Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Talpalarii’

thumb-1920-487516.jpg

 

  • Am scris Un alt fel de frumusețe, primul meu text religios, despre transformarea mea sufletească petrecută în urmă cu puțin timp.  Textul este în plus un omagiu adus regretatei Măicuțe Rafaela, de care nu am fost prea legată pe durata vieții ei, dar care m-a impresionat în mod cu totul minunat când a plecat de lângă noi. Dacă doriți să-l citiți aveți aici linkul.  https://roximoronica.wordpress.com/2018/01/12/un-alt-gen-de-frumusete/

 

  • Am fost cu A. la Biserica Golia, a vorbit cu noi un călugăr care o cunoștea pe A. Abia la acea vizită  am văzut în partea dreaptă o icoană cu Sf. Nectarie și m-am bucurat.

 

  • Am vizitat cu A. la Muzeul Iluziilor, m-am bucurat ca un copil de tot ceea ce am văzut acolo. Mi-am cumpărat suvenirul românesc cu jocul Optilici care redă diferite iluzii optice.

 

  • Faptul că am putut să-i fiu de folos M. la tema ei.

 

  • Artistul finlandez Pete Revonkorpi mi-a dat acordul să realizez un powerpoint cu arta domniei sale.

 

  • Am mai citit din Metamorfoza, o nuvelă fantastică a unui bloger, despre perla umană.

 

  • Am fost la Octav, filmul în sine foarte previzibil și nu extraordinar, cum mă așteptam de altfel, dar m-a făcut să plâng  și să mă gândesc nonstop la vechea mea prietenă A. care acum e în București și cu care am atât de rar ocazia să mă văd. Privind prietenia celor doi băieți ajunși la vârsta senectuții mă gândeam cum am crescut amândouă împreună și cum apoi viața ne-a separat ca distanță, dar nu și sufletește.

 

  • Luminițele de la intersecție( țin minte că-mi scriam tema în agendă și când scriam despre luminițe le vedeam în timp real, în timp ce scriam).

 

  • Domnul care alerga cu câinele în parc.

 

  • Am vorbit puțin cu E., l-am rugat să-mi dea niște sfaturi privind scrisul, dat fiind că el e jurnalist. El mi-a dat un răspuns foarte frumos: nu vreau să strivesc corola de minuni a creativității tale și m-a îndemnat să scriu cum simt și atât.

 

  • Am scris textul despre Muzeul Iluziilor și l-am trimis organizatorilor cu rugămintea să-mi permită să-l vizitez din nou gratuit pentru că nu apucasem să aud toate explicațiile despre fizică. Am primit un mesaj extraordinar de la coordonatorul proiectului care a fost foarte încântat de promovarea de pe blogul meu și care mi-a spus că pot veni la muzeu de câte ori vreau și la orice oră, că va fi gratuit pentru mine și pentru prietenii mei. Mi-aș dori să-i invit pe toți oamenii care-mi sunt dragi, dar nu vreau să forțez nota.

 

  • Am revăzut filmul de animație 3D Să cântăm!

 

 

  • Scriu din ce în ce mai repede.

 

  • Am scris a doua parte a textului despre arta lui Pesare.

 

  • Am fost cu Mama la Muzeul iluziilor, nu a surprins-o mai nimic, semn că draga de ea îmbătrânește, din păcate. Prezentarea ghidului D.C., a vorbit despre experimente din domeniul fizicii într-o manieră kid friendly. Am cumpărat un glob cu constelații.

 

  • Mi-am luat colac cu afine și vanilie, o minunăție!

 

  • Acasă m-am chinuit să asamblez globul, mi-a luat ceva, când mai era puțin și abandonam mi-a venit o altă idee și l-am finalizat( Sigur a fost intervenția lui Doamne acolo, că eu eram prea praf să mai am idei de o nouă abordare). De obicei când sunt pe punctul de a abandona un proiect mă gândesc la desenul cu căutătorul de diamante care abandonează lucrul tocmai când era la un pas de a le descoperi.

 

  • Muzică.

 

  • Mi-am cumpărat o cărticică despre Iertare, scrisă de Monahul Pimen Vlad.

