așa că m-am trezit pe la 3.00 a.m.

Dacă tot m-am trezit atât de devreme m-am gândit să mediatizez pe Facebook cazul unui băiețel de trei ani și jumătate, diagnosticat cu cancer, și al cărui tată îmi fusese coleg de gimnaziu.

După multe zile în care m-am confruntat cu depresia, în care am vrut să las baltă toate proiectele în care am crezut la un moment dat, în sfârșit simțeam că investeam timpul cum trebuie, pentru a salva viața unui copilaș nevinovat. Am dat multe share-uri și după un timp am primit și mesaje de la unii dintre prietenii din listă că susțineau cauza mea, că au donat cât au putut pentru a-l salva.

Nu aveam de unde să știu în acele clipe că, în timp ce eu mediatizam cazul acelui copilaș, cancerul era mult mai aproape de mine, chiar în casa mea. După alte câteva ore, când din greșeală am intrat pe contul de Facebook al mamei, crezând că e al meu,  am văzut fără să vreau un dialog de-al ei în care i se destăinuia unei prietene că are cancer metastatic diagnosticat încă din februarie și că mie nu-mi va spune nimic decât spre final, de teamă că vestea ar duce la o recidivă a bolii pe care eu o am.

Cât timp am așteptat-o să vină de la tratament am plâns pe umărul prietenei din copilărie, care știa despre boala mamei. Aveam să aflu că mai toți apropiații ei știau, în afară de mine. Cu delicatețea ei sufletească, mama s-a gândit tot la mine, să nu sufăr eu, în timp ce ea își ducea drama demn, în tăcere.

La venirea ei acasă i-am spus că știu tot și am plâns una în brațele celeilalte. Cu toată durerea pe care mi-a adus-o aflarea acestei vești, sunt de părere că e mai bine că am aflat acum când încă mai este timp. Timp de petrecut împreună. Timp să-mi asum responsabilități pe care până acum le lua doar asupra ei. Timp să mergem în locul ei preferat, în Grădina Botanică. Timp să-i spun că o iubesc.

Vă rog pe toți cei care ați citit această confesiune să o pomeniți în rugăciunile voastre. Numele ei e Mariana.

 

 

 

 

Read Full Post »

Renunțările de astăzi ar putea fi regretele de mâine

 

De ceva vreme mă traversează starea specifică simboliștilor, de spleen, ce mă determină să las baltă inițiative în care la un moment dat am crezut, pe motiv că nu mă mai bucură.

Printre proiectele compromise se află cel de a scrie o carte, din care s-au adunat câteva capitole, dorința de a-mi aminti engleza pe care o știam pe durata facultății, voluntariatul prin care predau unor copii Istoria artei, scrierea de articole pe acest blog și chiar interacțiunea cu prietenii blogeri.

Poate am ajuns în acest punct mort și pentru că mi-am propus prea multe obiective și acum mă simt secătuită de puteri și fără dorința de a mai continua, deși știu că în acele activități se află răspunsul la întrebările mele.

Singura preocupare ce nu pare atinsă de această inerție e studierea limbii italiene, care m-a acaparat într-o așa de mare măsură, încât nu mai lasă loc niciunei alte inițiative. Se pare că vrea exclusivitate, ca o iubită capricioasă.

Dar Măria Sa Limba Italiană nu știe un lucru esențial: că pentru a-mi construi o stare de bine am nevoie și de manifestarea celorlalte fațete ale eului meu, nu pot să îi ofer ei totul. Pentru a a avea sentimentul că sunt trebuie să simt cel de-al unșpelea deget  scrijelind hârtia, la fel cum pentru a simți că am un sens mi-ar folosi voluntariatul cu copiii și împărtășirea cu blogerii a orelor publice de artă.

Amânarea acestor activități îmi amintește de niște șanse din trecut cărora le-am dat cu piciorul: fie să învăț gratuit limba finlandeză la o firmă, fie să predau engleza în cadrul unui proiect european de teamă că nu sunt suficient de bine pregătită.

Atunci am învățat că renunțările de azi vor fi regretele de mâine. Așa că pe azi îl am aici pentru a-l construi pe mâine.

Read Full Post »

Bucurii de primăvară(2018)

 

A mai trecut un anotimp și odată cu el am mai colecționat câteva bucurii. Iată-le enumerate aici:

 

• Se pare că am intrat într-o relație de telepatie cu cutiile de bomboane ale mamei pe care urma să le ofere cadou căci din senin mi-am dorit și eu o cutie cu bomboane fără să știu de provizia din geanta ei.

 

• Un text motivațional al blogerului Prieten de vreme rea mi-a amintit cum într-o vacanță de vară salvam buburuzele căzute în apa mării, le așezam pe prosop la uscat și le botezam bucuruze( adică buburuze bucuroase).

 

• Am fost la o piesă extraordinar de emoționată despre care puteți citi aici: https://roximoronica.wordpress.com/2018/03/04/o-seara-de-neuitat-la-teatru-piesa-ileana-principesa-de-romania/

 

• Mama mi-a spus că parcă sunt o fetiță care se uită în vitrina cu prăjituri și le vrea pe toate, referindu-se a dorința mea de a nu rata niciun film bun sau piesă la Ateneu. Și-a amintit că pe vremea cănd era ea elevă, în manualul de franceză era un desen cu o fetiță care avea două prăjituri și se uita în oglindă și se vedeau patru.

 

• Dialogul cu prietena MeddArtis: Fericirile sunt deosebite. În fiecare Liturghie, îmi pare că atunci când se cântă Fericirile, se deschide poarta spre cer. Ar fi frumos să fim cu toții fericiți. Eu: Adevărat, de aici și aplecarea mea de copil spre ele. Mă uimește că, uitându-mă în trecut la copilăria mea, aveam intuiția a ceea ce e bun și folositor pe care ca adult am pierdut-o. Să nădăjduim să fim fericiți! 

 

• Azi, în timp ce mergeam cu gândul la durerea de spate, am văzut un puști de vreo zece ani care stătea lângă un copac, privind în sus. Când am ajuns în dreptul lui, am văzut și motivul pentru care  se afla acolo: îndemna un pisoi roșcovan să coboare. M-am alăturat lui și am rostit amândoi vorbe blânde de încurajare, până ce pisicul a coborât din copac. La sfârșit am rostit cu mare bucurie Bravoo! La rândul lui băiatul a strigat Bravooo! Și apoi ne-am văzut fiecare de drum în direcții opuse. Știam că asta avea să fie bucuria zilei. Între timp mi-a trecut și durerea de spate. Întâmplarea aceasta mi-a amintit de o alta pe când făceam voluntariat la after-school când o fetiță pe care nu o cunoșteam avea un iepuraș în brațe și s-a îndreptat spre mine și m-a întrebat foarte firesc dacă vreau să-l țin un pic în brațe. A fost tot o comunicare pe care eu o numesc precum cea din Grădina Raiului.

 

• Eu și M.Z. ne ajutăm reciproc cu traducerile, ne dăm sugestii privind alegerea unui cuvânt sau altul. Și simt că acolo, în faptul că ținem cont de sugestiile celuilalt și că textul fiecăruia conține cuvinte propuse de celălalt e o întâlnire a noastră în spirit, care anulează distanțele fizice.

 

• Creațiile deosebite ale doi blogeri, Iluzii de mătase, a Iustinei, și Spirit călător, scris de Petru.

 

• Potecuța m-a învățat pașii pe care trebuie să-i urmez pentru a participa la Miercurea fără cuvinte. Mulțumesc, Potecuță!

 

• Am participat la Miercurea fără cuvinte și m-am întristat că nu am reușit să scriu mesaje pe blogurile celor care au comentat pe pagina mea. O doamnă foarte drăguță, Carmen, mi-a trimis o poză cu explicațiile ce trebuie urmate pentru a reuși totuși să scriu pe blogul domniei sale. M-au impresionat perseverența și amabilitatea domniei sale.

 

• M-am bucurat că am ajuns cu conspectatul din Evanghelia după Matei la scena Învierii chiar când a avut loc sărbătoarea de Înviere!

 

• Au înflorit toporașii!

 

• Kotik stătea azi tolănit în iarbă.

 

• Kotik e îndrăgostit de o tigruță!

 

• M-am dat cu umbreluțele de la bâlci ca pe vremea copilăriei. Un moment din acelea inefabile.

 

• La concertul Paulei Seling am avut sentimentul că mai fericită de atât nu pot fi!  https://roximoronica.wordpress.com/2018/04/15/si-a-fost-concert-cu-paula-seling-doamne/

 

• Concert Cel mai mare Gulliver cu Ada Milea, Bobo Burlăcianu și Anca Hanu. Omuleții ăștia sunt geniali!

 

• Azi am văzut-o din nou pe bunicuța care vindea flori în ziua concertului. De data asta am avut bani la mine, slavă Domnului! Cu un singur buchet  de narcise galbene am bucurat trei persoane:  pe bătrânica de la care am cumpărat, pe doamna căreia i le-am oferit și pe mine că m-am bucurat de bucuria lor.

 

• Am trecut pe lângă niște salcâmi înfloriți și mi-am amintit cum în copilărie mâncam florile acestor pomi.

 

• Cinci minute de copilărie la prețul de 3 lei, asta în traducere înseamnă că m-am dat iar în umbreluțe.  Ca să nu ai rău de înălțime e esențial să privești în sus, nu în jos. Cred că așa e și în viață, dacă privești spre pământ ești pierdut, dar dacă te uiți în sus, spre Doamne, ești salvat!

 

• Doi copii, B. și V., m-au făcut să văd arta cu ochii lor și deși am fost eu cea care le-a vorbit despre artiști, simt că de fapt eu am avut cel mai mare câștig, căci perspectiva lor m-a îmbogățit.

 

• Iustina m-a ajutat să-mi salvez blogul, motiv pentru care-i mulțumesc.

 

• O nouă descoperire muzicală, fabuloasă! https://www.youtube.com/watch?v=6DGrISuvbXs

 

• Așteptam autobuzul în stație și voiam să citesc din agenda cu propoziții în italiană, când, în spatele meu aud vorbind doi italieni. Știu că nu e frumos să tragi cu urechea, dar  dacă e la mijloc e limba italiană cred eu că am circumstanțe atenuante.  Și uite așa aveam parte de un mini curs despre limba mea preferată.

 

• Am văzut azi o pasăre cu un penaj deosebit, cu albastru și cafeniu, nemaiîntâlnită de mine până acum.

 

• Ieri, după ce am reașezat cărțile în bibliotecă mi-am spus în sinea mea că merit ca premiu o înghețată. La scurt timp, mama, ghicindu-mi gândul, mi-a cumpărat două înghețate.

 

• Cât timp am așteptat-o pe M.B. să intrăm împreună la Palatul Culturii am devorat toate cele trei cărticele franțuzești pentru copii.

 

• O doamnă bibliotecară minunată m-a ajutat să fac un împrumut interbibliotecar și să pot citi în sfârșit cartea Vânătoarea de stele, de Zoé Valdés, în care pictorița mea preferată e personaj. Îmi spuneam cu nerăbdare că vine Remedios de la București tocmai pentru mine, de parcă ar fi venit artista însăși, și nu o carte despre ea.

 

• Cartea primită în dar de la A.R. despre Ștefan Iordache

 

• Toți blogerii care mă citesc și cu care comunic ( nu-i voi enumera aici, de teamă să nu uit pe cineva). Dar voi vă știți care sunteți. Vă salut cu drag.

 

Acestea sunt o parte dintre bucuriile primăverii lui 2018, aștept cu nerăbdare să văd ce  îmi va aduce vara. 🙂

Read Full Post »

Și a fost concert cu Paula Seling, Doamne!

Dacă m-ar întreba cineva cum văd eu Raiul, ei bine i-aș răspunde că nu-l văd, ci că-l aud. Raiul meu e unul sonor de care sunt responsabili câțiva artiști, printre care se află și Paula Seling.

Ieri, 14 aprilie 2018, Ateneul ieșean a găzduit un eveniment de vis, susținut de Paula Seling și Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Botoșani, condusă de dirijorul Daniel Manasi. 

În drumul cu tramvaiul spre concert am observat o gâză care intrase pe geam și nu mai găsea ieșirea și, rememorând momentul în care Harap-Alb  a cruțat viața furnicilor nuntașe, am încercat să o eliberez, fără să reușesc însă. Am sperat atunci la o mică minune, că insecta va găsi singură ieșirea.

Când am coborât am văzut o bătrână care vindea narcise galbene și aș fi vrut să cumpăr și eu câteva amintindu-mi cum am venit cu Mămuca la târg când aveam vreo cinci ani și am vândut cu ea lalele în piață. Dar n-aveam la mine decât un leu și i l-am dat bunicii fără să iau vreo floare.

