Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Sfântul Nectarie’

thumb-1920-487516.jpg

 

  • Am scris Un alt fel de frumusețe, primul meu text religios, despre transformarea mea sufletească petrecută în urmă cu puțin timp.  Textul este în plus un omagiu adus regretatei Măicuțe Rafaela, de care nu am fost prea legată pe durata vieții ei, dar care m-a impresionat în mod cu totul minunat când a plecat de lângă noi. Dacă doriți să-l citiți aveți aici linkul.  https://roximoronica.wordpress.com/2018/01/12/un-alt-gen-de-frumusete/

 

  • Am fost cu A. la Biserica Golia, a vorbit cu noi un călugăr care o cunoștea pe A. Abia la acea vizită  am văzut în partea dreaptă o icoană cu Sf. Nectarie și m-am bucurat.

 

  • Am vizitat cu A. la Muzeul Iluziilor, m-am bucurat ca un copil de tot ceea ce am văzut acolo. Mi-am cumpărat suvenirul românesc cu jocul Optilici care redă diferite iluzii optice.

 

  • Faptul că am putut să-i fiu de folos M. la tema ei.

 

  • Artistul finlandez Pete Revonkorpi mi-a dat acordul să realizez un powerpoint cu arta domniei sale.

 

  • Am mai citit din Metamorfoza, o nuvelă fantastică a unui bloger, despre perla umană.

 

  • Am fost la Octav, filmul în sine foarte previzibil și nu extraordinar, cum mă așteptam de altfel, dar m-a făcut să plâng  și să mă gândesc nonstop la vechea mea prietenă A. care acum e în București și cu care am atât de rar ocazia să mă văd. Privind prietenia celor doi băieți ajunși la vârsta senectuții mă gândeam cum am crescut amândouă împreună și cum apoi viața ne-a separat ca distanță, dar nu și sufletește.

 

  • Luminițele de la intersecție( țin minte că-mi scriam tema în agendă și când scriam despre luminițe le vedeam în timp real, în timp ce scriam).

 

  • Domnul care alerga cu câinele în parc.

 

  • Am vorbit puțin cu E., l-am rugat să-mi dea niște sfaturi privind scrisul, dat fiind că el e jurnalist. El mi-a dat un răspuns foarte frumos: nu vreau să strivesc corola de minuni a creativității tale și m-a îndemnat să scriu cum simt și atât.

 

  • Am scris textul despre Muzeul Iluziilor și l-am trimis organizatorilor cu rugămintea să-mi permită să-l vizitez din nou gratuit pentru că nu apucasem să aud toate explicațiile despre fizică. Am primit un mesaj extraordinar de la coordonatorul proiectului care a fost foarte încântat de promovarea de pe blogul meu și care mi-a spus că pot veni la muzeu de câte ori vreau și la orice oră, că va fi gratuit pentru mine și pentru prietenii mei. Mi-aș dori să-i invit pe toți oamenii care-mi sunt dragi, dar nu vreau să forțez nota.

 

  • Am revăzut filmul de animație 3D Să cântăm!

 

 

  • Scriu din ce în ce mai repede.

 

  • Am scris a doua parte a textului despre arta lui Pesare.

 

  • Am fost cu Mama la Muzeul iluziilor, nu a surprins-o mai nimic, semn că draga de ea îmbătrânește, din păcate. Prezentarea ghidului D.C., a vorbit despre experimente din domeniul fizicii într-o manieră kid friendly. Am cumpărat un glob cu constelații.

 

  • Mi-am luat colac cu afine și vanilie, o minunăție!

 

  • Acasă m-am chinuit să asamblez globul, mi-a luat ceva, când mai era puțin și abandonam mi-a venit o altă idee și l-am finalizat( Sigur a fost intervenția lui Doamne acolo, că eu eram prea praf să mai am idei de o nouă abordare). De obicei când sunt pe punctul de a abandona un proiect mă gândesc la desenul cu căutătorul de diamante care abandonează lucrul tocmai când era la un pas de a le descoperi.

 

  • Muzică.

 

  • Mi-am cumpărat o cărticică despre Iertare, scrisă de Monahul Pimen Vlad.

 

  • Am fost la Serile Talpalari, bucuroasă de prezența Părintelui și a Talpalarilor. Sufletul mi s-a adăpat cu cuvintele Părintelui. Am reținut ideea să fim atenți la ce cuvinte folosim, căci ele au puterea de a se întrupa. Am învățat asta pe pielea mea acest lucru într-un mod nedorit. Bine mai spunea Oscar Wilde, că atunci când zeii vor să ne pedepsească ne împlinesc dorințele. De asemenea, Părintele a vorbit despre un Iisus necunoscut celor mai mulți dintre noi, care a trudit din greu ca tâmplar și a fost un sprijin de nădejde mamei Sale după moartea lui Iosif.

