Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Muzeul Iluziilor’

planetariu-mobil

Într-o seară, prin 2011, am văzut în cartierul meu un cort sferic pe care erau proiectate imagini foarte frumoase – era redat globul pământesc. Atunci am avut impresia că sunt undeva în spațiu și că privesc Pământul de la distanță. Mi-am spus în sinea mea că am fost pentru câteva clipe cosmonaut!

Acum două zile am avut ocazia de a călători simbolic în spațiu din nou, împreună cu prietena mea N., prin vizitarea Planetariului mobil, amplasat de către Asociația Astronomică Pluto din Cluj pe scena Ateneului ieșean. Organizatorii mă impresionaseră foarte plăcut și cu altă ocazie, când au venit cu Muzeul Iluziilor la Iași, așa că mă așteptam la un eveniment de calitate.

Prin intermediul spectacolului Astronomia în vacanță, N. și cu mine am avut prilejul să vedem stelele în plină zi, evident nu pe cele reale, ci pe cele proiectate pe tavanul semisferic al domului mobil. Și, deși am fost pentru o oră cosmonauți, echipamentul nostru special consta doar în niște botoși de unică folosință. 🙂

Domnul Dan Colțea a fost primul nostru ghid prin spațiu. Domnia sa ne-a spus o mulțime de lucruri despre Soare, Lună, stele și constelații. Când au fost proiectate acestea din urmă, copiii de pretutindeni le-au întâmpinat cu uaaau!, ce fain!, super!, dovada că ei pot învăța și cu entuziasm, dacă maniera de prezentare a  informațiilor este vizuală și prietenoasă.

Am apreciat la ghidul nostru aptitudinea de pedagog, acesta permițându-le copiilor să vorbească între ei cât timp s-au derulat constelațiile pe dinaintea ochilor noștri și apoi cerându-le să facă liniște pentru a-și continua expunerea.

Am aflat că sunt optzeci și opt de constelații oficiale pe cer, dintre care douăsprezece –  zodiacale. Dacă veți merge vreodată la Planetariul mobil veți afla o legătură între constelațiile Ursa Mare, Ursa mică și …Ursul păcălit de vulpe.

Povestitorul nostru ne-a vorbit despre constelațiile tradiționale românești precum Carul Mare sau cea numită Ciobanul cu oile, dar și despre faptul că alte popoare și-au reprezentat cu totul diferit aceleași grupări de stele, precum o liră sau o broască țestoasă.

Îndemnul domnului Dan Colțea către participanți, ca fiecare să-și aleagă un grup de stele de pe cer și să-i dea un nume, mi-a amintit de o activitate de voluntariat pe care am avut-o cu copiii,  în care le-am propus să deseneze o stea și să o denumească. Dintre acestea mai rețin câteva, cum ar fi Norocul omului, Înflăcărata sau Colorici, astre care există și acum pe un cer de data aceasta imaginar.

La finalul prezentării sale, ghidul nostru ne-a povestit despre fazele Lunii, despre felul în care Luna își schimbă chipul la fiecare șapte zile, dar ne-a dezvăluit și un secret despre aceasta. Nu vi-l spun aici, îl veți afla mergând la Planetariul mobil când va ajunge în orașul vostru.

Va urma

Reclame

Read Full Post »

Winter-season

 

  • Kotik la prima lui ninsoare, înota prin zăpadă.

 

  • Lemurica alerga prin zăpadă, cred că îi era frig la pernuțe, sărăcuța!

 

  • Am scris destul de repede a doua parte a textului despre Muzeul Iluziilor, parcă n-a mai fost însă așa de frumos ca primul.

 

  •  N-am mai ieșit din casă, am admirat iarna de la fereastră.

 

  • Am citit din cărticica despre Iertare. Am reținut de acolo ideea de a-ți cercerta conștiința înainte de spovedanie, ideea că personajul cărții citea cu nesaț din Pelerinul rus, o carte atât de dragă mie, precum și sfatul pe care i-l dă Părintele duhovnic-să nu forțezi niciodată mintea fără măsură! Dacă aș fi ascultat un astfel de sfat acum 14 ani lucrurile ar sta altfel azi. Dar am înțeles până la urmă că necazul m-a apropiat de Dumnezeu, așa cum închisoarea l-a apropiat pe personajul cărții Iertarea de Dumnezeu. Așadar, era nevoie de o experiență foarte  dură pentru a-l chema pe Dumnezeu în ajutor. De când am înțeles asta am pace în suflet.

 

  • Am citit din Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Mă interesează să citesc jurnalele scriitorilor pentru a culege de acolo citate despre momentele în care ei scriu.