De ce vă spun toate lucrurile astea care n-au nici o legătură cu concertul? Pentru că, ajunsă la Ateneu am avut parte de două mari minuni, dintre care vă voi dezvălui una, și anume faptul că, deși inițial eram printre cei care urmau să stea pe un scaun suplimentar incomod, chiar înaintea începerii concertului o domniță în ținută de epocă m-a invitat să mă așez pe unul din locurile libere rămase în sală și așa m-am trezit pe un nesperat rând doi de unde am spus Tatăl nostru în gând ca să nu fiu ridicată de pe scaun în ultima clipă. Și slavă Domnului, ruga mi-a fost ascultată.

După ani întregi în care am ratat concertele susținute de Paula Seling în Iași a venit și seara binecuvântată în care mi s-a împlinit această mare dorință de a o vedea și auzi cântând la un metru de mine.

Am ascultat deopotrivă melodii străbătute de un fior religios, pe versuri de Mihai Eminescu, Traian Dorz sau Corneliu Coposu, dar și cântece de dragoste, pe versuri de Nichita Stănescu, precum și două melodii al căror text aparține chiar Paulei Seling. O mare bucurie a fost pentru mine faptul că a cântat Trurli, melodie pe care mi-o cânta bunica mea când eram mică.

Artista, când înduioșător de sensibilă, când surprinzător de jucăușă, a știut să-și mențină auditoriul implicat pe toată durata concertului. Noi, cei din public, am cântat împreună cu ea Ce bine că ești, dar și Trurli. Așa cum solista însăși a spus înaintea unui cântec de dragoste iubirea ține lumea laolaltă. Privind la chipurile fericite din sală, mi-am dat seama că exact asta a reușit să facă aseară.

În ceea ce privește Orchestra Filarmonicii de Stat Botoșani, aceasta m-a încântat cu muzică de film fix pe gustul meu. Domnul dirijor Daniel Manasi ne-a întâmpinat cu un Hristos a înviat!, adoptând totuși un ton jucăuș care s-a potrivit perfect cu cel al Paulei Seling. Domnia sa ne-a arătat cum bagheta știe cuvinte și îi învață și pe alții, invitându-ne să cântăm împreună cu orchestra.

Am avut, la acest concert, sentimentul că mai fericită de atât nu pot fi și mi-aș fi dorit să prelungesc clipa într-o eternitate, dar pentru un conținut mai mare decât forma prelungirea unor emoții atât de intense ar fi devenit insuportabilă. Am fost cu corpul în iarnă de  atâta înfiorare, dar cu sufletu-n primăvară  de atâta încântare. Mi-ar fi plăcut ca toți cei dragi mie să fie prezenți ca să ne bucurăm împreună, dar cum acest lucru nu a fost posibil m-am bucurat eu și pentru ei.

Spre final, de la atâta aplaudat simțeam usturimea palmelor și durerea brațelor cum mi s-a întâmplat acum doi ani, când am fost la un concert al Alexandrinei Hristov.

După acest eveniment am luat decizia de a pleca într-o vacanță muzicală de vreo lună, așa că nu mă căutați, de mine nu-ntrebați, voi fi ocupată să-mi procur un rai sonor, ascultând cu nesaț melodiile Paulei Seling. 

După toate minunile care mi s-au întâmplat ieri m-am întrebat dacă femeia în vârstă cu flori nu era cumva o sfântă preschimbată în bătrână care a decis să mă răsplătească pentru bănuțul pe care i l-am dat. Și cum cred cu adevărat în minuni, nădăjduiesc că gâza despre care vă scriam la început a găsit ieșirea pe fereastra întredeschisă.

Fotografie din concert postată cu acordul solistei

Sursa foto: https://www.facebook.com/paulaseling/

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2 (2018)

 

• Kotik la prima lui ninsoare, înota prin zăpadă.

 

• Lemurica alerga prin zăpadă, cred că îi era frig la pernuțe, sărăcuța!

 

• Am scris destul de repede a doua parte a textului despre Muzeul Iluziilor, parcă n-a mai fost însă așa de frumos ca primul.

 

•  N-am mai ieșit din casă, am admirat iarna de la fereastră.

 

• Am citit din cărticica despre Iertare. Am reținut de acolo ideea de a-ți cercerta conștiința înainte de spovedanie, ideea că personajul cărții citea cu nesaț din Pelerinul rus, o carte atât de dragă mie, precum și sfatul pe care i-l dă Părintele duhovnic-să nu forțezi niciodată mintea fără măsură! Dacă aș fi ascultat un astfel de sfat acum 14 ani lucrurile ar sta altfel azi. Dar am înțeles până la urmă că necazul m-a apropiat de Dumnezeu, așa cum închisoarea l-a apropiat pe personajul cărții Iertarea de Dumnezeu. Așadar, era nevoie de o experiență foarte  dură pentru a-l chema pe Dumnezeu în ajutor. De când am înțeles asta am pace în suflet.

 

• Am citit din Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Mă interesează să citesc jurnalele scriitorilor pentru a culege de acolo citate despre momentele în care ei scriu.

 

• Am mai citit un pic și din Dizionario dei nomi propri, de Amélie Nothomb, autoarea e comercială, dar încerc să-mi pun la punct italiana citind-o.

 

• Am fost cu mama la piesa de teatru Povestea Unirii!

 

• La magazinul cu papetărie ieftină și cărticele în franceză am găsit plicuri cu scrisori Winnie the Pooh și o cărticică în franceză cu rețete. A fost o bucurie amestecată cu nostalgie, mi-am amintit de gimnaziu, când corespondam cu o franțuzoaică și eram fascinată de plicurile cu imagini asortate cu foaia. Pentru că la noi nu erau pe atunci așa niște minunății îmi înfrumusețam scrisorile cu abțibilduri florale sau cu păsări. Cărticica cu rețete mi-a amintit și ea de fata cu care corespondam care era mai mare decât mine și voia să facem schimb de rețete, dar cum eu eram muuult mai mică voiam să facem schimb de reviste și de postere cu cântăreți. Îmi amintesc cum i-am trimis revista Apostrof, așa rufoasă cum era ea și care nu se putea compara cu condițiile grafice ale revistelor lor. Și dacă tot m-am gândit la  perioada aia, mi-am amintit și cum am scris revistei Pif că vreau să corespondez cu cineva și cum am primit chiar de la Pif 🙂 o carte poștală cu el în care-mi scria că mesajul meu va fi publicat în nr următor al revistei…Eh, m-am luat cu amintirile și am făcut spațiu în suflet pentru și mai multă bucurie!

 

• Spre seară am mai citit din cărticica Iertarea și mi-a plăcut momentul în care viitoarea soție a lui Petru îi spune acestuia că îi place floarte mult la el, că e un loc odihnitor și trupește și sufletește. Cât de importante sunt acestea două pentru liniștea omului! Înțeleg acum că n-am avut parte de ele în primii 27 de ani ca să prețuiesc liniștea de acum. Dar greu a mai fost drumul!

 

•  M-a ajutat M. cu traducerea textului despre Pete în engleză.

 

• am lucrat la textul în engleză, e primul pe anul ăsta, sunt bucuroasă că l-am scris.

 

• Le-am făcut blogerilor o nouă propunere, de a completa chestionarul Portretul chinezesc cu întrebări de genul dacă aș fi o pictură aș fi… etc. Am primit deja niște răspunsuri foarte faine.

 

• Văzând pe fugă la tv un tablou de-al lui Octavio Ocampo mi-a venit ideea de a face un ppt cu lucrările lui pentru a-l prezenta copiilor.

 

• Când vine mama de pe afară Kotik miaună și noi spunem că o ceartă că a fost plecată, dar azi eu am spus că, poate, el îi spune bine ai revenit. 🙂

 

• Am scris zilele astea cu mare ușurință trei capitole ale cărții, parcă le-am scris după dictare, așa de repede au mers.

 

• Am fost cu mama la desenul animat danez Incredibila poveste a perei uriașe. Superb.

 

• ieri copilașii de la Centru m-au primit cu foarte mare afecțiune, I. m-a luat în brațe. Fetițele aveau la ele multe cărticele pe care le luaseră gratuit de la librărie. M-au condus la librărie și mi-am luat și eu două cărticele. Frumoasă imagine asta, voluntară dusă de copii la librărie pentru a ne lua cărți!

 

• Am găsit trei cărticele franțuzești foarte frumos ilustrate la doar 4,20 lei în total.

 

• Mama a venit azi cu o veste grozavă: în decursul unui an se va redeschide cinematograful de lângă blocul nostru și nu voi mai fi nevoită să străbat un oraș întreg pentru a ajunge la cinematograful actual.

 

• Azi am avut ocazia să o cunosc pe doamna directoare a Teatrului pentru copii, a fost foarte drăguță, mi-a oferit o invitație pentru două persoane la Vrăjitorul din Oz și când a aflat că era printre cărțile mele preferate din copilăriei mi-a oferit și un calendar al teatrului cu fotografii minunate din spectacole. Doamna directoare ne-a spus, mamei și mie, că printre spectatori sunt și persoane fără copii care vin să se mai deconecteze de la lumea gri. A fost o întâlnire memorabilă pentru mine, m-au trecut fiorii și mi-au dat lacrimile când am vorbit cu domnia sa.

 

Sursa foto:

https://www.iaspaper.net/winter-season/

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 1 (2018)

 

• Am scris Un alt fel de frumusețe, primul meu text religios, despre transformarea mea sufletească petrecută în urmă cu puțin timp.  Textul este în plus un omagiu adus regretatei Măicuțe Rafaela, de care nu am fost prea legată pe durata vieții ei, dar care m-a impresionat în mod cu totul minunat când a plecat de lângă noi. Dacă doriți să-l citiți aveți aici linkul.  https://roximoronica.wordpress.com/2018/01/12/un-alt-gen-de-frumusete/

 

• Am fost cu A. la Biserica Golia, a vorbit cu noi un călugăr care o cunoștea pe A. Abia la acea vizită  am văzut în partea dreaptă o icoană cu Sf. Nectarie și m-am bucurat.

 

• Am vizitat cu A. la Muzeul Iluziilor, m-am bucurat ca un copil de tot ceea ce am văzut acolo. Mi-am cumpărat suvenirul românesc cu jocul Optilici care redă diferite iluzii optice.

 

• Faptul că am putut să-i fiu de folos M. la tema ei.

 

• Artistul finlandez Pete Revonkorpi mi-a dat acordul să realizez un powerpoint cu arta domniei sale.

 

• Am mai citit din Metamorfoza, o nuvelă fantastică a unui bloger, despre perla umană.

 

• Am fost la Octav, filmul în sine foarte previzibil și nu extraordinar, cum mă așteptam de altfel, dar m-a făcut să plâng  și să mă gândesc nonstop la vechea mea prietenă A. care acum e în București și cu care am atât de rar ocazia să mă văd. Privind prietenia celor doi băieți ajunși la vârsta senectuții mă gândeam cum am crescut amândouă împreună și cum apoi viața ne-a separat ca distanță, dar nu și sufletește.

 

• Luminițele de la intersecție( țin minte că-mi scriam tema în agendă și când scriam despre luminițe le vedeam în timp real, în timp ce scriam).

 

• Domnul care alerga cu câinele în parc.

 

• Am vorbit puțin cu E., l-am rugat să-mi dea niște sfaturi privind scrisul, dat fiind că el e jurnalist. El mi-a dat un răspuns foarte frumos: nu vreau să strivesc corola de minuni a creativității tale și m-a îndemnat să scriu cum simt și atât.

 

• Am scris textul despre Muzeul Iluziilor și l-am trimis organizatorilor cu rugămintea să-mi permită să-l vizitez din nou gratuit pentru că nu apucasem să aud toate explicațiile despre fizică. Am primit un mesaj extraordinar de la coordonatorul proiectului care a fost foarte încântat de promovarea de pe blogul meu și care mi-a spus că pot veni la muzeu de câte ori vreau și la orice oră, că va fi gratuit pentru mine și pentru prietenii mei. Mi-aș dori să-i invit pe toți oamenii care-mi sunt dragi, dar nu vreau să forțez nota.

 

• Am revăzut filmul de animație 3D Să cântăm!

 

• Am scris textul Visătorului îi stă bine cu visul, prima parte, de care draga mea dragă A. a fost f încântată, mi-a spus că a inspirat-o în realizarea unei lecții cu copiii. Nu pot decât să mă bucur că-i sunt de folos. Pun aici link către text să citiți interpretările copiilor la diferite imagini. https://roximoronica.wordpress.com/2018/01/15/visatorului-ii-sta-bine-cu-visularta-lui-pesare-1/

 

• Scriu din ce în ce mai repede.

