Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stări sufletești’ Category

Ieri am avut o bucurie mare, ora de artă cu micuții a fost magică și, ca de obicei când am o bucurie mare, nu dorm suficient, așa că m-am trezit pe la 3.00 a.m.

Dacă tot m-am trezit atât de devreme m-am gândit să mediatizez pe Facebook cazul unui băiețel de trei ani și jumătate, diagnosticat cu cancer, și al cărui tată îmi fusese coleg de gimnaziu.

După multe zile în care m-am confruntat cu depresia, în care am vrut să las baltă toate proiectele în care am crezut la un moment dat, în sfârșit simțeam că investeam timpul cum trebuie, pentru a salva viața unui copilaș nevinovat. Am dat multe share-uri și după un timp am primit și mesaje de la unii dintre prietenii din listă că susțineau cauza mea, că au donat cât au putut pentru a-l salva.

Nu aveam de unde să știu în acele clipe că, în timp ce eu mediatizam cazul acelui copilaș, cancerul era mult mai aproape de mine, chiar în casa mea. După alte câteva ore, când din greșeală am intrat pe contul de Facebook al mamei, crezând că e al meu,  am văzut fără să vreau un dialog de-al ei în care i se destăinuia unei prietene că are cancer metastatic diagnosticat încă din februarie și că mie nu-mi va spune nimic decât spre final, de teamă că vestea ar duce la o recidivă a bolii pe care eu o am.

Cât timp am așteptat-o să vină de la tratament am plâns pe umărul prietenei din copilărie, care știa despre boala mamei. Aveam să aflu că mai toți apropiații ei știau, în afară de mine. Cu delicatețea ei sufletească, mama s-a gândit tot la mine, să nu sufăr eu, în timp ce ea își ducea drama demn, în tăcere.

La venirea ei acasă i-am spus că știu tot și am plâns una în brațele celeilalte. Cu toată durerea pe care mi-a adus-o aflarea acestei vești, sunt de părere că e mai bine că am aflat acum când încă mai este timp. Timp de petrecut împreună. Timp să-mi asum responsabilități pe care până acum le lua doar asupra ei. Timp să mergem în locul ei preferat, în Grădina Botanică. Timp să-i spun că o iubesc.

Vă rog pe toți cei care ați citit această confesiune să o pomeniți în rugăciunile voastre. Numele ei e Mariana.

 

 

 

 

Reclame

Read Full Post »

 

De ceva vreme mă traversează starea specifică simboliștilor, de spleen, ce mă determină să las baltă inițiative în care la un moment dat am crezut, pe motiv că nu mă mai bucură.

Printre proiectele compromise se află cel de a scrie o carte, din care s-au adunat câteva capitole, dorința de a-mi aminti engleza pe care o știam pe durata facultății, voluntariatul prin care predau unor copii Istoria artei, scrierea de articole pe acest blog și chiar interacțiunea cu prietenii blogeri.

Poate am ajuns în acest punct mort și pentru că mi-am propus prea multe obiective și acum mă simt secătuită de puteri și fără dorința de a mai continua, deși știu că în acele activități se află răspunsul la întrebările mele.

Singura preocupare ce nu pare atinsă de această inerție e studierea limbii italiene, care m-a acaparat într-o așa de mare măsură, încât nu mai lasă loc niciunei alte inițiative. Se pare că vrea exclusivitate, ca o iubită capricioasă.

Dar Măria Sa Limba Italiană nu știe un lucru esențial: că pentru a-mi construi o stare de bine am nevoie și de manifestarea celorlalte fațete ale eului meu, nu pot să îi ofer ei totul. Pentru a a avea sentimentul că sunt trebuie să simt cel de-al unșpelea deget  scrijelind hârtia, la fel cum pentru a simți că am un sens mi-ar folosi voluntariatul cu copiii și împărtășirea cu blogerii a orelor publice de artă.

Amânarea acestor activități îmi amintește de niște șanse din trecut cărora le-am dat cu piciorul: fie să învăț gratuit limba finlandeză la o firmă, fie să predau engleza în cadrul unui proiect european de teamă că nu sunt suficient de bine pregătită.