 

  • Am mai citit un pic și din Dizionario dei nomi propri, de Amélie Nothomb, autoarea e comercială, dar încerc să-mi pun la punct italiana citind-o.

 

  • Am fost cu mama la piesa de teatru Povestea Unirii!

 

  • La magazinul cu papetărie ieftină și cărticele în franceză am găsit plicuri cu scrisori Winnie the Pooh și o cărticică în franceză cu rețete. A fost o bucurie amestecată cu nostalgie, mi-am amintit de gimnaziu, când corespondam cu o franțuzoaică și eram fascinată de plicurile cu imagini asortate cu foia. Pentru că la noi nu erau pe atunci așa niște minunății îmi înfrumusețam scrisorile cu abțibilduri florale sau cu păsări. Cărticica cu rețete mi-a amintit și ea de fata cu care corespondam care era mai mare decât mine și voia să facem schimb de rețete, dar cum eu eram muuult mai mică voiam să facem schimb de reviste și de postere cu cântăreți. Îmi amintesc cum i-am trimis revista Apostrof, așa rufoasă cum era ea și care nu se putea compara cu condițiile grafice ale revistelor lor. Și dacă tot m-am gândit la  perioada aia, mi-am amintit și cum am scris revistei Pif că vreau să corespondez cu cineva și cum am primit chiar de la Pif 🙂 o carte poștală cu el în care-mi scria că mesajul meu va fi publicat în nr următor al revistei…Eh, m-am luat cu amintirile și am făcut spațiu în suflet pentru și mai multă bucurie!

 

  • Spre seară am mai citit din cărticica Iertarea și mi-a plăcut momentul în care viitoarea soție a lui Petru îi spune acestuia că îi place floarte mult la el, că e un loc odihnitor și trupește și sufletește. Cât de importante sunt acestea două pentru liniștea omului! Înțeleg acum că n-am avut parte de ele în primii 27 de ani ca să prețuiesc liniștea de acum. Dar greu a mai fost drumul!

 

  •  M-a ajutat M. cu traducerea textului despre Pete în engleză.

 

  • am lucrat la textul în engleză, e primul pe anul ăsta, sunt bucuroasă că l-am scris.

 

  • Le-am făcut blogerilor o nouă propunere, de a completa chestionarul Portretul chinezesc cu întrebări de genul dacă aș fi o pictură aș fi… etc. Am primit deja niște răspunsuri foarte faine.

 

  • Văzând pe fugă la tv un tablou de-al lui Octavio Ocampo mi-a venit ideea de a face un ppt cu lucrările lui pentru a-l prezenta copiilor.

 

  • Când vine mama de pe afară Kotik miaună și noi spunem că o ceartă că a fost plecată, dar azi eu am spus că, poate, el îi spune bine ai revenit. 🙂

 

  • Am scris zilele astea cu mare ușurință trei capitole ale cărții, parcă le-am scris după dictare, așa de repede au mers.

 

  • Am fost cu mama la desenul animat danez Incredibila poveste a perei uriașe. Superb.

 

  • ieri copilașii de la Centru m-au primit cu foarte mare afecțiune, I. m-a luat în brațe. Fetițele aveau la ele multe cărticele pe care le luaseră gratuit de la librărie. M-au condus la librărie și mi-am luat și eu două cărticele. Frumoasă imagine asta, voluntară dusă de copii la librărie pentru a ne lua cărți!

 

  • Am găsit trei cărticele franțuzești foarte frumos ilustrate la doar 4,20 lei în total.

 

  • Mama a venit azi cu o veste grozavă: în decursul unui an se va redeschide cinematograful de lângă blocul nostru și nu voi mai fi nevoită să străbat un oraș întreg pentru a ajunge la cinematograful actual.

 

  • Azi am avut ocazia să o cunosc pe doamna directoare a Teatrului pentru copii, a fost foarte drăguță, mi-a oferit o invitație pentru două persoane la Vrăjitorul din Oz și când a aflat că era printre cărțile mele preferate din copilăriei mi-a oferit și un calendar al teatrului cu fotografii minunate din spectacole. Doamna directoare ne-a spus, mamei și mie, că printre spectatori sunt și persoane fără copii care vin să se mai deconecteze de la lumea gri. A fost o întâlnire memorabilă pentru mine, m-au trecut fiorii și mi-au dat lacrimile când am vorbit cu domnia sa.