 

• Am scris a doua parte a textului despre arta lui Pesare.

 

• Am fost cu Mama la Muzeul iluziilor, nu a surprins-o mai nimic, semn că draga de ea îmbătrânește, din păcate. Prezentarea ghidului D.C., a vorbit despre experimente din domeniul fizicii într-o manieră kid friendly. Am cumpărat un glob cu constelații.

 

• Mi-am luat colac cu afine și vanilie, o minunăție!

 

• Acasă m-am chinuit să asamblez globul, mi-a luat ceva, când mai era puțin și abandonam mi-a venit o altă idee și l-am finalizat( Sigur a fost intervenția lui Doamne acolo, că eu eram prea praf să mai am idei de o nouă abordare). De obicei când sunt pe punctul de a abandona un proiect mă gândesc la desenul cu căutătorul de diamante care abandonează lucrul tocmai când era la un pas de a le descoperi.

 

• Muzică.

 

• Mi-am cumpărat o cărticică despre Iertare, scrisă de Monahul Pimen Vlad.

 

• Am fost la Serile Talpalari, bucuroasă de prezența Părintelui și a Talpalarilor. Sufletul mi s-a adăpat cu cuvintele Părintelui. Am reținut ideea să fim atenți la ce cuvinte folosim, căci ele au puterea de a se întrupa. Am învățat asta pe pielea mea acest lucru într-un mod nedorit. Bine mai spunea Oscar Wilde, că atunci când zeii vor să ne pedepsească ne împlinesc dorințele. De asemenea, Părintele a vorbit despre un Iisus necunoscut celor mai mulți dintre noi, care a trudit din greu ca tâmplar și a fost un sprijin de nădejde mamei Sale după moartea lui Iosif.

 

• Ce sentiment fain am avut când am ieșit din biserică și afară ningea atât de frumos! Orașul nins – o splendoare vizuală!

 

• Ajunsă în stație mi-am spus „dacă vine repede tramvaiul o să fie o minune”. Și a venit imediat!

 

• Am început să citesc din cărticică din tramvai, nu mai aveam răbdare până acasă.

 

• Când am ajuns aproape de casă, în parc erau f mulți copii care se jucau în zăpadă, erau mulți tineri care se bulgăreau, era o atmosferă atât de frumoasă! Se simțea în aer o vibrație așa de înaltă de la bucuria oamenilor! Parcă uitase toată lumea de gadgeturi. Uite cum normalitatea a ajuns să ne mire!

 

Sursa foto:

https://wall.alphacoders.com/big.php?i=487516

 

În pregătire, partea a doua a bucuriilor din iarna lui 2018.

Read Full Post »

Small Moments of Happiness(4)

 

The Source of the Pictures:

1.http://viptalisman.com/frame/3396/

2. https://www.gettyimages.com/detail/photo/young-woman-in-dressing-gown-stretching-in-bed-royalty-free-image/103579833?esource=SEO_GIS_CDN_Redirect

3. http://hdwarena.com/snow.html

4. Google images.

5. https://cdn-images-1.medium.com/max/2000/1*42ebJizcUtZBNIZPmmMZ5Q. jpeg

6. https://img00.deviantart.net/7a8d/i/2012/053/9/9/pokemon_bus_by_cloverwing-d4qkp6g

7. http://takebackyourtemple.com/wp-content/uploads/2015/06/Shining-Face

8. .https://www.deviantart.com/art/Crayons-36022947

9. https://www.marjoriesarnat.com/creative-cats

10. Google images.

11. Google images.

12.  https://www.deviantart.com/art/Rainbow-Piano-111694977

 

Read Full Post »

Small Moments of Happiness(3)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

To be continued

 

Read Full Post »

Small Moments of Happiness(2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

To be continued

The Source of the images:

http://browse.deviantart.com/?q=by+the+fireplace#/d4ktckr

http://browse.deviantart.com/?q=sotron#/dzgy09

https://www.colibrigames.mx/LA-LLAMADA-REMEDIOS-VARO-,1440_1479758979

https://www.facebook.com/media/set/?https://www.deviantart.com/art/Birthday-Morning

https://www.deviantart.com/art/Our-Town-72536024

https://www.vladstudio.com/wallpaper/?toucan

http://alexandrinahristov.blogspot.ro/ 49096299set=a.488108284286.264796.44869749286&type=3

http://browse.deviantart.com/?q=bubbles+child#/d2ghfdc

http://browse.deviantart.com/?q=kites&offset=48#/dv791k://www.musicalpainter.com/original%20paintings.html

http://browse.deviantart.com/?q=music#/d19ewgehttp://browse.deviantart.com/?q=tulips&offset=24#/deg59x

http://browse.deviantart.com/?q=happiness&offset=48#/d2n8yv1

http://browse.deviantart.com/?q=share&offset=120#/d2uvbg6

 

Read Full Post »

Small Moments of Happiness (1)

There was a time in my life when I had a job I disliked with every fibre of my being and I felt that each day at the office was a torment. In those times I encountered a project created by Uptitude called Piccoli momenti di felicità in which several volunteers spoke about their small moments of  happiness.

Inspired by those volunteers, I couldn’t wait to come home from work and write about my own moments of happiness. This project I share with you helped me keep sane during those hectic times.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 To be continued

The Source of the Images:

http://browse.deviantart.com/?q=by+the+fireplace#/d4ktckr

http://browse.deviantart.com/?q=sotron#/dzgy09

https://www.facebook.com/media/set/?https://www.deviantart.com/art/Birthday-Morning

https://www.deviantart.com/art/Our-Town-72536024

https://www.vladstudio.com/wallpaper/?toucan

http://alexandrinahristov.blogspot.ro/

http://browse.deviantart.com/?q=bubbles+child#/d2ghfdc

http://browse.deviantart.com/?q=kites&offset=48#/dv791k://www.musicalpainter.com/original%20paintings.html

http://browse.deviantart.com/?q=music#/d19ewgehttp://browse.deviantart.com/?q=tulips&offset=24#/deg59x

http://browse.deviantart.com/?q=happiness&offset=48#/d2n8yv1

http://browse.deviantart.com/?q=share&offset=120#/d2uvbg6

Read Full Post »

O nouă propunere pentru blogeri și nu numai (2)

Dragii mei, din dorința de a vă cunoaște mai bine vă propun să completați chestionarul numit Portretul chinezesc,  în care să răspundeți la întrebări de genul: dacă aș fi…aș fi…

În cazul în care vor fi mai multe persoane care să răspundă acestei invitații, eu voi găzdui răspunsurile voastre pe blogul meu în ordine cronologică, în funcție de ordinea în care ați dat curs invitației mele și voi posta săptămânal câte un interviu. Abia aștept să văd ce o să iasă.

Iată întrebările selectate de mine:

1. Dacă aș fi o carte aș fi…
2. Dacă aș fi un personaj dintr-o carte aș fi…
3. Dacă aș fi un film artistic/ un desen animat/ un film serial aș fi…
4. Dacă aș fi o țară aș fi…
5. Dacă aș fi un oraș aș fi..
6. Dacă aș fi un instrument muzical aș fi…
7. Dacă aș fi un cântăreț/ cântăreață/actor/actriță
8. Dacă aș fi un fenomen al naturii aș fi..
9. Dacă aș fi un pictor/o pictoriță aș fi…
10. Dacă aș fi o pictură aș fi…
11. Dacă aș avea o super putere aceasta ar fi…
12. Dacă aș fi o personalitate istorică aș fi…
13. Dacă aș fi un animal aș fi…
14. Dacă aș fi o floare aș fi…
15. Dacă aș fi o poezie aș fi…
16. Dacă aș fi un curent literar-artistic aș fi…
17. Dacă aș fi un motto aș fi…
18. Dacă aș fi un sentiment aș fi…
19. Dacă aș fi un verb aș fi..,
20. Dacă aș fi o calitate aș fi…

 

Acestea sunt întrebările, dacă veți dori să răspundeți și de ce ați ales anumite răspunsuri, voi fi cu atât mai bucuroasă. Să vedem….cine va fi primul?

Sursa imagine:

http://clipground.com/cute-question-marks-clipart.html

Read Full Post »

La Muzeul Iluziilor nu veți avea deziluzii! (1)

 

Am văzut săptămâna trecută pe facebook mai multe materiale de promovare a Muzeului Iluziilor, dar cel care m-a determinat să particip la eveniment a fost o hologramă piramidală cu meduze. Mai văzusem eu o hologramă live de forma lui Mihail Kogălniceanu la muzeul ieșean dedicat acestuia, dar cea cu meduze a fost dragoste la prima vizionare.

Mi-am făcut rezervare și, cu două zile înainte de vizită, m-am dus în recunoaștere să văd unde se află Muzeul Municipal care, în perioada 8 ianuarie – 2 februarie 2018 găzduiește Muzeul Iluziilor. L-am găsit imediat, este amplasat chiar în spatele fostei clădiri “Petre Andrei”, pe strada Zmeu, nr.3.

Am revenit peste două zile cu prietena mea A. și am  pătruns în Muzeul Iluziilor dornice de cunoaștere în manieră kid friendly.

Am fost plăcut impresionată de la început de faptul că organizatorii, membrii Asociației Astronomice “Pluto” din Cluj, nu ne-au îngrădit fotografierea și filmarea exponatelor, ba chiar au încurajat-o, înțelegând că aceasta e o formă optimă de promovare a evenimentului.

Ne-am delectat cu tablouri reprezentând animale tridimensionale care ies din decor, am trecut pe lângă un pat cu 2200 de cuie boante care ne-au făcut să înțelegem cum stau lucrurile cu suferința fachirilor de scenă amplasați pe astfel de paturi, ne-am admirat în cele 24 de oglinzi anamorfotice, am aflat că la acest muzeu până și râsul poate fi o iluzie.

Într-una dintre săli se aflau desene ambigue, care puteau fi interpretate în două feluri în funcție de unghiul din care priveai, astfel că un singur desen putea reprezenta o femeie, dar dacă întorceai imaginea cu susul în jos același desen reda un bărbat.

Privindu-le, mi-am amintit că acum 25 de ani o franțuzoaică mi-a trimis un desen asemănător în care era redat un chip care zâmbea, dar care devenea încruntat dacă-l întorceai. Cât de mulți ani au trecut până să avem parte și în România de asemenea jocuri vizuale în cadrul unui muzeu! Nu pot decât să-i felicit încă o dată pe organizatori pentru inițiativă.

În sala experimentelor am ajuns prea târziu și, cum era foarte aglomerat, am stat pe vârfuri pentru a vedea și auzi thereminul, instrumentul muzical la care poți cânta fără să-l atingi.

În ultima sală în care am intrat am găsit cireașa de pe tort: holograma piramidală, motivul principal pentru care am venit la muzeu. Ea reda planeta Pământ, apoi diferite forme de viață de la cele mai elementare – meduza până la cele mai evoluate-oamenii.

După o oră de explorare ne-am cumpărat niște suveniruri românești(!) create cu scop educativ: prietena mea și-a cumpărat două cărticele cu imagini animate, iar eu mi-am luat jocul Optilici, care arată multe iluzii optice însoțite de explicații.

Am regretat că n-am avut suficienți bani la mine pentru a cumpăra un glob cu constelații și cartea cu imaginile în mișcare. Pentru asta și pentru a vedea și experimentele pe care le-am ratat ar fi minunat dacă aș  repeta experiența.

Ajunsă acasă, m-am delectat cu jocurile vizuale ale lui Optilici. Iluziile continuă!

Pentru detalii despre eveniment puteți accesa această pagină de facebook:

https://www.facebook.com/events/1656132657780106/?active_tab=discussion

 

 

 

 

Read Full Post »

50 de bucurii mici, mijlocii și mari sub un cer aproape-aproape

În rândurile următoare voi continua cu notarea bucuriilor pe care le-am trăit în 2017.

1. Am cumpărat două cărticele de colorat mandale pentru fetițele prietenelor mele.

2. Am fost la Palatul Culturii cu A., la expoziția Mașinile lui Leonardo da Vinci, unde erau și câteva reproduceri după picturile lui celebre. M-am bucurat să văd o reproducere cu pictura mea preferată, Madona cu fus. Ce fain e să-ți faci documentarea pentru un proiect direct la muzeu! Vă recomand cu drag să mergeți la această expoziție, e 16 lei bilet întreg și 8 lei cu reducere și aveți ocazia să o vedeți până pe 20 ianuarie 2018, de marți până duminică, între orele 10.00 – 17.00.

3. Unde este bucurie acolo e Dumnezeu! Dacă mă bucur de ceva mă simt deja în starea de rugăciune, de mulțumescu-Ți Ție, Doamne !

