Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stări sufletești’ Category

leo

 

Read Full Post »

  • I-am găsit pisoiului cel mic porecta Leuștean pentru că în zona feței miroase a zarzavat. Când era mai mic îi spuneam Prăjiturel pentru că avea un miros dulceag.

 

  • Am văzut azi un chow-chow crem, rasa mea preferată de câine.

 

  • Mi-am cumpărat o carte franțuzească pentru copii(Quand je marche dans le desert) în care am găsit o ilustrație superbă cu le petit chat des sables.

 

DSCN6978

 

  • Mă simțeam cumva neîmplinită în ultima vreme și mi-am dat seama de unde mi se trage: de la faptul că m-am limitat la studiul limbii italiene și nu am mai citit o carte faină. După ce am început să citesc Eminescu poem cu poem, de Alex Ștefănescu, primită în dar de la draga mea A., m-am simțit dintr-o dată foarte bucuroasă. Aveam doar și de ce, mi-am adăpat sufletul cu poezie. Apoi am citit poeziile Potecuței, ale Aneisylvi, ale lui Marius, ale lui Petru  și ale lui Claudiu-Liviu.

 

  • Am reunit două bucurii într-una singură: aceea de a salva miniserialul italian Prințesa Fantaghirò/Peștera Monstrului Sacru pe care obișnuiam să-l urmăresc în adolescență.

 

  • Comentariile bloggerilor prieteni la textul meu Octombrie în două oglinzi, pe care nu-l credeam prea reușit.

 

  • Noua poreclă pe care i-am dat-o Micuțului: Terapie cu colți.

 

  • Am reluat cursul de Inteligență emoțională al N. și mi se pare genial și foarte eficient.

 

  • Discuția terapeutică pe care am avut-o cu N. Mulțumesc, N.!

 

  • Am fost la două filme premiate la Festivalul de la Cannes, foarte bune amândouă, Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, și It Must Be Heaven, de Elia Suleiman, cea mai rafinată comedie pe care am văzut-o vreodată. Din momentul în care am vizionat filmele am decis să fac lunar câte o recomandare de cinefil pentru cei pasionați de filme de artă care îmi vizitează blogul. Al doilea film mi-a produs, prin coloana sonoră, o stare similară îndrăgostirii care m-a determinat să fac o pauză de la toate proiectele mele și să ascult la nesfârșit tema principală a filmului.

 

 

Sursa trailer: aici

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

 

  • Am scris textul despre Prăjiturel.

 

  • Prietena mea A.D. din Italia mi-a trimis o comoară de  curs de italiană, mai bun decât orice am parcurs până acum. Mulțumesc, A.!

 

  • Am recitit pasaje din agendele vechi. M-am bucurat să regăsesc o strofă foarte simpatică de-a Anei Blandiana: Într-o luni/ Ca să nu mă duc la grădiniță/ M-am transformat în niște căpșuni/ Pe care le-a mâncat o fetiță.  (Nu știu sigur dacă strofa e reprodusă exact, nu am găsit-o nicăieri pentru confirmare.)

 

  • Am văzut și auzit pentru prima dată Live un  tânăr care cânta la harpă pe Ștefan cel Mare. 

 

  • Mi-am petrecut ziua de naștere într-un mod memorabil, la evenimentul Săptămâna creierului, organizat de studenții de la Medicină. Am fost ca un burețel care a absorbit totul cu încântare.

 

  • În aceeași zi, am ratat trei autobuze. Eram un pachet de nervi, dar peste câteva minute am întâlnit-o pe prietena mea A. Deci din acel motiv le-am pierdut!

 

  • Arta mă însoțește pretutindeni. Veneam de la atelierul despre Michael Cheval dedicat copiilor, când am găsit pe jos o reproducere după o pictură de-a lui Joan Miró. După câteva zile, i-am dat un bănuț unui copil care cânta la fluier și el a strigat după mine Te  rog, te rog, te rog, te rog, vino înapoi! M-a făcut curioasă și m-am întors din drum, iar el mi-a dăruit o vedere de la Muzeul Ermitaj.

 

joan_miro_art_visit_by_viscious_speed

 

  • Îi spuneam dragii mele din Italia, A.G.U., că am prieteni răspândiți în toată lumea, iar ea i-a numiți sateliți Roxana. Ce frumos din partea ei!