 

Sursa foto:

https://www.iaspaper.net/winter-season/

Read Full Post »

thumb-1920-487516.jpg

 

  • Am scris Un alt fel de frumusețe, primul meu text religios, despre transformarea mea sufletească petrecută în urmă cu puțin timp.  Textul este în plus un omagiu adus regretatei Măicuțe Rafaela, de care nu am fost prea legată pe durata vieții ei, dar care m-a impresionat în mod cu totul minunat când a plecat de lângă noi. Dacă doriți să-l citiți aveți aici linkul.  https://roximoronica.wordpress.com/2018/01/12/un-alt-gen-de-frumusete/

 

  • Am fost cu A. la Biserica Golia, a vorbit cu noi un călugăr care o cunoștea pe A. Abia la acea vizită  am văzut în partea dreaptă o icoană cu Sf. Nectarie și m-am bucurat.

 

  • Am vizitat cu A. la Muzeul Iluziilor, m-am bucurat ca un copil de tot ceea ce am văzut acolo. Mi-am cumpărat suvenirul românesc cu jocul Optilici care redă diferite iluzii optice.

 

  • Faptul că am putut să-i fiu de folos M. la tema ei.

 

  • Artistul finlandez Pete Revonkorpi mi-a dat acordul să realizez un powerpoint cu arta domniei sale.

 

  • Am mai citit din Metamorfoza, o nuvelă fantastică a unui bloger, despre perla umană.

 

  • Am fost la Octav, filmul în sine foarte previzibil și nu extraordinar, cum mă așteptam de altfel, dar m-a făcut să plâng  și să mă gândesc nonstop la vechea mea prietenă A. care acum e în București și cu care am atât de rar ocazia să mă văd. Privind prietenia celor doi băieți ajunși la vârsta senectuții mă gândeam cum am crescut amândouă împreună și cum apoi viața ne-a separat ca distanță, dar nu și sufletește.

 

  • Luminițele de la intersecție( țin minte că-mi scriam tema în agendă și când scriam despre luminițe le vedeam în timp real, în timp ce scriam).

 

  • Domnul care alerga cu câinele în parc.

 

  • Am vorbit puțin cu E., l-am rugat să-mi dea niște sfaturi privind scrisul, dat fiind că el e jurnalist. El mi-a dat un răspuns foarte frumos: nu vreau să strivesc corola de minuni a creativității tale și m-a îndemnat să scriu cum simt și atât.

 

  • Am scris textul despre Muzeul Iluziilor și l-am trimis organizatorilor cu rugămintea să-mi permită să-l vizitez din nou gratuit pentru că nu apucasem să aud toate explicațiile despre fizică. Am primit un mesaj extraordinar de la coordonatorul proiectului care a fost foarte încântat de promovarea de pe blogul meu și care mi-a spus că pot veni la muzeu de câte ori vreau și la orice oră, că va fi gratuit pentru mine și pentru prietenii mei. Mi-aș dori să-i invit pe toți oamenii care-mi sunt dragi, dar nu vreau să forțez nota.

 

  • Am revăzut filmul de animație 3D Să cântăm!

 

 

  • Scriu din ce în ce mai repede.

 

  • Am scris a doua parte a textului despre arta lui Pesare.

 

  • Am fost cu Mama la Muzeul iluziilor, nu a surprins-o mai nimic, semn că draga de ea îmbătrânește, din păcate. Prezentarea ghidului D.C., a vorbit despre experimente din domeniul fizicii într-o manieră kid friendly. Am cumpărat un glob cu constelații.

 

  • Mi-am luat colac cu afine și vanilie, o minunăție!

 

  • Acasă m-am chinuit să asamblez globul, mi-a luat ceva, când mai era puțin și abandonam mi-a venit o altă idee și l-am finalizat( Sigur a fost intervenția lui Doamne acolo, că eu eram prea praf să mai am idei de o nouă abordare). De obicei când sunt pe punctul de a abandona un proiect mă gândesc la desenul cu căutătorul de diamante care abandonează lucrul tocmai când era la un pas de a le descoperi.

 

  • Muzică.

 

  • Mi-am cumpărat o cărticică despre Iertare, scrisă de Monahul Pimen Vlad.

 

  • Am fost la Serile Talpalari, bucuroasă de prezența Părintelui și a Talpalarilor. Sufletul mi s-a adăpat cu cuvintele Părintelui. Am reținut ideea să fim atenți la ce cuvinte folosim, căci ele au puterea de a se întrupa. Am învățat asta pe pielea mea acest lucru într-un mod nedorit. Bine mai spunea Oscar Wilde, că atunci când zeii vor să ne pedepsească ne împlinesc dorințele. De asemenea, Părintele a vorbit despre un Iisus necunoscut celor mai mulți dintre noi, care a trudit din greu ca tâmplar și a fost un sprijin de nădejde mamei Sale după moartea lui Iosif.

 

  • Ce sentiment fain am avut când am ieșit din biserică și afară ningea atât de frumos! Orașul nins – o splendoare vizuală!

 

  • Ajunsă în stație mi-am spus „dacă vine repede tramvaiul o să fie o minune”. Și a venit imediat!

 

  • Am început să citesc din cărticică din tramvai, nu mai aveam răbdare până acasă.

 

  • Când am ajuns aproape de casă, în parc erau f mulți copii care se jucau în zăpadă, erau mulți tineri care se bulgăreau, era o atmosferă atât de frumoasă! Se simțea în aer o vibrație așa de înaltă de la bucuria oamenilor! Parcă uitase toată lumea de gadgeturi. Uite cum normalitatea a ajuns să ne mire!

 

Sursa foto:

https://wall.alphacoders.com/big.php?i=487516

 

În pregătire, partea a doua a bucuriilor din iarna lui 2018.

Read Full Post »

 

Am văzut săptămâna trecută pe facebook mai multe materiale de promovare a Muzeului Iluziilor, dar cel care m-a determinat să particip la eveniment a fost o hologramă piramidală cu meduze. Mai văzusem eu o hologramă live de forma lui Mihail Kogălniceanu la muzeul ieșean dedicat acestuia, dar cea cu meduze a fost dragoste la prima vizionare.

Mi-am făcut rezervare și, cu două zile înainte de vizită, m-am dus în recunoaștere să văd unde se află Muzeul Municipal care, în perioada 8 ianuarie – 2 februarie 2018 găzduiește Muzeul Iluziilor. L-am găsit imediat, este amplasat chiar în spatele fostei clădiri “Petre Andrei”, pe strada Zmeu, nr.3.

Am revenit peste două zile cu prietena mea A. și am  pătruns în Muzeul Iluziilor dornice de cunoaștere în manieră kid friendly.

Am fost plăcut impresionată de la început de faptul că organizatorii, membrii Asociației Astronomice “Pluto” din Cluj, nu ne-au îngrădit fotografierea și filmarea exponatelor, ba chiar au încurajat-o, înțelegând că aceasta e o formă optimă de promovare a evenimentului.

Ne-am delectat cu tablouri reprezentând animale tridimensionale care ies din decor, am trecut pe lângă un pat cu 2200 de cuie boante care ne-au făcut să înțelegem cum stau lucrurile cu suferința fachirilor de scenă amplasați pe astfel de paturi, ne-am admirat în cele 24 de oglinzi anamorfotice, am aflat că la acest muzeu până și râsul poate fi o iluzie.

Într-una dintre săli se aflau desene ambigue, care puteau fi interpretate în două feluri în funcție de unghiul din care priveai, astfel că un singur desen putea reprezenta o femeie, dar dacă întorceai imaginea cu susul în jos același desen reda un bărbat.

Privindu-le, mi-am amintit că acum 25 de ani o franțuzoaică mi-a trimis un desen asemănător în care era redat un chip care zâmbea, dar care devenea încruntat dacă-l întorceai. Cât de mulți ani au trecut până să avem parte și în România de asemenea jocuri vizuale în cadrul unui muzeu! Nu pot decât să-i felicit încă o dată pe organizatori pentru inițiativă.

În sala experimentelor am ajuns prea târziu și, cum era foarte aglomerat, am stat pe vârfuri pentru a vedea și auzi thereminul, instrumentul muzical la care poți cânta fără să-l atingi.

În ultima sală în care am intrat am găsit cireașa de pe tort: holograma piramidală, motivul principal pentru care am venit la muzeu. Ea reda planeta Pământ, apoi diferite forme de viață de la cele mai elementare – meduza până la cele mai evoluate-oamenii.

După o oră de explorare ne-am cumpărat niște suveniruri românești(!) create cu scop educativ: prietena mea și-a cumpărat două cărticele cu imagini animate, iar eu mi-am luat jocul Optilici, care arată multe iluzii optice însoțite de explicații.

Am regretat că n-am avut suficienți bani la mine pentru a cumpăra un glob cu constelații și cartea cu imaginile în mișcare. Pentru asta și pentru a vedea și experimentele pe care le-am ratat ar fi minunat dacă aș  repeta experiența.

Ajunsă acasă, m-am delectat cu jocurile vizuale ale lui Optilici. Iluziile continuă!

20180113_202155

Pentru detalii despre eveniment puteți accesa această pagină de facebook:

https://www.facebook.com/events/1656132657780106/?active_tab=discussion

 

 

 

 

Read Full Post »