La întâlnirea la care le-am vorbit copiilor despre arta lui Nizovtsev am privit fascinată cum raiul din picturile artistului s-a întâlnit cu raiul din privirile celor mici.
Pentru a-i introduce în lumea lui V.N. i-am întrebat pe aceștia dacă le-ar plăcea ca în loc de pat să doarmă în pălăria bunicului sau pe peștișorul de aur, iar un băiețel, E., a răspuns: dacă e confortabil aș dormi perfect. Mai ales să fie un peștișor de aur care să te iubească foarte mult.
Tot el, observând frecvența cu care acest personaj din povești apare alături de bunici și nepoți, a adăugat: cred că peștele auriu și magic e cel mai bun prieten al lor.
Când i-am întrebat ce le citesc bunicii nepoților, copilașii au răspuns în ton cu timpurile în care trăim, când la mare modă e Harry Potter, sau potrivit zonei noastre geografice, referindu-se la povești de Ion Creangă. Un răspuns interesant a dat L.: eu cred că le citesc cărți de pe vremea lor ca să le împărtășească cu ei, iar E. mi-a mărturisit că a scris câteva poezii dedicate mamei sale.
Pentru că în multe tablouri nepoții sunt reprezentați dormind i-am stimulat pe copii să-și imagineze ce visează aceștia. Iată comentariile lor:
- Visează că bunicii citesc o poveste de noapte bună.
- Visează ce o să se întâmple mai târziu sau momentele în care s-au născut ori după ce s-au născut. (L.)
- Visează că sunt în spațiu.
- Eu cred că visează că se îmbrățișează.
- Eu cred că bunicii lor au murit și nepoții îi visează.
- Visează că sunt într-o lume în care orice e posibil. (C.)
- Visează că sunt pe broaște. E cel mai tare vis să dormi pe pește sau pe broaște. Ar fi visul meu îndeplinit. ( E.)
Am continuat să le incit creativitatea arătându-le picturi în care bunicul are asupra sa un set de chei și am vrut să știu ce cred ei că deschide cu ele. Acestea sunt câteva frânturi din imaginația lor:
- Bunicul deschide cu cheile lumea de basm, o ușă de aur, o ușă cu îngeri. (A.)
- Bunicul deschide o ușă portală și mai deschide o ușă către o lume de povești. (A.)
- Bunicul deschide o ușă către copilărie și către o lume de învățat. (S.)
- Bunicul deschide o ușă către laboratorul de jucării. (L.)
- Eu cred că bunicul deschide ușile caselor, ale blocurilor și a Raiului. (M.)
- Bunicul deschide căsuțe de ciocolată, un lac fermecat, o țară magică. (D.)
- Bunicul deschide căsuțe din copac, castele, blocuri, comori. (G.)
Privind autoportretul în care pictorul s-a reprezentat pe sine desprins de sol, un băiețel, C., și-a imaginat că acesta e în spațiu, văzând toate planetele și împreună cu materialele de construit pe care le are pentru mai multe picturi. Și vede așa, de aproape, tot Pământul.
La vederea sirenelor lui Nizovtsev, o fetiță a remarcat că seamănă cu personajul animat Neînfricata, cu care au în comun părul roșu și atât de creț.
Cei mici au îndrăgit foarte mult îngerii care țineau în mâini pepene foarte bun și suculent, imaginea în care nepoții dormeau pe acel pește, pictura în care copiii călăreau o broască. E. a mărturisit: îmi place super mult ce-a făcut acest pictor pentru copii, îl apreciez extrem de mult și îi doresc sănătate și să continue să picteze, iar o fetiță, S., a concluzionat: mie mi-a plăcut cam tot.
Dacă artistul ar fi fost de față la ora de artă dedicată lui ar fi fost încântat căci la final copiii i-au aplaudat picturile, fapt fără precedent la aceste lecții.
Sursa foto: google images
clipe de reverie 