Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stări sufletești’ Category

mărțișoare

Corona-Necorona, mi-am văzut mai departe de notarea bucuriilor.

O prietenă scriitoare mi-a cerut adresa pentru a-mi trimite în dar trei cărți de-ale ei. Eu aveam două din care am citit una. Mulțumesc mult pentru darul tău, dragă C.!

Un moment de fericire pură când am văzut cartea mea în varianta palpabilă. Am strigat de bucurie!

Grija prietenei mele V. față de mama.

Acel moment în care îți faci o prietenă nouă cu care rezonezi de parcă v-ați ști de o viață și-ți dai seama că a fost un înger trimis de Dumnezeu ca să atenueze rănile din suflet. Ea m-a emoționat prin implicarea față de proiectul meu, eu am emoționat-o trimițându-i poezia despre îngerii mei numită Devenire. Mulțumesc pentru tot, dragă C.!

Draga mea prietenă de condei Ana Sylvi, o constantă cititoare a textelor mele despre lecțiile de artă, mi-a dedicat în a treia zi de primăvară o poezie minunată numită Cântec de primăvară, pe care o puteți citi aici: 

Comentariile frumoase ale bloggerilor la textul De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl.

Mama i-a spus lui Kotik în glumă Koticâț.

Am contactat-o pe o doamnă profesoară din gimnaziu și mi-am cerut iertare că am fost un copil-problemă. Ce frumos mi-a răspuns domnia sa: Niciun copil nu e vinovat ca să mă supăr la nesfârșit. Mi-a luminat ziua!

Am dus mărțișoare făcute de mine doamnelor de la Teatrul „Luceafărul”. Doamna directoare a fost foarte drăguță, ca de obicei, și mi-a oferit un calendar și o invitație la o premieră. Am dat invitația unei fetițe din bloc care a fost cu mama ei la teatru și s-a bucurat foarte mult.

Întâlnirea cu C., pe care o știam de pe Facebook și cu care am aflat că am fost colege de liceu, deși eu nu o știam pe ea. Mi-a oferit niște momente memorabile, era foarte la curent cu activitatea mea de pe blog și a fost foarte plăcut să interacționez cu o cititoare de-a blogului meu. Mi-a spus că așteaptă deja să scriu o a doua carte. Replica ei a fost unul dintre darurile zilei.

În aceeași zi fosta mea colegă de bancă din liceu m-a contact după ce n-am mai știut una de alta de peste 20 de ani. Ne-am amintit de prostiile pe care le făceam în adolescență și am avut sentimentul că parcă ar fi trecut doar o zi de când n-am mai vorbit cu ea. Te îmbrățișez, dragă I. !

Trezvie: Dumnezeu îmi trimite în cale îngeri ca să-mi facă despărțirea de mama un pic mai suportabilă.

Povestindu-i prietenei mele C. despre cartea mea, ea mi-a spus: Tu ai plantat  sămânța și a ieșit floarea și acum au venit albinuțele și au înmulțit floarea ta. Ce drăguuuț!

Un moment copleșitor când am văzut lista cu cei 10 minunați care au comandat cartea. Doamne, ce-am mai plâns!

Nu-mi imaginam ce împlinire o să-mi aducă publicarea cărții! Intuiam că asta e calea pentru mine, dar ceea ce a urmat mi-a depășit toate așteptările. M-a vindecat de dependența de a cumpăra cărți franțuzești, nici nu mă mai interesează ce se aduce la magazin, am lăsat în urmă cercul întunecat cum spunea N. și am intrat în cercul de lumină. Mulțumescu-ți Ție, Doamne!

Întâlnirea emoționantă cu M., o fostă colegă de liceu. M-a impresionat privirea ei blândă și familiaritatea dintre noi.

Dialogul cu domnul diriginte.

Câteva zile de plutire în care am interacționat cu viitorii cititori ai cărții mele.

O veche prietenă de la Talpalari  m-a rugat să-i promovez pagina ei cu cutii pentru flori și maimuțica din mine a spus: ia să-mi fac și eu o pagină cu handmade-urile mele! Că e păcat să stea neștiute prin computer. Ia să le scoatem noi la lumină!  Și m-am pus pe treabă.

Cât timp am căutat handmade-urile prin computer, am dat peste tot felul de minunății- amintiri de la after-school, mozaicul de la biserică făcut împreună cu M.N, un copăcel fotografiat pe fundalul paginii cu autograf de la Sabin Bălașa etc

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce bine le zice fătuca asta, Mădălina Pavăl: https://www.youtube.com/watch?v=jl9Rc9Jt9uc.

Întâlnirea de multă vreme așteptată cu  A., care s-a gândit să-i ia și mamei o floricică, ba chiar m-a invitat la cofetărie, deși eu trebuia să fac asta ca mulțumire că a cumpărat cartea.

Un blogger prieten s-a oferit să-mi editeze mai bine textul. Probabil că voi mai scoate niște exemplare, așa că inițiativa lui îmi va fi de mare folos. Mulțumesc mult, M.!

Am copiat dintr-o agendă într-un fișier Word reflecțiile mamei, atât de prețioase, încât să le am în două locuri, ca back up.

Surpriza pe care mi-a făcut-o C.E., mi-a editat o fotografie pe tema Atelierului de pe divan. Luminițele dau un aer ludic imaginii, fapt ce se potrivește cu figurinele realizate. Mulțumesc mult, C.!

Reluarea legăturii cu I. mi-a declanșat memoria afectivă și-mi aduc aminte tot felul de întâmplări legate de ea, pe care le-a uitat. Uite-așa o fac să-și recupereze amintirile adolescenței. În sfârșit amintirile astea folosesc la ceva.

Am interacționat cu o fostă colegă de serviciu extraordinară E. pe care abia acum am cunoscut-o cu adevărat. Noi ne știam doar din vedere, nu comunicam una cu alta căci lucram pe campanii diferite. Îi plac, la fel ca mamei, caii, și am de gând să-i trimit fotografii faine cu cai ori picturi precum cea a lui Walter Crane, numită Caii lui Neptun.

Am vorbit cu G. și mi-a spus că se regăsește în pasaje din cartea mea. O fi bine, o fi rău?

Virusul ăsta a avut și un efect benefic, m-am gândit la tatăl meu și l-am sunat să-l previn să nu atingă suprafețele de inox, pe care corona rezistă cel mai mult( circa 20 de zile). Gândul la el m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda a toate, am niște sentimente față de el. E un pas înainte de la scrâșnirea dinților la grija asta.

Naturii nu-i pasă de nimic, copăceii înfloresc minunat ca în fiecare an.

Nicio zi fără acatiste de tot felul și fără….Firma! Acestea două sunt antidotul împotriva temerilor legate de Corona…În ciuda a tot, în ciuda virusului și a bolilor noastre am făcut un pic de Karaoke.

 

 

 

Read Full Post »

i-like-i-dont-like-pablo-2-638

Încă de când am văzut filmul Amélie mi-am dorit să fac o listă cu lucruri care-mi plac. Însă abia când am văzut această invitație la un blogger mi-am notat-o. Vouă/dvs ce vă place?

Îmi place somnul prelungit.

Îmi place torsul pisicilor.

Îmi place să trimit felicitări.

Îmi place voluntariatul cu copiii.

Îmi place să le insuflu copiilor dragostea pentru artă.

Îmi place că visul vieții mele a devenit o realitate palpabilă.

Îmi place pepenele.

Îmi place momentul acesta.

Îmi place verdele crud al copacilor din luna mai.

Îmi plac replicile imprevizibile.

Îmi plac filmele de artă.

Îmi plac amintirile legate de bunica mea.

Îmi place să studențesc chiar și la 40 de ani.

Îmi plac ideile interesante ale mamei pe care le notez școlărește într-o agendă.

Îmi place răsăritul soarelui la mare.

Îmi place liniștea ce e uneori în biserică.

Îmi plac sincronicitățile, de fapt nu doar îmi plac, ci le ador de-a dreptul.

Îmi place când Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile.

Îmi plac oamenii empatici și jucăuși.

Îmi place când mă contactează o prietenă veche de care n-am mai știut nimic de ani buni.

Îmi place primul pluș primit de la un băiat.

Îmi plac cuvintele, nu vorbele.

Îmi place să descopăr artiști noi.

