Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Crăciun’

wallpaper-1e110e

 

1. De puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei. E așa de fain când ne citim textele unii altora și apoi le comentăm! Parcă am fi la un cenaclu virtual. De fapt, cred că asta și este. Mi-e dor însă și de cenaclul cu Talpalarii mei dragi, bucuria e și mai mare când oamenii interacționează direct, nu doar virtual.

2.Am citit câteva poezii foarte faine ale unui bloger (https://mariusdavidesco.wordpress.com/2016/11/01/despre-ea/) și din momentul acela am hotărât să adaug și o componentă poetică blogului meu, prin postarea unor poezii din studenție. Aprecierile blogerului m-au cam zăpăcit, sincer nu vedeam în ele mai mult decât un moment trecător de grafomanie.

3. Comentariul lui M.Z. la poeziile mele, care-i evocă timpurile de demult când locuia în Iași și ne citeam reciproc poeziile. Mi-am amintit și eu de momentele acelea din Mall, în care stăteam pe bancă și citeam total absorbită din caietul său de poezii, indiferentă complet la ce se întâmpla în jurul nostru.

4. Expoziția temporară din Sala Pașilor Pierduți, descoperirea unei parodii a tabloului lui Courbet Le Désespéré pe care îl văzusem la profilul unui bloger care a citit niște texte de-ale mele. Am rămas mască în momentul în care am văzut reproducerea, eu credeam că era lucrarea băiatului respectiv. Și mai pretind că-s cunoscătoare în Istoria artei!

5. O bucurie imensă când, privind ilustrația unui artist finlandez, mi-a venit inspirația și am scris o poezie despre Mămuca mea dragă, Domnul să o odihnească în pace. O reproduc aici, poate vă regăsiți și voi:

Ciorăpeii-s gata!
Mămuca
împletește
copilăria mea:
un ochi pe față
unul pe dos.

Destramă ghemul în
bulgări de nea,
oameni de zăpadă
și
sanie cu zurgalăi.

Adaugă
multă dragoste
între andrele.

Ciorăpeii-s
gata!

6. M.N. a realizat o traducere în engleză foarte reușită a poeziei despre bunica mea pentru care-i mulțumesc din tot sufletul. Iată traducerea:

The little knit slippers are ready!

My nan is knitting my childhood:
Forward stich backward stich.

She unravels the yarn in snowballs,
Snowmen

And one horse open sleigh.

She purls so much love
With the needles.

The little knit slippers are ready!

7. L-am contactat pe artistul finlandez Pete Revonkorpi pentru a-i cere permisiunea să postez pe blogul meu o ilustrație de-a lui la poezia mea și el mi-a dat acordul. Ce bucurie!

8. Am scrijelit un text dedicat unei blogerițe care scrie minunat despre bunica ei. Vă pun aici link poate vreți să o citiți https://popesculuminia.wordpress.com.

9. Prietenia, chiar dacă doar virtuală, cu M., o poetă foarte talentată. Am creat  un text despre poeziile de pe blogul ei și am rugat-o să-mi trimită o imagine care o reprezintă. Mi-a trimis o fotografie cu un citat: Dacă ai mult, dă și altora din bunurile tale. Dacă ai puțin, dă din inima ta. Pe moment nu am dat mare importanță imaginii, dar în seara de Crăciun, când întâmplător m-am uitat pentru câteva minute la Singur acasă, am revăzut scena în care puștiul i-a pus în palmă o turturică Femeii cu porumbei. Era exact imaginea ce însoțea citatul! Revelația a fost atât de copleșitoare, că am izbucnit imediat în plâns.

10. M. s-a bucurat atât de mult de textul pe care l-am scris despre ea, încât de Moș Neculai mi-a promis că-mi va scrie o poezie, eu doar să-i spun titlul și ideea generală. Cu ajutorul ei, Moș Crăciun mi-a oferit anul ăsta o bucurie de filolog: poezia numită Regăsire: https://meddartis.wordpress.com/2017/12/22/regasire/. E un dar copleșitor, de care mă simt nedemnă!

