Din capitolul 14
Hidropicul vindecat sâmbăta
„Și a fost că era într’o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor. Și iată că un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de lege și către farisei: <<Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta sau nu?>>Ei însă au tăcut. Și punându-și mâna pe el, l-a vindecat și i-a dat drumul. Iar lor le-a zis: <<Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?>>Și n’au putut să-I răspundă la aceasta.”
Parabola despre cina cea mare
„Zisu-i-a și celui care-L chemase: <<Când faci prânz sau cină, nu-ți chema prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva la rândul lor să te cheme și ei pe tine și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă-i pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că ei nu pot să-ți răsplătească; fiindcă ți se va răsplăti la învierea drepților.>>”
Lepădarea de sine
„…oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu.”
Din capitolul 15
Oaia rătăcită
„Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și se duce după cea pierdută, până ce o găsește? Și când o găsește, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și sosind acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: <<Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.>>Tot așa, v’o spun eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n’au nevoie de pocăință. ”
Drahma pierdută
„Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și când o găsește își cheamă prietenele și vecinele, spunându-le: <<Bucurați-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem.>>Tot așa v’o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește. ”
Fiul risipitor
„Și a zis: <<Un om avea doi fii. Și cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Și el le-a împărțit averea. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s’a dus într’o țară’ndepărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări.
Și după ce a cheltuit totul, s’a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și ducându-se, s’a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii.
Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Dar venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame!
Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului și față de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unii din argații tăi. Și sculându-se, a venit tatăl său. Și încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut și i s’a făcut milă și, alergând, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat.
Și i-a zis fiul: <<Tată, greșit-am cerului și față de tine și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. >>Și a zis tatăl către slugile sale:<< Aduceți-i degrabă haina cea mai scumpă și-l îmbrăcați, și inel puneți-i pe mână, și încălțăminte în picioare; și aduceți vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l și, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort și a înviat, pierdut era și s’a aflat.>>Și au început să se veselească.
Iar fiul lui cel mai mare era la țarină. Și când a venit și s’a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Și chemând-o pe una din slugi, a întrebat: <<Ce sunt acestea?>>Iar ea i-a spus:<<Fratele tău a venit și tatăl tau a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. >>Și el s’a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl său ieșind, îl ruga. Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: <<Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată nu ți-am călcat porunca. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat vițelul cel îngrășat…>>
Iar el i-a zis: <<Fiule, tu’ntotdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s’a aflat.>>”
Din capitolul 17
Puterea credinței
„Și au zis apostolii către Domnul: <<Sporește-ne credința.>>Iar Domnul a zis: <<De-ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare! și v’ar asculta. >>”
„Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din țarină:<< Vino repede și șezi la masă!, >>și nu-i va zice <<Pregătește-mi să cinez și, încingându-te, slujește-mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu?>>Îi va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: <<Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem.>>”
Venirea împărăției lui Dumnezeu
„Și fiind întrebat de farisei: <<când va veni împărăția lui Dumnezeu?>>, El le-a răspuns: <<Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici! sau Acolo! Că, iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.>>”
Sursa foto: http://danielstancu.ro/shop/lemn/evanghelistul-luca-tempera-lemn-32x14cm/