Atunci am învățat că renunțările de azi vor fi regretele de mâine. Așa că pe azi îl am aici pentru a-l construi pe mâine.

commission__never_give_up_by_jackorjohn-daawz66

Read Full Post »

l_dsc09343

 

A mai trecut un anotimp și odată cu el am mai colecționat câteva bucurii. Iată-le enumerate aici:

 

  • Se pare că am intrat într-o relație de telepatie cu cutiile de bomboane ale mamei pe care urma să le ofere cadou căci din senin mi-am dorit și eu o cutie cu bomboane fără să știu de provizia din geanta ei.

 

  • Un text motivațional al blogerului Prieten de vreme rea mi-a amintit cum într-o vacanță de vară salvam buburuzele căzute în apa mării, le așezam pe prosop la uscat și le botezam bucuruze( adică buburuze bucuroase).

 

 

  • Mama mi-a spus că parcă sunt o fetiță care se uită în vitrina cu prăjituri și le vrea pe toate, referindu-se a dorința mea de a nu rata niciun film bun sau piesă la Ateneu. Și-a amintit că pe vremea cănd era ea elevă, în manualul de franceză era un desen cu o fetiță care avea două prăjituri și se uita în oglindă și se vedeau patru.

 

  • Dialogul cu prietena MeddArtis: Fericirile sunt deosebite. În fiecare Liturghie, îmi pare că atunci când se cântă Fericirile, se deschide poarta spre cer. Ar fi frumos să fim cu toții fericiți. Eu: Adevărat, de aici și aplecarea mea de copil spre ele. Mă uimește că, uitându-mă în trecut la copilăria mea, aveam intuiția a ceea ce e bun și folositor pe care ca adult am pierdut-o. Să nădăjduim să fim fericiți! 

 

  • Azi, în timp ce mergeam cu gândul la durerea de spate, am văzut un puști de vreo zece ani care stătea lângă un copac, privind în sus. Când am ajuns în dreptul lui, am văzut și motivul pentru care  se afla acolo: îndemna un pisoi roșcovan să coboare. M-am alăturat lui și am rostit amândoi vorbe blânde de încurajare, până ce pisicul a coborât din copac. La sfârșit am rostit cu mare bucurie Bravoo! La rândul lui băiatul a strigat Bravooo! Și apoi ne-am văzut fiecare de drum în direcții opuse. Știam că asta avea să fie bucuria zilei. Între timp mi-a trecut și durerea de spate. Întâmplarea aceasta mi-a amintit de o alta pe când făceam voluntariat la after-school când o fetiță pe care nu o cunoșteam avea un iepuraș în brațe și s-a îndreptat spre mine și m-a întrebat foarte firesc dacă vreau să-l țin un pic în brațe. A fost tot o comunicare pe care eu o numesc precum cea din Grădina Raiului.

 

  • Eu și M.Z. ne ajutăm reciproc cu traducerile, ne dăm sugestii privind alegerea unui cuvânt sau altul. Și simt că acolo, în faptul că ținem cont de sugestiile celuilalt și că textul fiecăruia conține cuvinte propuse de celălalt e o întâlnire a noastră în spirit, care anulează distanțele fizice.

 

  • Creațiile deosebite ale doi blogeri, Iluzii de mătase, a Iustinei, și Spirit călător, scris de Petru.

 

  • Potecuța m-a învățat pașii pe care trebuie să-i urmez pentru a participa la Miercurea fără cuvinte. Mulțumesc, Potecuță!

 

  • Am participat la Miercurea fără cuvinte și m-am întristat că nu am reușit să scriu mesaje pe blogurile celor care au comentat pe pagina mea. O doamnă foarte drăguță, Carmen, mi-a trimis o poză cu explicațiile ce trebuie urmate pentru a reuși totuși să scriu pe blogul domniei sale. M-au impresionat perseverența și amabilitatea domniei sale.

 

  • M-am bucurat că am ajuns cu conspectatul din Evanghelia după Matei la scena Învierii chiar când a avut loc sărbătoarea de Înviere!

 

  • Au înflorit toporașii!

 

  • Kotik stătea azi tolănit în iarbă.

 

  • Kotik e îndrăgostit de o tigruță!

 

  • M-am dat cu umbreluțele de la bâlci ca pe vremea copilăriei. Un moment din acelea inefabile.

 

 

  • Concert Cel mai mare Gulliver cu Ada Milea, Bobo Burlăcianu și Anca Hanu. Omuleții ăștia sunt geniali!

 

  • Azi am văzut-o din nou pe bunicuța care vindea flori în ziua concertului. De data asta am avut bani la mine, slavă Domnului! Cu un singur buchet  de narcise galbene am bucurat trei persoane:  pe bătrânica de la care am cumpărat, pe doamna căreia i le-am oferit și pe mine că m-am bucurat de bucuria lor.

 

  • Am trecut pe lângă niște salcâmi înfloriți și mi-am amintit cum în copilărie mâncam florile acestor pomi.

 

  • Cinci minute de copilărie la prețul de 3 lei, asta în traducere înseamnă că m-am dat iar în umbreluțe.  Ca să nu ai rău de înălțime e esențial să privești în sus, nu în jos. Cred că așa e și în viață, dacă privești spre pământ ești pierdut, dar dacă te uiți în sus, spre Doamne, ești salvat!

 

  • Doi copii, B. și V., m-au făcut să văd arta cu ochii lor și deși am fost eu cea care le-a vorbit despre artiști, simt că de fapt eu am avut cel mai mare câștig, căci perspectiva lor m-a îmbogățit.

 

  • Iustina m-a ajutat să-mi salvez blogul, motiv pentru care-i mulțumesc.

 

 

  • Așteptam autobuzul în stație și voiam să citesc din agenda cu propoziții în italiană, când, în spatele meu aud vorbind doi italieni. Știu că nu e frumos să tragi cu urechea, dar  dacă e la mijloc e limba italiană cred eu că am circumstanțe atenuante.  Și uite așa aveam parte de un mini curs despre limba mea preferată.

 

  • Am văzut azi o pasăre cu un penaj deosebit, cu albastru și cafeniu, nemaiîntâlnită de mine până acum.

 

  • Ieri, după ce am reașezat cărțile în bibliotecă mi-am spus în sinea mea că merit ca premiu o înghețată. La scurt timp, mama, ghicindu-mi gândul, mi-a cumpărat două înghețate.

 

  • Cât timp am așteptat-o pe M.B. să intrăm împreună la Palatul Culturii am devorat toate cele trei cărticele franțuzești pentru copii.

 

  • O doamnă bibliotecară minunată m-a ajutat să fac un împrumut interbibliotecar și să pot citi în sfârșit cartea Vânătoarea de stele, de Zoé Valdés, în care pictorița mea preferată e personaj. Îmi spuneam cu nerăbdare că vine Remedios de la București tocmai pentru mine, de parcă ar fi venit artista însăși, și nu o carte despre ea.

 

  • Cartea primită în dar de la A.R. despre Ștefan Iordache

 

  • Toți blogerii care mă citesc și cu care comunic ( nu-i voi enumera aici, de teamă să nu uit pe cineva). Dar voi vă știți care sunteți. Vă salut cu drag.

 

Acestea sunt o parte dintre bucuriile primăverii lui 2018, aștept cu nerăbdare să văd ce  îmi va aduce vara. 🙂

Read Full Post »

concert-extraordinar-de-pa-ti-paula-seling-i145856

Ieri, 14 aprilie 2018, Ateneul ieșean a găzduit un eveniment de vis, susținut de Paula Seling și Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Botoșani, condusă de dirijorul Daniel Manasi. 

În drumul cu tramvaiul spre concert am observat o gâză care intrase pe geam și nu mai găsea ieșirea și, rememorând momentul în care Harap-Alb  a cruțat viața furnicilor nuntașe, am încercat să o eliberez, fără să reușesc însă. Am sperat atunci la o mică minune, că insecta va găsi singură ieșirea.

Când am coborât am văzut o bătrână care vindea narcise galbene și aș fi vrut să cumpăr și eu câteva amintindu-mi cum am venit cu Mămuca la târg când aveam vreo cinci ani și am vândut cu ea lalele în piață. Dar n-aveam la mine decât un leu și i l-am dat bunicii fără să iau vreo floare.