4. Am terminat powerpointul despre Leonardo mai devreme cu o zi, m-am îndrăgostit de spiritul acestei personalități copleșitoare. Deși am fost joi la expoziție, tot mă aflu sub puternica impresie a ceea ce am văzut acolo. Vizita la muzeu a fost ca o călătorie în timp, deși nu mi-e clar dacă în trecut sau în viitor, dat fiind spiritul atât de inventiv al lui Leonardo.

5. Am găsit o fotografie veche în care eram cu A. la Clubul amatorilor de ceai. A fost o mare descoperire să văd că și în acele momente grele ea a fost alături de mine.

6. Conversația cu mama despre Leo a fost atât de faină, că mi-am luat și notițe.

7. Tabla cu icoane, de acolo vine puterea, despătimirea, numai când o privesc simt că acolo-i răspunsul.

8. Redescoperirea unei melodii vechi, bună pentru inducerea somnului: https://www.youtube.com/watch?v=wMRudQ7Gqvo

9. Filmele de artă intrate în competiția de la Cannes văzute la Ateneu. Am văzut-o, cu acest prilej și pe doamna Irina Margareta Nistor, critic de film, care a pomenit de jocul de cuvinte între God și dog.

10. Să nu uit cuvintele astea: să pătrundem unul pe tărâmul celuilalt.

11. Mama îi spune Lupinul lui Kotik, că are ochi de lup.

12. Am început ziua cu rugăciunea Sporitoarea minții și spre seară s-au văzut roadele. Textul aproape că m-a scris el pe mine, a fost fluid și ușor. Mi-am notat motivele pentru care scriu. Dacă doriți să citiți articolul vă pun aici link. https://roximoronica.wordpress.com/2017/09/20/am-unspe-degete/

13. Noi trei-mama cu mine, între noi Kotik, în timp ce citeam textul cu voce tare.

14. Conversația cu A.G. Ce om minunat!

15. Muzica pe care-mi scriu textele, îmi place cum plec de la Melos și ajung la cuvânt.

16. Comanda pe elefant. În sfârșit s-a ieftinit cartea pe care o vânez de ceva vreme.

17. O bucurie imensă ieri: faptul că am participat la un tur pietonal ghidat pe vechea Uliță Mare unde am avut șansa să ascult două fete ghid excepțional de bine pregătite. Mi-a fost de un mare folos această experiență în scrierea unui articol despre perioada în care am fost ghid turistic voluntar. Era un text început în 2012 pe care mă luptam să-l continui și nu-mi ieșea nimic, dar datorită fetelor ghizi mi-am amintit detaliat acea perioadă și am reușit în sfârșit să scriu azi textul. E un articol pentru toți cei îndrăgostiți de Iași. Vă pun link aici în cazul în care doriți să-l citiți. https://roximoronica.wordpress.com/2017/10/04/turist-si-pelerin-in-propriul-oras/

18. Discuția revelatoare pentru destinul meu pe care am avut-o cu M.B.  Îi port o recunoștință veșnică.

19. Am găsit deschisă pentru prima dată biserica galbenă din Galata. Am intrat, era doar paznicul la intrare. Am trăit câteva momente de pace adâncă în care m-am rugat pentru toți cei dragi.

20. A venit „elefantul”! În sfârșit voi avea cartea la care am râvnit o vară întreagă pândind reducerile – Flux. Psihologia fericirii.

21. Am vorbit cu M.N. Nu-mi vine să cred că m-a invitat la Londra!!! După atâția ani în care mi s-a sfâșiat sufletul că nu mai pot călători, acum se întrezărește o speranță de a revedea lumea. Senzație de plutire, de levitație. Am apreciat mult că M. are curajul de a-și asuma responsabilitatea de a mă chema la ea, nu mulți ar face asta. De azi înainte îi voi spune bye bye elefantului, e sacrificiul pe care trebuie să-l fac dacă vreau să văd o nouă țară.

22. Un pic de karaoke pe muzica Alexandrinei spre finalul zilei.

23. Am fost la turul de oraș în engleză pentru studenții Erasmus. A fost foarte fain, ghidul – foarte bine pregătit și cu un simț al umorului ieșit din comun.

24. Am găsit de cumpărat o icoană Sporitoarea minții, era numai una, mă aștepta pe mine 🙂

25. Pelerinii cu lumânările aprinse

26. În sfârșit am terminat de făcut prezentarea powerpoint despre pisicile în arta lui Makoto Muramatsu. Desenele lui sunt încântătoare, pisicuțele lui sunt foarte comice și au un aer poznaș. Abia aștept să le arăt prezentarea copiilor.

27. Ora despre arta lui Makoto Muramatsu a ieșit magică. La un moment dat, în timp ce le vorbeam copiilor despre pisici, a intrat o pisică de afară în Centru! A fost un moment greu de descris pe care l-am considerat un dar din partea lui Dumnezeu că sunt pe drumul cel bun. Articolul scris despre oră reflectă doar palid cât de grozavă a ieșit lecția. https://roximoronica.wordpress.com/2017/10/27/pisici-mate-motani-sau-cotoi-in-arta-lui-makoto-muramatsu/

28. Am scris și azi un text ușurel, de duminică, tot despre pisici, de data asta ale noastre https://roximoronica.wordpress.com/2017/10/29/sapte-lectii-de-viata-invatate-de-la-kotik-si-lemurica-tandemul-nostru-pisicesc/

29. Am fost la Biserica Sf. Nectarie, e pentru prima dată când am văzut vitraliul în formă de cruce cu Iisus. De la acea fereastră în formă de cruce priveam cândva norii și mă gândeam la Magritte.

30. O zi în care m-am simțit invadată de muzica pe care am ascultat-o, un sentiment așa de fain pe care mi-l permit atât de rar pentru că sunt mai mereu implicată în vreun proiect.

31.  Kotik și Lemurica

32. Am vorbit la telefon un pic cu draga mea A., vreau să-i trimit un cadou fetiței ei, a fost ziua ei ieri.

33. Am participat la un tur de oraș bilingv – român și englez. Mi-am amintit de legenda numelui Copou, de domnița Tudosca, ascunsă în scorbura unui copac și cum soțul ei a ar fi găsit-o cu ajutorul copoilor. Și mi-am adus aminte că le-am povestit despre această legendă copiilor de la after-school acum câțiva ani și cum o fetiță a repovestit la clasă legenda cu cuvintele ei. Pe drum mă tot întrebam, oare mi-am notat undeva cuvintele fetiței și i-am spus așa lui Doamne: dacă găsesc interpretarea legendei de către fetiță o să fiu foarte fericită azi! Și am găsit-o imediat ce am ajuns acasă, în primul loc în care am căutat-o. Slavă Ție, Doamne!

34. Mi-a povestit ieri mama ceva foarte frumos, din pelerinajele ei i-a rămas în minte unul care reconstituia drumul parcurs de Vitoria Lipan. Mi-am luat notițe și cu spusele ei, poate le voi aduna într-o zi într-un text.

35. Am fost cu mama la expoziția temporară din Sala Pașilor Pierduți. Merită să o vedeți, sunt reproduceri după picturi celebre, dar într-o notă parodică.

36. Mama și-a amintit de un cântecel pe care-l cântam amândouă când eram mici: Școlărei și școlărițe/Băieței și voi fetițe/ Hai la școală să-nvățăm/ și bine să ne purtăm. Asta mi-a amintit de un text amuzant pe care l-am învățat tot de la ea: I’m Speedy Gonzales/ and I kill for money/But i kill you for free/’Cause you’re my friend. Mi se pare uimitor că mama, atât de greu încercată în viață, are puterea să cânte, să vibreze la o melodie și să fie într-o comuniune profundă cu natura atunci când merge în Botanică.

37. Am avut toată ziua un sentiment de tihnă, de recunoștință față de Dumnezeu pentru tot. Statul acesta în mulțumire nu e o rugăciune? Eu nu mă prea regăsesc în rugăciunile citite, dar am un sentiment de împlinire pentru că simt o comunicare cu Dumnezeu de dincolo de cuvinte.

38. Imersiune în Sonata lunii

39. Muzică nouă descoperită, fabuloasă, Jacob Gurevitsch – Lovers in Paris https://www.youtube.com/watchv=nGDoDA1n2fM&list=PL4xz21ZNaa_6sQfCaQrXg8OkUSjrATUZ&index=6. Îmi amintește vag de Gustavo Santaolalla, creatorul coloanei sonore a filmelor Motorcycle Diaries și Babel.

40. Am văzut ieri la cinema filmul norvegian Schimb de moși unde am găsit o idee drăguță: că Moșul duce cutii goale în sacul lui, că n-ar putea să care toate darurile pentru copii și că acestea „se întrupează” în momentul de dinainte de a fi oferite, când copiii își exprimă dorința privind cadoul pe care vor să-l primească.

41. Simt că se așază liniștea în mine, chiar dacă mai sunt și momente care mă tulbură. Slavă Ție, Doamne, pentru împăcarea pe care o am. Mulți ani am simțit singurătatea, credeam că doar o relație m-ar putea face fericită. Ce amăgire! Acum, de când îl simt pe Domnul, nu mă mai simt singură.

42. Mersul la Ateneu mă energizează, mă motivează să ies din casă. Am grijă să nu am timpi morți în drumul lung cu tramvaiul de la Ateneu și înapoi și citesc tot drumul din Flux. Psihologia fericirii.

43. Am văzut pentru prima dată o animație 3D la cinema. Magie!

44. Am fost în centru cu mama și am văzut luminițele. Feerie! Bunî treabî o făcut primaru’ nostru. M-am bucurat că ornamentele nu mai erau aceleași cu cele din anii precedenți.

45. M.N. mi-a arătat o poză cu fetița ei, E., dându-se în leagăn.

46. Am descoperit un magazin cu papetărie super ieftină și cu cărticele în franceză la 1, 2 sau 3 lei! Mă bucură că mă motivează să ies din casă să scot la plimbare „tripleții”. :))

47. A venit A. la mine la o pizza, am vorbit de ale noastre. Am primit de la ea o eșarfă turcoaz.

48. Am fost la nana de Crăciun.

49. Am completat un puzzle care m-a captivat foarte tare. Aveam o mare satisfacție când se îmbinau piesele și când observam noi și noi detalii ale desenului.

50. Am 300 de zile de duolingo! Cu ajutorul lui Dumnezeu peste două luni fac anul.

Va urma un text dedicat bucuriilor pe care mi le-au adus blogerii în 2017.

Sursa foto: 

http://www.wallpapermania.eu/wallpaper/happy-day-hundreds-of-colorful-balloons/5556×3886

 

 

Read Full Post »

100 de bucurii mici sub un cer mare

 

În rândurile următoare voi scrie despre o parte dintre bucuriile pe care le-am trăit în 2017. A fost un an și cu dureri, cu pierderi sfâșietoare, dar nu despre ele vreau să scriu, ci despre acele momente care mi-au dat un sens. Spor la lectură!

1. Ne-a dăruit Dumnezeu o nouă zi.

2. Am fost cu A. la piesa pentru copii Capra cu trei iezi. Ce frumos mai interacționau copiii cu actorii! În varianta asta a poveștii, iezii cei mari se joacă toată ziua, în timp ce iedul cel mic învață toată ziua. Uite aici un dezechilibru, îmi spun, niciuna dintre alegeri nu e cea bună, nici numai joacă, dar nici numai școală. Mda, tot pățitu-i priceput! Copilul trebuie să aibă parte de ambele experiențe în mod echilibrat.

3. Am colorat din cartea Motanul încălțat – e noua mea pasiune. Ce să fac dacă am atâtea vârste în mine?!

4. Un moment magic în care A. a postat o fotografie cu jurubițe multicolore cu gândul la mine, că poate voi face vreo activitate cu copiii în care să folosesc astfel de jurubițe. Ceea ce nu știa ea era că acestea îmi aminteau de copilăria mea, în care coseam cu bunica pe etamină. E o taină aici, o mică minune…

5. Aerul răcoros de dimineață, plimbare plăcută până la tramvai.

6. Vizita la tata, i-am pus ultimul meu articol într-un plic frumos, albastru și el mi-a spus că adună toate articolele mele, le plastifiază și face un album.

7. Am luat de acasă cărți duhovnicești.

8. Cărți primite de la un amic de-al tatei.

9. M-a așteptat mama cu bunătăți – lipie de casă, pizza, fructe.

10. Pisicile noastre, Kotik și Lemurica, ne dau noi și noi motive de bucurie.

11. Am citit frânturi din cărți duhovnicești.

12. Ideea mamei de a-mi denumi blogul clipe de reverie. Eu inițial voiam să-l denumesc clipe de inspirație, dar titlul ăsta a fost luat de altcineva înaintea mea. Oricum, clipe de reverie îmi place mai mult, parcă mă reprezintă mai bine.

