Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stări sufletești’ Category

DSCN7103

Am răspândit felicitări de Crăciun în toată lumea, am avut un sentiment așa de fain la gândul că toți omuleții cărora le-am scris vibrează în sufletul meu!

Darurile de la M. m-au copleșit, m-au emoționat, m-au încântat! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, M.!

Dragile mele A. și A. mi-au oferit un șirag de metanii de o frumusețe incredibilă, cu mărgele de sticlă în degradé de la albastru deschis la alb. Vă mulțumesc mult!

A. mi-a dat șansa ca prin darul ei să-l bucur pe prietenul blogger Petru și să cumpăr cartea scrisă de el, Metamorfoza.

Metamorfoza

O surpriză foarte plăcută: Petru îmi oferă în dar cartea lui numită Planeta Paradis. Nu-mi pot imagina un cadou mai frumos decât o carte!

În plină iarnă, eu încă lăcrimez ascultând-o pe Paula cântând Ploaie în luna lui Marte…Hm, timbrele felicitărilor aveau o schiță cu Nichita…Cum se leagă toate în mod tainic!

Abia am aflat de o colaborare dintre Paula și Laura Bretan, nu mi-a venit să cred că ele cântă împreună! Mulțumesc, A.U., că m-ai făcut să cunosc muzica Laurei Bretan!

În aceeași zi am aflat de o colaborare între Paula și Eugen Doga! Fusesem la concertele lor, dar individuale. Nici nu-mi puteam închipui ceva mai frumos! Dacă-i mai ascultam mult puteam deveni o bocitoare cu acte în regulă. Aveți aici link dacă vreți să ascultați minunea: https://www.youtube.com/watch?v=tumJbuUGZO4

doga seling

Am contactat o doamnă profesoară din gimnaziu față de care am greșit foarte mult și mi-am cerut scuze după aproape 25 de ani. A fost un sentiment eliberator, sper să-mi răspundă, dar chiar și dacă nu o va face voi avea mulțumirea că i-am spus că acum, ca adult, o apreciez foarte mult, nu ca atunci, când eram un copchil descreierat.  Probabil dacă mi-aș cere scuze față de toți oamenii cărora le-am greșit aș simți adevărata eliberare.

Am citit un articol despre un tânăr care a salvat o capră neagră cu piciorul rupt cărând-o în rucsac. E o bucurie să vezi că mai sunt oameni aici, sub cer. ❤

capra-neagra-cu-piciorul-rupt-carata-intr-un-rucsac-in-rasnov

Și a fost conferință cu domnul Dan Puric, Doamne!!! ❤ ❤ ❤ Am mai rămas într-o stare de plutire pentru câteva zile și intenționez să-i ascult din nou conferința până o să o știu pe dinafară. Am reținut ideea lui Dem Rădulescu referitoare la oamenii din public: nu se știe dacă prin ochii unui copil de opt ani nu te privește însuși Dumnezeu. În urma conferinței mi-am amintit de momentul în care am schimbat câteva cuvinte cu domnul Dan Puric  acum mai mulți ani la sfârșitul unui spectacol și cât de frumos și înduioșător mi-a vorbit și mi-a oferit  din timpul său, deși nu se simțea deloc bine.

Dan-Puric-959x550

Muzică nouă mă cântă, curge prin mine, copleșitor, sfâșietor, și totodată încântător. Cum ar spune Darren Hayes: All these mixed emotions we keep locked away like stolen pearls! 

Mama mi-a cumpărat o rochie foarte drăguță.

Am făcut schimb de daruri cu doamna M. Unul din cadourile de la domnia sa mi-a amintit de primul meu breloc, pe care mi-l cumpărase mătușa mea când eram în clasa a VIII-a. Mulțumesc, doamna M.!

O fostă colegă de facultate mi-a promis că mă învață să fac niște figurine handmade foarte faine.