Îmi plac tururile ghidate din Iași.

Îmi place Barcelona.

Îmi place albastrul.

Îmi plac rochiile.

Îmi plac bloggerii.

Îmi place anatomia creierului.

Îmi plac cei patru C: ciocolata, călătoriile,  copiii și cărțile.

Îmi place să merg desculță pe malul mării sau pe iarbă.

Îmi plac limbile străine.

Îmi plac Macondo și Melchiade.

Îmi plac oamenii în preajma cărora cresc.

Îmi place să fac creații handmade.

Îmi place muzica de film.

Îmi place sentimentul de împlinire pe care îl am când scriu, când se topesc toate trăirile negative.

Îmi place că tu, cel/cea care ai parcurs această listă, ai ajuns până la final.

Listă inspirată de bloggul https://viataoperadearta.wordpress.com/.

Mulțumesc, Ane, că prin blogul tău, faci lumea mai frumoasă.

Vouă ce vă place?

Sursa foto: aici

 

 

Read Full Post »

În această perioadă, în care am aflat că boala mamei a recidivat, am avut sentimentul că dintr-o dată culorile au părăsit viața mea și că mă mișc greoi într-o lume alb-negru. Și totuși m-am străduit să-mi notez bucuriile, chiar dacă acestea și-au pierdut din intensitatea pe care o aveau de obicei. Iată-le:

M.N. a primit felicitările de la mine.

M-am întâlnit cu M.L. și cu N.P. și le-am oferit jocul Le jeu de l’amour et du hasard. 

Am mers la doamna M. și i-am oferit un dar pentru ziua fetiței domniei sale.

Noi rățuște adorabile văzute pe pod.

Am citit nuvela fantastică Tangențial a lui Petru. Mi-a plăcut mult!

Am scris articolul despre arta pictorului rus Victor Nizovtsev. Dacă doriți să-l citiți aveți linkul aici.

Am avut ora de artă despre Victor Nizovtsev cu cei mici. A fost extraordinară, la sfârșit copiii au aplaudat, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

Întâlnirea cu A.Z., căreia eu îi spun cu drag Solaris, a fost extraordinară. Am multe de învățat de la ea, deși e cu 15-20 de ani mai tânără decât mine. De la ea am aflat un citat foarte frumos, al lui Isidor Pelusiotul: Scrie răul pe apă. 

Kotik s-a ascuns în dulap și când am strigat după el ne-a răspuns. Ce drăguț!

C. a primit felicitarea de la mine chiar de ziua ei.

Am descoperit o nouă artistă, pe numele ei Ruth Sanderson. Trei lucrări m-au impresionat în mod deosebit:

O veche prietenă (V.) m-a contactat după mulți ani în care nu am mai comunicat și i-a trimis mamei un dar copleșitor. Mulțumim mult, dragă V.! Ea a apărut la timp pentru a face niște schimbări benefice pentru sănătatea noastră. Gestul său frumos se potrivește perfect cu ziua de naștere a mamei care va avea loc în curând.  Cum le potrivește Doamne pe toate!

M-am întâlnit cu mama chiar pe podul de unde privim de obicei rățuștele. Ea venea din direcția opusă și mi-a vorbit încântată de cele patru rațe pe care tocmai le văzuse.

Am descoperit o nouă artistă extraordinară pe care o voi prezenta copiilor: Laura Diehl.

Această prezentare necesită JavaScript.

În plimbările mele solitare am văzut trei Kotici(trei pisici care seamănă cu Kotik). Fiindcă erau nu departe de locuința noastră am presupus că sunt rude cu Kotik. Mama și eu le spunem verișori.

De fiecare dată când am în farfurie hrană sănătoasă mă gândesc cu recunoștință la prietena mea V.  și la faptul că datorită ei am făcut niște schimbări radicale în alimentație. Mulțumesc, V. !

O abordare diferită…

Cândva, pregătindu-mă pentru orele de artă cu cei mici, am fost la xerox să scot niște reproduceri după picturi de-ale lui Tonitza. Una dintre ele nu fusese printată cum trebuie, așa că angajatul a rupt foaia cu pictura într-o secundă și a aruncat-o la gunoi. Am plecat de acolo răvășită. Nu-mi puteam imagina cum cineva e atât de insensibil la artă.

Recent însă, am mers la xerox pentru a scoate două picturi de-ale lui Victor Nizovtsev cu îngerași și baloane de săpun. Am dat peste o doamnă care mi-a spus că fetiței ei îi plac baloanele și am știut că de data asta picturile artistului nu vor mai fi aruncate în neant. Am fost atât de bucuroasă de reacția doamnei, că i-am scris pe o foaie numele pictorului și am promis să revin și cu alte minuni pentru a i le arăta fetiței sale.   

După câteva zile de la aflarea diagnosticului mamei, când nimic nu mai părea să mă bucure, am primit vești de la prietenele mele cărora le-am trimis felicitări și mărțișoare.  M-am bucurat mult, căci de sărbători plicurile mele nu au ajuns la toată lumea, așa că am decis să fiu un vestitor al primăverii timpuriu.

Sugestiile de traducere foarte faine ale M.N. la textul de pe blogul Laurei Diehl. Mulțu, M.N.!

Ajutorul primit de la C. pentru a scăpa de sublinierea cu roșu a cuvintelor în Powerpoint. Mulțu, C. !

Am terminat Powerpointul despre Laura Diehl, abia aștept să-l arăt copiilor!

Am primit un dar neașteptat din partea prietenei mele A.

Am  făcut o donație pentru A., o fetiță bolnavă de cancer.

Am urmărit-o la televizor pe Monica Davidescu povestind o întâmplare din copilăria ei, în care era învățată că trebuie să li te adresezi cu sărut-mâna celor în vârstă. Pentru că avea un câine foarte bătrân, de vreo 18 ani, i se adresa cu sărut-mâna, Ursică! Atâta ne-a trebuit, mamei și mie, să rostim de n ori sărut-mâna, Ursică! deoarece am avut demult la țară un câine cu acest nume. Apoi am continuat cu Sărut-mâna Domnul Kotik, Sărut-mâna, Lemurica…

La vreo lună după ce i-am adresat scuzele mele unei doamne profesoare de gimnaziu, căreia i-am vorbit urât în urmă cu vreo 25 de ani, am primit răspuns din partea domniei sale că nu-și amintește nimic. Am plâns cu lacrimi de bucurie și am scăpat de sentimentul de vinovăție care m-a chinuit atâția ani. De-aș putea să contactez și alte persoane pe care le-am supărat!

Întâlnirea cu draga mea N, al doilea meu mentor foarte important. Cum a făcut ea lumină în mintea mea când acolo era doar negură!

Ora de artă cu copiii a ieșit foarte bine. Au participat trei fetițe foarte încântate de ceea ce vedeau. Una dintre ele a exclamat: Aș vrea ca această zi să dureze toată noaptea! Ce să-ți mai dorești?

Domnul coordonator al centrului mi-a oferit o enciclopedie și o carte cu mai multe povești Disney. Și uite-așa, deși am decis să nu mai merg la magazin să-mi cumpăr cărți franțuzești la prețuri infime, am venit totuși cu cărți franțuzești acasă.  Se pare că și de data asta am primit ce-mi doream cu ardoare, căci făceam de multă vreme curte acelei enciclopedii.

Am descoperit artista Kinuko Y. Craft, care merită toată atenția. Vă pun aici link, poate doriți să-i vedeți lucrările.  Prin stilul ei mi-a amintit de o iubire mai veche, Gustave Moreau. Vă invit să-i vedeți câteva picturi.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Trandafirii, felicitarea și mărțișorul oferite doamnei M. Am ținut cont de ceea ce spunea o doamnă profesoară din facultate despre teoria egoismului cadoului. Adesea cumpărăm cadouri care să ne placă nouă, fără să ne gândim nicio clipă la preferințele celuilalt. Dacă ar fi după mine aș oferi în dar numai flori micuțe, de genul lăcrămioarelor, al brândușelor, al ghioceilor de pădure sau al freziilor. Dar știam că doamnei îi plac foarte mult trandafirii, așa că am făcut o alegere conformă cu gustul domniei sale.

Pe 27 februarie, am primit exemplarul de probă al cărții mele, Din genune spre minune. Am avut niște sentimente foarte amestecate în privința asta despre care voi scrie într-un articol separat.

Și gata, iarna calendaristică aproape s-a dus.

O primăvară de poveste, minunaților!

 

 

 

 

Read Full Post »

DSCN7103

Am răspândit felicitări de Crăciun în toată lumea, am avut un sentiment așa de fain la gândul că toți omuleții cărora le-am scris vibrează în sufletul meu!

Darurile de la M. m-au copleșit, m-au emoționat, m-au încântat! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, M.!

Dragile mele A. și A. mi-au oferit un șirag de metanii de o frumusețe incredibilă, cu mărgele de sticlă în degradé de la albastru deschis la alb. Vă mulțumesc mult!

A. mi-a dat șansa ca prin darul ei să-l bucur pe prietenul blogger Petru și să cumpăr cartea scrisă de el, Metamorfoza.

Metamorfoza

O surpriză foarte plăcută: Petru îmi oferă în dar cartea lui numită Planeta Paradis. Nu-mi pot imagina un cadou mai frumos decât o carte!

În plină iarnă, eu încă lăcrimez ascultând-o pe Paula cântând Ploaie în luna lui Marte…Hm, timbrele felicitărilor aveau o schiță cu Nichita…Cum se leagă toate în mod tainic!

Abia am aflat de o colaborare dintre Paula și Laura Bretan, nu mi-a venit să cred că ele cântă împreună! Mulțumesc, A.U., că m-ai făcut să cunosc muzica Laurei Bretan!

În aceeași zi am aflat de o colaborare între Paula și Eugen Doga! Fusesem la concertele lor, dar individuale. Nici nu-mi puteam închipui ceva mai frumos! Dacă-i mai ascultam mult puteam deveni o bocitoare cu acte în regulă. Aveți aici link dacă vreți să ascultați minunea: https://www.youtube.com/watch?v=tumJbuUGZO4

doga seling

Am contactat o doamnă profesoară din gimnaziu față de care am greșit foarte mult și mi-am cerut scuze după aproape 25 de ani. A fost un sentiment eliberator, sper să-mi răspundă, dar chiar și dacă nu o va face voi avea mulțumirea că i-am spus că acum, ca adult, o apreciez foarte mult, nu ca atunci, când eram un copchil descreierat.  Probabil dacă mi-aș cere scuze față de toți oamenii cărora le-am greșit aș simți adevărata eliberare.

Am citit un articol despre un tânăr care a salvat o capră neagră cu piciorul rupt cărând-o în rucsac. E o bucurie să vezi că mai sunt oameni aici, sub cer. ❤

capra-neagra-cu-piciorul-rupt-carata-intr-un-rucsac-in-rasnov

Și a fost conferință cu domnul Dan Puric, Doamne!!! ❤ ❤ ❤ Am mai rămas într-o stare de plutire pentru câteva zile și intenționez să-i ascult din nou conferința până o să o știu pe dinafară. Am reținut ideea lui Dem Rădulescu referitoare la oamenii din public: nu se știe dacă prin ochii unui copil de opt ani nu te privește însuși Dumnezeu. În urma conferinței mi-am amintit de momentul în care am schimbat câteva cuvinte cu domnul Dan Puric  acum mai mulți ani la sfârșitul unui spectacol și cât de frumos și înduioșător mi-a vorbit și mi-a oferit  din timpul său, deși nu se simțea deloc bine.

Dan-Puric-959x550

Muzică nouă mă cântă, curge prin mine, copleșitor, sfâșietor, și totodată încântător. Cum ar spune Darren Hayes: All these mixed emotions we keep locked away like stolen pearls! 

Mama mi-a cumpărat o rochie foarte drăguță.

Am făcut schimb de daruri cu doamna M. Unul din cadourile de la domnia sa mi-a amintit de primul meu breloc, pe care mi-l cumpărase mătușa mea când eram în clasa a VIII-a. Mulțumesc, doamna M.!

O fostă colegă de facultate mi-a promis că mă învață să fac niște figurine handmade foarte faine.

Într-o zi în care am așteptat o oră tramvaiul și eram foarte nervoasă am văzut niște ghirlande atârnate la ștergătoarele unui tramvai și imaginea asta mi s-a părut foarte comică, fapt ce m-a mai calmat.

Am avut, pentru a doua oară în viață și pentru câteva clipe un sentiment de…eternitate și de n-are-cum-să-se-întâmple-nimic-rău.

Am început să citesc cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul, primită în dar de la M. Îmi place foarte mult, e liniștitoare și dătătoare de trezvii.

pr paisie

O veste bună de dimineață: M. a primit coletele de la mine. În sfârșit m-am liniștit, scenarita nu-mi dădea pace.

Mi-am luat o vacanță muzicală de câteva zile. Mi-a curs prin vene toată  muzica adolescenței.

Am descoperit un nou cântec uau: Byron feat. Lucia-Continuum. Și apoi altul: Consumatori de vise. Iar de zăpăciții care formează duetul 2 Cellos ce să mai spun?

Am ascultat interviul prietenei mele N., al doilea mentor al meu foarte important,  și a fost o mare bucurie să o reaud, azi o voi și vedea. Apreciez curajul cu care își arată vulnerabilitățile pentru a-i ajuta și pe ceilalți să se deschidă.

Am mers la N. să-i ofer un mic dar și m-am bucurat mult că am văzut-o.

În sfârșit am avut un somn odihnitor după mai multe nopți de insomnie.

Am reluat legătura cu o fostă colegă de facultate căreia i-am trimis cartea mea în format electronic și ea mi-a spus că-i place nespus și că-i este de folos. Ce bucurie mai mare aș putea avea?

Am găsit materiale foarte faine pe Impariamo l’italiano.

80387271_10161271929028125_5101220721468637184_n.jpg

Bucuria imensă de a susține indirect o cauză umanitară. Mulțumesc, doamnei M. și I.R. pentru aceasta.

Discuția telefonică pe care am avut-o cu draga noastră J.

O sincronicitate care m-a bulversat găsită pe o rețea de socializare : o fotografie cu un Părinte drag ținând în fiecare palmă câte un porumbel închis la culoare, iar imediat mai jos o altă fotografie cu o prietenă ținând în fiecare mână câte un porumbel alb. O simetrie poetică, aș putea spune!

Am descoperit un filmuleț extraordinar despre creșterea plantelor filmate cu mare viteză:https://www.facebook.com/TodayIReadShow/videos/905665986517517/UzpfSTIyMDc2MDI2ODk1MDAxOTA6MjQxNDMxOTAyNTQ5NTIyMQ/

Bucuria că suntem în sfârșit liberi să spunem cu adevărat ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Le datorăm acest lucru celor care au murit pentru ca noi să zâmbim azi. Vă recomand documentarul foarte bine realizat  https://www.youtube.com/results?search_query=30+de+ani+de+democratie. Aveam 10 ani la Revoluție și-mi amintesc cum domnul învățător ne-a dat ca temă să scriem o compunere despre acest eveniment. Nu-mi amintesc decât că am scris în ea Olé, olé, olé, Ceaușescu nu mai e! Ce n-aș da să văd acea compunere acum!

democrație

 

Gândul că noi, bloggerii, ne facem bucurii unii altora prin schimbul de comentarii pe care le facem.

Darul copleșitor pe care ni l-au făcut M. și soțul său.

Darul prietenei mele A., izvor nesfârșit de generozitate.

Trandafirii cumpărați mamei.

De Ajun și de Crăciun am editat fotografii pentru prieteni cu tematica Nașterii Domnului în  timp ce ascultam colinde. Am avut un sentiment de comuniune cu cei cărora le-am scris.

În seara de Ajun ne-a vizitat doamna M. cu copiii și ne-au colindat toți trei foarte frumos! Am fost fericită că am putut împărtăși acest moment cu mama, că este acasă și ne putem bucura una de cealaltă.

În dimineața de Crăciun am îmbrățișat-o strâns pe mama, am plâns una în brațele celeilalte și mi-a promis că și anul viitor vom fi tot împreună de sărbători. Te rog, Doamne, ajut-o să-și țină promisiunea!

Nașterea Domnului….ce bucurie poate fi mai mare decât aceasta?

Nasterea-Domnului

Am primit un cadou neașteptat de la domnul P., coordonatorul de la Centrul social unde sunt voluntară.

Am început să colecționez felicitări.

Dialogurile cu prietena mea A. din Italia. În curând va veni în România. Sper să aibă timp să ne revedem.

Trezvia din timpul unei plimbări: de câte ori facem o faptă bună, se naște Pruncul Iisus, iar de fiecare dată când facem o faptă rea îl răstignim.

Unii prieteni mi-au spus că au primit felicitările de la mine.

Plimbări solitare în care îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de mama și de alte persoane bolnave de cancer apropiate nouă.

Am văzut că la Ateneu se va difuza din nou comedia mea preferată, It Must Be Heaven, tradusă în românește ca Paradisul, probabil. Abia aștept să o revăd!

Elia

Draga mea prietenă M. din blogosferă mi-a scris după o lungă absență!

O propoziție dintr-un articol a fost ca o trezvie pentru mine: Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu.

Am fost pentru prima dată în an la biserică, i-am revăzut pe Talpalarii dragi și pe Părintele. Sfinția Sa ne-a spus că într-un pelerinaj la Ierusalim a aflat că Sfântul Ioan nu se hrănea cu lăcuste, așa cum se crede, ci cu lacustă, o plantă, și că traducerea a fost greșită.

Într-o plimbare cu A. pe podul de unde privesc de obicei rățuștele ea mi-a povestit o întâmplare foarte frumoasă petrecută la țară, la bunica ei. Aceasta a găsit niște ouă de rață, le-a pus sub cloșcă, au ieșit boboci când a venit vremea și când au crescut…și-au luat zborul!!!

flying ducks

Am văzut un interviu cu artistul Tudor Gheorghe, în care spunea că după concerte mai zăbovește puțin în locul în care a cântat pentru a simți duhul sălii emoționate. M-am întrebat dacă Paula Seling și Alexandrina fac la fel.

Am revăzut la cinema filmul It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. Îl recomand cu mare drag!

 

Sursa foto 3: aici

Sursa foto 4: aici

Sursa foto 5: aici

Sursa foto 6: aici

Sursa foto 7: aici

Sursa foto 8: aici

Sursa foto 9: aici

Sursa foto 10: aici

Sursa foto 11: aici

 

 

 

Read Full Post »

  • Nu neapărat o bucurie, mai degrabă o constatare amuzantă: motănelul nostru e un pitbull deghizat.

 

  • Micuț s-a jucat cu noi într-un mod foarte haios: sărea când în brațele mele, când într-ale mamei, de multe ori, cum făcea Coca pe vremuri când ne implica pe amândouă în jocul ei cu bombonica.

 

  • Kotik se tot așază într-o cutie de pantofi, are toată casa la dispoziție, dar el nu și nu, tot în cutie stă, astfel că l-am botezat Domnul Kotik Cutiuță.

 

Kotik Cutiuță

 

  • Draga mea A. mi-a trimis o fotografie cu pisici.

 

  • Pe când coboram drumul dinspre liceul meu am văzut câțiva școlari care mergeau în șir indian și cântau Un elefant se legăna….:)

 

  • A. a primit coletul cu cărți franțuzești pe care i l-am trimis de ziua fetiței ei. Sper ca B. să-și păstreze viu interesul pentru această limbă și pentru cărțile magice pe care i le voi trimite pe viitor.

 

  • Că tot veni vorba de magie, am găsit o ilustrată pe coperta unei agende și așa am descoperit un nou artist rus fascinant, pe numele său Victor Nizovtsev. Vă recomand să dați un search pe google images pentru a-i găsi arta. Iată pictura de pe agendă: Victor-Nizovtsev7

 

  • Un moment sublim cu mama: după ce i-am arătat arta lui Victor Nizovtsev, a început să comenteze unele picturi, iar eu mi-am luat notițe și am invitat-o în glumă să susțină ea ora de artă în locul meu.

 

  • Urmez un tratament care dă roade, slavă Ție, Doamne!

 

  • Elefantul i-a trimis Elefantinei cartea Biblia în pictura universală, de la Editura Rao. E de fapt un dar de la prietena mea A.