13. Bucuria de a fi, pur și simplu.

14. Simt rugăciunile tuturor, nu-mi amintesc să fi avut atâta pace în suflet niciodată, nu-mi doresc decât să mă spovedesc și să mă împărtășesc.

15. L-am salutat pe Sf. Nectarie.

16. Am vorbit cu mulți oameni dragi, A.G. m-a înduioșat azi vorbind cum vorbea pe vremuri draga mea M.

17. A.vrea să creeze o carte cu mandale, eu, o poveste. Așa să ne ajute Dumnezeu!

18. A. mi-a dat vestea minunată că vom face din nou cenaclu. În sfârșit am și eu niște texte de citit.

19. Am mers la atelier în ținută turcoaz cu pălărie asortată.

20. Am întâlnit un titlu de carte frumos : Durerea e o făptură înaripată. De când cu reclamele la Elefant citesc cărțile numai din titluri, iată încă unul – Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! Și altul Nimic nu se schimbă până ce tu nu te schimbi!

21. Am găsit o comoară de plic cu gândurile bune către mine ale unor cursanți de la un curs mai vechi. Printre ele o ghicitoare drăguță pe care o reproduc aici: Licurici pe bolta mare, /Apar noaptea când nu-i soare, /Ceru-i ca un giuvaier/Dar în ziuă toate pier. ( Stelele)

22. Mi-a venit o idee nouă, de a scrie pe blog articole despre oameni care-mi sunt aproape. Am inaugurat ieri o serie numită Îngerii mei și am scris despre A.R.

23. Emoția simțită de ambele părți ale receptorului când i-am citit A. textul despre ea la telefon; dialogul nostru, râdem amândouă pe seama neputințelor noastre.

24. Am frunzărit, cu toată starea de rău, câteva pagini din Noi Minuni ale Sf. Nectarie. Mi-a plăcut mult un pasaj: Să avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu, să avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, să avem curajul de a le scrie sfinților. 

25. Felul afectuos de a se exprima al lui A.

26. Efortul mamei de a merge prin căldură la doctor și la farmacie.

27. Am scris un text despre cea mai veche prietenă a mea, model de smerenie și bunăcuviință( calități spre care eu tind, dar nu le am).

28. Telefonul primit de la E., grija ei maternă față de mine.

29. Liniștea simțită nu putea să vină decât de la rugăciunile celor dragi.

30. Mi-am cumpărat rochița!!! Dacă tot nu merg în vacanță măcar cu o rochie să-mi alin sufletul. Da, știu, e o cale înșelătoare asta, doar Hristos alină cu adevărat, dar nu mi-am mai cumpărat de ani buni o rochie nouă și m-am bucurat.

31. Am găsit niște poze cu brățara argintată făcută cu A. la unul din atelierele noastre minunate. Prietenia ei mă inspiră neîncetat.

32. Mă bucură să împărtășesc cu voi următorul citat despre Tonitza:

Se știe că lui Tonitza îi plăcea să discute cu oamenii, să-i cunoască, se simțea bine alături de ei și astfel se explică apropierea de aceștia, ajutorul pe care încearcă să-l ofere.
Paul Miracovici povestește că era așteptat de prieteni, de admiratori, dar nimeni nu-l aștepta cu atâta dor, atâta nerăbdare, ca sărăcimea orașului…Ion, un infirm, jumătate paralizat, era mosafirul lui. La masa lui, Ion, gonit de toată lumea, era cinstit și îndestulat ca cea mai prețioasă relație… Ce putea artistul rafinat, intelectualul ales Tonitza găsi în tovărășia lui Ion? Găsea putința de a se dărui. Simplu, creștinește. (Viața și opera lui Tonitza- Biblioteca de artă)

33. Lucrând la powerpointul despre Leonardo da Vinci mi-am amintit de gestul lui sublim de a cumpăra păsări în colivie, pentru ca apoi să le redea libertatea.

34. Simpla prezență a mamei.

35. Am reușit să accept greșeala domnului de la xerox fără să mă cert,  cu îngăduiță.

36. Mușcata din fereastră a înflorit din nou.

37. Tolerez mult mai ușor zgomotele, asta probabil pentru că în mine se face liniște.

38. Mă încântă cărțile pentru copii, le văd ca pe niște gesturi de smerenie din partea autorilor care nu aderă la marea cultură, ci se mulțumesc cu universul aparent mărunt al copilăriei.

39. Am scris un nou text despre o prietenă de-a mea.

40. Toată energia A. îmi face bine, mă inspiră mereu.

41. Timp de calitate petrecut cu A., ne-am dat în balansoarul de la Ateneu.

42. Căldura domnului de la xerox, a fost f drăguț și nu m-a pus să plătesc rebuturile.

43. Domnul ne-a dăruit o nouă zi.

44. M-am întâlnit cu A. și i-am dat cărțile de colorat pentru E.

45. Am găsit o sumedenie de cărți de colorat pentru toate vârstele pe un site, o încântare. Iată linkul:https://www.marjoriesarnat.com/home ( când tocmai mă gândeam că pe elefant cartea Pisici fanteziste e prea scumpă am dat peste autoarea ei care pune la dispoziție pe site-ul ei foarte multe materiale gratuite, și îngerași, și bufnițe, și căței și elefanți, în total 13 cărți gratuite. Mi-ar plăcea să-i cumpăr măcar una în semn de recunoștință pentru minunile pe care le face, nu doar să mă folosesc de arta ei și atât.)

46. Când tocmai descărcam minunile de cărți de colorat, a venit mama de la farmacie cu 15 planșe de colorat oferite de farmacistă pentru că e clientă fidelă. Minunat mai lucrează Domnul!

47. Am mers la plajă, ne-am relaxat, am încercat să mă gândesc că undeva într-un plan mai îndepărtat e marea. Ea e într-un plan îndepărtat de-a binelea, la niște sute de km distanță !

48. După lupte seculare Kotik a venit acasă ( aveam inima în gât de teamă că i se poate întâmpla ceva.) Crește și el, nu mai e un domnișor, e băiet male.

49. Domnul ne-a mai dăruit o zi.

50. Azi am avut ora de artă cu copiii. Le-am vorbit celor mici despre picturile lui Arcimboldo, cu fructe și legume de formă umană. Mi-aș fi dorit ca la începutul orei să le ofer niște fructe ca să învețe lecția și cu ajutorul simțului gustativ. Domnul director parcă mi-a ghicit gândul și le-a adus copiilor piersici zemoase.

51. Un moment amuzant la ora de artă: eu am adus o lupă să vedem detaliile unui tablou și o fetiță a luat-o să analizeze cu ea peștii din acvariu. 🙂

52. M-am îmbrăcat cu rochia nouă tip ie și cu pălăria albastră.

53. Am trecut pe la farmacie să cer un pahar cu apă și doamna farmacistă a fost foarte drăguță, mi-a dat apă, mi-a oferit un loc să stau și chiar o bomboană. Eram uluită cât de frumos s-a purtat cu mine și abia după aceea mi-a picat fisa că poate mă credea însărcinată. Chiar și așa să fie, m-a impresionat mult gestul ei.

54. În sfârșit m-am spovedit.

55. Blândețea Părintelui

56. Tabla plină de icoane mă liniștește.

57. M-am împărtășit în sfârșit și i-am revăzut pe Talpalarii dragi( tinerii din parohia mea).

58. Predica Părintelui

59. Sms-urile cu citate duhovnicești primite de la I.A. Reproduc unul aici:  Fiți mica reflexie a unei mari Lumini. (Sf. Grigorie de Nazianz)

60. Am coloraaaat o pisică! Recunosc, am, pe alocuri, preocupări de clasa zero. Poate să fie și clasa minus unu, e o bucurie care-mi fortifică sufletul și mă ajută să îndepărtez toată zgura.

61. Am primit un compliment haios, și mama, și nana mi-au spus că semăn cu o pisică de-a lui Marjorie. De fapt, mama nici n-a spus că semăn, ci că asta ești tu, nu ?

62. O altă fază haioasă pe care mi-a povestit-o A. după ce i-am oferit fetiței ei coli cu desene de colorat. Ea îi spune fetiței: săraca R, cât a cheltuit cu foile și creioanele, iar fetița de șase ani spune: ba nu, săraca de mine, cât de mult am de lucru! :))

63. Am citit puțin despre Leonardo da Vinci, mă fascinează personalitatea sa.

64. Întâlnirea cu A.A., o prietenă f inimoasă și dornică să contribuie la dezvoltarea celor din jur. Când am făcut schimb de cadouri, am avut parte de un mare uau de ambele părți, ne-am făcut cadou una alteia cărți de colorat, de parcă am fi știut ce e în mintea celeilalte. Cum lucrezi tu, Doamne!

65. Compania mamei, cum s-a făcut plăcută ca gazdă.

66. Un gând amuzant: pentru că am ratat examenele ei importante, viața mă trimite la grupa mică să colorez.

67. Mesajele de încurajare ale tinerilor din parohia mea, simt că nu sunt de tot singură în lupta asta.

68. Am reînceput să citesc povești. Cât de mult aș vrea să scriu și eu măcar una !

69. Am terminat powerpointul despre Tonitza, sunt mulțumită cum a ieșit. De săptămâna viitoare vreau să încerc și efectele 3D.

70. Mi-a venit o nouă idee de articol, nu mi-a venit să cred că într-așa un deșert a mai rodit totuși ceva.

71. Cât de frumoasă era azi Piața Unirii la orele dimineții!

72. Am scris pe blog, deși eram supărată.

73. M-au bucurat unele aspecte de la atelierul de psihologie.

74. Dialogul uimitor de ieri cu A.G., simțeam că însuși Dumnezeu vorbea prin ea.

75. Cartea Laur primită de la draga mea A, mai am puțin și o termin, cât am mai plâns citind-o!

76. Tema despre roata nevoilor pe care mi-a dat-o A. mi-a dezvăluit că sunt într-o mare relație de prietenie cu Dumnezeu.

77. Am scris un articol inspirat de Părintele Savatie Baștovoi. Vă invit să-l citiți, e un text de-al meu de suflet, probabil cel mai sensibil dintre toate.

https://roximoronica.wordpress.com/2017/08/27/gandurile-omenirii-aruncate-la-gunoi-si-povestea-unei-frunze/

78. Articolul Povestea unei frunze i-a declanșat mamei o amintire cinematografică despre un om foarte bolnav care privește spre fereastră către un pom căruia îi cad frunzele. Cineva îi spune că va trăi până când va pica ultima frunză. El se uită în continuare spre copac și unul dintre prietenii lui, când mai sunt doar câteva frunze în copac, desenează noaptea una pe care bolnavul să o tot privească.

79. Am vorbit cu A. la telefon mult, ca în vremurile în care eram copii.

80. Scrisul mă împlinește ca nicio altă activitate, mă face să mă simt într-un glob de armonie, în care orice sentiment negativ se topește. Am, totodată, și sentimentul foarte fain că-i am pe toți cei dragi lângă mine, chiar dacă sunt departe ca distanță.

81. Prietena mea A. a scris un text foarte fain despre un palat londonez mai puțin cunoscut.

82. Faptul că am putut scrie despre experiența de la multinațională înseamnă că în sfârșit acea rană s-a cicatrizat. Tocmai după trei ani!

83. Aprecierile primite pentru textul despre Tonitza. O doamnă m-a numit scriitoare, e un pic cam mult spus.

84. Mi s-a întâmplat un lucru ieșit din comun, am primit o invitație de la o doamnă directoare de școală să țin o lecție deschisă la o grădiniță particulară din București. Foarte onorant pentru mine, dar mă paralizează și gândul.

85. Am început cartea Lecții de magie, primită de la A., e delicioasă.

86. Koticel s-a vindecat.

87. Pepeni peste pepeni. Eu arăt de parcă aș conține un pepene. :))

88. Rugăciunea Sporitoarea Minții e “responsabilă“ pentru cele mai reușite texte ale mele.

89. Ineluș învârtecuș.

90. Am discutat cu E. la telefon, abia aștept să o cunosc.

91. M-am întâlnit cu A. Ne-am mai descărcat sufletul, avem o gândire îngemănată în materie de frici. M-a bucurat darul de la ea- cărticica Părintelui Arsenie Papacioc- Mici îndemnuri spre mântuire– și fotografia cu Părintele, pe care e scris: Pacea este de patru ori mai mare ca dreptatea. Fotografia cu Părintele e așa frumoasă, transmite atâta seninătate! Mi-a amintit de etimologia cuvântului călugăr – bătrân frumos.