 

  • Ce sentiment fain am avut când am ieșit din biserică și afară ningea atât de frumos! Orașul nins – o splendoare vizuală!

 

  • Ajunsă în stație mi-am spus „dacă vine repede tramvaiul o să fie o minune”. Și a venit imediat!

 

  • Am început să citesc din cărticică din tramvai, nu mai aveam răbdare până acasă.

 

  • Când am ajuns aproape de casă, în parc erau f mulți copii care se jucau în zăpadă, erau mulți tineri care se bulgăreau, era o atmosferă atât de frumoasă! Se simțea în aer o vibrație așa de înaltă de la bucuria oamenilor! Parcă uitase toată lumea de gadgeturi. Uite cum normalitatea a ajuns să ne mire!

 

Sursa foto:

https://wall.alphacoders.com/big.php?i=487516

 

În pregătire, partea a doua a bucuriilor din iarna lui 2018.

Publicitate

Read Full Post »

 

Cândva am văzut filmul Dincolo de nori(Al di là delle nuvole) al lui Michelangelo Antonioni, alcătuit din mai multe povestiri, dintre care ultima m-a impresionat cel mai mult. E despre un bărbat foarte frumos(Niccolo) care se îndrăgostește de o tânără atrasă de viața ascetică și care urmează să se ducă la mănăstire. Fata, indiferentă la frumusețea lui, se îndreaptă către o biserică, unde se cufundă în rugăciune. Tânărul o urmează până în biserică, o privește și, după slujbă îi spune: păreai că erai moartă, iar ea îi  răspunde: eram moartă. Când, în cele din urmă Niccolo îi mărturisește dragostea lui, ea  îi spune că sentimentele lui ar fi precum o lumânare aprinsă într-o cameră luminată.

La vremea la care am văzut filmul l-am privit ca pe o poveste frumoasă și atât.

Au trecut anii și am avut ocazia să cunosc câteva măicuțe la Centrul de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și povestea mi-a revenit în minte. M-am gândit că maicile au făcut un sacrificiu, acela de a-și nega trupul și că s-au deschis spre un alt gen de frumusețe, acela al iubirii față de Hristos.

La înmormântarea Maicii Rafaela, când am văzut o fotografie cu chipul ei neînsuflețit zâmbind, parcă mi s-a confirmat că există un tip de frumusețe care transcende viața trupească.

Între timp, am cunoscut un băiat care mi-a pus un inel pe deget și care își dorea să rostim repetabila monosilabă la Oficiul Stării Civile.

Doar că, în ultima parte a relației îmi decorasem o tablă școlară cu icoane felurite și, pe măsură ce le priveam, simțeam că acolo e răspunsul pe care-l căutasem de o viață, că acolo e dorința mea cea mai mare, de a fi în preajma lui Hristos, a Maicii Domnului, a Sfântului Nectarie sau  Sfintei Parascheva și că viața mea va dobândi un sens adevărat în solitudine, alături de ei.

Apoi mi-am amintit de filmul lui Antonioni și mi-am dat seama în sfârșit de ce m-a fascinat acea poveste: pentru că ea reflecta în fază latentă dorința mea de a fi cu Hristos, care acum a devenit o certitudine.

Sursa foto:

Scene din filmul Dincolo de nori

 

Read Full Post »

 

Joy

În rândurile următoare voi scrie despre o parte dintre bucuriile pe care le-am trăit în 2017. A fost un an și cu dureri, cu pierderi sfâșietoare, dar nu despre ele vreau să scriu, ci despre acele momente care mi-au dat un sens. Spor la lectură!

1. Ne-a dăruit Dumnezeu o nouă zi.

2. Am fost cu A. la piesa pentru copii Capra cu trei iezi. Ce frumos mai interacționau copiii cu actorii! În varianta asta a poveștii, iezii cei mari se joacă toată ziua, în timp ce iedul cel mic învață toată ziua. Uite aici un dezechilibru, îmi spun, niciuna dintre alegeri nu e cea bună, nici numai joacă, dar nici numai școală. Mda, tot pățitu-i priceput! Copilul trebuie să aibă parte de ambele experiențe în mod echilibrat.

