Acum vreo trei ani, pe când le predam engleză copiilor de la after-school, am făcut un experiment și m-am dus la ei cu pliculețe de ceai de scorțișoară pentru a-i ajuta să-și extindă maniera de învățare a unei limbi străine dincolo de ceea ce li se predă în mod obișnuit la școală.
Pliculețele, pe care scria mare CINNAMON, ofereau 2 grame de cunoaștere pentru toate simțurile clasice. Copiii își puteau însuși în acest mod echivalentul englezesc al cuvântului scorțișoară privind ceaiul, degustându-l, mirosindu-l, auzindu-l curgând în cană sau atingându-l.
Găsisem în acest mod o cale de a scoate un cuvânt din dicționar și de a-l asocia unei experiențe care-i angaja pe copii în totalitate, fâcându-l mult mai greu de uitat decât dacă l-aș fi scris simplu pe tablă.
În articolele viitoare, voi urmări să dezvolt această idee, care implică toate cele cinci simțuri aristotelice în învățarea unei limbi străine.
clipe de reverie 