 

  • Voiam să-i arăt mamei Biblia în pictura universală, pe care tocmai o primisem, când i s-a așezat Kotik în brațe, gelos că mama acordă atenție unei cărți, și nu lui. De altfel, protestează și atunci când ea vine în camera mea, miaună și vrea să plece de acolo. Când l-a văzut pe Kotik în brațe maimuțelul de Firicel a vrut și el acolo.

 

  • L-am poreclit pe Firicel Motanul-Amfibie pentru că-i place apa foarte mult.

 

20191110_181336

 

  • Am văzut un bătrânel care stătea zâmbind pe podul ce traversează Bahluiul și mi-am spus în sinea mea probabil se uită la vreo rățușcă. Apoi, când am privit spre apă, mi s-au confirmat bănuielile.

 

  • În ziua următoare am văzut pe același pod patru rățuște de foarte aproape. Erau atât de frumoase!

 

  • La sugestia A. am fost la Sfântul Maslu.

 

  • Textul lui Petru Pe post de dădacă a dezvăluit încă o dată bonomia blogerului-prieten.

 

  • Am introdus în alimentație mixuri de legume foarte gustoase și nu mai mănânc după ora 20.00.

 

  • Am avut ora de artă despre Frații Limburg cu copiii de la Centru. A ieșit frumos. În curând voi scrie articolul. Am avut surpriza și bucuria, ca, în perioada de documentare, să dau peste blogul lui Carmen Între vis și realitate 2, care a dedicat la rândul ei  un text calendarului acestor artiști.

 

  • Am început să citesc proză scurtă de Carmen Firan la sugestia mamei, căreia această scriitoare îi place foarte mult. Eu n-am mai citit beletristică de ani întregi, mă plictisisem complet de acest gen, dar mama m-a convins că Detectorul de emoții merită toată atenția.

 

  • De ieri-seară am reluat lectura cărții Dizionario dei nomi propri, de la prietena mea M.N., pentru a menține traseele neuronale existente în materie de italiană.

Read Full Post »

leo

 

Read Full Post »

  • I-am găsit pisoiului cel mic porecta Leuștean pentru că în zona feței miroase a zarzavat. Când era mai mic îi spuneam Prăjiturel pentru că avea un miros dulceag.

 

  • Am văzut azi un chow-chow crem, rasa mea preferată de câine.

 

  • Mi-am cumpărat o carte franțuzească pentru copii(Quand je marche dans le desert) în care am găsit o ilustrație superbă cu le petit chat des sables.

 

DSCN6978

 

  • Mă simțeam cumva neîmplinită în ultima vreme și mi-am dat seama de unde mi se trage: de la faptul că m-am limitat la studiul limbii italiene și nu am mai citit o carte faină. După ce am început să citesc Eminescu poem cu poem, de Alex Ștefănescu, primită în dar de la draga mea A., m-am simțit dintr-o dată foarte bucuroasă. Aveam doar și de ce, mi-am adăpat sufletul cu poezie. Apoi am citit poeziile Potecuței, ale Aneisylvi, ale lui Marius, ale lui Petru  și ale lui Claudiu-Liviu.

 

  • Am reunit două bucurii într-una singură: aceea de a salva miniserialul italian Prințesa Fantaghirò/Peștera Monstrului Sacru pe care obișnuiam să-l urmăresc în adolescență.

 

  • Comentariile bloggerilor prieteni la textul meu Octombrie în două oglinzi, pe care nu-l credeam prea reușit.

 

  • Noua poreclă pe care i-am dat-o Micuțului: Terapie cu colți.

 

  • Am reluat cursul de Inteligență emoțională al N. și mi se pare genial și foarte eficient.

 

  • Discuția terapeutică pe care am avut-o cu N. Mulțumesc, N.!

 

  • Am fost la două filme premiate la Festivalul de la Cannes, foarte bune amândouă, Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, și It Must Be Heaven, de Elia Suleiman, cea mai rafinată comedie pe care am văzut-o vreodată. Din momentul în care am vizionat filmele am decis să fac lunar câte o recomandare de cinefil pentru cei pasionați de filme de artă care îmi vizitează blogul. Al doilea film mi-a produs, prin coloana sonoră, o stare similară îndrăgostirii care m-a determinat să fac o pauză de la toate proiectele mele și să ascult la nesfârșit tema principală a filmului.

 

 

Sursa trailer: aici

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Older Posts »