3. Am colorat din cartea Motanul încălțat – e noua mea pasiune. Ce să fac dacă am atâtea vârste în mine?!

4. Un moment magic în care A. a postat o fotografie cu jurubițe multicolore cu gândul la mine, că poate voi face vreo activitate cu copiii în care să folosesc astfel de jurubițe. Ceea ce nu știa ea era că acestea îmi aminteau de copilăria mea, în care coseam cu bunica pe etamină. E o taină aici, o mică minune…

5. Aerul răcoros de dimineață, plimbare plăcută până la tramvai.

6. Vizita la tata, i-am pus ultimul meu articol într-un plic frumos, albastru și el mi-a spus că adună toate articolele mele, le plastifiază și face un album.

7. Am luat de acasă cărți duhovnicești.

8. Cărți primite de la un amic de-al tatei.

9. M-a așteptat mama cu bunătăți – lipie de casă, pizza, fructe.

10. Pisicile noastre, Kotik și Lemurica, ne dau noi și noi motive de bucurie.

11. Am citit frânturi din cărți duhovnicești.

12. Ideea mamei de a-mi denumi blogul clipe de reverie. Eu inițial voiam să-l denumesc clipe de inspirație, dar titlul ăsta a fost luat de altcineva înaintea mea. Oricum, clipe de reverie îmi place mai mult, parcă mă reprezintă mai bine.

13. Bucuria de a fi, pur și simplu.

14. Simt rugăciunile tuturor, nu-mi amintesc să fi avut atâta pace în suflet niciodată, nu-mi doresc decât să mă spovedesc și să mă împărtășesc.

15. L-am salutat pe Sf. Nectarie.

16. Am vorbit cu mulți oameni dragi, A.G. m-a înduioșat azi vorbind cum vorbea pe vremuri draga mea M.

17. A.vrea să creeze o carte cu mandale, eu, o poveste. Așa să ne ajute Dumnezeu!

18. A. mi-a dat vestea minunată că vom face din nou cenaclu. În sfârșit am și eu niște texte de citit.

19. Am mers la atelier în ținută turcoaz cu pălărie asortată.

20. Am întâlnit un titlu de carte frumos : Durerea e o făptură înaripată. De când cu reclamele la Elefant citesc cărțile numai din titluri, iată încă unul – Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! Și altul Nimic nu se schimbă până ce tu nu te schimbi!

21. Am găsit o comoară de plic cu gândurile bune către mine ale unor cursanți de la un curs mai vechi. Printre ele o ghicitoare drăguță pe care o reproduc aici: Licurici pe bolta mare, /Apar noaptea când nu-i soare, /Ceru-i ca un giuvaier/Dar în ziuă toate pier. ( Stelele)

22. Mi-a venit o idee nouă, de a scrie pe blog articole despre oameni care-mi sunt aproape. Am inaugurat ieri o serie numită Îngerii mei și am scris despre A.R.

23. Emoția simțită de ambele părți ale receptorului când i-am citit A. textul despre ea la telefon; dialogul nostru, râdem amândouă pe seama neputințelor noastre.

24. Am frunzărit, cu toată starea de rău, câteva pagini din Noi Minuni ale Sf. Nectarie. Mi-a plăcut mult un pasaj: Să avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu, să avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, să avem curajul de a le scrie sfinților. 

25. Felul afectuos de a se exprima al lui A.

26. Efortul mamei de a merge prin căldură la doctor și la farmacie.

27. Am scris un text despre cea mai veche prietenă a mea, model de smerenie și bunăcuviință( calități spre care eu tind, dar nu le am).

28. Telefonul primit de la E., grija ei maternă față de mine.

29. Liniștea simțită nu putea să vină decât de la rugăciunile celor dragi.

30. Mi-am cumpărat rochița!!! Dacă tot nu merg în vacanță măcar cu o rochie să-mi alin sufletul. Da, știu, e o cale înșelătoare asta, doar Hristos alină cu adevărat, dar nu mi-am mai cumpărat de ani buni o rochie nouă și m-am bucurat.

31. Am găsit niște poze cu brățara argintată făcută cu A. la unul din atelierele noastre minunate. Prietenia ei mă inspiră neîncetat.