Într-o zi în care am așteptat o oră tramvaiul și eram foarte nervoasă am văzut niște ghirlande atârnate la ștergătoarele unui tramvai și imaginea asta mi s-a părut foarte comică, fapt ce m-a mai calmat.

Am avut, pentru a doua oară în viață și pentru câteva clipe un sentiment de…eternitate și de n-are-cum-să-se-întâmple-nimic-rău.

Am început să citesc cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul, primită în dar de la M. Îmi place foarte mult, e liniștitoare și dătătoare de trezvii.

pr paisie

O veste bună de dimineață: M. a primit coletele de la mine. În sfârșit m-am liniștit, scenarita nu-mi dădea pace.

Mi-am luat o vacanță muzicală de câteva zile. Mi-a curs prin vene toată  muzica adolescenței.

Am descoperit un nou cântec uau: Byron feat. Lucia-Continuum. Și apoi altul: Consumatori de vise. Iar de zăpăciții care formează duetul 2 Cellos ce să mai spun?

Am ascultat interviul prietenei mele N., al doilea mentor al meu foarte important,  și a fost o mare bucurie să o reaud, azi o voi și vedea. Apreciez curajul cu care își arată vulnerabilitățile pentru a-i ajuta și pe ceilalți să se deschidă.

Am mers la N. să-i ofer un mic dar și m-am bucurat mult că am văzut-o.

În sfârșit am avut un somn odihnitor după mai multe nopți de insomnie.

Am reluat legătura cu o fostă colegă de facultate căreia i-am trimis cartea mea în format electronic și ea mi-a spus că-i place nespus și că-i este de folos. Ce bucurie mai mare aș putea avea?

Am găsit materiale foarte faine pe Impariamo l’italiano.

80387271_10161271929028125_5101220721468637184_n.jpg

Bucuria imensă de a susține indirect o cauză umanitară. Mulțumesc, doamnei M. și I.R. pentru aceasta.

Discuția telefonică pe care am avut-o cu draga noastră J.

O sincronicitate care m-a bulversat găsită pe o rețea de socializare : o fotografie cu un Părinte drag ținând în fiecare palmă câte un porumbel închis la culoare, iar imediat mai jos o altă fotografie cu o prietenă ținând în fiecare mână câte un porumbel alb. O simetrie poetică, aș putea spune!

Am descoperit un filmuleț extraordinar despre creșterea plantelor filmate cu mare viteză:https://www.facebook.com/TodayIReadShow/videos/905665986517517/UzpfSTIyMDc2MDI2ODk1MDAxOTA6MjQxNDMxOTAyNTQ5NTIyMQ/

Bucuria că suntem în sfârșit liberi să spunem cu adevărat ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Le datorăm acest lucru celor care au murit pentru ca noi să zâmbim azi. Vă recomand documentarul foarte bine realizat  https://www.youtube.com/results?search_query=30+de+ani+de+democratie. Aveam 10 ani la Revoluție și-mi amintesc cum domnul învățător ne-a dat ca temă să scriem o compunere despre acest eveniment. Nu-mi amintesc decât că am scris în ea Olé, olé, olé, Ceaușescu nu mai e! Ce n-aș da să văd acea compunere acum!

democrație

 

Gândul că noi, bloggerii, ne facem bucurii unii altora prin schimbul de comentarii pe care le facem.

Darul copleșitor pe care ni l-au făcut M. și soțul său.

Darul prietenei mele A., izvor nesfârșit de generozitate.

Trandafirii cumpărați mamei.

De Ajun și de Crăciun am editat fotografii pentru prieteni cu tematica Nașterii Domnului în  timp ce ascultam colinde. Am avut un sentiment de comuniune cu cei cărora le-am scris.

În seara de Ajun ne-a vizitat doamna M. cu copiii și ne-au colindat toți trei foarte frumos! Am fost fericită că am putut împărtăși acest moment cu mama, că este acasă și ne putem bucura una de cealaltă.