  • Poezia Grădiniță, din folclorul copiilorgăsită pe blogul lui Nautilus, :

         ” Grupa mică,
           pișpirică,
           cade-n fund și se ridică.

          Grupa mijlocie,
          la bucătărie,
          face de mâncare
          pentru grupa mare.

          Grupa mare
          stă la soare
          și se linge pe picioare.”

 

  • Torsul pisicilor noastre e terapeutic. Îmi amintesc de Kotik pe când era puiuț, că torcea atât de tare încât, dacă lăsam  ușa deschisă, se auzea până în cealaltă cameră.

 

  • C. mi-a trimis o fotografie în care am revăzut copăcelul handmade pe care i l-am dăruit. Tot ea e cea care mi-a făcut rost de sârmă modelatoare de prin…televizoare cu care am făcut un copăcel auriu cu mărgele multicolore.

 

  • A. mi-a redistribuit articolul Să bem o licoare luminoasă împreună cu Michael Cheval pe pagina ei A Drop of Inspiration. Mulțumesc, A.!

 

  • Șansa de a avea o prietenă atât de înțeleaptă precum A. Reproduc aici câteva cuvinte de-ale ei: Sufletele noastre sunt legate ca într-o țesătură. Când unul dintre noduri nu este împletit armonios cu celelalte se produce o tensiune. Singura care armonizează lumea este dragostea. Orice moment de abatere de la acest sentiment are efect de destabilizare a lumii înconjurătoare.

 

  • Alte cuvinte înțelepte de-ale A.: Cheia vieții pământești stă în ceilalți oameni care ne înconjoară și Raiul tot de asta depinde. Timpul nu este al tău. Este al Domnului. Este darul Lui pentru tine. Nu intrăm în Rai singuri, ci în măsura în care i-am luat pe ceilalți în desaga inimii. Ce bine este să vedem cu milă lumina din rănile celor dragi și să o sărutăm! Din luminile rănite ale părinților noștri ne naștem noi. Lumină din lumină.

 

  • Un fost coleg de gimnaziu mi-a promis că-mi oferă un clasor și câteva timbre. Ce bucurie! M-a făcut nostalgică după vremurile în care admiram ore în șir timbre cu rase de pisici superbe sau cu personaje din desene animate ungurești.

 

  • Joaca de fiecare seară cu Firicel și Kotik.

 

  • Salvarea unor cursuri extraordinare de italiană.  Nădăjduiesc ca în câțiva ani să le parcurg pe toate și să-mi însușesc tot ce e de învățat din ele.

 

  • Mama a fost atât de drăguță și mi-a corectat cartea. Consider că un text trebuie corectat de cel  puțin două persoane pentru a avea garanția că în versiunea sa finală  nu s-au strecurat greșeli.

 

  • Faptul că reușesc să bifez obiectivele zilnice propuse îmi dă un sentiment de împlinire la sfârșitul zilei.

 

  • Am făcut rost de invitații la trei filme participante la Festivalul de la Cannes.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Read Full Post »

copertă final 2 19 august 2019

 

  • Andrada mi-a trimis coperta finală a cărții. Arată foarte bine.

 

  • Din nou m-a vizitat fauna: o ciocănitoare a venit chiar la copacul din fața ferestrei mele.

 

  • Trezvia zilei: trebuie doar să ies din casă, că bucuriile vin. De exemplu, azi am mângâiat un pisoi foarte drăgălaș, gri cu alb.

 

  • Am văzut câteva minute din emisiunea Quebecul văzut de sus de pe Digi World,  care mi-a umezit ochii. Un cuplu de vârstnici saluta navele ce treceau prin dreptul lor arborând steagul național al navigatorilor. În toată viața lor au făcut acest lucru de peste 70.000 de ori, iar steagurile au fost realizate de doamnă. M-au emoționat acei bătrânei aflați în slujba binelui, prin bucuria pe care o fac celor care sunt plecați de mult timp de acasă când văd steagul și aud imnul național.