11. Când domnul redactor-șef Ioan M. a republicat vreo trei sau patru dintre articolele mele pe Cronopedia

12. Momentul în care am aflat că doi blogeri pe care-i citesc formează de fapt o familie(doar o viață și vorbebune).

13. Câțiva blogeri au acceptat propunerea mea de a scrie despre micile lor bucurii, iar eu le-am găzduit pe blog. https://wordpress.com/post/roximoronica.wordpress.com/2879

14. La început de an  mă gândesc la toți blogerii cu care am schimbat impresii ca la noii mei prieteni, chiar dacă virtuali: aancaraluca, domnul Alioșa,  adolescentrebelcom, Adrian, albastru de…, aneangela, apollodor chanelbaicu cristinaacoregrafiaunuisuflet, daurel, doar o viață, Ioan M., katherinemaruta, lymediseasejourney, MariusDavidesco, mcooper801, MeddArtisNoiembrie, Poteci de dorotavadan, Prințesa Albastră, racoltapetru6, Regina Buburuza, scriitordinpopor, Simona PriloganSufletscoalaemilatanasiugaroafa, versuri nemachiatevorbebune, World of Solitaire. Să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva.

Un An Nou plin de inspirație și condei ușor, dragii mei!

Sursa foto:
Reclame

Read Full Post »

smile_by_jordache-d15lka1

1.De ce căpșunari și nu măslinari sau zmeurari?

2.Coliva…un memento mori. Pe care l-am mâncat.

3.Ionuţ mănâncă biscuiţi Dănuţ. Dănuţ mănâncă biscuiţi Ionuţ ?

4.Să fii în aer şi să fii plătit pentru asta. (despre piloți și stewardese)

5. Până la venirea Prințului, Frumoasa din pădurea adormită hibernează ca o marmotă.

6. Măria Sa, televizorul: “ Leonard Doroftei a dat 344 de pumni”….Ce-ar fi ca în nomenclatorul de meserii să existe un job precum cel de numărător de pumni?

7. Un încuiat care s-a încuiat e un încuiat la pătrat?

8. Peştele cel mare înghite peştele cel mic şi face indigestie.

9.Diavolul e cel mai de temut cornut.

10.Melchiade, personajul din Un veac de singurătate, pare sa controleze efectele timpului cu o proteză dentară.

11. La dejun servim ajun. De Crăciun. 🙂

12. Privind un documentar de pe Discovery despre Rusia am urmărit povestea unui şaman care purta un trening marca Puma.

13. Azi, pe când savuram o roşie, mă gândeam cât de mult îmi place şi mi-am dat seama că sentimentul nu era reciproc. 🙂

14. Un fluture e o omidă care și-a făcut operații estetice.

 

Sursa foto: https://www.deviantart.com/art/smile-69870313

Read Full Post »

 

 

În privința voluntariatului, anul 2016 mi-a adus bucuria de a coordona un atelier handmade la ASCOR, filiala Iași,  unde am învățat tineri de vârste diferite(de la liceu la facultate) să creeze figurine din mărgele și sârmă modelatoare.

Despre cel dintâi atelier, desfășurat chiar când îl prăznuim pe Sf. Nectarie, am scris deja în articolul Primul atelier handmade al toamnei și oaspetele său de seamă. Povesteam acolo ceva ce avea să devină un ritual, și anume venirea mai devreme cu o oră pentru a mă bucura de priveliștea sălii T28 și pentru a mă pregăti sufletește de activitatea ce urma.

De-a lungul unui an au ieșit din mâinile noastre figurine specifice Crăciunului, dar și pinguini, papagali, iepurași, semne de carte ori steluțe.

Datorită raportului săptămânal de activitate pe care trebuia să-l trimit coordonatorului voluntarilor, mi-au rămas ca amintire câteva gânduri de-ale participanților despre atelier. Reproduc aici câteva dintre ele:

D.B.:

Aștept cu nerăbdare fiecare miercuri, gândindu-mă că voi merge la atelierul de creație. Aici este un loc liniștit în care mă întâlnesc cu oameni de la care am ce învăța. Ora pe care o petrec aici mă ajută să devin o persoană mai calmă, deoarece lucrăm minuțios și mă relaxează acest lucru. Acest atelier a fost o binecuvântare în viața mea și pentru asta îi mulțumesc din suflet Roxanei.

