Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stări sufletești’ Category

 

62036457_2503068493059319_4953803506701041664_n

 

  • Venirea Papei la Iași. Chiar dacă nu am fost prezentă la eveniment și am privit totul de la televizor a fost un moment foarte emoționant. Mi-am notat în agendă cuvintele sale pentru a nu le uita: Il Signore sia con voi!

 

  • În ziua venirii Papei în România mama a reținut un citat de la televizor pe care-l reproduc aici: Dumnezeu iartă întotdeauna, oamenii-uneori, iar natura-niciodată.

 

  • Creațiile Aneisylvi m-au adus într-o stare de poezie, fapt ce m-a ajutat să scriu și eu un textuleț pe care-l reproduc aici:  Ea nu e un loc, 

                                                                           Ci un sentiment

                                                                           De albastru,

                                                                           De albastru,

                                                                            De alb astru.

 

  • În sfârșit am terminat de scris capitolul despre sincronicități.

 

  • Am salvat un pui de vrabie care căzuse în balconașul de la fereastra bucătăriei.

 

  • Kotik a dispărut timp de 13 ore! Slavă Sf. Modest că s-a întors acasă. Când l-am văzut din nou în casă mi s-a părut o minune!

 

  • Micile progrese la italiană și franceză

 

  • O fostă colegă(C.) de la ultimul job a reluat legătura cu mine.

 

  • În jur de 1400 de mesaje de încurajare pentru mama din partea celor care postează pe grupul Puterea Credinței. Vreau să cred că atâtea gânduri bune îndreptate către ea de pretutindeni vor da roade și mama își va reveni. Să dea Domnul ca binele făcut de acei oameni necunoscuți să li se întoarcă înzecit!

 

  • I-am oferit mamei bucuria de a-i arăta emisiunea Mic dejun cu un campion la care fusese invitată scriitoarea Carmen Firan, una dintre autoarele ei preferate.

 

  • Rezultatele bune ale mamei la Computer Tomograf! Cred că e bucuria anului!

 

Mulțumim tuturor celor care au felicitat-o pe mama pentru vestea cea mare!

 

mother and child

 

Sursa foto: aici și aici

 

 

Reclame

Read Full Post »

 

mama mea draga

Această propoziție a fost rostită de mama în două situații: când am luat la facultate și zilele trecute, când a aflat rezultatul la Computer Tomograf.

După ce anul trecut pe vremea asta cancerul ei era inoperabil, având metastaze la ficat și colon, iar medicii nu-i dădeau mai mult de două luni de viață, în urma chimioterapiei și a celor două operații din iarnă efectuate la distanță de 40 de zile una față de alta, în prezent, la un an și trei luni de la diagnosticare mama nu mai prezintă urme de cancer.

Cum s-a ajuns aici? Prin rugăciuni, prin foarte multe rugăciuni. Părintele duhovnic a pomenit-o pe mama, oameni apropiați sau simple cunoștințe din grupuri de rugăciune au pus pomelnice pentru ea la locuri sfinte de pretutindeni sau au spus câte un Doamne-ajută! Pe grupul Puterea Rugăciunii a primit în două zile peste 1400 de rugăciuni scurte. Eu chiar cred că atâtea forme de invocare a lui Dumnezeu îndreptate către o singură persoană pot da rezultate nebănuite.

Și mai cum s-a ajuns aici? Prin priceperea medicilor.  În ziua în care eu am aflat întâmplător de boala mamei, ne-am dus la Sfântul Maslu la biserica pe care o frecventez, și acolo ne-am întâlnit întâmplător cu medicul ei oncolog, o domnișoară cu chip de înger care nu a acceptat plicul. Întâlnind-o acolo, în biserica cea mai dragă a sufletului meu, m-am agățat de un fir de speranță, gândindu-mă că mama e pe mâini bune.

După ce anul trecut i-am oferit Sfântului Nectarie o crăciuniță pentru reușita operației, acum îl vom vizita cu o floare de vară.

Mama a sărbătorit aflarea miraculosului rezultat transmițând vestea tuturor care ne-au fost aproape în tot acest timp. Și nu au fost puțini. Oameni care au susținut-o cum au știut ei mai bine, arătându-i că nu e singură în lupta aceasta.

Pe lângă comunicarea minunatei vești, mama s-a premiat cu o vizită în Grădina Botanică, unde ei îi place cel mai mult să meargă și unde preferă să fie singură, numai ea, înconjurată de natură cu care se află într-o profundă comuniune.

Vom sărbători și împreună, la cofetărie, la o prăjitură, căci vestea abia aflată ne-a îndulcit sufletele și vrem să ne îndulcească și papilele gustative.

Și vom mai sărbători prin cumpărături de-ale fetelor. După ce mama mi-a mărturisit în toate aceste luni că nu o mai bucură nimic, acum mi-a spus voioasă că vrea să-și cumpere un parfum și o pălărie.

