Bucurii de iarnă 2 (2018)

 

• Kotik la prima lui ninsoare, înota prin zăpadă.

 

• Lemurica alerga prin zăpadă, cred că îi era frig la pernuțe, sărăcuța!

 

• Am scris destul de repede a doua parte a textului despre Muzeul Iluziilor, parcă n-a mai fost însă așa de frumos ca primul.

 

•  N-am mai ieșit din casă, am admirat iarna de la fereastră.

 

• Am citit din cărticica despre Iertare. Am reținut de acolo ideea de a-ți cercerta conștiința înainte de spovedanie, ideea că personajul cărții citea cu nesaț din Pelerinul rus, o carte atât de dragă mie, precum și sfatul pe care i-l dă Părintele duhovnic-să nu forțezi niciodată mintea fără măsură! Dacă aș fi ascultat un astfel de sfat acum 14 ani lucrurile ar sta altfel azi. Dar am înțeles până la urmă că necazul m-a apropiat de Dumnezeu, așa cum închisoarea l-a apropiat pe personajul cărții Iertarea de Dumnezeu. Așadar, era nevoie de o experiență foarte  dură pentru a-l chema pe Dumnezeu în ajutor. De când am înțeles asta am pace în suflet.

 

• Am citit din Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Mă interesează să citesc jurnalele scriitorilor pentru a culege de acolo citate despre momentele în care ei scriu.

 

• Am mai citit un pic și din Dizionario dei nomi propri, de Amélie Nothomb, autoarea e comercială, dar încerc să-mi pun la punct italiana citind-o.

 

• Am fost cu mama la piesa de teatru Povestea Unirii!

 

• La magazinul cu papetărie ieftină și cărticele în franceză am găsit plicuri cu scrisori Winnie the Pooh și o cărticică în franceză cu rețete. A fost o bucurie amestecată cu nostalgie, mi-am amintit de gimnaziu, când corespondam cu o franțuzoaică și eram fascinată de plicurile cu imagini asortate cu foaia. Pentru că la noi nu erau pe atunci așa niște minunății îmi înfrumusețam scrisorile cu abțibilduri florale sau cu păsări. Cărticica cu rețete mi-a amintit și ea de fata cu care corespondam care era mai mare decât mine și voia să facem schimb de rețete, dar cum eu eram muuult mai mică voiam să facem schimb de reviste și de postere cu cântăreți. Îmi amintesc cum i-am trimis revista Apostrof, așa rufoasă cum era ea și care nu se putea compara cu condițiile grafice ale revistelor lor. Și dacă tot m-am gândit la  perioada aia, mi-am amintit și cum am scris revistei Pif că vreau să corespondez cu cineva și cum am primit chiar de la Pif 🙂 o carte poștală cu el în care-mi scria că mesajul meu va fi publicat în nr următor al revistei…Eh, m-am luat cu amintirile și am făcut spațiu în suflet pentru și mai multă bucurie!

 

• Spre seară am mai citit din cărticica Iertarea și mi-a plăcut momentul în care viitoarea soție a lui Petru îi spune acestuia că îi place floarte mult la el, că e un loc odihnitor și trupește și sufletește. Cât de importante sunt acestea două pentru liniștea omului! Înțeleg acum că n-am avut parte de ele în primii 27 de ani ca să prețuiesc liniștea de acum. Dar greu a mai fost drumul!

 

•  M-a ajutat M. cu traducerea textului despre Pete în engleză.

 

• am lucrat la textul în engleză, e primul pe anul ăsta, sunt bucuroasă că l-am scris.

 

• Le-am făcut blogerilor o nouă propunere, de a completa chestionarul Portretul chinezesc cu întrebări de genul dacă aș fi o pictură aș fi… etc. Am primit deja niște răspunsuri foarte faine.

 

• Văzând pe fugă la tv un tablou de-al lui Octavio Ocampo mi-a venit ideea de a face un ppt cu lucrările lui pentru a-l prezenta copiilor.

 

• Când vine mama de pe afară Kotik miaună și noi spunem că o ceartă că a fost plecată, dar azi eu am spus că, poate, el îi spune bine ai revenit. 🙂

 

• Am scris zilele astea cu mare ușurință trei capitole ale cărții, parcă le-am scris după dictare, așa de repede au mers.

 

• Am fost cu mama la desenul animat danez Incredibila poveste a perei uriașe. Superb.

 

• ieri copilașii de la Centru m-au primit cu foarte mare afecțiune, I. m-a luat în brațe. Fetițele aveau la ele multe cărticele pe care le luaseră gratuit de la librărie. M-au condus la librărie și mi-am luat și eu două cărticele. Frumoasă imagine asta, voluntară dusă de copii la librărie pentru a ne lua cărți!

 

• Am găsit trei cărticele franțuzești foarte frumos ilustrate la doar 4,20 lei în total.

 

• Mama a venit azi cu o veste grozavă: în decursul unui an se va redeschide cinematograful de lângă blocul nostru și nu voi mai fi nevoită să străbat un oraș întreg pentru a ajunge la cinematograful actual.

 

• Azi am avut ocazia să o cunosc pe doamna directoare a Teatrului pentru copii, a fost foarte drăguță, mi-a oferit o invitație pentru două persoane la Vrăjitorul din Oz și când a aflat că era printre cărțile mele preferate din copilăriei mi-a oferit și un calendar al teatrului cu fotografii minunate din spectacole. Doamna directoare ne-a spus, mamei și mie, că printre spectatori sunt și persoane fără copii care vin să se mai deconecteze de la lumea gri. A fost o întâlnire memorabilă pentru mine, m-au trecut fiorii și mi-au dat lacrimile când am vorbit cu domnia sa.