A.Z.:

Atelierul handmade ar putea fi numit și terapia handmade! Ora de creativitate este necesară în viața fiecărui om ce iubește frumosul. Nu poate promova decât bucuria libertătii în alegerea îmbinării culorilor, a învățării lucrului în detaliu și, mai mult decât atât, încurajarea omului până la urmă de a începe și de a finaliza o idee gândită! Este o oră în care poți deveni mai inspirat, mai iubitor de frumos și creație!

 M.B.:

A fost primul atelier la care am venit și e o activitate relaxantă. Am învățat să fac peștișori din mărgele. Este, într-adevăr, ușor. M-a făcut să-mi sting dorul după vremurile în care făceam handmade. Roxana a avut răbdare să-mi explice. Cu siguranță voi mai veni de acum înainte.

 Astăzi am făcut un iepuraș. Am încurcat cam mult sârmele, iar Roxana a tot trebuit să le descâlcească. Mă bucur că e răbdătoare și sper ca atelierul acesta să se dezvolte cât mai mult, să venim mai mulți și să facem și alte lucruri la fel de frumoase.

 C.H. :

Acest atelier mi se pare foarte frumos și am cu ce să îmi ocup timpul. E frumos aici că învățăm să facem diferite obiecte din mărgele. Eu fiind pasionat de handmade, m-am decis să particip la aceste ateliere. Mă gândesc să  fac și acasă obiecte din mărgele. Aș face o bisericuță din mărgele, oricât de mult ar dura, aș încerca să fac niște obiecte noi. Ar fi frumos să dureze vreo două ore acest atelier.

 Acum, la un an după ce am încheiat acest tip de voluntariat, realizez că nu a contat atât de mult activitatea în sine, cât legăturile stabilite cu tinerii participanți și timpul de calitate petrecut împreună, precum și faptul că mergeam ceva mai des la Mitropolie decât de obicei, pentru a-i cere Domnului să mă ajute să gestionez bine emoțiile în cadrul atelierului.

Ceea ce-mi doream de la învățăceii mei s-a și întâmplat deja, să ducă mai departe meșteșugul învățat de la mine. O participantă, care între timp mi-a devenit prietenă, a învățat-o pe colega ei de apartament cum să realizeze steluțe. Nădăjduiesc ca peste ani, când acești tineri vor avea familia lor, să-și învețe propriii copii cele aflate de la mine.

Cu o parte dintre participanți mai păstrez legătura. I.A. îmi trimite adesea sms-uri duvohnicești. Ne-am întâlnit recent pentru o repetiție înainte de premieră, pe când mă pregăteam vara asta de atelierul Creaturi fantastice în artă dedicat copiilor. A.Z. m-a însoțit la conferința Dragostea povestită copiilor, susținută de psihoterapeutul Ana Armanu. Tot ea e cea care a scos la iveală o parte amuzantă din mine care se manifestă destul de rar. M.B. a preluat atelierul handmade în 2017 și din profa ei i-am devenit învățăcel.

Ca voluntar ASCOR am avut și șansa unui Seminar de formare, intitulat Cărțile care ne-au făcut oameni, unde au fost invitați domnul lector universitar doctor Puiu Ioniţă şi Părintele Nicodim Petre. Ambii invitați ne-au transpus într-o altă realitate, cea a lecturilor lor de suflet. La acea vreme citisem doar Pelerinul rus recomandat de domnul profesor, între timp m-am îmbogățit cu lectura unei alte cărți pomenite de domnia sa, Laur, de Evgheni Vodolazkin, și intenționez să-i citesc și lucrarea de doctorat, Poezie mistică românească. La rândul său, Părintele, după ce a făcut o trecere în revistă a lecturilor care i-au marcat copilăria- Singur pe lume, Misterele Parisului ori Cireșarii, ne-a recomandat să ne intre în pori Noul Testament.

Astfel, plecând de la Înșir-te mărgărite de la atelierul meu, unde am împărtășit un meșteșug unor tineri, am ajuns la lecturile esențiale ale oricărui creștin și în asta cred eu, constă marele câștig al voluntariatului pe care l-am desfășurat la ASCOR în 2016. 🙂

 

Read Full Post »