Numai de-am putea să spunem, Clipă, prelungește-te într-o eternitate!, cum voiam eu să spun la concertul Paulei Seling sau la o piesă de-a lui Dan Puric. Cu diferența că acum asistăm la spectacolul vieții!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto aici

Read Full Post »

bucurii-de-primavara

 

Un nou anotimp a venit cu noi bucurii. Vi le mitraliez aici pe câteva dintre ele:

 

  • Am luat decizia de a scăpa de dependența de dulciuri și am descoperit un material foarte bun pe youtube despre acest subiect, realizat de Ramona Țintea, fondatoarea Școlii de slăbit, o tipă extrem de bine documentată de la care avem enorm de învățat. Las link aici, poate este și altcineva interesat(ă): https://www.youtube.com/watch?v=c5WTBTb4K4w

 

  • Am început deja să fac schimbări în alimentație: mestec mai mult alimentele, înlocuiesc fructul de seară cu o legumă și beau apa cu înghițituri mici. Am descoperit și cât de delicioase sunt smoothie-urile și am înlocuit ciocolata cu fructe uscate de genul curmalelor.

 

  • Am introdus în cana cu apă o felie de măr și apoi am așteptat să se îmbine timp de o oră. Rezultatul a fost o apă cu un gust dulceag de măr. Recomand cu mare drag, pe mine m-a încântat.

 

  • M-am bucurat foarte mult că o doamnă psiholog mi-a pus la dispoziție niște materiale foarte bune pe care le voi menționa în carte.

 

  • Priveliștea de la fereastra mea. Totul e veeerdeee!

 

  • Grija prietenilor care se interesează de starea de sănătate a mamei.

 

  • Am decis să încep ziua citind câte o cărticică în franceză pentru copii. Mă bucură imaginile mai ceva ca pe un puștiulică de cinci ani.

 

  • De ziua A. ea mi-a arătat luna și eu i-am arătat asfințițul soarelui.

 

  • Văd pretutindeni pisici care seamănă cu Kotik. Dar…niciun Kotik nu-i mai Kotik decât Kotik! 🙂

 

  • A cumpărat mama 5 lalele îmbobocite verzi, nu credeam că vor înflori, dar pe măsură ce trecea timpul se deschideau puțin câte puțin până când, a doua zi dimineață, s-au metamorfozat în niște frumuseți de flori roșu corai.

 

  • Doamna M. mi-a trimis documentarele doctorului Neil Nedley care-mi vor fi de mare folos pentru carte.

 

  • O nouă încântare gustativă: apă cu o felie de castravete lăsată în cană timp de o oră.

 

  • Pe când voiam să o întreb pe N. dacă ține ore de meditație dirijată, am primit de la doamna M. un video cu…meditație dirijată, fără ca domnia sa să știe că sunt interesată de acest subiect.

 

  • Am reașezat cărțile mele dragi în noul corp de bibliotecă și la sfârșit m-am bucurat foarte mult de rezultat. Îmi amintesc că în Frumusețea ca senzație fizică, Borges scria că pentru el raiul este o bibliotecă. Subscriu!

 

  • În timpul unei sesiuni de meditație dirijată mi-a venit ideea să includ aceste bucurii grupate pe anotimpuri în cartea mea. Va fi un mod de a-i mulțumi Maicii Rafaela dincolo de mormânt că ne-a învățat să ne notăm aceste bucurii în încercarea de a trăi cât mai mult în prezent.

 

  • Draga mea prietenă din Italia, A., mi-a trimis cartea Sincronicitate, de Allan-Combs și Mark-Holland. Abia aștept să o devorez.

 

  • A venit în Iași prietena mea C. din Irlanda. Abia aștept să ne întâlnim!

 

  • Emisiunea Garantat 100% în care a fost invitată Laura Bretan. Mulțumesc, A.G., pentru recomandare.

 

  • Am găsit o nouă modalitate de a le alinta pe pisicile noastre: somnoroase pâsânele.( Când eram mică botezam pisicile pâsâne.)

 

  • Iustina mi-a făcut o mare bucurie scriind prefața la carte.

 

  • Am revenit la studiul limbilor italiană și franceză după o perioadă de pauză.

 

  • De când beau smoothie-uri dimineața nu am mai poftit ciocolată.

 

  • Ascult seara meditațiile cu afirmații ca să schimb tiparele negative din subconștient în unele pozitive.

 

  • Un moment mai degrabă amuzant decât o bucurie: Roșcovanul, rivalul motanului nostru, a intrat în bucătărie, a ajuns în hol, iar când l-a văzut pe Kotik l-a luat la bătaie. La el acasă! Poftim tupeu! Au ieșit smocuri de blană din amândoi.

 

  • Într-o zi foarte călduroasă am ratat  toate autobuzele și eram cu nervii întinși la maximum, îmi mai spuneam din când în când o rugăciune scurtă ca să mă calmez. Când în sfârșit am ajuns la Biserica Sf Nectarie  am întâlnit-o acolo pe C.I.R., pe care nu o mai văzusem de câțiva ani. Și am înțeles rostul pierderii autobuzelor: de aceea le-am ratat pentru a mă bucura de întâlnirea de-o clipă cu ea.