De ce vă spun toate lucrurile astea care n-au nici o legătură cu concertul? Pentru că, ajunsă la Ateneu am avut parte de două mari minuni, dintre care vă voi dezvălui una, și anume faptul că, deși inițial eram printre cei care urmau să stea pe un scaun suplimentar incomod, chiar înaintea începerii concertului o domniță în ținută de epocă m-a invitat să mă așez pe unul din locurile libere rămase în sală și așa m-am trezit pe un nesperat rând doi de unde am spus Tatăl nostru în gând ca să nu fiu ridicată de pe scaun în ultima clipă. Și slavă Domnului, ruga mi-a fost ascultată.

După ani întregi în care am ratat concertele susținute de Paula Seling în Iași a venit și seara binecuvântată în care mi s-a împlinit această mare dorință de a o vedea și auzi cântând la un metru de mine.

Am ascultat deopotrivă melodii străbătute de un fior religios, pe versuri de Mihai Eminescu, Traian Dorz sau Corneliu Coposu, dar și cântece de dragoste, pe versuri de Nichita Stănescu, precum și două melodii al căror text aparține chiar Paulei Seling. O mare bucurie a fost pentru mine faptul că a cântat Trurli, melodie pe care mi-o cânta bunica mea când eram mică.

Artista e când înduioșător de sensibilă, când surprinzător de jucăușă, a știut să-și mențină auditoriul implicat pe toată durata concertului. Noi, cei din public, am cântat împreună cu ea Ce bine că ești, dar și Trurli. Așa cum solista însăși a spus înaintea unui cântec de dragoste iubirea ține lumea laolaltă. Privind la chipurile fericite din sală, mi-am dat seama că exact asta a reușit să facă aseară.

În ceea ce privește Orchestra Filarmonicii de Stat Botoșani, aceasta m-a încântat cu muzică de film fix pe gustul meu. Domnul dirijor Daniel Manasi ne-a întâmpinat cu un Hristos a înviat!, adoptând totuși un ton jucăuș care s-a potrivit perfect cu cel al Paulei Seling. Domnia sa ne-a arătat cum bagheta știe cuvinte și îi învață și pe alții, invitându-ne să cântăm împreună cu orchestra.

Am avut, la acest concert, sentimentul că mai fericită de atât nu pot fi și mi-aș fi dorit să prelungesc clipa într-o eternitate, dar pentru un conținut mai mare decât forma prelungirea unor emoții atât de intense ar fi devenit insuportabilă. Am fost cu corpul în iarnă de  atâta înfiorare, dar cu sufletu-n primăvară  de atâta încântare. Mi-ar fi plăcut ca toți cei dragi mie să fie prezenți ca să ne bucurăm împreună, dar cum acest lucru nu a fost posibil m-am bucurat eu și pentru ei.

Spre final, de la atâta aplaudat simțeam usturimea palmelor și durerea brațelor cum mi s-a întâmplat acum doi ani, când am fost la un concert al Alexandrinei Hristov.

După concert am luat decizia de a pleca într-o vacanță muzicală de vreo lună, așa că nu mă căutați, de mine nu-ntrebați, voi fi ocupată să-mi procur un rai sonor, ascultând cu nesaț melodiile Paulei Seling. 

După toate minunile care mi s-au întâmplat ieri m-am întrebat dacă femeia în vârstă cu flori nu era cumva o sfântă preschimbată în bătrână care a decis să mă răsplătească pentru bănuțul pe care i l-am dat. Și cum cred cu adevărat în minuni, nădăjduiesc că gâza despre care vă scriam la început a găsit ieșirea pe fereastra întredeschisă.

foto Paula Seling

Fotografie din concert postată cu acordul solistei

Sursa foto: https://www.facebook.com/paulaseling/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Winter-season

 

  • Kotik la prima lui ninsoare, înota prin zăpadă.

 

  • Lemurica alerga prin zăpadă, cred că îi era frig la pernuțe, sărăcuța!

 

  • Am scris destul de repede a doua parte a textului despre Muzeul Iluziilor, parcă n-a mai fost însă așa de frumos ca primul.

 

  •  N-am mai ieșit din casă, am admirat iarna de la fereastră.

 

  • Am citit din cărticica despre Iertare. Am reținut de acolo ideea de a-ți cercerta conștiința înainte de spovedanie, ideea că personajul cărții citea cu nesaț din Pelerinul rus, o carte atât de dragă mie, precum și sfatul pe care i-l dă Părintele duhovnic-să nu forțezi niciodată mintea fără măsură! Dacă aș fi ascultat un astfel de sfat acum 14 ani lucrurile ar sta altfel azi. Dar am înțeles până la urmă că necazul m-a apropiat de Dumnezeu, așa cum închisoarea l-a apropiat pe personajul cărții Iertarea de Dumnezeu. Așadar, era nevoie de o experiență foarte  dură pentru a-l chema pe Dumnezeu în ajutor. De când am înțeles asta am pace în suflet.

 

  • Am citit din Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Mă interesează să citesc jurnalele scriitorilor pentru a culege de acolo citate despre momentele în care ei scriu.

 

  • Am mai citit un pic și din Dizionario dei nomi propri, de Amélie Nothomb, autoarea e comercială, dar încerc să-mi pun la punct italiana citind-o.

 

  • Am fost cu mama la piesa de teatru Povestea Unirii!

 

  • La magazinul cu papetărie ieftină și cărticele în franceză am găsit plicuri cu scrisori Winnie the Pooh și o cărticică în franceză cu rețete. A fost o bucurie amestecată cu nostalgie, mi-am amintit de gimnaziu, când corespondam cu o franțuzoaică și eram fascinată de plicurile cu imagini asortate cu foia. Pentru că la noi nu erau pe atunci așa niște minunății îmi înfrumusețam scrisorile cu abțibilduri florale sau cu păsări. Cărticica cu rețete mi-a amintit și ea de fata cu care corespondam care era mai mare decât mine și voia să facem schimb de rețete, dar cum eu eram muuult mai mică voiam să facem schimb de reviste și de postere cu cântăreți. Îmi amintesc cum i-am trimis revista Apostrof, așa rufoasă cum era ea și care nu se putea compara cu condițiile grafice ale revistelor lor. Și dacă tot m-am gândit la  perioada aia, mi-am amintit și cum am scris revistei Pif că vreau să corespondez cu cineva și cum am primit chiar de la Pif 🙂 o carte poștală cu el în care-mi scria că mesajul meu va fi publicat în nr următor al revistei…Eh, m-am luat cu amintirile și am făcut spațiu în suflet pentru și mai multă bucurie!

 

  • Spre seară am mai citit din cărticica Iertarea și mi-a plăcut momentul în care viitoarea soție a lui Petru îi spune acestuia că îi place floarte mult la el, că e un loc odihnitor și trupește și sufletește. Cât de importante sunt acestea două pentru liniștea omului! Înțeleg acum că n-am avut parte de ele în primii 27 de ani ca să prețuiesc liniștea de acum. Dar greu a mai fost drumul!

 

  •  M-a ajutat M. cu traducerea textului despre Pete în engleză.

 

  • am lucrat la textul în engleză, e primul pe anul ăsta, sunt bucuroasă că l-am scris.

 

  • Le-am făcut blogerilor o nouă propunere, de a completa chestionarul Portretul chinezesc cu întrebări de genul dacă aș fi o pictură aș fi… etc. Am primit deja niște răspunsuri foarte faine.

 

  • Văzând pe fugă la tv un tablou de-al lui Octavio Ocampo mi-a venit ideea de a face un ppt cu lucrările lui pentru a-l prezenta copiilor.

 

  • Când vine mama de pe afară Kotik miaună și noi spunem că o ceartă că a fost plecată, dar azi eu am spus că, poate, el îi spune bine ai revenit. 🙂

 

  • Am scris zilele astea cu mare ușurință trei capitole ale cărții, parcă le-am scris după dictare, așa de repede au mers.