92. Faptul că A. îmi știe neputințele și cu toate astea rămâne prietena mea.

93. Am fost amândouă să o salutăm pe Sfântă și apoi i-am făcut cinste A. cu o înghețată.

94. Sunt din ce în ce mai atrasă de viața ascetică.

95. M-am bucurat când a apărut A. cu buchetul de flori ieri.

96. Mă bucur că am fost la tata de ziua lui. I-am dat un copăcel făcut de mine și radia de bucurie. Am simțit cu adevărat că se bucură mult că mă vede. Mi-a oferit niște cărți duhovnicești, abia aștept să le parcurg.

97. Coboram Copoul cu flori de levănțică în mână proaspăt cumpărate și din direcția opusă a venit o doamnă ținând în mână tot flori de levănțică. Am făcut schimb de zâmbete. Pentru un astfel de moment a meritat toată investiția.

98. A fost drăguț să mă plimb cu A. prin supermarket, să ne uităm la tot felul de lucruri( nu fac de obicei asta, îmi protejez mintea de epuizarea pe care o dă uitatul la produse).

99. Mi-am cumpărat niște creioane colorate foarte drăgălașe cu Nemo și Dory. Abia aștept să colorez cu ele, n-am mai colorat demult și-mi lipsește.

100. A. se străduiește să țină cont de sensibilitatea mea, știu că trebuie să-i fie greu, îi apreciez efortul.

Sursa imaginii: aici

 

Va urma

Read Full Post »

Trei poezii din 2017

Împotrivire

Nu te-am lăsat

să numeri

stelele

de pe cerul meu

de teamă

că, numărându-le,

Ele ar putea dispărea…

(Noiembrie 2017)

♥

Ciorăpeii-s gata!

 Mămuca
împletește
copilăria mea:
un ochi pe față
unul pe dos.

Destramă ghemul în
bulgări de nea,
oameni de zăpadă
și
sanie cu zurgalăi.

 Adaugă
multă dragoste
între andrele.

Ciorăpeii-s
gata!

(12 decembrie 2017)

∞

Nădejdea

 Nu putem ști
niciodată
câtă tristețe
se consumă
între patru pereți.

 Din cauza ei,
Maștera,
se umple sufletul
de riduri.

 Dar
chiar și cele mai
chinuitoare
Tenebre
sunt până la urmă
inundate
de Lumină.

(17 decembrie 2017)

Sursa imaginilor:

 Violeta de Rosario Cifuentes  https://ro.pinterest.com/pin/386957792968040311/

Pete Revonkorpi (Pesare) – Knitter  https://pesare.deviantart.com/art/Knitter-16609263

Fotograf necunoscut – Lumină în întuneric http://news.hamlethub.com/ridgefield/politics/54908-candlelight-vigil-sunday-january-29th-5-30pm

 

Read Full Post »

Mici momente de bucurie ale blogerilor

Bună tuturor. Așa cum am promis, voi găzdui pe blogul meu momentele de bucurie ale celor câțiva blogeri care au acceptat propunerea mea. Ordinea în care le voi scrie este cea cronologică, deci în ordinea în care le-am primit de la voi, ca să nu se supere nimeni.

 

1.George Sorin Venete:

 

Momente de bucurie mai bine spus, păi acum 18 ani când a venit băiatul pe lume, și acest moment de bucurie s-a mai repetat o dată, acum 8 ani cu fetiţa. Bilanţ, pereche, chiar sunt momente grozave, bine ar fi să le trăiască fiecare dintre noi. Fericirea este ceva greu de explicat, mă feresc să folosesc acest cuvânt, însă aș mai adăuga ceva care mă bucură enorm de mult, în fiecare zi, părinţii, pentru că îi am în viaţă. 

2. Poteci de dor:

Când vorbesc cu mama la telefon şi râdem până nu mai putem scoate un sunet că ni se taie răsuflarea.

3. adolescentrebelcom:

 

O zi de mai. Nimic special, era prima zi autentică de primăvară. Eram în parc cu familia. Am simțit primăvara, lumina și pe Dumnezeu. Primul fluture. A fost magic.

4.racoltapetru6:

Joia, când merg la piață și am prilejul să mă întâlnesc cu tot felul de oameni. O „evadare din virtual”.

5.  MEDDARTIS:

 

5.1.Mă bucur din toată inima mea atunci când mă întorc acasă, în orașul meu natal, după mai multe luni în care nu i-am mai zărit drumurile și clădirile familiare, și îi văd pe bunicii mei lăcrimând de bucurie. Inima mea se topește de drag.

5.2.Nu pot să mă abțin din a zâmbi laaaarg atunci când văd dragostea copiilor pentru părinți și a părinților pentru copii. Știi tu, un tată care nici nu îndrăznește să își țină bebelușul în brațe, ca să nu îl rănească într-un fel, un copil care zâmbește din toată inima și râde inocent, văzându-și părinții în mulțime, o îmbrățișare sinceră, de iubire nealterată, un sacrificiu… Apropo de asta, acum vreo 5-6 ani, mergeam la o Biserică unde venea regulat un tătic îmbrăcat sărăcăcios. Tăticul își purta fetița, care nu avea un picioruș, pe brațe. Nu era un bebeluș. Avea către 6-7 ani. Nimeni nu le îngăduia să se așeze, dar el rezista cu stoicism în picioare două ore și nu crâcnea deloc, ci mereu o liniștea pe copila lui. Se vedea că îi era greu. Se vedea că nu e băgat în seamă de nimeni, din cauza aspectului său. Dar dragostea pe care am citit-o în ochii lui și puterea lui de sacrificiu mi s-au părut de-a dreptul extraordinare. Îmi tresaltă inima de bucurie când văd asemenea iubire.

5.3.Am să adaug că la finalul unei zile grele, atunci când mă simt tristă sau nepricepută, incapabilă și vinovată, atunci când am impresia că nimeni nu mi-e alături și nimeni nu ține la mine, îmi amintesc că Dumnezeu e întotdeauna alături de mine, iar asta mă umple de bucurie și îmi dă curaj să merg înainte. Mă face să văd situația mai bună și povara mai ușoară.

6. vorbebune

Când trenul îmi poartă gândurile pe tărâmuri (ne)cunoscute, iar eu ascult glasul roților, admirând priveliștea ce se desfășoară pe fereastră…

Vă mulțumesc tuturor pentru mesaje și vă doresc Sărbători binecuvântate pline de bucurie sfântă alături de cei dragi!

Sursa imaginilor:

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Propunere pentru blogeri

Bună, dragii mei. Vă propun să scrieți fiecare între 1 și 3 momente de fericire pe care eu să le găzduiesc pe blogul meu. Ce spuneți? Sper din tot sufletul să acceptați provocarea. Am scris despre atât de multe motive de fericire încât am ajuns să-mi pun întrebarea care ar fi motivele de fericire ale celorlalți. Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre. O zi minunată vă doresc!  🙂 ❤

Read Full Post »

Mici momente de fericire 4

Mic momente de fericire 31: când te bucuri de prezența pisicilor tale. 

Mic momente de fericire 32: când te întinzi dimineața după ce te-ai trezit.

Mic moment de fericire 33: când ninge pentru prima dată în an.

Mic moment de fericire 34: când deschizi o cutie cu bomboane de ciocolată și  nu știi pe care dintre ele să o alegi. 

Mic moment de fericire 35: când citești o nouă carte.

Mic moment de fericire 36: când toată lumea ta se concentrează într-o carte.

Mic moment de fericire 37: când vine autobuzul în stație.

Mic moment de fericire 38: când închizi un ochi pentru că îți vine soarele în față.

Mic moment de fericire 39: când colorez o carte de colorat. 

Mic moment de fericire 40: când cumpăr flori de la oameni frumoși. 

Mic moment de fericire 41: când savurezi în tihnă ceașca de ceai. 

Mic moment de fericire 42: când falsezi sublim pe melodia preferată.

Sursa imagini: 

Proiect inspirat de Uptitude și Lidia Dogaru.

Read Full Post »

Mămuca

Zilele astea am decis să mă reîntâlnesc cu Mămuca mea pe calea scrisului, după ce, în urmă cu câteva zile, i-am scris o poezie pe care o voi lăsa pentru finalul textului, ca pe cireașa de pe tort.

Dacă există un crâmpei luminos din copilăria mea, acesta i se datorează ei, într-o foarte mare măsură.

Iernile mai ales erau fermecate – mă plimba cu sania de sărbători în timp ce urători cu coifuri împărătești și mascați se apropiau de mine, încercând să mă sperie, dar eu nu mă temeam, că doar eram cu Mămuca.

În nopțile lungi de iarnă, înfofolite în două rânduri de plăpumi, coseam pe etamină, croșetam sau scărmănam pene. Mămuca îmi citea din Luceafărul într-un fel anume, să mă facă să cred că prea frumoasa fată sunt eu (pe atunci chiar eram 🙂 ). Numai Peneș Curcanul mi-a picat greu, mama i-a spus că trebuie să învăț poezii și dintr-un motiv necunoscut mie Mămuca s-a oprit asupra acestei poezii.

Peste ani, Alecsandri avea să-mi devină prima antipatie literară. Dar Mămuca nu se rezuma numai la Eminescu și Alecsandri. O invita pe nepoțica unei vecine la noi să ne citească din cartea de Citire. Și uite-așa, asistam la un adevărat cenaclu rural, primul din viața mea. Fetița ne-a citit Puiul și în timp ce citea plângeam și eu, plângea și Mămuca, nu mai rețin dacă plângea și fata.

Asta îmi amintește de o altă dată când plângeam, nu se știe de ce și Mămuca mi-a spus să nu mai plâng, iar eu am răspuns Lasă fata să pângă, de parcă aș fi vorbit de o altă persoană.

Primăvara ne bucuram de mirosul zambilelor plantate chiar în fața casei sau de lalele, asta până la somnul de amiază, când intrau țiganii în curte și ne furau mândrețe de flori, îndurerând-o din cale-afară pe Mămuca.

Când începeau căpșunile a se coace mă prezentam în inspecție în grădină cu găleata și le mâncam întocmai cum mânca Nică din Amintiri cireșele: crude, coapte, cum se nimereau.

Puii erau crescuți în căciulă, pisicile le deveneau mai apoi mame adoptive, era o armonie între paseri și feline ca-n Grădina Raiului. Numai o cățea, Regina, tulbura liniștea necuvântătoarelor, mușcându-și puii de ochi. Chiar n-am înțeles niciodată de ce Mămuca nu a renunțat la Regina, că ar fi meritat, așa o mamă degenerată cum era cățeaua. Eu însă am avut noroc cu ea.

Odată, când eram foarte mică, am luat niște pernuțe multicolore cu mine și m-am instalat confortabil în cușca mașterei. Mămuca mă căuta înnebunită peste tot, și în veceu a strigat după mine, până când, eu singură am ieșit din cușca regală. 🙂

De-a lungul anilor s-au perindat mulți câini în gospodăria bunicii, dar ea îi numea invariabil Regina dacă erau femele și Tarzan dacă erau masculi. Peste ani, romanul Un veac de singurătate, prin șirul de personaje care purtau aceleași nume, avea să-mi amintească de legea nescrisă de la țară de a le pune animalelor aceleași nume.

Când tăia câte-o găină, Mămuca îmi lăsa mie partea cea mai bună-copănelele, iar eu îngrășam mâțele cu ele, aruncându-le sub masă pulpele, în timp ce  mâncam mămăliga cu ulei.

Nu era foarte pricepută în ale gătitului bunica mea, îmi spunea că face clătite, însă clătitele ei arătau și aveau gust de turte, dar pentru nepoată erau bune și așa, că doar erau făcute de Mămuca. Cel mai mult îmi plăcea când făceam amândouă păsărele din aluat și le puneam pe plită la copt.

Vara ne duceam cu căprițele în pădure, la păscut. Ce nu știa Mămuca era că în meniul lor se aflau și niște delicatese cum ar fi praf de oranjadă și bomboane de ananas. Nu pot să uit privirea aceea îndrăzneață a căprițelor când îmi mâncau din palmă zaharicalele! În pădure alergam după libelule, fără să reușesc să le prind însă.

Mămuca era fericită cu mine, de aceea îmi cânta adesea romanțe din tinerețea ei: La căsuța albă și Trurli, Trurli, dragă…

Se întâmpla uneori și câte un incident, ca atunci când voiam să-mi fac o căsuță și mi-a căzut o piatră în cap. Când m-a văzut bunica mea cu fruntea toată însângerată mi-a acordat primul ajutor imediat, improvizând și legându-mă cu o izmană în lipsa unor pansamente. 🙂

Făceam multe pozne, nu degeaba Mămuca mă alinta Satană. Satană-nesatană, când a venit preotul de sărbători la noi eu m-am ascuns “pa soba” (după sobă, adică) și n-am ieșit de acolo decât după ce a plecat.