 

  • Îmi sunt dragi momentele în care mama recită poezii din copilăria ei precum aceasta: O fetiță cu rochiță se ducea la grădiniță/ Și mămica o-ntreba: un’te duci, fetița mea?/Eu mă duc la grădiniță/Să mă fac o doctoriță.

 

  • A fost Târgul de carte Librex, de unde i-am cumpărat mamei două cărți. Le-a devorat imediat și am auzit-o povestindu-le prietenelor ei cu încântare despre cele citite.

 

  • Trebuie doar să privesc pe fereastră pentru a avea o nouă bucurie-natura.

 

  • Am primit în dar un Atlas Botanic.

 

  • Am văzut o rață cu două rățuște.

 

  • Doctorița motănelului nostru ne-a întrebat :” E acasă domnul Kotik?” Ce drăguț!

 

  • O discuție cu draga mea A.G., căreia i-am povestit despre întâmplarea de la mare, când luam în palme buburuzele căzute în apă și le puneam pe prosop și despre greșeala făcută cu tastatura, când am scris bucuruze( adică buburuze bucuroase).

 

  • Am votat și eu în sfârșit. Am avut emoții ca o școlăriță când a trebuit să pun ștampila pe buletinele de vot.

 

  • Au venit mai multe vrăbii pe pervazul de la geamul nostru și am văzut cum  un pui era hrănit de mama lui. Pentru că se tăra și nu țopăia ca restul vrăbiilor m-am temut că e rănit și că n-o să poată zbura. După câteva minute însă micuțul a zburat până la un copac din apropiere. Am răsuflat ușurată.

 

  • Sincronicitatea uimitoare despre scarabeul văzut într-o secvență dintr-un film italian ales la întâmplare la scurt timp după ce am citit despre sincronicitatea pacientei lui Jung care visase scarabeul.

 

  • Întâlnirea cu doamna M. la Mitropolie, acasă la Sf. Parascheva.

 

  • Comentariile unui blogger- M.- la paragrafele mele citate din Biblie.

 

  • Am terminat de citit cartea Sincronicitate.

 

  • Recent mi-am cumpărat două rochițe, iar ieri- două perechi foarte faine de saboți.

 

  • Sunt interesată de un nou domeniu – astronomia. Citesc seara câte puțin din Enciclopedia spațiului, cumpărată recent de la târgul de carte.

 

  • Am mai terminat de văzut un serial italian – Il falco e la colomba. Dacă mi-ar fi spus cineva acum vreo 2 ani că mă voi uita la astfel de filme ușurele nu aș fi crezut, eu fiind o mare amatoare de filme de artă. Dar din păcate acestea din urmă se găsesc  tot mai greu pe net și dacă vreau să învăț limba sunt bune și filmele astea mai „tâmpițele.”

 

  • Am găsit pe youtube două filme italiene cu subtitrarea tot în italiană.

 

 

Sursa foto: https://andreiblog.info/2015/04/03/bucurii-de-primavara/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Roxănisme

MINOLTA DIGITAL CAMERA

 

Așa le numește mama. La ce se referă? La acele stângăcii care mă caracterizează și cu care mă confrunt mai mereu în viața de zi cu zi. Dacă ați văzut cumva filmul Pane e Tulipani( e foarte bun, îl recomand cu drag) veți găsi acolo un personaj, o femeie care-și strică din greșeală suvenirul abia cumpărat dintr-o excursie, care dă cu capul de geam și întâlnește o alta care face fix la fel și lista ar putea continua. Vă amintiți de personajul lui Caragiale, Cănuță, om sucit? Dacă personajele de hârtie s-ar putea reîncarna în oameni adevărați, atunci cu siguranță aș fi versiunea feminină a acestui personaj.

Cu ce mă laud eu?

Cu faptul că într-o zi m-am încălțat cu un bocanc negru și unul bleumarin și am fost la un pas de a ieși din casă în felul ăsta.

Prin casă mi se întâmplă foarte des să port hainele pe dos, așa că îmi merit cu brio apelativul de pidosnică.

Se întâmplă de nenumărate ori să îmi agăț hainele în clanța ușii.

Fac periodic baie tastaturii cu apă, ceai, suc, în ultima vreme numai cu apă, căci vreau să fac alegeri alimentare sănătoase.

Prin casă, așa aeriană cum sunt, joc frecvent fotbal cu prizele, de care uit adesea.

Mi s-a întâmplat să amestec plicul cu Flamexin într-un pahar cu aceeași lingură pe care am folosit-o pentru detergent și mă miram de gustul ciudat al medicamentului.

Într-o zi am uitat să-mi închei cureaua de la pantaloni și am constatat acest lucru când deja eram afară, așa că am fost nevoită să improvizez și să-mi pun cureaua în…buzunar!