32. Mă bucură să împărtășesc cu voi următorul citat despre Tonitza:

Se știe că lui Tonitza îi plăcea să discute cu oamenii, să-i cunoască, se simțea bine alături de ei și astfel se explică apropierea de aceștia, ajutorul pe care încearcă să-l ofere.
Paul Miracovici povestește că era așteptat de prieteni, de admiratori, dar nimeni nu-l aștepta cu atâta dor, atâta nerăbdare, ca sărăcimea orașului…Ion, un infirm, jumătate paralizat, era mosafirul lui. La masa lui, Ion, gonit de toată lumea, era cinstit și îndestulat ca cea mai prețioasă relație… Ce putea artistul rafinat, intelectualul ales Tonitza găsi în tovărășia lui Ion? Găsea putința de a se dărui. Simplu, creștinește. (Viața și opera lui Tonitza- Biblioteca de artă)

33. Lucrând la powerpointul despre Leonardo da Vinci mi-am amintit de gestul lui sublim de a cumpăra păsări în colivie, pentru ca apoi să le redea libertatea.

34. Simpla prezență a mamei.

35. Am reușit să accept greșeala domnului de la xerox fără să mă cert,  cu îngăduiță.

36. Mușcata din fereastră a înflorit din nou.

37. Tolerez mult mai ușor zgomotele, asta probabil pentru că în mine se face liniște.

38. Mă încântă cărțile pentru copii, le văd ca pe niște gesturi de smerenie din partea autorilor care nu aderă la marea cultură, ci se mulțumesc cu universul aparent mărunt al copilăriei.

39. Am scris un nou text despre o prietenă de-a mea.

40. Toată energia A. îmi face bine, mă inspiră mereu.

41. Timp de calitate petrecut cu A., ne-am dat în balansoarul de la Ateneu.

42. Căldura domnului de la xerox, a fost f drăguț și nu m-a pus să plătesc rebuturile.

43. Domnul ne-a dăruit o nouă zi.

44. M-am întâlnit cu A. și i-am dat cărțile de colorat pentru E.

45. Am găsit o sumedenie de cărți de colorat pentru toate vârstele pe un site, o încântare. Iată linkul:https://www.marjoriesarnat.com/home ( când tocmai mă gândeam că pe elefant cartea Pisici fanteziste e prea scumpă am dat peste autoarea ei care pune la dispoziție pe site-ul ei foarte multe materiale gratuite, și îngerași, și bufnițe, și căței și elefanți, în total 13 cărți gratuite. Mi-ar plăcea să-i cumpăr măcar una în semn de recunoștință pentru minunile pe care le face, nu doar să mă folosesc de arta ei și atât.)

46. Când tocmai descărcam minunile de cărți de colorat, a venit mama de la farmacie cu 15 planșe de colorat oferite de farmacistă pentru că e clientă fidelă. Minunat mai lucrează Domnul!

47. Am mers la plajă, ne-am relaxat, am încercat să mă gândesc că undeva într-un plan mai îndepărtat e marea. Ea e într-un plan îndepărtat de-a binelea, la niște sute de km distanță !

48. După lupte seculare Kotik a venit acasă ( aveam inima în gât de teamă că i se poate întâmpla ceva.) Crește și el, nu mai e un domnișor, e băiet male.

49. Domnul ne-a mai dăruit o zi.

50. Azi am avut ora de artă cu copiii. Le-am vorbit celor mici despre picturile lui Arcimboldo, cu fructe și legume de formă umană. Mi-aș fi dorit ca la începutul orei să le ofer niște fructe ca să învețe lecția și cu ajutorul simțului gustativ. Domnul director parcă mi-a ghicit gândul și le-a adus copiilor piersici zemoase.

51. Un moment amuzant la ora de artă: eu am adus o lupă să vedem detaliile unui tablou și o fetiță a luat-o să analizeze cu ea peștii din acvariu. 🙂

52. M-am îmbrăcat cu rochia nouă tip ie și cu pălăria albastră.

53. Am trecut pe la farmacie să cer un pahar cu apă și doamna farmacistă a fost foarte drăguță, mi-a dat apă, mi-a oferit un loc să stau și chiar o bomboană. Eram uluită cât de frumos s-a purtat cu mine și abia după aceea mi-a picat fisa că poate mă credea însărcinată. Chiar și așa să fie, m-a impresionat mult gestul ei.

54. În sfârșit m-am spovedit.

55. Blândețea Părintelui

56. Tabla plină de icoane mă liniștește.

57. M-am împărtășit în sfârșit și i-am revăzut pe Talpalarii dragi( tinerii din parohia mea).

58. Predica Părintelui

59. Sms-urile cu citate duhovnicești primite de la I.A. Reproduc unul aici:  Fiți mica reflexie a unei mari Lumini. (Sf. Grigorie de Nazianz)

60. Am coloraaaat o pisică! Recunosc, am, pe alocuri, preocupări de clasa zero. Poate să fie și clasa minus unu, e o bucurie care-mi fortifică sufletul și mă ajută să îndepărtez toată zgura.

