Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Moș Crăciun’

thought-bubble-question-mark-sweet-penguin-child-t-shirts-cooking-apron

Azi vă propun să citiți o parte dintre întrebările pe care le-am gândit pentru copii chiar înainte de a începe noul voluntariat dedicat lor. Le-am scris pe parcursul câtorva zile, timp în care m-am simțit la rândul meu copil. Iată întrebările:

1.Ce le-ai spune conducătorilor lumii pentru a opri un război iminent?

2.Cum crezi că ar fi un al cincilea anotimp?

3.Ce calități  ar trebui să aibă cineva care ar participa la un concurs de  frumusețe lăuntrică?

4.Dacă ai primi în dar un ou de dinozaur viu ce ai face cu el?

5.Dacă ai fi invitat la un ospăț al zeilor din Olimp ce dar le-ai aduce?

6.Dacă ar fi să inventezi un lucru nou care ar fi acela?

7.Dacă ar fi să creezi o nouă culoare care ar fi aceea?

8.Ce au în comun Moș Crăciun și peștișorul de aur?

9. Cum ar fi o zi din viața unui unicorn?

10. Cum ți-ai petrece o zi împreună cu personajul de poveste preferat?

11. Dacă ai avea un alt simț decât cele cunoscute care ar fi el?

12. De ce crezi că Iisus a spus că Împărăția Cerurilor va fi accesibilă doar celor asemenea copiilor?

13. Dacă ar fi să locuiești într-un tablou care ar fi acela?

14. Dacă ai fi părinte pentru o zi cum ți-ai petrece timpul cu copilul tău?

15. Ce crezi că ar face oamenii dacă ar înțelege graiul animalelor?

16. Ce crezi că gândesc animalele despre oameni?

17. Dacă ai fi Dumnezeu și ai crea o nouă lume cum ar fi aceasta?

18. Ce este o minune?

19. Dacă ai putea să te preschimbi într-o altă ființă decât cea umană care ar fi aceea?

20. Ce ai face dacă ai găsi o comoară?

21. De ce crezi că le plac copiilor animalele fantastice?

22. Cum ar fi să locuiești în interiorul unui balon de săpun?

23. Dar în interiorul unei pietre prețioase?

24. Dacă ai lucra în domeniul publicitar la ce ți-ar plăcea să faci reclamă?

25.Ce i-ai spune Zmeului care a furat stelele și Luna de pe cer pentru a-l convinge să le pună la locul lor?

26. Dacă ai avea puteri supranaturale care ar fi acestea și ce ai face cu ele?

27. Dacă ai fi un om de zăpadă ce ai face să nu te topești primăvara?

28. Cum ai trece de monstrul care păzește o comoară pentru a avea acces la aceasta?

29. Cum îți imaginezi viitorul omenirii?

30. În ce limbă vorbește Dumnezeu?

31.  De ce cântă și dansează oamenii?

32. De ce ne rugăm?

33. Ce este o lacrimă?

34. Cu ce personaj din povești se aseamănă mama? Dar tata?

35. Ce e sufletul?

36. Ce sunt banii?

37. Ce găsim pe alte planete?

38. Ce ai face dacă un fluture s-ar așeza pe haina ta?

39. Cum ajunge omida fluture?

 40. De ce ne-a creat Dumnezeu?

41. Ce culoare are lătratul unui câine?

42. Ce sunt culorile?

43. De ce nu vorbim toți aceeași limbă?

44Ești iluzionist pe scenă și execuți un număr de magie. Care ar fi acela?

45. Dacă ai avea ocazia să iei masa cu o persoană celebră care ar fi ea?

46. De ce ne jucăm?

47. Ce ai face dacă ai fi regele sau regina unui ținut pentru o zi?

48. Ce este o icoană?

49. De ce poartă doamnele rochii, iar domnii, pantaloni?

50.  Din ce sunt făcute stelele?

Foto: https://www.spreadshirt.co.uk/question+mark+aprons

Va urma

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Read Full Post »

Textul ce urmează va fi diferit de cele publicate până acum pe blog pentru că azi nu voi mai scrie despre realizări și bucurii, ci despre un mare eșec din viața mea pe care mi l-am asumat abia după 15 ani, mai exact zilele trecute.

Ce a declanșat schimbarea de abordare ? Sugestia unei bloggerițe (Ioana Budeanu) de a scrie și despre latura noastră vulnerabilă, dintr-un gest de sinceritate față de cititori, dar mai ales față de noi înșine. Am rezonat foarte mult cu recomandarea ei, unde găseam, aproape uitat, crezul meu de la after-school: să ne arătăm copiilor așa cum suntem, nu ca niște zei atotștiutori.

Revenind la experiența de bursier în Finlanda, sau Friglanda, cum o alint eu, am crezut, până zilele trecute, că nu mi-a folosit la nimic, ba din contra, că mi-a dăunat foarte mult sănătății mele psihice.

La cei 22 de ani pe care-i aveam, am plecat de acasă cu niște așteptări imense, care nu au coincis deloc cu realitatea. Îmi doream să călătoresc cât mai mult, în schimb m-am transformat într-o mașină de făcut referate. În prima parte a zilei scriam temele pe hârtie, iar în restul zilei mă luptam să le scriu în word. Abia învățam să utilizez computerul, lucrurile decurgeau cam așa: A…unde-i A-ul? Dar S-ul? Cu S-ul e mai simplu, apare de două ori, acum caută I-ul și așa mai departe până scrii amărâtul ăla de ASSIGNMENT. În cel mai bun caz plecam de la internet în toiul nopții, alteori rămâneam acolo până dimineață, când venea femeia de serviciu și mătura printre picioarele mele. Și apoi, la cursuri. Fresh.

Voiam să evadez din coșmarul ăsta și am plecat cu alți studenți Erasmus într-o excursie de o săptămână în Suedia. În sfârșit vedeam ce se petrece în jurul meu, mă bucuram de oameni, de croaziera pe Marea Baltică, de marea fragmentată de insulițe.  Am  dansat într-o discotecă de pe feribot cum nu o mai făcusem din liceu, m-am îndrăgostit de Stockholm și Linköping, hoinăream pe străzi de parcă era toată lumea numai a mea.

Dar apoi m-am întors în Friglanda. Și m-am trezit că cea mai bună școală din lume are un mod foarte eficient de a combate absenteismul studenților : câte o temă la fiecare obiect pentru fiecare absență. Mi-a ieșit Suedia pe nas, temele m-au cocoșat și mai tare. De aceea când mă întreabă cineva cum a fost în Finlanda, încep să vorbesc despre Suedia, de parcă n-am înțeles întrebarea.

A urmat un stres cât China, o frică permanentă, crunte insomnii, un dor sfâșietor de cei dragi, urlete zilnice ca de lup la lună.

Acolo, în Finlanda, am aflat ce proporții poate lua singurătatea : mă priveam în oglindă ca să am impresia că mai sunt cu cineva în cameră și într-o zi, când am descoperit un păianjen m-am bucurat în sfârșit că am un suflet drept companie. Dorul de Iași era atât de mare încât mă imaginam plimbându-mă pe Ștefan cel Mare. Abia acum vedeam, în amintire, frumusețea arhitecturală a orașului nostru. Ajunsese să-mi fie dor chiar și de părțile lui mai puțin plăcute, gen locul cu țigări țigări și altele de soiul ăsta.

Cu atâtea trăiri negative copleșitoare am dat în patima cumpărăturilor, dădeam toți banii pe haine, până ce rămâneam fără mâncare. Îmi coseam cursurile pentru că un capsator era foarte scump. Să mă duc în nord să văd aurora boreală și pe Moș Crăciun nici nu se mai punea problema.

Și totuși, în noianul ăsta de negru, a existat și ceva bun pentru că așa se întâmplă întotdeauna.

În Finlanda se pune preț pe opinia personală, nu mai eram nevoită să îngurgitez și să regurgitez cursurile ca acasă. Nu mă mai mințeam scriind ceea ce știam că se așteaptă de la mine, ci îndrăzneam să scriu despre experiențele personale. Mă întorceam, prin scris, la vârsta adolescenței, când aveam caiete peste caiete de scriere liberă. Acesta a fost lucrul cel mai de preț care s-a întâmplat pe durata șederii mele acolo.

 Dar de asta mi-am dat seama abia acum, după ce articolul Ioanei mi-a luat un văl de pe ochi. Pe atunci erau doar niște teme împovărătoare, pe care le-am lăsat, la plecare, în camera de cămin, fără să mă uit înapoi.

La întoarcerea în țară, când a trebuit să scriu pentru Universitate un text despre experiența din Scandinavia am scris câteva rânduri despre cât de fain a fost zborul cu avionul, prin care mă vedeam un Călător pe marea norilor, și cam atât. Povestea rămăsese în camera albă de cămin.

 De-a lungul anilor m-am întrebat de multe ori ce voi fi scris acolo și am regretat cu toată ființa mea că nu mai am acces la referate. Până zilele trecute, când am realizat că povestea se scrie în continuare, clipă de clipă, și că nu mai am nevoie de trecut pentru asta.

Acesta a fost pasul spre asumarea eșecului trăit în Finlanda și spre a vedea că tot zbuciumul nu a fost inutil, că acolo am reînvățat să scriu liber.  

Read Full Post »