 

  • După ce l-am castrat pe Kotik m-am gândit că e păcat într-un fel că nu avem un urmaș de la el… Acum câteva zile un pui de pisică scâncea afară și i-am spus mamei:  i-auzi un Kotik care pânge, iar mama mi-a răspuns lasă-l să pângă. Știam că nu puteam face ca în cazul motanului – să mă duc să-l salvez căci mama nu ar mai fi de acord de data asta să aducem un nou pui de pisică. Și am început să mă rog: Doamne, te rog ca un om milostiv să salveze pisoiul. În cinci minute mama s-a dus afară și a venit cu micuțul, fără să știe de rugăciunea mea. Un motan adult l-a compostat și l-ar fi ucis dacă nu intervenea ea. L-a salvat la timp. Nu știu dacă vom putea să-l păstrăm, dar măcar va sta cu noi până să mai crească un pic. E leit Kotik, sigur e copilul lui. Pentru cei care vor să aibă grijă de un pui de pisică vă recomand să-i faceți un culcuș din blană naturală care să imite blana mamei. Așa am făcut noi, am renunțat la o glugă de la un cojoc natural și pisicuțului îi place foarte mult să doarmă în ea.

 

  • Am fost impresionate că o prietenă de-a mea (A.) s-a oferit să plătească pentru o zi tratamentul pisoiului.

 

  • M. a trecut o dată prin carte să vadă eventualele mele scăpări de corectură.  Mulțumesc, M. !

 

  • Pomelnicul pus de A.  pentru mama la Mănăstirea Radu Vodă.

 

  • Am fost la Planetariul mobil, unde tema de anul acesta a fost aselenizarea. La final, o domnișoară din staff-ul Asociației  Astronomice Pluto din Cluj mi-a oferit un breloc cu calendar pe 50 de ani din partea colegului nostru de la Cluj, domnul coordonator.

 

  • Am scris un text despre vizita la Planetariu, dar nu am prea fost mulțumită de el. Am avut trei nopți consecutive de insomnii și asta s-a reflectat și în calitatea textului. Dar cel puțin l-am scris.

 

  • Am revăzut-o pe draga de N., căreia i-am oferit două cărți de colorat cu tematica Războiul Stelelor pentru nepoțelul ei.

 

  • Micul ajutor dat băiatului care vinde ziare. Într-o perioadă, când aveam cursul cu N. și treceam prin zona lui îi ofeream bani constant, dar din păcate n-am mai ajuns de multă vreme pe acolo. Ar trebui să-mi fac timp special pentru asta.

 

  • Emoția puternică a mamei când a văzut din nou caii de la Poliția călare.

 

  • Micuțul se vindecă văzând cu ochii. Sper să-l putem păstra. Încerc să mă bucur cât pot de el.

 

  • Eram mai deprimată zilele trecute și mi-am spus: trebuie să caut ceva frumos  în jur astăzi. La puțin timp, în tramvai, am călcat pe picioare o fată și, în loc să se uite urât la mine, mi-a zâmbit larg. Am găsit în gestul ei acel ceva frumos pe care-l căutam.

 

  • Poznele lui Firicel

 

  • Transformarea lui Kotik într-un motan voinic, foarte frumos, după ce ani întregi a fost piele și  os.

 

  • Vizita de lucru făcută M.  M-am simțit foarte bine la ea, m-am bucurat că mi-a arătat niște setări în Word pe care nu le știam și că am glumit pe marginea subtitlurilor haioase ale cărții mele. Am descoperit la ea  ABC de nutriție, de dr. Mihaela Bilic, pe care am intenția să o cumpăr de ziua mea. Legat de M. am  regretul că va pleca din Iași, ca majoritatea noilor mei prieteni.

 

  • Progresele evidente la italiană.

 

  • Mica donație făcută Părintelui care se ocupă de copilașii aflați în dificultate.

 

  • Am jucat Lo scarabeo d’oro și mi-am notat cuvintele noi.

 

  • Descoperirea zilei: poezia  Lumea nouă, scrisă de bloggerul Onișoară Claudiu-Liviu.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

 

girl-with-her-back-straw-hat-field-flowers-happy-asian-woman_43525-436

 

  • Faptul că mama, după ce a spus inițial că nu o mai bucură nimic, și-a schimbat dispoziția. A început să-și facă bucurii mici, cum ar fi aceea de a-și cumpăra o pălărie, de a-și comanda un parfum sau de a-și  vopsi părul.

 

  • Am terminat cartea, mai am de adăugat bibliografia.

 

  • A., prietena lui M., mă ajută cu ilustrarea cărții.

 

  • M-am bucurat cum a perceput M.N.Z. capitolul despre sincronicități. Aveam îndoieli dacă să-l includ sau nu în carte, dar mi-am dat seama vorbind cu ea că aș ciunti o parte din mine dacă nu l-aș insera.

 

  • C. m-a ajutat să scap de reclamele de pe net. Mulțumesc, C.!