Când mă plimb se întâmplă să mă împiedic de vreo zece ori într-o zi.

Toate aceste pozne l-au făcut pe un amic de-al meu să-mi povestească o întâmplare pe care a auzit-o la rândul lui despre un alt aerian căruia i-a ieșit din cămașă un…șoricel! Nu știu cât de adevărată e povestea asta, nu poate fi verificată, dar vă spun una și mai și, că am dormit, și mama, și eu cu un șoricel mort în casă adus ca trofeu de Lemurica.

Trageți voi concluziile!

 

Read Full Post »

Magritte revisited

 

  • De 1 Martie am oferit mărțișoare făcute de mine mai multor doamne, răspândind prin tot târgul căluți de mare. Cât adevăr în cuvintele acestea, dăruind vei dobândi! Doamna M., căreia i-am dat două mărțișoare pentru copii, mi-a promis că mă va ajuta să public cartea! Te rog Doamne, să se împlinească minunea asta și să ne putem bucura împreună cu mama de ea!

 

  • Am ajuns și la Ateneu, unde i-am oferit doamnei V. un mărțișor ca recunoștință pentru amabilitatea de care dă mereu dovadă.

 

  • Doamna secretară de la Teatrul pentru copii mi-a oferit, la rândul ei, invitații la două spectacole.

 

  • Schimbul de daruri cu vecinele.

 

  • Vizita la serviciu pe care i-am făcut-o doamnei L. pentru a-i oferi un căluț de mare. Mi-a plăcut modul cum îi tratează pe studenți, ca pe propriii copii, felul cum le vine în ajutor.

 

  • Kotik doarme mai mereu cu burta-n sus.

 

  • Ce bucurie! Iustina a acceptat să scrie prefața la cartea mea!

 

  • Am descoperit melodia Mama, interpretată de Medeeea Marinescu pe când era mică.

 

  • La întâlnirea de azi N. mi-a spus să desenez scara bucuriei și să trec de la 1 la 10 ce anume îmi dă o stare de bine. Erau multe bucurii de aceeași intensitate care se îngrămădeau pe scară, care s-au adăugat mental și după ce am plecat de la N. Și apoi am avut o revelație: că numărul bucuriilor se extinde la infinit dacă-l luăm în calcul pe Dumnezeu.

 

  • Am văzut un cățel care stătea în cutie dormind cu boticul în sus.

 

  • Am scris poezia Împreună, printre flori dedicată prietenei mele A.G. Reproduc aici textul:

    De când ai mulțumit

    pentru că sunt

    Am mulțumit și eu

    pentru că ești

    Și am avut grijă

    să-mi notez

    ca bucurie

    felul în care

    ne parfumăm

    una alteia

    Sufletul.

    (Mulțumesc, Doamne, pentru astfel de momente!)

  • Perlă la dentist:

-De ce stai așa încordată?

Fiindcă aștept să mă doară.

 

  • Pregătindu-mă pentru cea de-a patra parte a capitolului despre voluntariat am recitit texte mai vechi și am fost plăcut surprinsă de amintirea acelor activități, precum și de unele idei pe care le-am avut eu sau copiii, așa că, dacă mă ajută Dumnezeu și vom fi sănătoase, după ce voi termina cartea voi preda din nou artă copiilor, căci e una dintre activitățile pe care le-aș include pe o infinită scară a bucuriei.

 

  • În fiecare zi de luni scanez câte o adorabilă carte de franceză pentru copii pentru a alcătui o bibliotecă în format electronic atât pentru liniștirea mea, în cazul în care s-ar întâmpla ceva cu cărțile palpabile, dar și pentru ca elevii de acum să aibă parte de cărți simpatice din care să învețe limba.

 

  • M-am bucurat foarte mult să regăsesc două episoade ale serialului de desene animate Le Petit Prince pe care le văzusem mai demult pe youtube, dar care între timp fuseseră șterse. Cu toate promisiunile făcute în textul Hoții de frumusețe mi le-am salvat în computer. Să-mi fie iertat!

 

  • Emailul Iustinei. Ea e  printre acei bloggeri despre care mă întreb în sinea mea: Ce s-ar face blogosfera fără ea? La fel am scris de curând și despre Potecuța. I-aș enumera pe toți cei care mă determină să-mi pun întrebarea asta, dar mi-e teamă să nu uit pe cineva. Dar vă știți voi care sunteți!

 

  • Am terminat de scris capitolul despre voluntariat. E foarte lung, are peste 30 de pagini, dar nu mă îndur să renunț la nimic.

 

  • După ce într-o zi mama mi-a spus că nu se mai bucură de nimic, ieri am privit emoționate patinaj artistic( sportul nostru preferat) și am plâns amândouă de bucurie când am văzut evoluția superbă a francezilor.

 

  • Încet, dar sigur, se conturează biblioteca mea în format electronic de cărticele în franceză pe care le trimit profilor de franceză din lista de fb.