Toate poveștile astea m-au înveselit, mi-au amintit de cea mai frumoasă perioadă a copilăriei mele, cea petrecută la Mămuca.

Închei textul despre aceste momente magice cu o poezie pe care am scris-o acum câteva zile pentru draga mea bunică pe care parcă o văd  împletind ciorăpei de lână pentru nepoata nărăvașă.

 

Ciorăpeii-s gata!

Mămuca
împletește
copilăria mea:
un ochi pe față
unul pe dos.
Destramă ghemul în
bulgări de nea,
oameni de zăpadă
și
sanie cu zurgalăi.

Adaugă
multă dragoste
între andrele.

Ciorăpeii-s
gata!

Ilustrație: https://pesare.deviantart.com/art/Knitter-166092633

I  give my special thanks to Mr Pete Revonkorpi who allowed me to post one of his marvelous works on my blog.

Read Full Post »

Mici momente de fericire 3

Mic momente de fericire 21: când împarți cu ceilalți ceea ce ai.

Mic moment de fericire 22: când mă gândesc că bolile incurabile din prezent vor fi vindecabile într-o bună zi.

Mic moment de fericire 23: când te surprinzi pe tine însuți realizând ceva de care nu te credeai în stare, reușind astfel să-ți învingi temerile.

Mic moment de fericire 24: când scriu poezii.

Mic moment de fericire 25: momentul în care vezi lucrurile într-o lumină cu totul nouă decât până atunci.

Mic moment de fericire 26: când merg la teatru în culise, înainte de începerea spectacolului și văd starea intermediară a actorilor dintre persoane reale și personje, în care nu-s pe deplin nici una, nici alta. În care sunt îmbrăcați conform rolurilor, dar vorbesc despre lucruri din viața cotidiană.

Mic  moment de fericire 27: când vezi în parc un șotron desenat de copii și nu poți rezista tentației de a te juca din nou, ca în copilărie.

Mic moment de fericire 28: când le găsesc cunoscuților mei tot felul de denumiri haioase rimate, cum  ar fi Albina Alcalina, Letizia-Bella-Notizia sau Alină-m-alină.

Mic moment de fericire 29: când cântărețul preferat concertează în orașul tău.

Mic moment de fericire 30: când mi se umple camera de fulgi de zăpadă de hârtie  indiferent de anotimp.

Sursa foto:

http://browse.deviantart.com/?q=by+the+fireplace#/d4ktckrhttp://browse.deviantart.com/?q=sotron#/dzgy09https://www.facebook.com/media/set/?set=a.488108284286.264796.44869749286&type=3http://browse.deviantart.com/?q=bubbles+child#/d2ghfdchttp://browse.deviantart.com/?q=kites&offset=48#/dv791k://www.musicalpainter.com/original%20paintings.htmlhttp://browse.deviantart.com/?q=music#/d19ewgehttp://browse.deviantart.com/?q=tulips&offset=24#/deg59xhttp://browse.deviantart.com/?q=happiness&offset=48#/d2n8yv1http://browse.deviantart.com/?q=share&offset=120#/d2uvbg6

Proiect inspirat de Uptitude și Lidia Dogaru.

Va urma

Read Full Post »

Mici momente de fericire 2

Mic moment de fericire 11: când întâlnesc părinți cu har.

Mic moment de fericire 12: când descopăr un nou artist.

Mic moment de fericire 13: când te urci pe o clădire înaltă și admiri orașul de sus.

Mic moment de fericire 14: când desfaci o portocală și mirosul ei se răspândește în toată camera.

Mic moment de fericire 15: când întâlnesc oameni frumoși.

Mic moment de fericire 16: când în sfârșit bei un pahar cu apă după ce ai umblat o zi întreagă prin soare.

Mic moment de fericire 17: când admiri marea și accesoriile ei.

Mic moment de fericire 18: când ajungi pe vârful unui munte și admiri priveliștea aflată la poale.

Mic moment de fericire 19: când auzi o melodie din adolescența ta și te simți din nou licean.

Mic moment de fericire 20: când văd copii împreună cu animale.

Sursa foto:

http://browse.deviantart.com/?

https://www.deviantart.com/art/Our-Town-72536024

https://www.deviantart.com/art/Birthday-Morning-49096299

q=by+the+fireplace#/d4ktckrhttp://browse.deviantart.com/?q=sotron#/dzgy09https://www.facebook.com/media/set/?set=a.488108284286.264796.44869749286&type=3http://browse.deviantart.com/?q=bubbles+child#/d2ghfdchttp://browse.deviantart.com/?q=kites&offset=48#/dv791k://www.musicalpainter.com/original%20paintings.htmlhttp://browse.deviantart.com/?q=music#/d19ewgehttp://browse.deviantart.com/?q=tulips&offset=24#/deg59xhttp://browse.deviantart.com/?q=happiness&offset=48#/d2n8yv1http://browse.deviantart.com/?q=share&offset=120#/d2uvbg6

Proiect inspirat de Uptitude și Lidia Dogaru.

Va urma

Read Full Post »

Mici momente de fericire 1

A fost o perioadă în viața mea în care am avut un job care nu mi se potrivea deloc și fiecare zi era, din această cauză, un supliciu. Atunci am întâlnit un proiect inițiat de Uptitude numit Piccoli momenti di felicità în care mai mulți voluntari vorbeau despre micile lor momente de fericire.

Inspirată de ei abia așteptam să ajung acasă de la serviciu pentru a lucra la un powerpoint despre propriile momente de fericire. Această activitate a însemnat pentru mine un mod de defulare, gura de oxigen care mă menținea pe linia de plutire.

De azi, voi publica aici micile mele momente de fericire, dintre care unele sunt, cred eu, universale și de aceea sper să rezonați măcar cu unele dintre ele.

 

Mic moment de fericire 1: când simt ajutorul lui Dumnezeu.

 

Mic moment de fericire 2: după ce vii de afară, într-o zi de iarnă friguroasă, și te lași toropit de căldura din casă.

 

Mic moment de fericire 3: când finalizez o figură origami.

 

Mic moment de fericire 4: când primești dulciuri în formă de animale și o parte din tine ar vrea să le păstreze ca pe niște jucării, dar partea pofticioasă e mai puternică și vezi dispărând treptat urechi, ochi, nas.

 

Mic moment de fericire 5: când descopăr corespondențe între viața reală și artă.

 

Mic moment de fericire 6: când treci prin parfumul plăcut al cuiva de pe stradă.

 

Mic moment de fericire 7: când intri într-o bibliotecă și e liniște, ca într-un sanctuar.

 

Mic moment de fericire 8: când privesc icoana în care  Maica Domnului e reprezentată zâmbind.

 

Mic moment de fericire 9: când trezesc copilul din oamenii „mari”.

 

Mic moment de fericire 10 : când tu și un prieten ascultați muzică la același mp3 dând share la căști.

Sursa foto:

http://browse.deviantart.com/?q=by+the+fireplace#/d4ktckr

http://browse.deviantart.com/?q=sotron#/dzgy09

https://www.facebook.com/media/set/?

https://www.deviantart.com/art/Birthday-Morning

https://www.deviantart.com/art/Our-Town-72536024

https://www.vladstudio.com/wallpaper/toucan

http://alexandrinahristov.blogspot.ro/

http://browse.deviantart.com/?q=bubbles+child#/d2ghfdc

http://browse.deviantart.com/?q=kites&offset=48#/dv791k://

http://www.musicalpainter.com/original%20paintings.html

http://browse.deviantart.com/?q=music#/d19ewge

http://browse.deviantart.com/?q=tulips&offset=24#/deg59x

http://browse.deviantart.com/?q=happiness&offset=48#/d2n8yv1

http://browse.deviantart.com/?q=share&offset=120#/d2uvbg6

 

Va urma

Read Full Post »

De la blogeri adunate și blogerilor iarăși date 2

 

Așa cum scriam în prima parte a articolului De la blogeri adunate…, de puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei.

Astăzi vă voi povesti despre o blogeriță medicinistă poetă, MeddArtis, pe care am descoperit-o într-un moment de cumpănă acum fix o lună.

Pe blogul ei ne scrie despre cord, despre organul fizic ca atare, în partea dedicată cardiologiei, dar și despre inimă, despre trăirile ei, în secțiunea consacrată poeziei. Fie că citești textele despre cardiologie ori poeziile, din ambele secțiuni transpare același altruism al autoarei.

În partea despre cord, MeddArtis e o călăuză pentru cei care vor să învețe medicină, practic îi învață cum să învețe și o face cât mai atractiv posibil, comparând de exemplu valva pulmonară cu semnul mărcii TOYOTA și remarcând asemănarea dintre valva aortică și semnul mărcii MERCEDES.

În acest articol mă voi referi la poeta MeddArtis, la care am apreciat în primul rând faptul că nu scrie doar despre propriile trăiri, ci împrumută diverse stări de la cei dragi și le transpune în versuri. Din punctul meu de vedere, care am practicat mereu autofagia pe plan poetic, ușurința ei de pune în versuri stările altor persoane mi se pare cu adevărat remarcabilă.

Un suflet cu ferestrele larg deschise către lume, M. te trece printr-un montagne russe emoțional, de la Rugă, în care cere Domnului milă pentru oamenii care plâng,  la Tril de nuntă,  dedicat celor ce pășesc sincron spre-aceeași stea.

La finalul fiecărei poezii M. te întâmpină cu un Saluuut! jovial și copilăros care-ți merge direct la suflet și vine cu câteva lămuriri despre poezia pe care tocmai a scris-o. Uneori îmi este greu să aleg ce-mi place mai mult: poezia în sine sau rândurile ce îi urmează. E un fel de dilemă între cine-s mai frumoși: oamenii?…ploaia?

 În ceea ce mă privește, una dintre poeziile sale m-a înduioșat într-o așa de mare măsură încât m-a determinat să-l sun pe tatăl meu și să mă împac cu el. Căci, așa cum am citit undeva, acel ce știe să înduioșeze, știe tot.

Relația cu cititorii ei e una foarte vie, le oferă răspunsuri consistente celor care-i comentează creațiile. Așa cum am aflat însă într-unul dintre dialogurile cu un cititor de-al ei poeta mărturisește: Sunt bucuroasă dacă cineva îmi citește creațiile, desigur, dar am o bucurie și mai mare să descopăr creațiile altora.

Sunt norocoasă să fiu unul dintre blogerii citiți de ea, încurajările venite din partea ei sunt ca pâinea caldă pentru mine și-mi dau încrederea de a continua să țin condeiul în mână.

Aș putea să scriu la nesfârșit despre poeziile ei, dar cel mai bine ar fi să-i vizitați blogul și să le citiți. Ca să vă conving, dacă nu am reușit până acum(din pricina neputinței mele), vă voi mai spune doar atât: la finalul unui text, M. își întreabă cititorii: unde e acasă cu adevărat pentru tine?  Răspunsul meu e acesta: într-o poezie de-a lui MeddArtis. 

 

Sursa foto:

https://light.sunphoto.ro/photos/normal/95640661_DLCXAXM

doxologia.ro

 

 

 

 

Read Full Post »

De la blogeri adunate și blogerilor iarăși date 1

De puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei.

Evident că am citit și înainte texte din blogosferă, dar fără să dialoghez cu autorii lor, ca acum. Ceea ce mi se pare foarte fain e că rolurile de scriitor și cititor sunt interșanjabile și că din experiența asta fiecare iese  mai îmbogățit un pic decât era.

S-a întâmplat să răsfoiesc un blog, al lui Marius Davidesco, și să găsesc acolo unele poezii cu care am rezonat, fapt care m-a determinat să adaug și o componentă poetică propriului blog, prin postarea unor poezii din studenție însoțite de picturi celebre în concordanță cu textele.

Comentariile pe care le-am primit de la M. m-au ajutat să-mi privesc scrierile dintr-o perspectivă nouă, la care probabil că nu aș fi ajuns pe cont propriu. Reproduc aici observațiile sale: la prima vedere aș fi tentat să le caracterizez drept poeme haiku, dar sunt mai degrabă un soi de maxime și aforisme îmbogățite cu un lirism contagios. Nu știu de ce, dar acest stil îmi este foarte familiar, deși nu îmi amintesc să îl mai fi întâlnit până acum. Cuvântul însoțit de imagine completează perfect actul artistic.

Până la acest feedback, nu credeam că poeziile mele au vreo valoare literară, cu atât mai mult cu cât i le-am arătat unui redactor, precizând că  le-am conceput  ca pe niște picto-poezii și că imaginile trebuie să însoțească textele, la care dumnealui mi-a retezat-o spunând că Shakespeare nu a avut nevoie de imagini ca să scrie.

Aprecierea lui Marius D. a avut asupra mea un efect miraculos: pentru prima dată după 11 ani de pauză am scris o poezie, pe care o public aici, chiar dacă e cam de  entry level:

Împotrivire

Nu te-am lăsat

Să numeri

stelele

de pe cerul meu

de teamă

că, numărându-le,

Ele ar putea dispărea…

La rândul meu m-am delectat cu texte de pe blogul său, primul fiind despre copilăria și tinerețea lui Lucian Blaga, așa cum sunt povestite de poetul-filosof în Hronicul și cântecul vârstelor. Spre surprinderea mea, deși citisem cartea cu mai bine de cincisprezece ani în urmă, nu-mi mai aminteam decât numele celei care avea să-i devină soție, Cornelia.

Datorită lui Marius, am aflat despre un episod amuzant, dar în același timp plin de profunzime pentru logica unui copil de câțiva ani, și anume cel în care, împreună cu prietenul său Adam, micul Blaga își propune să rupă cerul în două, pentru a vedea îngerii.

După cum remarcă M., copilăria lui Blaga s-a desfășurat sub acest auspiciu al mirării și întrebărilor fără răspuns, al explorării naturii și încercării de a-i înțelege tainele.

Am apreciat la bloger conștiinciozitatea cu care și-a notat momentele esențiale ale biografiei lui Blaga, așa cum sunt ele consemnate  în Hronicul și cântecul vârstelor, trăsătură care mi-a amintit de propriile fișe de lectură de pe vremea studenției.

Despre alte întâmplări din copilăria și tinerețea lui Blaga puteți citi în continuare, pe blogul lui Marius Davidesco.

https://mariusdavidesco.wordpress.com/2017/04/06/copilaria-si-tineretea-lui-lucian-blaga/

Blogul său este unul activ, fără nicio lună de pauză de când a fost creat și până în prezent, și conține, așa cum mărturisește autorul lui, încercări filosofice și literare. Recomand!

Sursa imagine:

Le déséspéré, de Gustave Courbet

http://www.eternels-eclairs.fr/courbet-tableau-le-desespere.php

 

Read Full Post »

Cârlig pentru voyeuri de suflete 1

Unui Hades

Îmi vorbești

în dialectul

tăcerii.

 

♣

Câți ochi crezi că am?

Trupul meu

E o gingie

enormă

din care

străpung

mereu

alți

și

alți

ochi:

de lapte,

de minte,

de Tiresias.

 

♥

Pregătiri de bal

Îmi pun

la gât

un șirag

de albine

și în picioare

tocurile cui

ale cuvintelor.

 

♠

Opheliei lui Millais

Doi şi alţi doi

plonjează

în repetabila

monosilabă.

Doar tu te plimbi

singură

prin verde

Şi e bine…

 

☼

Poeții

 vin

de pe o planetă

logodită cu ea însăși.

 

♥

Magie

Dincolo

de țărmul

Tavanului

Planetar

Foile redevin

 copaci

și poezia

se citește

 doar din

priviri.

 

♣

Fiii nopții

Am copii muți

Cu tone de ochi

cusuți.

Fiecăruia îi dau un nume,

îi mai las o vreme

să se joace singuri

până într-o zi

când vor vedea

lumina

și vor cunoaste

junghiul,

iar eu îi voi uita

pentru alți copii muți

cu tone de ochi

cusuți.

 

♥

Super ofertă

Adam donează coastă

să alunge

singurătatea.

Mănâncă pâinea

Evei

Şi-mi întinde

mărul.

 

♦

Carnivorul

Îmi place carnea

de pe tejghelele din piețe

și cea din gară,

 ambalată în stambă ieftină.

Dar cum n-am bani

 nici de una, nici de alta

intru într-o expoziție de pictură

fiindcă oricum în artă

 e mai multă carne

Decât în orice măcelărie.

 

♣

Autofagie

Cu fiecare vers

mă mir

că mâinile au tot zece degete.

Imaginile:

1. Dante Gabriel Rossetti-Persephone
2. Fotografie personală
3. Remedios Varo- Toward the Tower
4. Sir John Everett Millais- Ophelia
5. Inertiak-Saturn
6. Magritte-Lovers
7. Brandon Scott- Latte luna
8. Apple Adam and Eve graphic painted
9. Lucien Lévy-Dhurmer- The Gust of Wind
   

 

Read Full Post »

Un hobby în două oglinzi 2

 

Și totuși, dacă aș vorbi doar despre partea luminoasă a handmade-ului aș fi nesinceră.

Mărgelitul a apărut pe fondul unor imense frustrări într-o perioadă în care stima mea de sine era pe minus infinit, căci la job eram mereu oaia neagră care nu-și atingea targetul, în vreme ce la after-school primeam aplauze. Mă întrebam de ce se întâmpla asta și mai în glumă, mai în serios îmi spuneam: ca să cunosc dualitatea. 🙂

Aveam sentimentul că am ajuns într-o fundătură concentrându-mă mereu pe studii teoretice și neavând nici un pic de inteligență practică. De altfel, când am făcut testul inteligențelor multiple, dexteritatea a ieșit pe ultimul loc, lucru care n-ar fi mirat pe nimeni dacă judecai după câte căni cu apă, ceai, cola am vărsat pe tastatură de-a lungul timpului. 🙂

Rezultatul testului, previzibil de altfel, m-a întristat la culme pentru că stătea în calea visului meu de a crea lucruri palpabile și de ce nu, de a deveni un artizan.

Am avut însă marea șansă să o întâlnesc pe A.A., care m-a învățat, cu infinită răbdare, să fac copăcei din mărgele și sârmă modelatoare.

Apoi am aflat de pe youtube că poți realiza o sumedenie de animăluțe din aceste materiale, atât plate, cât și 3D.

Cu figurinele plate lucrurile erau destul de  simple chiar și pentru copii de 8-10 ani. Am avut momente de bucurie autentică realizându-le, cu atât mai mult cu cât îi învățam și pe ceilalți ceea ce știam.

Pentru avansați erau modelele 3D care îmi provocau reale insomnii. Nu mai eram eu la multinațională, dar tot mă chinuiam, căci stăteam și câte 8 ore la un model, fără apă sau mâncare. Cu fiecare bufniță, iepuraș, cățeluș, vază sau coș pot spune că făceam o adevărată armată prin testele de răbdare pe care le treceam.

Așa au trecut vreo trei ani și jumătate, timp în care mă bucuram doar în momentul în care era gata figurina și nu pe măsură ce lucram la ea. Eram orientată pe rezultat, și nu pe drumul în sine. Doream să am animăluțele acelea ca pe niște trofee care să-mi hrănească cât de cât stima de sine foarte joasă. Lucram numai după model, nu eram capabilă să experimentez. Simțeam că ar trebui să pun punct, dar nu îndrăzneam.

Am citit însă undeva cuvintele astea salvatoare: talentul fără muncă se irosește, iar munca fără talent nu rodește. Asta era! Asta trăiam eu, muncă fără rod autoimpusă. Imediat ce am înțeles un adevăr atât de simplu, am schimbat macazul și am început să scriu.

Și scriu, și scriu, și scriu!

 

Read Full Post »

Despre Finlanda sau cum mi-am asumat un eșec după 15 ani

Textul ce urmează va fi diferit de cele publicate până acum pe blog pentru că azi nu voi mai scrie despre realizări și bucurii, ci despre un mare eșec din viața mea pe care mi l-am asumat abia după 15 ani, mai exact zilele trecute.

Ce a declanșat schimbarea de abordare ? Sugestia unei bloggerițe (Ioana Budeanu) de a scrie și despre latura noastră vulnerabilă, dintr-un gest de sinceritate față de cititori, dar mai ales față de noi înșine. Am rezonat foarte mult cu recomandarea ei, unde găseam, aproape uitat, crezul meu de la after-school: să ne arătăm copiilor așa cum suntem, nu ca niște zei atotștiutori.

Revenind la experiența de bursier în Finlanda, sau Friglanda, cum o alint eu, am crezut, până zilele trecute, că nu mi-a folosit la nimic, ba din contra, că mi-a dăunat foarte mult sănătății mele psihice.

La cei 22 de ani pe care-i aveam, am plecat de acasă cu niște așteptări imense, care nu au coincis deloc cu realitatea. Îmi doream să călătoresc cât mai mult, în schimb m-am transformat într-o mașină de făcut referate. În prima parte a zilei scriam temele pe hârtie, iar în restul zilei mă luptam să le scriu în word. Abia învățam să utilizez computerul, lucrurile decurgeau cam așa: A…unde-i A-ul? Dar S-ul? Cu S-ul e mai simplu, apare de două ori, acum caută I-ul și așa mai departe până scrii amărâtul ăla de ASSIGNMENT. În cel mai bun caz plecam de la internet în toiul nopții, alteori rămâneam acolo până dimineață, când venea femeia de serviciu și mătura printre picioarele mele. Și apoi, la cursuri. Fresh.

Voiam să evadez din coșmarul ăsta și am plecat cu alți studenți Erasmus într-o excursie de o săptămână în Suedia. În sfârșit vedeam ce se petrece în jurul meu, mă bucuram de oameni, de croaziera pe Marea Baltică, de marea fragmentată de insulițe.  Am  dansat într-o discotecă de pe feribot cum nu o mai făcusem din liceu, m-am îndrăgostit de Stockholm și Linköping, hoinăream pe străzi de parcă era toată lumea numai a mea.

Dar apoi m-am întors în Friglanda. Și m-am trezit că cea mai bună școală din lume are un mod foarte eficient de a combate absenteismul studenților : câte o temă la fiecare obiect pentru fiecare absență. Mi-a ieșit Suedia pe nas, temele m-au cocoșat și mai tare. De aceea când mă întreabă cineva cum a fost în Finlanda, încep să vorbesc despre Suedia, de parcă n-am înțeles întrebarea.

A urmat un stres cât China, o frică permanentă, crunte insomnii, un dor sfâșietor de cei dragi, urlete zilnice ca de lup la lună.

Acolo, în Finlanda, am aflat ce proporții poate lua singurătatea : mă priveam în oglindă ca să am impresia că mai sunt cu cineva în cameră și într-o zi, când am descoperit un păianjen m-am bucurat în sfârșit că am un suflet drept companie. Dorul de Iași era atât de mare încât mă imaginam plimbându-mă pe Ștefan cel Mare. Abia acum vedeam, în amintire, frumusețea arhitecturală a orașului nostru. Ajunsese să-mi fie dor chiar și de părțile lui mai puțin plăcute, gen locul cu țigări țigări și altele de soiul ăsta.

Cu atâtea trăiri negative copleșitoare am dat în patima cumpărăturilor, dădeam toți banii pe haine, până ce rămâneam fără mâncare. Îmi coseam cursurile pentru că un capsator era foarte scump. Să mă duc în nord să văd aurora boreală și pe Moș Crăciun nici nu se mai punea problema.

Și totuși, în noianul ăsta de negru, a existat și ceva bun pentru că așa se întâmplă întotdeauna.

În Finlanda se pune preț pe opinia personală, nu mai eram nevoită să îngurgitez și să regurgitez cursurile ca acasă. Nu mă mai mințeam scriind ceea ce știam că se așteaptă de la mine, ci îndrăzneam să scriu despre experiențele personale. Mă întorceam, prin scris, la vârsta adolescenței, când aveam caiete peste caiete de scriere liberă. Acesta a fost lucrul cel mai de preț care s-a întâmplat pe durata șederii mele acolo.

 Dar de asta mi-am dat seama abia acum, după ce articolul Ioanei mi-a luat un văl de pe ochi. Pe atunci erau doar niște teme împovărătoare, pe care le-am lăsat, la plecare, în camera de cămin, fără să mă uit înapoi.

La întoarcerea în țară, când a trebuit să scriu pentru Universitate un text despre experiența din Scandinavia am scris câteva rânduri despre cât de fain a fost zborul cu avionul, prin care mă vedeam un Călător pe marea norilor, și cam atât. Povestea rămăsese în camera albă de cămin.

 De-a lungul anilor m-am întrebat de multe ori ce voi fi scris acolo și am regretat cu toată ființa mea că nu mai am acces la referate. Până zilele trecute, când am realizat că povestea se scrie în continuare, clipă de clipă, și că nu mai am nevoie de trecut pentru asta.

Acesta a fost pasul spre asumarea eșecului trăit în Finlanda și spre a vedea că tot zbuciumul nu a fost inutil, că acolo am reînvățat să scriu liber.  

Read Full Post »