 

  • Un detaliu amuzant în basmul Zoril, Zoril di Zâuî, cules de fostul meu profesor de folclor, domnul Ion H. Ciubotaru: Zmăul dă mâna cu Zoril și îl pune la masă înainte de a se lupta cu el.

 

  • Prima zi în care am purtat rochia multicoloră cu saboții roșii și pălărie bej. Îmi place mult combinația asta veselă.

 

  • Zmeurăăăă și plăcinteee!

 

  • Comentariile uimitoare ale lui M. la cartea mea și sentimentul că am făcut o treabă bună scriind-o.

 

  • Trei sincronicități ce-l au ca protagonist pe Părintele Paisie Aghioritul – citatul despre animale, cartea găsită de prietenul de condei M. și un nou citat-dedicație din cartea Războiul nevăzut, primită în dar de la O.

Sf Paisie Aghioritul

 

 

  • Schimbul de rugăciuni cu O.- care s-a rugat Sf. Modest pentru sănătatea motanului meu atât de greu încercat, iar eu m-am rugat la Sf. Nectarie pentru reușita lui O. la facultate.

 

  • Răbdarea pe care o are M.L. cu mine. E o persoană minunată!

 

  • Emoția pe care pagina de Mulțumiri i-a stârnit-o A.G. Ce suflețel sensibil!

 

  • M-am îmbrăcat cu rochița verde cu imprimeuri multicolore. Culoarea a fost dintotdeauna terapeutică pentru mine, nu-mi imaginez viața fără ea și de aceea prefer orice  color – fie film, fie fotografie – chiar dacă înțeleg că adesea imaginile alb-negru au un plus de expresivitate.

 

  • Andrada a realizat prima copertă a cărții mele. E superbă, mi-a depășit orice așteptări. Încet-încet visul meu nebun prinde contur. Doamne-ajută!

 

copertă

 

  • O emisiune văzută pe TV5 în care un ornitolog imita trilurile păsărilor și felul în care acestea îi răspundeau. Interesant e că el nu putea înțelege limbajul păsărilor și prin asta sunetele lui mimetice nu erau diferite de cele ale unui papagal, care imită sunete fără să le priceapă. Dar nici nu e nevoie ca omul să le știe pe toate, trebuie să-și păstreze și natura misterul său, doar e o ea, nu?

 

  • Pe 6 iulie s-au împlinit 3 ani de când Kotikuț e la noi.

 

  • Trezvia mamei: veșnicia-i aparține lui Dumnezeu. Noi suntem doar suflete de împrumut. Devenim veșnici prin ceea ce facem, nu prin ceea ce suntem. (7 iulie 2019)

 

  • Ziua prietenei care are chipul copilăriei mele.  N-am inspirație niciodată la urări, în schimb mama, da. Reproduc aici mesajul pe care i l-a trimis: Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri alese: frumusețe, înțelepciune, bunătate. Mă închin Lui și-L rog să-ți dea sănătate, pace și armonie.

 

  • Mama mi-a arătat un citat din cartea pe care o citește, Peștera, de José Saramago: Este foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe.

 

  • Percepția Mariei B. privind coperta creată de Andrada m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină nouă.

 

  • Operația lui Kotik a fost o reușită. Ce ne mai certa că l-am „părăsit” pentru o noapte la clinică! Și apoi, câtă bucurie pe el când a ajuns acasă și totul îi era familiar! Torcea continuu, mititelul!

 

Kotikuț

 

Sursa foto 1:aici

Sursa foto 2: aici

Sursa foto 3: Andrada Stancu

Sursa foto 4: arhivă personală.

Read Full Post »

 

62036457_2503068493059319_4953803506701041664_n

 

  • Venirea Papei la Iași. Chiar dacă nu am fost prezentă la eveniment și am privit totul de la televizor a fost un moment foarte emoționant. Mi-am notat în agendă cuvintele Sanctității Sale pentru a nu le uita: Il Signore sia con voi!

 

  • În ziua venirii Papei în România mama a reținut un citat de la televizor pe care-l reproduc aici: Dumnezeu iartă întotdeauna, oamenii-uneori, iar natura-niciodată.

 

  • Creațiile Aneisylvi m-au adus într-o stare de poezie, fapt ce m-a ajutat să scriu și eu un textuleț pe care-l reproduc aici:  Ea nu e un loc, 

                                                                           Ci un sentiment

                                                                           De albastru,

                                                                           De albastru,

                                                                            De alb astru.

 

  • În sfârșit am terminat de scris capitolul despre sincronicități.

 

  • Am salvat un pui de vrabie care căzuse în balconașul de la fereastra bucătăriei.

 

  • Kotik a dispărut timp de 13 ore! Slavă Sf. Modest că s-a întors acasă. Când l-am văzut din nou în casă mi s-a părut o minune!

 

  • Micile progrese la italiană și franceză

 

  • O fostă colegă(C.) de la ultimul job a reluat legătura cu mine.

 

  • În jur de 1400 de mesaje de încurajare pentru mama din partea celor care postează pe grupul Puterea Credinței. Vreau să cred că atâtea gânduri bune îndreptate către ea de pretutindeni vor da roade și mama își va reveni. Să dea Domnul ca binele făcut de acei oameni necunoscuți să li se întoarcă înzecit!

 

  • I-am oferit mamei bucuria de a-i arăta emisiunea Mic dejun cu un campion la care fusese invitată scriitoarea Carmen Firan, una dintre autoarele ei preferate.

 

  • Rezultatele bune ale mamei la Computer Tomograf! Cred că e bucuria anului!

 

Mulțumim tuturor celor care au felicitat-o pe mama pentru vestea cea mare!

 

mother and child

 

Sursa foto: aici și aici

 

 

Read Full Post »

 

mama mea draga

Această propoziție a fost rostită de mama în două situații: când am luat la facultate și zilele trecute, când a aflat rezultatul la Computer Tomograf.

După ce anul trecut pe vremea asta cancerul ei era inoperabil, având metastaze la ficat și colon, iar medicii nu-i dădeau mai mult de două luni de viață, în urma chimioterapiei și a celor două operații din iarnă efectuate la distanță de 40 de zile una față de alta, în prezent, la un an și trei luni de la diagnosticare mama nu mai prezintă urme de cancer.

Cum s-a ajuns aici? Prin rugăciuni, prin foarte multe rugăciuni. Părintele duhovnic a pomenit-o pe mama, oameni apropiați sau simple cunoștințe din grupuri de rugăciune au pus pomelnice pentru ea la locuri sfinte de pretutindeni sau au spus câte un Doamne-ajută! Pe grupul Puterea Rugăciunii a primit în două zile peste 1400 de rugăciuni scurte. Eu chiar cred că atâtea forme de invocare a lui Dumnezeu îndreptate către o singură persoană pot da rezultate nebănuite.

Și mai cum s-a ajuns aici? Prin priceperea medicilor.  În ziua în care eu am aflat întâmplător de boala mamei, ne-am dus la Sfântul Maslu la biserica pe care o frecventez, și acolo ne-am întâlnit întâmplător cu medicul ei oncolog, o domnișoară cu chip de înger care nu a acceptat plicul. Întâlnind-o acolo, în biserica cea mai dragă a sufletului meu, m-am agățat de un fir de speranță, gândindu-mă că mama e pe mâini bune.

După ce anul trecut i-am oferit Sfântului Nectarie o crăciuniță pentru reușita operației, acum îl vom vizita cu o floare de vară.

Mama a sărbătorit aflarea miraculosului rezultat transmițând vestea tuturor celor care ne-au fost aproape în tot acest timp. Și nu au fost puțini. Oameni care au susținut-o cum au știut ei mai bine, arătându-i că nu e singură în lupta aceasta.

Pe lângă comunicarea minunatei vești, mama s-a premiat cu o vizită în Grădina Botanică, unde ei îi place cel mai mult să meargă și unde preferă să fie singură, numai ea, înconjurată de natură cu care se află într-o profundă comuniune.

Vom sărbători și împreună, la cofetărie, la o prăjitură, căci vestea abia aflată ne-a îndulcit sufletele și vrem să ne îndulcească și papilele gustative.

Și vom mai sărbători prin cumpărături de-ale fetelor. După ce mama mi-a mărturisit în toate aceste luni că nu o mai bucură nimic, acum mi-a spus voioasă că vrea să-și cumpere un parfum și o pălărie.

Numai de-am putea să spunem, Clipă, prelungește-te într-o eternitate!, cum voiam eu să spun la concertul Paulei Seling sau la o piesă de-a lui Dan Puric. Cu diferența că acum asistăm la spectacolul vieții!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto aici

Read Full Post »

Older Posts »