Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Asociația Astronomică “Pluto” din Cluj’

planete

După ce în prima parte a călătoriei noastre am admirat Luna și constelațiile, în partea a doua, ghidul nostru, domnul David, ne-a purtat prin Univers și ne-a vorbit despre planetele Sistemului nostru solar, despre cei mai importanți astronomi din istorie, precum și despre felul în care omul a cucerit spațiul cosmic.

Povestitorul nostru ne-a dezvăluit, pe un fundal muzical spațial adecvat cu tema abordată, eterna fascinație pe care cerul a avut-o asupra omului, încă din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Am avut ocazia să vedem un  prim calendar aztec săpat în piatră, dar și primele hărți ale cerului, create de vechii chinezi, care i-au ajutat pe aceștia să navigheze. Au fost trecute în revistă teoria geocentrică, potrivit căreia Pământul se afla în centrul Universului, dar și cea heliocentrică, conform căreia în centrul Sistemului nostru solar se află Soarele, iar planetele se rotesc în jurul acestuia.

Despre  astronomi precum Kepler sau Copernic aflasem câte ceva prin intermediul belestristicii, al piesei de teatru Steaua fără nume, de Mihail Sebastian și chiar m-am întrebat, în glumă, ce ar fi însemnat pentru profesorul Mirou o vizită la Planetariul mobil. 🙂  Dacă despre cei doi astronomi auzisem vag, mărturisesc, cu toată rușinea, că nu știam că italianul Galileo Galilei a inventat telescopul, primul instrument de observație astronomică.

De la telescop, domnul David a trecut la primele observatoare astronomice și apoi la telescopul spațial Hubble.

Domnia sa ne-a arătat petele negre de pe suprafața Soarelui, ochiul lui Jupiter, craterele de pe Mercur, precum și cel mai înalt munte din Sistemul nostru solar, aflat pe planeta Marte și ne-a vorbit de…cartofii zburători. Măcar și pentru a afla ce sunt aceștia merită să mergeți la Planetariul mobil.

În cazul planetelor din Sistemul nostru solar, domnul David ne-a amintit divinitățile romane care le sunt atribuite.

Și, mai presus de toate, ne-a făcut să ne interogăm mereu în privința a ceea ce vedem. Astfel, ne-a întrebat care este diferența dintre o stea și o planetă, dintre un meteor și un meteorit și chiar dintre denumirile astronaut și cosmonaut. (Răspunsul la această ultimă întrebare e chiar unul amuzant). Când ne-a întrebat care a fost prima ființă care a ajuns în spațiu, mi-am amintit de un timbru din vremea copilăriei mele cu cățelușa Laika.

Proiecția ne-a dat ocazia să aselenizăm împreună cu Neil Armstrong, să dăm mâna cu un astronaut, dar și să ne amintim de primul român care a călătorit în spațiu, Dumitru Prunariu.

Foarte bine documentată, prezentarea povestitorului nostru  a captivat copii și părinți deopotrivă.

Cu ce am rămas de pe urma acestei experiențe? Cu dorința de a reveni și cu altă ocazie la Planetariul mobil pentru a călători din nou, chiar și virtual, prin spațiul cosmic.

Și, ca să-mi amintesc cu drag de vizita în Univers, mi-am cumpărat cărțile de joc Astrolici cu descrieri adorabile ale planetelor din Sistemul nostru solar, din care v-o dezvălui pe cea preferată, desenată, românește, ca o horă a planetelor în jurul Soarelui.

hora

Sursa foto:

https://www.descopera.ro/stiinta/16048082-cat-de-mult-poti-supravietui-pe-fiecare-planeta-din-sistemul-solar

 

 

Reclame

Read Full Post »

planetariu-mobil

Într-o seară, prin 2011, am văzut în cartierul meu un cort sferic pe care erau proiectate imagini foarte frumoase – era redat globul pământesc. Atunci am avut impresia că sunt undeva în spațiu și că privesc Pământul de la distanță. Mi-am spus în sinea mea că am fost pentru câteva clipe cosmonaut!

Acum două zile am avut ocazia de a călători simbolic în spațiu din nou, împreună cu prietena mea N., prin vizitarea Planetariului mobil, amplasat de către Asociația Astronomică Pluto din Cluj pe scena Ateneului ieșean. Organizatorii mă impresionaseră foarte plăcut și cu altă ocazie, când au venit cu Muzeul Iluziilor la Iași, așa că mă așteptam la un eveniment de calitate.

Prin intermediul spectacolului Astronomia în vacanță, N. și cu mine am avut prilejul să vedem stelele în plină zi, evident nu pe cele reale, ci pe cele proiectate pe tavanul semisferic al domului mobil. Și, deși am fost pentru o oră cosmonauți, echipamentul nostru special consta doar în niște botoși de unică folosință. 🙂

Domnul Dan Colțea a fost primul nostru ghid prin spațiu. Domnia sa ne-a spus o mulțime de lucruri despre Soare, Lună, stele și constelații. Când au fost proiectate acestea din urmă, copiii de pretutindeni le-au întâmpinat cu uaaau!, ce fain!, super!, dovada că ei pot învăța și cu entuziasm, dacă maniera de prezentare a  informațiilor este vizuală și prietenoasă.

Am apreciat la ghidul nostru aptitudinea de pedagog, acesta permițându-le copiilor să vorbească între ei cât timp s-au derulat constelațiile pe dinaintea ochilor noștri și apoi cerându-le să facă liniște pentru a-și continua expunerea.

Am aflat că sunt optzeci și opt de constelații oficiale pe cer, dintre care douăsprezece –  zodiacale. Dacă veți merge vreodată la Planetariul mobil veți afla o legătură între constelațiile Ursa Mare, Ursa mică și …Ursul păcălit de vulpe.

Povestitorul nostru ne-a vorbit despre constelațiile tradiționale românești precum Carul Mare sau cea numită Ciobanul cu oile, dar și despre faptul că alte popoare și-au reprezentat cu totul diferit aceleași grupări de stele, precum o liră sau o broască țestoasă.

Îndemnul domnului Dan Colțea către participanți, ca fiecare să-și aleagă un grup de stele de pe cer și să-i dea un nume, mi-a amintit de o activitate de voluntariat pe care am avut-o cu copiii,  în care le-am propus să deseneze o stea și să o denumească. Dintre acestea mai rețin câteva, cum ar fi Norocul omului, Înflăcărata sau Colorici, astre care există și acum pe un cer de data aceasta imaginar.

La finalul prezentării sale, ghidul nostru ne-a povestit despre fazele Lunii, despre felul în care Luna își schimbă chipul la fiecare șapte zile, dar ne-a dezvăluit și un secret despre aceasta. Nu vi-l spun aici, îl veți afla mergând la Planetariul mobil când va ajunge în orașul vostru.

Va urma

Read Full Post »

 

În textul precedent dedicat Muzeului Iluziilor vă spuneam că ar fi minunat dacă aș putea să-l revizitez pentru că, din cauza aglomerației am ratat experimentele de fizică și nu am avut nici destui bani la mine pentru a cumpăra și alte suveniruri.

Am trimis articolul meu de promovare organizatorilor (Asociația Astronomică Pluto” din Cluj) și am primit un email în care domnul coordonator Adrian Filpișan mă felicita pentru text și ne invita la muzeu, pe mine și pe prietenii mei, în mod gratuit.

Nu vă spun ce mare bucurie  mi-a făcut domnia sa, chiar mă gândeam că între motivele de recunoștință ale lui 2018 acesta e unul dintre cele mai consistente.

Așa că am revenit la Muzeul Iluziilor acum două zile însoțită de cea mai bună prietenă a mea, mama. La intrare, mi-am dat jos căciula și aceasta mi s-a electrizat. Spre surpriza mea, acest fapt urma să aibă legătură cu unul dintre experimentele la care am asistat în acea zi.

Față de vizita anterioară, turul muzeului a început cu experimentele de fizică, exact cu partea pe care nu reușisem să o văd de prima dată.

La intrare, ghidul nostru, domnul Dan Colțea, ne-a dezvăluit pe un ton glumeț biografia unei fetițe de zece ani care levita. Aceasta ar fi petrecut 7 ani în Tibet, 7 în China, 7 în India, unde ar fi învățat să plutească în aer.  La întrebarea dacă ea chiar plutește în aer sau aceasta este doar o iluzie  școlarii nu au putut fi păcăliți și au răspuns în cor: este o iluzie!

Ne-au fost prezentate pe rând o iluzie de tip mecanic, două care implicau electricitatea, două care prespuneau jocul cu apa, precum și una cu un dragon care te fixa cu privirea dacă te mișcai în dreapta și în stânga. Toate experimentele au fost însoțite de explicații.

În ce mă privește, cel mai mult mi-au plăcut experimentele în care s-a folosit generatorul Van De Graaff, prin care au putut fi aduse fulgerele în cameră.

Ghidul a dat un exemplu accesibil copiilor pentru a ilustra descărcările electrostatice, și anume situațiile în care dăm jos o haină de pe noi și apar niște steluțe, niște luminițe.

O fetiță cu părul lung a cunoscut avantajul de  a fi proaspăt spălată pe cap, căci a fost implicată într-un astfel de experiment, în urma căruia părul i s-a electrizat.

Punctul culminant al experimentelor l-a constituit prezentarea thereminului, inventat de omul de știință rus cu același nume în urmă cu o sută de ani. Așa cum a precizat domnul Dan Colțea, savantul a vrut să inventeze un instrument cu o antenă cu care  să depisteze mișcarea inamicului pe front. În schimb, Theremin a inventat acest instrument, cu două antene, care a început să cânte. A creat fără să-și dea seama primul instrument electronic de cântat care ne permite să cântăm la el fără să-l atingem.

După ce am asistat la expunerea pe ton ludic a ghidului nostru, mama și cu mine am mers în camera oglinzilor anamorfotice, prilej pentru ea de a-și aminti că la vârsta de șase ani a văzut astfel de oglinzi la un parc de distracții din București.

Nu puteam să ratăm încăperea cu holograma piramidală, în care am făcut mai multe fotografii decât prima dată, și sala cu tablouri 3D, unde i-am făcut mamei o poză cu un tigru, iar ea m-a fotografiat cu un vultur ale cărui aripi dădeau impresia că ies din tablou.

Dintre suveniruri am cumpărat o carte cu imagini în mișcare pentru prietena mea și un glob celest asamblabil pentru mine.

Acasă, după un pic de efort, am reușit să îmbin părțile din care era alcătuit globul cu constelații și să-l depun ca pe un trofeu pe masa cu cărți.

Sursa foto:

https://www.facebook.com/search/top/?q=muzeul%20iluziilor%20iasi

Fotografii personale

Pentru cei care doresc să viziteze Muzeul Iluziilor, aveți pe pagina lor de facebook toate informațiilor necesare: https://www.facebook.com/events/1656132657780106/

Pentru cei care doresc să vadă un filmuleț cu experimentele de la Muzeul Iluziilor pun aici un link către youtube.

 

 

Read Full Post »

 

Am văzut săptămâna trecută pe facebook mai multe materiale de promovare a Muzeului Iluziilor, dar cel care m-a determinat să particip la eveniment a fost o hologramă piramidală cu meduze. Mai văzusem eu o hologramă live de forma lui Mihail Kogălniceanu la muzeul ieșean dedicat acestuia, dar cea cu meduze a fost dragoste la prima vizionare.

Mi-am făcut rezervare și, cu două zile înainte de vizită, m-am dus în recunoaștere să văd unde se află Muzeul Municipal care, în perioada 8 ianuarie – 2 februarie 2018 găzduiește Muzeul Iluziilor. L-am găsit imediat, este amplasat chiar în spatele fostei clădiri “Petre Andrei”, pe strada Zmeu, nr.3.

Am revenit peste două zile cu prietena mea A. și am  pătruns în Muzeul Iluziilor dornice de cunoaștere în manieră kid friendly.

Am fost plăcut impresionată de la început de faptul că organizatorii, membrii Asociației Astronomice “Pluto” din Cluj, nu ne-au îngrădit fotografierea și filmarea exponatelor, ba chiar au încurajat-o, înțelegând că aceasta e o formă optimă de promovare a evenimentului.

Ne-am delectat cu tablouri reprezentând animale tridimensionale care ies din decor, am trecut pe lângă un pat cu 2200 de cuie boante care ne-au făcut să înțelegem cum stau lucrurile cu suferința fachirilor de scenă amplasați pe astfel de paturi, ne-am admirat în cele 24 de oglinzi anamorfotice, am aflat că la acest muzeu până și râsul poate fi o iluzie.

Într-una dintre săli se aflau desene ambigue, care puteau fi interpretate în două feluri în funcție de unghiul din care priveai, astfel că un singur desen putea reprezenta o femeie, dar dacă întorceai imaginea cu susul în jos același desen reda un bărbat.

Privindu-le, mi-am amintit că acum 25 de ani o franțuzoaică mi-a trimis un desen asemănător în care era redat un chip care zâmbea, dar care devenea încruntat dacă-l întorceai. Cât de mulți ani au trecut până să avem parte și în România de asemenea jocuri vizuale în cadrul unui muzeu! Nu pot decât să-i felicit încă o dată pe organizatori pentru inițiativă.

În sala experimentelor am ajuns prea târziu și, cum era foarte aglomerat, am stat pe vârfuri pentru a vedea și auzi thereminul, instrumentul muzical la care poți cânta fără să-l atingi.

În ultima sală în care am intrat am găsit cireașa de pe tort: holograma piramidală, motivul principal pentru care am venit la muzeu. Ea reda planeta Pământ, apoi diferite forme de viață de la cele mai elementare – meduza până la cele mai evoluate-oamenii.

După o oră de explorare ne-am cumpărat niște suveniruri românești(!) create cu scop educativ: prietena mea și-a cumpărat două cărticele cu imagini animate, iar eu mi-am luat jocul Optilici, care arată multe iluzii optice însoțite de explicații.

Am regretat că n-am avut suficienți bani la mine pentru a cumpăra un glob cu constelații și cartea cu imaginile în mișcare. Pentru asta și pentru a vedea și experimentele pe care le-am ratat ar fi minunat dacă aș  repeta experiența.

Ajunsă acasă, m-am delectat cu jocurile vizuale ale lui Optilici. Iluziile continuă!

20180113_202155

Pentru detalii despre eveniment puteți accesa această pagină de facebook:

https://www.facebook.com/events/1656132657780106/?active_tab=discussion

 

 

 

 

Read Full Post »