 

  • Am fost la Serile Talpalari, bucuroasă de prezența Părintelui și a Talpalarilor. Sufletul mi s-a adăpat cu cuvintele Părintelui. Am reținut ideea să fim atenți la ce cuvinte folosim, căci ele au puterea de a se întrupa. Am învățat asta pe pielea mea acest lucru într-un mod nedorit. Bine mai spunea Oscar Wilde, că atunci când zeii vor să ne pedepsească ne împlinesc dorințele. De asemenea, Părintele a vorbit despre un Iisus necunoscut celor mai mulți dintre noi, care a trudit din greu ca tâmplar și a fost un sprijin de nădejde mamei Sale după moartea lui Iosif.

 

  • Ce sentiment fain am avut când am ieșit din biserică și afară ningea atât de frumos! Orașul nins – o splendoare vizuală!

 

  • Ajunsă în stație mi-am spus „dacă vine repede tramvaiul o să fie o minune”. Și a venit imediat!

 

  • Am început să citesc din cărticică din tramvai, nu mai aveam răbdare până acasă.

 

  • Când am ajuns aproape de casă, în parc erau f mulți copii care se jucau în zăpadă, erau mulți tineri care se bulgăreau, era o atmosferă atât de frumoasă! Se simțea în aer o vibrație așa de înaltă de la bucuria oamenilor! Parcă uitase toată lumea de gadgeturi. Uite cum normalitatea a ajuns să ne mire!

 

Sursa foto:

https://wall.alphacoders.com/big.php?i=487516

 

În pregătire, partea a doua a bucuriilor din iarna lui 2018.

Reclame

Read Full Post »

2014-09-22 12.36.48

Prin liceu, când eram adolescenta tipică, cuvântul cenaclu nu-mi spunea nimic. Dar acum, când anii mei includ două aniversări de adolescentă, lucrurile stau diferit. De aceea aștept cu sufletul la gură aceste întrevederi în care ne întâlnim cu Hristos prin intermediul poeziei.

Azi e o zi deosebită pentru mine: tocmai am împlinit 35 de ani și…două zile și Talpalarii mei dragi mă sărbătoresc. E greu să spun ce-mi place mai mult, cărțile primite, florile, felicitarea sau îmbrățișările lor. Fiecare dar mă farmecă în felul său și toate la un loc îmi dau foc obrajilor.

Începem cenaclul cu lecturi din cartea de poezii pe care am primit-o, Carte de despărțire, de Savatie Baștovoi, din care eu citesc poemul Cerbul, și continuăm cu texte proprii.

Creațiile sunt scrise pe carnețele modeste, care ar putea fi trecute cu vederea, atât de smerite sunt, la fel ca și participanții. Ceea ce mă surprinde mereu la aceste întâlniri este puritatea sufletească a celor care scriu, găsirea unor analogii cu lumea credinței în aproape tot ce ne înconjoară, și asta pentru că totul e privit cu un ochi înduhovnicit.

Ascultând poeziile Ilenei, resimt o nevoie profundă de a permanentiza aceste momente prin  înregistrarea lor, dar nu îndrăznesc încă să o exprim, având sentimentul că aș tulbura caracterul sacru al momentului.

În cele din urmă îi propun următoarei autoare, Anca-Elena, să o înregistrez și mă bucur mult că acceptă. Așadar, voi putea prelungi aceste clipe într-o eternitate, ascultându-le iar și iar, de câte ori sufletul meu va simți nevoia de primenire.

Ștefan vine cu o serie de poezii aparținând altor autori (Rady Gyr), dar și cu creații proprii. Aș vrea să fac loc și lucrărilor lui pe reportofonul poetic, dar poate e mai bine să nu iau toate darurile odată, să mai las și altor întâlniri ocazia de a aduna astfel de comori.

Îmi vine rândul și mie să citesc un text care-mi aparține. Regret cumva că nu am creații cu tematică religioasă, dar spre surpriza mea, după ce le citesc participanților Papagalul exotic la fereastra mea, îmi dau seama că poate fi citit și într-o astfel de cheie.

Încheiem cenaclul cu o plimbare spre Sfânta Parascheva, unde ne întâlnim cu alți Talpalari dragi și unde ne rugăm împreună.

În drumul spre casă, fetele cântă aproape în surdină Hristos a înviat din morți… E cel din urmă dar al serii. Ascultându-le mă simt binecuvântată!

Read Full Post »