 

  • Am fost cu mama la desenul animat danez Incredibila poveste a perei uriașe. Superb.

 

  • ieri copilașii de la Centru m-au primit cu foarte mare afecțiune, I. m-a luat în brațe. Fetițele aveau la ele multe cărticele pe care le luaseră gratuit de la librărie. M-au condus la librărie și mi-am luat și eu două cărticele. Frumoasă imagine asta, voluntară dusă de copii la librărie pentru a ne lua cărți!

 

  • Am găsit trei cărticele franțuzești foarte frumos ilustrate la doar 4,20 lei în total.

 

  • Mama a venit azi cu o veste grozavă: în decursul unui an se va redeschide cinematograful de lângă blocul nostru și nu voi mai fi nevoită să străbat un oraș întreg pentru a ajunge la cinematograful actual.

 

  • Azi am avut ocazia să o cunosc pe doamna directoare a Teatrului pentru copii, a fost foarte drăguță, mi-a oferit o invitație pentru două persoane la Vrăjitorul din Oz și când a aflat că era printre cărțile mele preferate din copilăriei mi-a oferit și un calendar al teatrului cu fotografii minunate din spectacole. Doamna directoare ne-a spus, mamei și mie, că printre spectatori sunt și persoane fără copii care vin să se mai deconecteze de la lumea gri. A fost o întâlnire memorabilă pentru mine, m-au trecut fiorii și mi-au dat lacrimile când am vorbit cu domnia sa.

 

Sursa foto:

https://www.iaspaper.net/winter-season/

Read Full Post »

thumb-1920-487516.jpg

 

  • Am scris Un alt fel de frumusețe, primul meu text religios, despre transformarea mea sufletească petrecută în urmă cu puțin timp.  Textul este în plus un omagiu adus regretatei Măicuțe Rafaela, de care nu am fost prea legată pe durata vieții ei, dar care m-a impresionat în mod cu totul minunat când a plecat de lângă noi. Dacă doriți să-l citiți aveți aici linkul.  https://roximoronica.wordpress.com/2018/01/12/un-alt-gen-de-frumusete/

 

  • Am fost cu A. la Biserica Golia, a vorbit cu noi un călugăr care o cunoștea pe A. Abia la acea vizită  am văzut în partea dreaptă o icoană cu Sf. Nectarie și m-am bucurat.

 

  • Am vizitat cu A. la Muzeul Iluziilor, m-am bucurat ca un copil de tot ceea ce am văzut acolo. Mi-am cumpărat suvenirul românesc cu jocul Optilici care redă diferite iluzii optice.

 

  • Faptul că am putut să-i fiu de folos M. la tema ei.

 

  • Artistul finlandez Pete Revonkorpi mi-a dat acordul să realizez un powerpoint cu arta domniei sale.

 

  • Am mai citit din Metamorfoza, o nuvelă fantastică a unui bloger, despre perla umană.

 

  • Am fost la Octav, filmul în sine foarte previzibil și nu extraordinar, cum mă așteptam de altfel, dar m-a făcut să plâng  și să mă gândesc nonstop la vechea mea prietenă A. care acum e în București și cu care am atât de rar ocazia să mă văd. Privind prietenia celor doi băieți ajunși la vârsta senectuții mă gândeam cum am crescut amândouă împreună și cum apoi viața ne-a separat ca distanță, dar nu și sufletește.

 

  • Luminițele de la intersecție( țin minte că-mi scriam tema în agendă și când scriam despre luminițe le vedeam în timp real, în timp ce scriam).

 

  • Domnul care alerga cu câinele în parc.

 

  • Am vorbit puțin cu E., l-am rugat să-mi dea niște sfaturi privind scrisul, dat fiind că el e jurnalist. El mi-a dat un răspuns foarte frumos: nu vreau să strivesc corola de minuni a creativității tale și m-a îndemnat să scriu cum simt și atât.

 

  • Am scris textul despre Muzeul Iluziilor și l-am trimis organizatorilor cu rugămintea să-mi permită să-l vizitez din nou gratuit pentru că nu apucasem să aud toate explicațiile despre fizică. Am primit un mesaj extraordinar de la coordonatorul proiectului care a fost foarte încântat de promovarea de pe blogul meu și care mi-a spus că pot veni la muzeu de câte ori vreau și la orice oră, că va fi gratuit pentru mine și pentru prietenii mei. Mi-aș dori să-i invit pe toți oamenii care-mi sunt dragi, dar nu vreau să forțez nota.

 

  • Am revăzut filmul de animație 3D Să cântăm!

 

 

  • Scriu din ce în ce mai repede.

 

  • Am scris a doua parte a textului despre arta lui Pesare.

 

  • Am fost cu Mama la Muzeul iluziilor, nu a surprins-o mai nimic, semn că draga de ea îmbătrânește, din păcate. Prezentarea ghidului D.C., a vorbit despre experimente din domeniul fizicii într-o manieră kid friendly. Am cumpărat un glob cu constelații.

 

  • Mi-am luat colac cu afine și vanilie, o minunăție!

 

  • Acasă m-am chinuit să asamblez globul, mi-a luat ceva, când mai era puțin și abandonam mi-a venit o altă idee și l-am finalizat( Sigur a fost intervenția lui Doamne acolo, că eu eram prea praf să mai am idei de o nouă abordare). De obicei când sunt pe punctul de a abandona un proiect mă gândesc la desenul cu căutătorul de diamante care abandonează lucrul tocmai când era la un pas de a le descoperi.

 

  • Muzică.

 

  • Mi-am cumpărat o cărticică despre Iertare, scrisă de Monahul Pimen Vlad.

 

  • Am fost la Serile Talpalari, bucuroasă de prezența Părintelui și a Talpalarilor. Sufletul mi s-a adăpat cu cuvintele Părintelui. Am reținut ideea să fim atenți la ce cuvinte folosim, căci ele au puterea de a se întrupa. Am învățat asta pe pielea mea acest lucru într-un mod nedorit. Bine mai spunea Oscar Wilde, că atunci când zeii vor să ne pedepsească ne împlinesc dorințele. De asemenea, Părintele a vorbit despre un Iisus necunoscut celor mai mulți dintre noi, care a trudit din greu ca tâmplar și a fost un sprijin de nădejde mamei Sale după moartea lui Iosif.

 

  • Ce sentiment fain am avut când am ieșit din biserică și afară ningea atât de frumos! Orașul nins – o splendoare vizuală!

 

  • Ajunsă în stație mi-am spus „dacă vine repede tramvaiul o să fie o minune”. Și a venit imediat!

 

  • Am început să citesc din cărticică din tramvai, nu mai aveam răbdare până acasă.

 

  • Când am ajuns aproape de casă, în parc erau f mulți copii care se jucau în zăpadă, erau mulți tineri care se bulgăreau, era o atmosferă atât de frumoasă! Se simțea în aer o vibrație așa de înaltă de la bucuria oamenilor! Parcă uitase toată lumea de gadgeturi. Uite cum normalitatea a ajuns să ne mire!

 

Sursa foto:

https://wall.alphacoders.com/big.php?i=487516

 

În pregătire, partea a doua a bucuriilor din iarna lui 2018.

Read Full Post »

 

11sleeeep1413

1516171819cup21

The Source of the Pictures:

1.http://viptalisman.com/frame/3396/

2. https://www.gettyimages.com/detail/photo/young-woman-in-dressing-gown-stretching-in-bed-royalty-free-image/103579833?esource=SEO_GIS_CDN_Redirect

3. http://hdwarena.com/snow.html

4. Google images.

5. https://cdn-images-1.medium.com/max/2000/1*42ebJizcUtZBNIZPmmMZ5Q. jpeg

6. https://img00.deviantart.net/7a8d/i/2012/053/9/9/pokemon_bus_by_cloverwing-d4qkp6g

7. http://takebackyourtemple.com/wp-content/uploads/2015/06/Shining-Face

8. .https://www.deviantart.com/art/Crayons-36022947

9. https://www.marjoriesarnat.com/creative-cats

10. Google images.

11. Google images.

12.  https://www.deviantart.com/art/Rainbow-Piano-111694977

 

Read Full Post »

Older Posts »