61. Am primit un compliment haios, și mama, și nana mi-au spus că semăn cu o pisică de-a lui Marjorie. De fapt, mama nici n-a spus că semăn, ci că asta ești tu, nu ?

62. O altă fază haioasă pe care mi-a povestit-o A. după ce i-am oferit fetiței ei coli cu desene de colorat. Ea îi spune fetiței: săraca R, cât a cheltuit cu foile și creioanele, iar fetița de șase ani spune: ba nu, săraca de mine, cât de mult am de lucru! :))

63. Am citit puțin despre Leonardo da Vinci, mă fascinează personalitatea sa.

64. Întâlnirea cu A.A., o prietenă f inimoasă și dornică să contribuie la dezvoltarea celor din jur. Când am făcut schimb de cadouri, am avut parte de un mare uau de ambele părți, ne-am făcut cadou una alteia cărți de colorat, de parcă am fi știut ce e în mintea celeilalte. Cum lucrezi tu, Doamne!

65. Compania mamei, cum s-a făcut plăcută ca gazdă.

66. Un gând amuzant: pentru că am ratat examenele ei importante, viața mă trimite la grupa mică să colorez.

67. Mesajele de încurajare ale tinerilor din parohia mea, simt că nu sunt de tot singură în lupta asta.

68. Am reînceput să citesc povești. Cât de mult aș vrea să scriu și eu măcar una !

69. Am terminat powerpointul despre Tonitza, sunt mulțumită cum a ieșit. De săptămâna viitoare vreau să încerc și efectele 3D.

70. Mi-a venit o nouă idee de articol, nu mi-a venit să cred că într-așa un deșert a mai rodit totuși ceva.

71. Cât de frumoasă era azi Piața Unirii la orele dimineții!

72. Am scris pe blog, deși eram supărată.

73. M-au bucurat unele aspecte de la atelierul de psihologie.

74. Dialogul uimitor de ieri cu A.G., simțeam că însuși Dumnezeu vorbea prin ea.

75. Cartea Laur primită de la draga mea A, mai am puțin și o termin, cât am mai plâns citind-o!

76. Tema despre roata nevoilor pe care mi-a dat-o A. mi-a dezvăluit că sunt într-o mare relație de prietenie cu Dumnezeu.

77. Am scris un articol inspirat de Părintele Savatie Baștovoi. Vă invit să-l citiți, e un text de-al meu de suflet, probabil cel mai sensibil dintre toate.

https://roximoronica.wordpress.com/2017/08/27/gandurile-omenirii-aruncate-la-gunoi-si-povestea-unei-frunze/

78. Articolul Povestea unei frunze i-a declanșat mamei o amintire cinematografică despre un om foarte bolnav care privește spre fereastră către un pom căruia îi cad frunzele. Cineva îi spune că va trăi până când va pica ultima frunză. El se uită în continuare spre copac și unul dintre prietenii lui, când mai sunt doar câteva frunze în copac, desenează noaptea una pe care bolnavul să o tot privească.

79. Am vorbit cu A. la telefon mult, ca în vremurile în care eram copii.

80. Scrisul mă împlinește ca nicio altă activitate, mă face să mă simt într-un glob de armonie, în care orice sentiment negativ se topește. Am, totodată, și sentimentul foarte fain că-i am pe toți cei dragi lângă mine, chiar dacă sunt departe ca distanță.

81. Prietena mea A. a scris un text foarte fain despre un palat londonez mai puțin cunoscut.

82. Faptul că am putut scrie despre experiența de la multinațională înseamnă că în sfârșit acea rană s-a cicatrizat. Tocmai după trei ani!

83. Aprecierile primite pentru textul despre Tonitza. O doamnă m-a numit scriitoare, e un pic cam mult spus.

84. Mi s-a întâmplat un lucru ieșit din comun, am primit o invitație de la o doamnă directoare de școală să țin o lecție deschisă la o grădiniță particulară din București. Foarte onorant pentru mine, dar mă paralizează și gândul.