 

Sursa foto:

https://www.iaspaper.net/winter-season/

Publicitate

Read Full Post »

Înșir-te, mărgărite!

 

 

În privința voluntariatului, anul 2016 mi-a adus bucuria de a coordona un atelier handmade la ASCOR, filiala Iași,  unde am învățat tineri de vârste diferite(de la liceu la facultate) să creeze figurine din mărgele și sârmă modelatoare.

Despre cel dintâi atelier, desfășurat chiar când îl prăznuim pe Sf. Nectarie, am scris deja în articolul Primul atelier handmade al toamnei și oaspetele său de seamă. Povesteam acolo ceva ce avea să devină un ritual, și anume venirea mai devreme cu o oră pentru a mă bucura de priveliștea sălii T28 și pentru a mă pregăti sufletește de activitatea ce urma.

De-a lungul unui an au ieșit din mâinile noastre figurine specifice Crăciunului, dar și pinguini, papagali, iepurași, semne de carte ori steluțe.

Datorită raportului săptămânal de activitate pe care trebuia să-l trimit coordonatorului voluntarilor, mi-au rămas ca amintire câteva gânduri de-ale participanților despre atelier. Reproduc aici câteva dintre ele:

D.B.:

Aștept cu nerăbdare fiecare miercuri, gândindu-mă că voi merge la atelierul de creație. Aici este un loc liniștit în care mă întâlnesc cu oameni de la care am ce învăța. Ora pe care o petrec aici mă ajută să devin o persoană mai calmă, deoarece lucrăm minuțios și mă relaxează acest lucru. Acest atelier a fost o binecuvântare în viața mea și pentru asta îi mulțumesc din suflet Roxanei.

A.Z.:

Atelierul handmade ar putea fi numit și terapia handmade! Ora de creativitate este necesară în viața fiecărui om ce iubește frumosul. Nu poate promova decât bucuria libertătii în alegerea îmbinării culorilor, a învățării lucrului în detaliu și, mai mult decât atât, încurajarea omului până la urmă de a începe și de a finaliza o idee gândită! Este o oră în care poți deveni mai inspirat, mai iubitor de frumos și creație!

 M.B.:

A fost primul atelier la care am venit și e o activitate relaxantă. Am învățat să fac peștișori din mărgele. Este, într-adevăr, ușor. M-a făcut să-mi sting dorul după vremurile în care făceam handmade. Roxana a avut răbdare să-mi explice. Cu siguranță voi mai veni de acum înainte.

 Astăzi am făcut un iepuraș. Am încurcat cam mult sârmele, iar Roxana a tot trebuit să le descâlcească. Mă bucur că e răbdătoare și sper ca atelierul acesta să se dezvolte cât mai mult, să venim mai mulți și să facem și alte lucruri la fel de frumoase.

 C.H. :

Acest atelier mi se pare foarte frumos și am cu ce să îmi ocup timpul. E frumos aici că învățăm să facem diferite obiecte din mărgele. Eu fiind pasionat de handmade, m-am decis să particip la aceste ateliere. Mă gândesc să  fac și acasă obiecte din mărgele. Aș face o bisericuță din mărgele, oricât de mult ar dura, aș încerca să fac niște obiecte noi. Ar fi frumos să dureze vreo două ore acest atelier.

 Acum, la un an după ce am încheiat acest tip de voluntariat, realizez că nu a contat atât de mult activitatea în sine, cât legăturile stabilite cu tinerii participanți și timpul de calitate petrecut împreună, precum și faptul că mergeam ceva mai des la Mitropolie decât de obicei, pentru a-i cere Domnului să mă ajute să gestionez bine emoțiile în cadrul atelierului.

Ceea ce-mi doream de la învățăceii mei s-a și întâmplat deja, să ducă mai departe meșteșugul învățat de la mine. O participantă, care între timp mi-a devenit prietenă, a învățat-o pe colega ei de apartament cum să realizeze steluțe. Nădăjduiesc ca peste ani, când acești tineri vor avea familia lor, să-și învețe propriii copii cele aflate de la mine.

Cu o parte dintre participanți mai păstrez legătura. I.A. îmi trimite adesea sms-uri duvohnicești. Ne-am întâlnit recent pentru o repetiție înainte de premieră, pe când mă pregăteam vara asta de atelierul Creaturi fantastice în artă dedicat copiilor. A.Z. m-a însoțit la conferința Dragostea povestită copiilor, susținută de psihoterapeutul Ana Armanu. Tot ea e cea care a scos la iveală o parte amuzantă din mine care se manifestă destul de rar. M.B. a preluat atelierul handmade în 2017 și din profa ei i-am devenit învățăcel.

Ca voluntar ASCOR am avut și șansa unui Seminar de formare, intitulat Cărțile care ne-au făcut oameni, unde au fost invitați domnul lector universitar doctor Puiu Ioniţă şi Părintele Nicodim Petre. Ambii invitați ne-au transpus într-o altă realitate, cea a lecturilor lor de suflet. La acea vreme citisem doar Pelerinul rus recomandat de domnul profesor, între timp m-am îmbogățit cu lectura unei alte cărți pomenite de domnia sa, Laur, de Evgheni Vodolazkin, și intenționez să-i citesc și lucrarea de doctorat, Poezie mistică românească. La rândul său, Părintele, după ce a făcut o trecere în revistă a lecturilor care i-au marcat copilăria- Singur pe lume, Misterele Parisului ori Cireșarii, ne-a recomandat să ne intre în pori Noul Testament.

Astfel, plecând de la Înșir-te mărgărite de la atelierul meu, unde am împărtășit un meșteșug unor tineri, am ajuns la lecturile esențiale ale oricărui creștin și în asta cred eu, constă marele câștig al voluntariatului pe care l-am desfășurat la ASCOR în 2016. 🙂

 

Read Full Post »