 

  • Bomboanele Bucuria mi-au adus…bucurie. 🙂

 

  • Pe când făceam ordine în bibliotecă și ascultam webinarul lui Pera Novacovici am deschis la întâmplare cartea lui Octavian Paler- Autoportret într-o oglindă spartă și am citit: Din adolescență am ieșit sub semnul unui dicton, Per aspera ad astra( Pe căi aspre către stele). Am rămas mască pentru că motto-ul pe care și l-a ales Pera este fix maxima asta. Ador aceste sincronicități!

 

  • Curmale, prune și caise uscate în loc de dulciuri sintetice.

 

  • Emisiunea de pe Trinitas la care a fost invitat Alex Ștefănescu și a vorbit despre amintirile lui legate de Nichita. A.Ș. e unul dintre scriitorii care-mi sunt foarte simpatici, am avut marea șansă de a participa cândva la o conferință despre Eminescu susținută de domnia sa.

 

Foto: Magritte Revisited, arhivă personală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

snowflakes

  • Ce delicat m-a trezit Lemurica! Mi-a atins picioarele cu mustățile.

 

  • A. mi-a spus că m-a visat, că eram împreună și că aveam împreună o iconiță a Sf. Nectarie! Aș traduce cam așa visul ei: că liantul prieteniei noastre e Sf. Nectarie.

 

  • M-a sunat mama de la spital să-mi spună că e concert cu Paula Seling pe TVR2. Am deschis imediat televizorul și, în timp ce priveam plângând mă gândeam că se uită și ea în același timp și că asta e ca și cum am fi împreună.

 

  • O nouă descoperire: Iată, vin colindători!, în versiunea celor de la Firma.

 

  • Mama a venit acasă!!!

 

  • Simt că de acum înainte rolul dintre mama și mine se schimbă: ea devine copilul meu pe care trebuie să-l îngrijesc, iar eu, mama ei. Inversarea asta de roluri îmi dă un sens pe care nu l-aș fi bănuit cu ceva timp în urmă.

 

  • Colegii și foștii colegi ai mamei ne-au copleșit cu darurile în prag de An Nou! Ne-am simțit în situația de a nu ne mai găsi cuvintele, căci acestea exprimă prea palid ceea ce voiam să spunem! Concluzia mea e că mama a fost foarte iubită de colectivul în care a lucrat!

 

  • Am primit cu uratul două fetițe foarte drăgălașe. Cea mai mică, până în doi ani,  părea un pinguin după felul în care stătea cu mânuțele.

 

 

  • Revederea cu doamna E., mama fostului meu coleg de gimnaziu. Seninătatea din ochii ei e foarte odihnitoare pentru privitor. Mama a adăugat că doamna are o frumusețe de icoană. Nici eu nu o puteam spune mai bine.

 

  • Medicul nostru de familie, doamna R., ne-a oferit spre alinare o cutie cu bomboane și o cafea. Nu mi-am imaginat niciodată scenariul ăsta inversat față de cel  obișnuit la noi, în România.

 

  • Am descoperit un titlu de carte foarte frumos:”Rugaţi-vă să nu vă crească aripi” de Octavian Paler.

 

  • Mama a primit o invitație de la o prietenă de-a ei să mergem la vară la Roma într-un weekend. Te rog, Doamne, să fie sănătoasă mama și să putem onora această invitație! Mama nu a călătorit niciodată în străinătate, chiar dacă și-a dorit foarte mult.

 

  • Doamna L. s-a rugat la șapte biserici pentru mama.

 

  • Mama a revenit acasă după a doua operație!!! Vă rog să o pomeniți în rugăciuni, numele ei este Mariana.

 

  • Fostul meu medic de familie i-a oferit mamei un buchet de trandafiri și unul de lalele. E impresionant cum oameni de pretutindeni încearcă să-i aline mamei durerea.

 

  • N. m-a învățat să fac o mandală! Eram așa de stresată că n-o să-mi iasă, dar ea a avut răbdare și m-a liniștit, arătându-mi fiecare pas. Mulțumesc pentru tot, N.!

 

  • Eram prin Piața Unirii, unde se adunaseră câțiva protestatari care scandau Hoții la închisoare!, iar un copil a spus Hoți bronzați la soare! S-ar putea să aibă dreptate copilașul…

 

  • Am spovedit ceva greu care mă apăsa de multă vreme. Cât de blând e Părintele! Un adevărat model patern pentru mulți dintre noi.

 

  • Cine ar fi spus că voi începe ziua cu cele mai grozave eclere făcute de doamna C., o femeie jertfelnică fostă colegă cu mama și o foarte bună prietenă de-a ei? Doamna C. oferă tuturor curcubeu în cerul gurii prin delicatesele pe care le face, demne de stelele Michelin.

 

  • Vizita furtunoasă a doamnei M. și a copilașilor ei foarte bine crescuți. Ne-am bucurat că am fost pe fază să le oferim eclere, a știut Doamne cum să așeze vizitele pentru a nu fi rămâne descoperite față de musafiri. Și doamna M. e pasionată de psihologie și am vorbit puțin pe tema asta. I-am spus ce fain lucrez cu N., cum mă ajută ea să-l văd pe tatăl meu un pic altfel. A vrut cartea lui N, am de gând să-i fac o surpriză, să-i ofer un exemplar cu dedicație direct de la autoare.

 

  • Am aprins lumânări pentru doamna C. și familia ei.

 

  • O fetiță de vreo doi ani mi-a zâmbit pe stradă într-un mod minunat!

 

  • Am văzut trei pisici jucându-se în grădină.

 

  • A fost o bucurie mare să o întâlnesc pe doamna L. în autobuz. E un om atât de luminos!

 

  • Am aprins o lumânare pentru reușita lui B. și a lui A.

 

  • Am ascultat melodia 42 a celor de la The Motans, pentru ca peste 5 minute să dau peste fragmentul ăsta scris de Inoza: Dacă ați citit ”Ghidul autostopistului galactic”, știți că răspunsul la întrebarea supremă a Vieții, a Universului și a tot restul este 42,  Îmi plac mult aceste sincronicități.

 

  • O droaie de cărți ieftine de franceză cumpărate!

 

  • M-am bucurat mult că N. a fost de acord să xeroxez cursurile ei de psihologie pentru a le oferi doamnei M. Cât așteptam eu la xerox, mi-au căzut ochii, întâmplător peste o cărticică foarte frumos ilustrată, numită De ce plângem?, scrisă de Andreea Constantin, cu ilustrații de Maria Constantinescu. Și pentru că e centrată tot pe emoții, la fel ca foile de la N., m-am gândit să-i fac o bucurie doamnei M. și să o xeroxez și pentru domnia sa.

 

  • Mă pregătesc de Mărțișor, meșteresc, meșteresc….

 

  • O discuție transcendentală cu draga mea A. din Italia. Mi-a mărturisit că le spune tuturor că are o prietenă care își notează ce lucruri faine întâlnește și că trebuie să storci toată picătura de bunătate dintr-o piatră. Ea mă asociază cu scrierea bucuriilor, iar eu o asociez cu mirosul pâinii pe care o face adesea pentru familia ei. La sfârșitul discuției noastre  a adăugat o replică  înduioșătoare, mulțumesc pentru că ești! Și eu mulțumesc că ești, dragă A.!  ❤

 

  • Mi-a plăcut mult răspunsul I. la temerea mea că aș putea pierde cărțile într-un incendiu:  Până la urmă, nici un obiect nu e de neînlocuit, chiar și o carte… Mai importanți suntem noi înșine și Oamenii 🙂 Știu că fiecare întâmplare are un rost, de aceea trăim, să învățăm rosturile și să trăim în continuare…Sunt sigură că apropierea de EL va aduce Lumina și Pacea în suflete, indiferent ce poate însemna asta. Noi suntem mărginiți în înțelegerea a toate câte ni se intamplă, dar toate au un sens mult mai înalt, sunt sigură de asta 🙂 Aveți grijă de voi! Cu drag, te îmbrățișez!
  • Am trăit pentru prima dată o bucurie reală a copierii citatelor din Biblie, nu am simțit scrierea lor ca pe o datorie.

 

  • Am aprins o lumânare pentru doamna M. Sper să fie într-un ceas bun.

 

 

  • A. mi-a arătat bluza ei cu omul de zăpadă care are un nas 3D și baterii care cântă La mulți ani! și mi-a povestit cum s-a dus la școlarii ei și i-a pus să apese pe buton să audă cântecul. Așa ar trebui să fie viața, o joacă!…

 

  • Două zile la rând l-am pierdut pe Kotik și ne-am rugat Sfântului Modest, ocrotitorul animalelor, să-l aducă înapoi. Nici n-am terminat bine rugăciunea, că motanul a și apărut!

 

  • Trezvia zilei: necazurile ne-au fost date pentru ca noi să ne îmbunătățim.

 

  • Faptul că am avut deschiderea de a le arăta lui P. și A. al doilea blog.

 

  • Darurile pe care ni le-au făcut vecinele.

 

 

Sursa foto: Pete Revonkorpi- Snowflakes

 

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2018

 

ren

 

Pentru mine această iarnă e iarna în care mama s-a operat de cancer, e prima iarnă din viața mea în care sunt singură de Crăciun, fără mama, dar cu două suflețele alături, pisicile mele. Și cu toate că am motive foarte întemeiate să fiu deprimată și deznădăjduită nu sunt și asta e o surpriză și pentru mine. Poate și pentru că mi-am format obiceiul de a-mi nota bucuriile pe care le trăiesc zi de zi. Iată o parte dintre ele:

 

  • O superbă sincronicitate chiar în ajunul Sf. Nicolae: am cumpărat mărgele ciclamen și albastre pentru a o învăța pe N. în prag de ziua ei cum să facă steluțe de pus în pom. În acea zi N. s-a îmbrăcat fix în culorile ciclamen și albastru fără să știe ce surpriză îi puneam la cale. Ador momentele astea în care Doamne parcă-mi spune Sunt lângă tine.

 

  • Comentariul lui N. la întâmplarea neîntâmplătoare de mai sus: Daruri de la om mare cu suflet de copil. S-au aliniat planetele și culorile, fără să ne anunțăm. În Comunicare, ne vorbim și când nu ne spunem nimic. Să vă aducă Moșul mâine bucurii!

 

  • Cât de aproape i-am simțit pe prietenii care s-au oferit și au donat sânge pentru mama! Printre donatori a fost și un fost coleg de gimnaziu care ne-a fost și vecin în prima parte a copilărei mele și pe care mama l-a ținut în brațe când era mic.

 

  • Un mare număr de oameni a venit în sprijinul mamei, aproape zilnic am primit dovezi de solidaritate din partea acestora. Eu nu pot decât să mă rog pentru binecuvântarea lor.

 

  • Doamna M. m-a cucerit pur și simplu. M-a emoționat când a postat pe  Facebook felicitarea cu ren de la noi și figurinele handmade realizate de mine.

 

  • La lansarea cărții Privind înăuntru, de Petronela Rotar, nu aveam suficienți bani la mine pentru a o cumpăra( îmi lipseau vreo nouă lei), fapt care m-a întristat. Când am căutat cartea pe elefant, ce să vezi? Era cu 11 lei mai ieftină. Deci de aia… Povestindu-i mamei întâmplarea ea mi-a amintit de felul în care ne împlinește Dumnezeu dorințele. Când vrem ceva El ne răspunde: nu, nu încă, am ceva mai bun pentru tine….

 

  • Când vrei să vină tramvaiul cât mai târziu posibil și îngheți în stație de bună voie plângând de emoție…Sunt foarte sensibilă la cântăreții stradali și de când am citit cartea Un motan pe nume Bob am devenit și mai atentă la ei. De obicei le dau câte un leu-doi. Odată, am auzit un bărbat cântând la acordeon o melodie de-a lui Yann Tiersen și m-am simțit teleportată direct în filmul Amelie, al lui Jean Pierre Jeunet. De emoție, i-am dat muzicantului toți banii pe care-i aveam la mine, adică fix cinci lei. Azi, după atelierul handmade în care am învățat-o pe N. să facă un Moș Crăciun din mărgele m-am îndreptat spre Piața Unirii, întrebându-mă oare cui îi voi oferi moșul pe care tocmai l-am realizat? Ajunsă în stație, am auzit un saxofonist cântând minunat. De data asta m-am simțit teleportată în cartea Un motan pe nume Bob, amintindu-mi cum James, muzicantul stradal, cânta la chitară. Imediat i-am dat zece lei și Moșul din mărgele. Am făcut cea mai bună investiție, căci am investit în magie.

 

  • Comentariul lui N. referitor la noul atelier: Când ești iubit de copii mici și mari, îți pregătesc și ei lectii și surprize. Azi am învățat să îl fac pe Moșul și să îl țin mereu la mine, în brad. 

 

  • Mama, cu câteva zile înainte de operație, mi-a cântat Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp și m-a întrebat dacă îl cântam și eu în copilărie. Așa e mama!

 

  • Imaginea copilașilor care se țineau câte cinci de mână în timp ce se îndreptau spre teatrul pentru copii.

 

  • I-am oferit doamnei directoare de la Teatrul Luceafărul o steluță handmade realizată de mine. Câtă delicatețe e în gesturile domniei sale! Ținea în palmă steluța și o contempla. Mi-a oferit un calendar cu fotografii din spectacole.

 

  • Un citat găsit pe pagina unei prietene: Dacă tu crezi că lumea este un loc primejdios şi că oamenii sunt răi, vei selecta inconştient acele aspecte ale realităţii care îţi confirmă această credinţă.
    Dacă tu crezi că lumea este un loc prietenos şi oamenii sunt amabili, vei extrage din realitate evidenţele care îţi confirmă aceste credinţe.
    Astfel, prin gândurile, credinţele şi filtrele tale, tu îţi creezi realitatea în care trăieşti. (Dr. Ursula Sandner)

 

  • Un moment amuzant: am avut un schimb de replici cu un basarabean și am început să vorbesc și eu cu accent. ( Străbunica mea era din Basarabia.)

 

  • M., prietena mea de la Londra, mi-a spus că a primit plicul cu decorațiuni handmade făcute de mine și că micuța ei a fost foarte încântată de ele.

 

  • Azi la Biserica Sf. Nectarie am auzit pe un CD o colindă minunat interpretată de o măicuță. Din păcate,  doamna care vindea lumânări nu știa numele maicii, aș fi vrut să o ascult și acasă.

 

  • Gestul generos al doamnei doctor

 

  • Felul în care s-au mobilizat prietenele mele să ne sprijine. Domnul să le ocrotească!

 

  • Un articol de-al Potecuței mi-a amintit de iernile petrecute la bunica paternă, de mănușile legate între ele și de pantalonii de fâș verzi cu care mergeam la săniuș. Mulțumesc, Potecuța!

 

  • Am citit o poveste frumoasă pe blogul Prietenului de vreme rea, în care Omul de zăpadă își oferă nasul unor căprioare înfometate, fire de lână din căciula lui unor păsărele, iar firele de paie, unor iepurași. O poveste ce ne învață să ne oferim pe noi celorlalți. Puteți citi povestea aici: http://prietendevremerea.ro/povestea-omului-de-zapada.

 

  • Am găsit o concluzie a unui bloger pe care aș putea-o folosi ca motto pentru celălalt blog: Fiecare are “călcâiul lui Ahile”. Pe care însă îl poate controla. (Zaraza 26).

 

  • Am un sentiment de apartenență față de blogeri. Nu-i numesc aici, se știu ei care sunt, mi-e teamă că dacă i-aș enumera, aș risca să uit pe cineva.

 

  • Faptul că  Iustina, Carmen  și Potecuța îmi citesc în mod constant cel de-al doilea blog.
  • Azi, la a treia zi de când mama e în spital, Kotik a venit în camera mea și s-a culcat lângă mine( lucru pe care de obicei nu-l face căci o preferă pe mama).

 

  • Am vești bune de la mama!!! A fost mutată de la Terapie Intensivă înapoi în salon, a mâncat puțin și a făcut câțiva pași.

 

  • M-a bucurat gândul acesta: când oferi cadouri îți răspândești sufletul pretutindeni.

 

  • Am trăit o stare de grație când am scris poezia Devenire. Se întâmplă rar să scriu poezii, dar atunci când primesc câte una de la Domnul plâng de bucurie ore întregi. În condițiile astea nici nu mai contează dacă ce am scris e simplă grafomanie sau poezie autentică…Trăirea…asta e tot ce contează!

 

  • Scriu aici poezia Devenire, dedicată tuturor îngerilor noștri materiali și imateriali:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea
din unghiul
nepotrivit.

inger

 

  • Mi-e drag un bunicuț cerșetor prin atitudinea lui: ține o iconiță cu ambele mâini în zona feței, de parcă ar vrea să-și înlocuiască propriul chip cu o icoană. L-am întâlnit când veneam de la spital de la mama și aveam la mine două sticle cu chefir, căci mama nu avea voie să le mănânce. I le-am dat lui pe amândouă și azi l-am întrebat dacă i-a plăcut chefirul. Și el a răspuns: „lux”. Am prins și mai mare drag de el după ce mi-a dat răspunsul ăsta.

 

  • Gestul creștinesc făcut de fostul meu coleg A.G. și prietenii lui. Domnul să-i bucure pe măsura sufletului lor mare!

 

  • Un sentiment nemaiîntâlnit până acum: că toată lumea mă ține în brațe.

 

  • Mesajele de încurajare de pe grupul Rugăciuni pentru mama mea.

 

  • Am devenit, peste noapte, copilul răsfățat al tuturor prietenelor mamei. Vă mulțumesc tuturor pentru grija pe care mi-o purtați, de parcă aș fi propriul dumneavoastră copil!

 

  • Datorită doamnei M. am speranța că viitorul va fi mai luminos decât ce am trăit până acum.

 

  • Best „cozonac” ever! Mulțumesc, doamna M.!

 

  • Best „salam de biscuiți” ever! Mulțumesc, doamna C.!

 

  • Un pițigoi  a venit la fereastra mea! Ce fain e când te vizitează pe neașteptate „fauna”.

 

  • Noul colind al Paulei Seling

 

  • Provocarea venită din partea M.B. de a posta zilnic coperta unei cărți preferate și discuția pe care am avut-o cu ea azi. Atât de bine pune punctul pe i, e o persoană cheie în devenirea mea. Îi mulțumesc pentru asta.

 

  • Darul cu lună primit de la doamna R.E.

 

  • Am împărțit pretutindeni creații handmade, fapt ce mi-a dat un sentiment de împlinire.

 

  • Sfaturi bune de la prieteni

 

  • Datorită doamnei M. am aflat de reflecțiile Părintelui Petroniu Tănase, care s-au potrivit fix cu starea în care eram.

 

  • Teama că nu mă voi descurca bine singură s-a dovedit nefondată. De când e mama la spital simt că mă maturizez cu o viteză supersonică și-mi asum responsabilități.

 

  • Am vorbit cu mama la telefon, mi-a spus că e prima zi în care-și simte mintea limpede. Nu se mai simțea slăbiciune în glasul ei. Cu ajutorul lui Dumnezeu începe să-și revină.

 

  • Deși 2018 e anul în care am aflat de boala mamei, 2018 e și anul conștientizării multitudinii de minuni care s-au întâmplat în viața noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Older Posts »