În dimineața de Crăciun am îmbrățișat-o strâns pe mama, am plâns una în brațele celeilalte și mi-a promis că și anul viitor vom fi tot împreună de sărbători. Te rog, Doamne, ajut-o să-și țină promisiunea!

Nașterea Domnului….ce bucurie poate fi mai mare decât aceasta?

Nasterea-Domnului

Am primit un cadou neașteptat de la domnul P., coordonatorul de la Centrul social unde sunt voluntară.

Am început să colecționez felicitări.

Dialogurile cu prietena mea A. din Italia. În curând va veni în România. Sper să aibă timp să ne revedem.

Trezvia din timpul unei plimbări: de câte ori facem o faptă bună, se naște Pruncul Iisus, iar de fiecare dată când facem o faptă rea îl răstignim.

Unii prieteni mi-au spus că au primit felicitările de la mine.

Plimbări solitare în care îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de mama și de alte persoane bolnave de cancer apropiate nouă.

Am văzut că la Ateneu se va difuza din nou comedia mea preferată, It Must Be Heaven, tradusă în românește ca Paradisul, probabil. Abia aștept să o revăd!

Elia

Draga mea prietenă M. din blogosferă mi-a scris după o lungă absență!

O propoziție dintr-un articol a fost ca o trezvie pentru mine: Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu.

Am fost pentru prima dată în an la biserică, i-am revăzut pe Talpalarii dragi și pe Părintele. Sfinția Sa ne-a spus că într-un pelerinaj la Ierusalim a aflat că Sfântul Ioan nu se hrănea cu lăcuste, așa cum se crede, ci cu lacustă, o plantă, și că traducerea a fost greșită.

Într-o plimbare cu A. pe podul de unde privesc de obicei rățuștele ea mi-a povestit o întâmplare foarte frumoasă petrecută la țară, la bunica ei. Aceasta a găsit niște ouă de rață, le-a pus sub cloșcă, au ieșit boboci când a venit vremea și când au crescut…și-au luat zborul!!!

flying ducks

Am văzut un interviu cu artistul Tudor Gheorghe, în care spunea că după concerte mai zăbovește puțin în locul în care a cântat pentru a simți duhul sălii emoționate. M-am întrebat dacă Paula Seling și Alexandrina fac la fel.

Am revăzut la cinema filmul It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. Îl recomand cu mare drag!

 

Sursa foto 3: aici

Sursa foto 4: aici

Sursa foto 5: aici

Sursa foto 6: aici

Sursa foto 7: aici

Sursa foto 8: aici

Sursa foto 9: aici

Sursa foto 10: aici

Sursa foto 11: aici

 

 

 

Read Full Post »

  • Nu neapărat o bucurie, mai degrabă o constatare amuzantă: motănelul nostru e un pitbull deghizat.

 

  • Micuț s-a jucat cu noi într-un mod foarte haios: sărea când în brațele mele, când într-ale mamei, de multe ori, cum făcea Coca pe vremuri când ne implica pe amândouă în jocul ei cu bombonica.

 

  • Kotik se tot așază într-o cutie de pantofi, are toată casa la dispoziție, dar el nu și nu, tot în cutie stă, astfel că l-am botezat Domnul Kotik Cutiuță.

 

Kotik Cutiuță

 

  • Draga mea A. mi-a trimis o fotografie cu pisici.

 

  • Pe când coboram drumul dinspre liceul meu am văzut câțiva școlari care mergeau în șir indian și cântau Un elefant se legăna….:)

 

  • A. a primit coletul cu cărți franțuzești pe care i l-am trimis de ziua fetiței ei. Sper ca B. să-și păstreze viu interesul pentru această limbă și pentru cărțile magice pe care i le voi trimite pe viitor.

 

  • Că tot veni vorba de magie, am găsit o ilustrată pe coperta unei agende și așa am descoperit un nou artist rus fascinant, pe numele său Victor Nizovtsev. Vă recomand să dați un search pe google images pentru a-i găsi arta. Iată pictura de pe agendă: Victor-Nizovtsev7

 

  • Un moment sublim cu mama: după ce i-am arătat arta lui Victor Nizovtsev, a început să comenteze unele picturi, iar eu mi-am luat notițe și am invitat-o în glumă să susțină ea ora de artă în locul meu.

 

  • Urmez un tratament care dă roade, slavă Ție, Doamne!

 

  • Elefantul i-a trimis Elefantinei cartea Biblia în pictura universală, de la Editura Rao. E de fapt un dar de la prietena mea A.

 

  • Voiam să-i arăt mamei Biblia în pictura universală, pe care tocmai o primisem, când i s-a așezat Kotik în brațe, gelos că mama acordă atenție unei cărți, și nu lui. De altfel, protestează și atunci când ea vine în camera mea, miaună și vrea să plece de acolo. Când l-a văzut pe Kotik în brațe maimuțelul de Firicel a vrut și el acolo.

 

  • L-am poreclit pe Firicel Motanul-Amfibie pentru că-i place apa foarte mult.

 

20191110_181336

 

  • Am văzut un bătrânel care stătea zâmbind pe podul ce traversează Bahluiul și mi-am spus în sinea mea probabil se uită la vreo rățușcă. Apoi, când am privit spre apă, mi s-au confirmat bănuielile.

 

  • În ziua următoare am văzut pe același pod patru rățuște de foarte aproape. Erau atât de frumoase!

 

  • La sugestia A. am fost la Sfântul Maslu.

 

  • Textul lui Petru Pe post de dădacă a dezvăluit încă o dată bonomia blogerului-prieten.

 

  • Am introdus în alimentație mixuri de legume foarte gustoase și nu mai mănânc după ora 20.00.

 

  • Am avut ora de artă despre Frații Limburg cu copiii de la Centru. A ieșit frumos. În curând voi scrie articolul. Am avut surpriza și bucuria, ca, în perioada de documentare, să dau peste blogul lui Carmen Între vis și realitate 2, care a dedicat la rândul ei  un text calendarului acestor artiști.

 

  • Am început să citesc proză scurtă de Carmen Firan la sugestia mamei, căreia această scriitoare îi place foarte mult. Eu n-am mai citit beletristică de ani întregi, mă plictisisem complet de acest gen, dar mama m-a convins că Detectorul de emoții merită toată atenția.

 

  • De ieri-seară am reluat lectura cărții Dizionario dei nomi propri, de la prietena mea M.N., pentru a menține traseele neuronale existente în materie de italiană.

Read Full Post »

leo

 

Read Full Post »

  • I-am găsit pisoiului cel mic porecta Leuștean pentru că în zona feței miroase a zarzavat. Când era mai mic îi spuneam Prăjiturel pentru că avea un miros dulceag.

 

  • Am văzut azi un chow-chow crem, rasa mea preferată de câine.

 

  • Mi-am cumpărat o carte franțuzească pentru copii(Quand je marche dans le desert) în care am găsit o ilustrație superbă cu le petit chat des sables.

 

DSCN6978

 

  • Mă simțeam cumva neîmplinită în ultima vreme și mi-am dat seama de unde mi se trage: de la faptul că m-am limitat la studiul limbii italiene și nu am mai citit o carte faină. După ce am început să citesc Eminescu poem cu poem, de Alex Ștefănescu, primită în dar de la draga mea A., m-am simțit dintr-o dată foarte bucuroasă. Aveam doar și de ce, mi-am adăpat sufletul cu poezie. Apoi am citit poeziile Potecuței, ale Aneisylvi, ale lui Marius, ale lui Petru  și ale lui Claudiu-Liviu.

 

  • Am reunit două bucurii într-una singură: aceea de a salva miniserialul italian Prințesa Fantaghirò/Peștera Monstrului Sacru pe care obișnuiam să-l urmăresc în adolescență.

 

  • Comentariile bloggerilor prieteni la textul meu Octombrie în două oglinzi, pe care nu-l credeam prea reușit.

 

  • Noua poreclă pe care i-am dat-o Micuțului: Terapie cu colți.

 

  • Am reluat cursul de Inteligență emoțională al N. și mi se pare genial și foarte eficient.

 

  • Discuția terapeutică pe care am avut-o cu N. Mulțumesc, N.!

 

  • Am fost la două filme premiate la Festivalul de la Cannes, foarte bune amândouă, Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, și It Must Be Heaven, de Elia Suleiman, cea mai rafinată comedie pe care am văzut-o vreodată. Din momentul în care am vizionat filmele am decis să fac lunar câte o recomandare de cinefil pentru cei pasionați de filme de artă care îmi vizitează blogul. Al doilea film mi-a produs, prin coloana sonoră, o stare similară îndrăgostirii care m-a determinat să fac o pauză de la toate proiectele mele și să ascult la nesfârșit tema principală a filmului.

 

 

Sursa trailer: aici

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

 

  • Am scris textul despre Prăjiturel.

 

  • Prietena mea A.D. din Italia mi-a trimis o comoară de  curs de italiană, mai bun decât orice am parcurs până acum. Mulțumesc, A.!

 

  • Am recitit pasaje din agendele vechi. M-am bucurat să regăsesc o strofă foarte simpatică de-a Anei Blandiana: Într-o luni/ Ca să nu mă duc la grădiniță/ M-am transformat în niște căpșuni/ Pe care le-a mâncat o fetiță.  (Nu știu sigur dacă strofa e reprodusă exact, nu am găsit-o nicăieri pentru confirmare.)

 

  • Am văzut și auzit pentru prima dată Live un  tânăr care cânta la harpă pe Ștefan cel Mare. 

 

  • Mi-am petrecut ziua de naștere într-un mod memorabil, la evenimentul Săptămâna creierului, organizat de studenții de la Medicină. Am fost ca un burețel care a absorbit totul cu încântare.

 

  • În aceeași zi, am ratat trei autobuze. Eram un pachet de nervi, dar peste câteva minute am întâlnit-o pe prietena mea A. Deci din acel motiv le-am pierdut!

 

  • Arta mă însoțește pretutindeni. Veneam de la atelierul despre Michael Cheval dedicat copiilor, când am găsit pe jos o reproducere după o pictură de-a lui Joan Miró. După câteva zile, i-am dat un bănuț unui copil care cânta la fluier și el a strigat după mine Te  rog, te rog, te rog, te rog, vino înapoi! M-a făcut curioasă și m-am întors din drum, iar el mi-a dăruit o vedere de la Muzeul Ermitaj.

 

joan_miro_art_visit_by_viscious_speed

 

  • Îi spuneam dragii mele din Italia, A.G.U., că am prieteni răspândiți în toată lumea, iar ea i-a numiți sateliți Roxana. Ce frumos din partea ei!

  • Poezia Grădiniță, din folclorul copiilorgăsită pe blogul lui Nautilus, :

         ” Grupa mică,
           pișpirică,
           cade-n fund și se ridică.

          Grupa mijlocie,
          la bucătărie,
          face de mâncare
          pentru grupa mare.

          Grupa mare
          stă la soare
          și se linge pe picioare.”

 

  • Torsul pisicilor noastre e terapeutic. Îmi amintesc de Kotik pe când era puiuț, că torcea atât de tare încât, dacă lăsam  ușa deschisă, se auzea până în cealaltă cameră.

 

  • C. mi-a trimis o fotografie în care am revăzut copăcelul handmade pe care i l-am dăruit. Tot ea e cea care mi-a făcut rost de sârmă modelatoare de prin…televizoare cu care am făcut un copăcel auriu cu mărgele multicolore.

 

  • A. mi-a redistribuit articolul Să bem o licoare luminoasă împreună cu Michael Cheval pe pagina ei A Drop of Inspiration. Mulțumesc, A.!

 

  • Șansa de a avea o prietenă atât de înțeleaptă precum A. Reproduc aici câteva cuvinte de-ale ei: Sufletele noastre sunt legate ca într-o țesătură. Când unul dintre noduri nu este împletit armonios cu celelalte se produce o tensiune. Singura care armonizează lumea este dragostea. Orice moment de abatere de la acest sentiment are efect de destabilizare a lumii înconjurătoare.

 

  • Alte cuvinte înțelepte de-ale A.: Cheia vieții pământești stă în ceilalți oameni care ne înconjoară și Raiul tot de asta depinde. Timpul nu este al tău. Este al Domnului. Este darul Lui pentru tine. Nu intrăm în Rai singuri, ci în măsura în care i-am luat pe ceilalți în desaga inimii. Ce bine este să vedem cu milă lumina din rănile celor dragi și să o sărutăm! Din luminile rănite ale părinților noștri ne naștem noi. Lumină din lumină.

 

  • Un fost coleg de gimnaziu mi-a promis că-mi oferă un clasor și câteva timbre. Ce bucurie! M-a făcut nostalgică după vremurile în care admiram ore în șir timbre cu rase de pisici superbe sau cu personaje din desene animate ungurești.

 

  • Joaca de fiecare seară cu Firicel și Kotik.

 

  • Salvarea unor cursuri extraordinare de italiană.  Nădăjduiesc ca în câțiva ani să le parcurg pe toate și să-mi însușesc tot ce e de învățat din ele.

 

  • Mama a fost atât de drăguță și mi-a corectat cartea. Consider că un text trebuie corectat de cel  puțin două persoane pentru a avea garanția că în versiunea sa finală  nu s-au strecurat greșeli.

 

  • Faptul că reușesc să bifez obiectivele zilnice propuse îmi dă un sentiment de împlinire la sfârșitul zilei.

 

  • Am făcut rost de invitații la trei filme participante la Festivalul de la Cannes.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Read Full Post »

copertă final 2 19 august 2019

 

  • Andrada mi-a trimis coperta finală a cărții. Arată foarte bine.

 

  • Din nou m-a vizitat fauna: o ciocănitoare a venit chiar la copacul din fața ferestrei mele.

 

  • Trezvia zilei: trebuie doar să ies din casă, că bucuriile vin. De exemplu, azi am mângâiat un pisoi foarte drăgălaș, gri cu alb.

 

  • Am văzut câteva minute din emisiunea Quebecul văzut de sus de pe Digi World,  care mi-a umezit ochii. Un cuplu de vârstnici saluta navele ce treceau prin dreptul lor arborând steagul național al navigatorilor. În toată viața lor au făcut acest lucru de peste 70.000 de ori, iar steagurile au fost realizate de doamnă. M-au emoționat acei bătrânei aflați în slujba binelui, prin bucuria pe care o fac celor care sunt plecați de mult timp de acasă când văd steagul și aud imnul național.

 

  • După ce l-am castrat pe Kotik m-am gândit că e păcat într-un fel că nu avem un urmaș de la el… Acum câteva zile un pui de pisică scâncea afară și i-am spus mamei:  i-auzi un Kotik care pânge, iar mama mi-a răspuns lasă-l să pângă. Știam că nu puteam face ca în cazul motanului – să mă duc să-l salvez căci mama nu ar mai fi de acord de data asta să aducem un nou pui de pisică. Și am început să mă rog: Doamne, te rog ca un om milostiv să salveze pisoiul. În cinci minute mama s-a dus afară și a venit cu micuțul, fără să știe de rugăciunea mea. Un motan adult l-a compostat și l-ar fi ucis dacă nu intervenea ea. L-a salvat la timp. Nu știu dacă vom putea să-l păstrăm, dar măcar va sta cu noi până să mai crească un pic. E leit Kotik, sigur e copilul lui. Pentru cei care vor să aibă grijă de un pui de pisică vă recomand să-i faceți un culcuș din blană naturală care să imite blana mamei. Așa am făcut noi, am renunțat la o glugă de la un cojoc natural și pisicuțului îi place foarte mult să doarmă în ea.

 

  • Am fost impresionate că o prietenă de-a mea (A.) s-a oferit să plătească pentru o zi tratamentul pisoiului.

 

  • M. a trecut o dată prin carte să vadă eventualele mele scăpări de corectură.  Mulțumesc, M. !

 

  • Pomelnicul pus de A.  pentru mama la Mănăstirea Radu Vodă.

 

  • Am fost la Planetariul mobil, unde tema de anul acesta a fost aselenizarea. La final, o domnișoară din staff-ul Asociației  Astronomice Pluto din Cluj mi-a oferit un breloc cu calendar pe 50 de ani din partea colegului nostru de la Cluj, domnul coordonator.

 

  • Am scris un text despre vizita la Planetariu, dar nu am prea fost mulțumită de el. Am avut trei nopți consecutive de insomnii și asta s-a reflectat și în calitatea textului. Dar cel puțin l-am scris.

 

  • Am revăzut-o pe draga de N., căreia i-am oferit două cărți de colorat cu tematica Războiul Stelelor pentru nepoțelul ei.

 

  • Micul ajutor dat băiatului care vinde ziare. Într-o perioadă, când aveam cursul cu N. și treceam prin zona lui îi ofeream bani constant, dar din păcate n-am mai ajuns de multă vreme pe acolo. Ar trebui să-mi fac timp special pentru asta.

 

  • Emoția puternică a mamei când a văzut din nou caii de la Poliția călare.

 

  • Micuțul se vindecă văzând cu ochii. Sper să-l putem păstra. Încerc să mă bucur cât pot de el.

 

  • Eram mai deprimată zilele trecute și mi-am spus: trebuie să caut ceva frumos  în jur astăzi. La puțin timp, în tramvai, am călcat pe picioare o fată și, în loc să se uite urât la mine, mi-a zâmbit larg. Am găsit în gestul ei acel ceva frumos pe care-l căutam.

 

  • Poznele lui Firicel

 

  • Transformarea lui Kotik într-un motan voinic, foarte frumos, după ce ani întregi a fost piele și  os.

 

  • Vizita de lucru făcută M.  M-am simțit foarte bine la ea, m-am bucurat că mi-a arătat niște setări în Word pe care nu le știam și că am glumit pe marginea subtitlurilor haioase ale cărții mele. Am descoperit la ea  ABC de nutriție, de dr. Mihaela Bilic, pe care am intenția să o cumpăr de ziua mea. Legat de M. am  regretul că va pleca din Iași, ca majoritatea noilor mei prieteni.

 

  • Progresele evidente la italiană.

 

  • Mica donație făcută Părintelui care se ocupă de copilașii aflați în dificultate.

 

  • Am jucat Lo scarabeo d’oro și mi-am notat cuvintele noi.

 

  • Descoperirea zilei: poezia  Lumea nouă, scrisă de bloggerul Onișoară Claudiu-Liviu.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

 

girl-with-her-back-straw-hat-field-flowers-happy-asian-woman_43525-436

 

  • Faptul că mama, după ce a spus inițial că nu o mai bucură nimic, și-a schimbat dispoziția. A început să-și facă bucurii mici, cum ar fi aceea de a-și cumpăra o pălărie, de a-și comanda un parfum sau de a-și  vopsi părul.

 

  • Am terminat cartea, mai am de adăugat bibliografia.

 

  • A., prietena lui M., mă ajută cu ilustrarea cărții.

 

  • M-am bucurat cum a perceput M.N.Z. capitolul despre sincronicități. Aveam îndoieli dacă să-l includ sau nu în carte, dar mi-am dat seama vorbind cu ea că aș ciunti o parte din mine dacă nu l-aș insera.

 

  • C. m-a ajutat să scap de reclamele de pe net. Mulțumesc, C.!

 

  • Un detaliu amuzant în basmul Zoril, Zoril di Zâuî, cules de fostul meu profesor de folclor, domnul Ion H. Ciubotaru: Zmăul dă mâna cu Zoril și îl pune la masă înainte de a se lupta cu el.

 

  • Prima zi în care am purtat rochia multicoloră cu saboții roșii și pălărie bej. Îmi place mult combinația asta veselă.

 

  • Zmeurăăăă și plăcinteee!

 

  • Comentariile uimitoare ale lui M. la cartea mea și sentimentul că am făcut o treabă bună scriind-o.

 

  • Trei sincronicități ce-l au ca protagonist pe Părintele Paisie Aghioritul – citatul despre animale, cartea găsită de prietenul de condei M. și un nou citat-dedicație din cartea Războiul nevăzut, primită în dar de la O.

Sf Paisie Aghioritul

 

 

  • Schimbul de rugăciuni cu O.- care s-a rugat Sf. Modest pentru sănătatea motanului meu atât de greu încercat, iar eu m-am rugat la Sf. Nectarie pentru reușita lui O. la facultate.

 

  • Răbdarea pe care o are M.L. cu mine. E o persoană minunată!

 

  • Emoția pe care pagina de Mulțumiri i-a stârnit-o A.G. Ce suflețel sensibil!

 

  • M-am îmbrăcat cu rochița verde cu imprimeuri multicolore. Culoarea a fost dintotdeauna terapeutică pentru mine, nu-mi imaginez viața fără ea și de aceea prefer orice  color – fie film, fie fotografie – chiar dacă înțeleg că adesea imaginile alb-negru au un plus de expresivitate.

 

  • Andrada a realizat prima copertă a cărții mele. E superbă, mi-a depășit orice așteptări. Încet-încet visul meu nebun prinde contur. Doamne-ajută!

 

copertă

 

  • O emisiune văzută pe TV5 în care un ornitolog imita trilurile păsărilor și felul în care acestea îi răspundeau. Interesant e că el nu putea înțelege limbajul păsărilor și prin asta sunetele lui mimetice nu erau diferite de cele ale unui papagal, care imită sunete fără să le priceapă. Dar nici nu e nevoie ca omul să le știe pe toate, trebuie să-și păstreze și natura misterul său, doar e o ea, nu?

 

  • Pe 6 iulie s-au împlinit 3 ani de când Kotikuț e la noi.

 

  • Trezvia mamei: veșnicia-i aparține lui Dumnezeu. Noi suntem doar suflete de împrumut. Devenim veșnici prin ceea ce facem, nu prin ceea ce suntem. (7 iulie 2019)

 

  • Ziua prietenei care are chipul copilăriei mele.  N-am inspirație niciodată la urări, în schimb mama, da. Reproduc aici mesajul pe care i l-a trimis: Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri alese: frumusețe, înțelepciune, bunătate. Mă închin Lui și-L rog să-ți dea sănătate, pace și armonie.

 

  • Mama mi-a arătat un citat din cartea pe care o citește, Peștera, de José Saramago: Este foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe.

 

  • Percepția Mariei B. privind coperta creată de Andrada m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină nouă.

 

  • Operația lui Kotik a fost o reușită. Ce ne mai certa că l-am „părăsit” pentru o noapte la clinică! Și apoi, câtă bucurie pe el când a ajuns acasă și totul îi era familiar! Torcea continuu, mititelul!

 

Kotikuț

 

Sursa foto 1:aici

Sursa foto 2: aici

Sursa foto 3: Andrada Stancu

Sursa foto 4: arhivă personală.

Read Full Post »

Older Posts »