85. Am început cartea Lecții de magie, primită de la A., e delicioasă.

86. Koticel s-a vindecat.

87. Pepeni peste pepeni. Eu arăt de parcă aș conține un pepene. :))

88. Rugăciunea Sporitoarea Minții e “responsabilă“ pentru cele mai reușite texte ale mele.

89. Ineluș învârtecuș.

90. Am discutat cu E. la telefon, abia aștept să o cunosc.

91. M-am întâlnit cu A. Ne-am mai descărcat sufletul, avem o gândire îngemănată în materie de frici. M-a bucurat darul de la ea- cărticica Părintelui Arsenie Papacioc- Mici îndemnuri spre mântuire– și fotografia cu Părintele, pe care e scris: Pacea este de patru ori mai mare ca dreptatea. Fotografia cu Părintele e așa frumoasă, transmite atâta seninătate! Mi-a amintit de etimologia cuvântului călugăr – bătrân frumos.

92. Faptul că A. îmi știe neputințele și cu toate astea rămâne prietena mea.

93. Am fost amândouă să o salutăm pe Sfântă și apoi i-am făcut cinste A. cu o înghețată.

94. Sunt din ce în ce mai atrasă de viața ascetică.

95. M-am bucurat când a apărut A. cu buchetul de flori ieri.

96. Mă bucur că am fost la tata de ziua lui. I-am dat un copăcel făcut de mine și radia de bucurie. Am simțit cu adevărat că se bucură mult că mă vede. Mi-a oferit niște cărți duhovnicești, abia aștept să le parcurg.

97. Coboram Copoul cu flori de levănțică în mână proaspăt cumpărate și din direcția opusă a venit o doamnă ținând în mână tot flori de levănțică. Am făcut schimb de zâmbete. Pentru un astfel de moment a meritat toată investiția.

98. A fost drăguț să mă plimb cu A. prin supermarket, să ne uităm la tot felul de lucruri( nu fac de obicei asta, îmi protejez mintea de epuizarea pe care o dă uitatul la produse).

99. Mi-am cumpărat niște creioane colorate foarte drăgălașe cu Nemo și Dory. Abia aștept să colorez cu ele, n-am mai colorat demult și-mi lipsește.

100. A. se străduiește să țină cont de sensibilitatea mea, știu că trebuie să-i fie greu, îi apreciez efortul.

Sursa imaginii: aici

 

Va urma

Read Full Post »

12243500_1516187955370095_8271936233331896287_n

 

Primul atelier handmade al toamnei și oaspetele său de seamă

Astăzi,  9 noiembrie, când  îl prăznuim pe Sfântul Nectarie, încep un nou voluntariat, prin cel dintâi atelier handmade al toamnei pe care îl coordonez la ASCOR, filiala Iași.

Iată în sfârșit momentul în care voi împărtăși cu alți tineri din tainele mărgelitului. Și mă bucur că această zi coincide cu cea în care Sfântul este sărbătorit pentru că sunt sigură că mă va ocroti și acum.

Sala

Înainte de venirea participanților, îmi ofer răgazul de a-mi destinde sufletul cu minunata priveliște pe care o oferă sala T28 a Facultății de Teologie: mai multe icoane, o mică bibliotecă, fotografii de artă pe pereți, tavanul decorat cu figurine din hârtie. Deci, un spațiu numai bun pentru o activitate creativă. De pe un alt perete, voluntarii din fotografii zâmbesc parcă acestui gând.

 Atelierul propriu-zis

Vin participanții  și începem lucrul-propriu-zis. Realizăm împreună șase figurine din mărgele reprezentându-l pe Moș Crăciun, pe care le grupez ca pe niște petale, rezultatul fiind, o floare. Așadar, fiecare lucrează la o parte din întregul pe care cu toții îl alcătuim.

Cinci tineri, cinci povești

Dincolo de povestea despre niște moși-petale se conturează  altele, mult mai frumoase, ale celor cinci tineri, ce au ca liant comuniunea cu Dumnezeu și cu ceilalți.

I.A. e o fată cultivată, care m-a sprijinit anterior într-o campanie destinată copiilor defavorizați și care se oferă și acum să mă ajute cu organizarea activității.

C. e  tânărul din mâinile căruia se ridică, în timpul liber,  biserici miniaturale.

N. e  fata care dă pietricelelor formă de sfinți prin mozaicurile bisericești pe care le realizează.

G. e studentul la Teologie fermecat de cântecul fluierului.

O. e iubitorul de cărți religioase care se poate desprinde de ele pentru a le oferi în dar.

Voi uita poate, într-o zi, meșteșugul cu mărgele, dar nu-i voi uita, cu siguranță, pe oamenii cunoscuți de ziua Sfântului Nectarie și prezența Lui discretă printre noi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »