Cârlig pentru voyeuri de suflete 3

🙂

Hipnagogic road

Uneori
n-am vreme
decât
să răsfoiesc
un dicționar
de mame
stupefiate.

 

♥

De ce iubesc ploaia?

Sufletele
celor
pierduți
revin
sub forma
picăturilor
de ploaie…

Țin de urât lacrimilor noastre.

 

♦

Atitudine singulară

Bărbații

devin lirici

în preajma mea.

Unul m-a nemurit

într-un roman

cândva.

Alții îmi scriu poeme.

Doar tu,

Urât ca o depresie,

stai mereu

cu spatele.

Ești bărbat?

 

☻

Fără titlu

“Atenție la hoții de buzunare
de pe planoare!”
“Sunt ochi și urechi,
Nimic altceva.
N-au ce să-mi ia.”

♦

Ceai nebun

Eu semăn
cu ceaiul de mentă:
amândoi avem
o căldură
rece.

 

♣

Eminesciană

Fiind poet
genunchii mi-i zdreleam…
Fardam vânătăile
cu cuvinte
și așteptam
să se prelingă sânge
din gânduri.
Viscerele le împachetam
proaspete
într-o hârtie
de ziar.

 

♣

Chat

El are un harem
virtual
din cadâne fără
contururi precise.
Cuvinte pe-un ecran sunt
iubirile lui…
Ce fericit e el
și cât
de nefericit!

 

♦

Octombrie în două oglinzi

1

Îmi place

să-mi aduci gutui

să  gust din toamnă

Cu nesaț.

2

Cum oare

să mă vindeci

de atâta toamnă?

 

♠

Fără titlu

Citindu-i pe poeţi
primesc
transcendentul
în vizită
și parcă te-aş suna
să vii şi tu.
Doar că …
nu exişti.

 

☻

Artă poetică

Unele fete își pun flori în păr,
altele le miros.
Eu le mestec si apoi
le scuip.

 

☻

Bibliotecara

Eu

vă ofer

alte lumi

între 8.30 și 14.30.

-În week-end aveți deschis?

-Nu, atunci sunt poetă

Cu sfert de normă.

(Pe când o normă întreagă, Tatăl meu?)

 

☺

Natura vie

Fetiţa e numai cireşe,
dinţi
Şi sâmburi scuipaţi
suav
în pumnul stâng.
-Mai vreau!
-Mai ia!
Cireşe şi dinţi
Clef, clef, clef…

 

☻

Fără titlu
Gândul cădea în cuvânt:
buf!
Acum aleg
Tăcerea….

Imagini:

1. Giuseppe Arcimboldo – Bibliotecarul

2. Fotografie personală

3. Caspar David Friedrich – Călător pe marea norilor

4. Sergiu Grapă – The Listener Eye

5. Vladimir Volegov – titlu necunoscut

6. Jan Tomáš – Eminescu

7. Computer Love – Google images

8. Lucien Lévy-Dhurmer – Gust of Wind

9. Sir Lawrence Alma-Tadema – The Favourite Poet

10. John-William Waterhouse – Boreas

11. Sergiu Grapă – Sweet Sin

12. Vladimir Volegov – Little Girl and Cherries

13. Arthur Rackham – Ilustrații la povești

( Cu această postare închei selecția poeziilor realizate în vremea studenției mele, în 1900 toamna.  🙂  )

 

 

 

Publicitate

Read Full Post »

Cu arta la piață!

 

 

Azi vin la cel de-al doilea atelier cu copiii ca să le vorbesc despre Giuseppe Arcimboldo, pictor italian al secolului al XVI-lea care-și găsea inspirația prin…piețe.

Regret că nu am cum să le aduc copiilor niște legume și fructe ca să rețină lecția și cu ajutorul papilelor gustative, dar se pare că nici nu e nevoie. Domnul director vine cu o caserolă cu piersici  care se potrivește la fix cu tema de azi.

Azi sunt prezenți mai mulți copii, sunt 5-6 și încep ora printr-un mini-joc de cunoaștere, întreb numele fiecăruia și fructul preferat. Numărul unu în topul lor sunt căpșunile care, trebuie să recunosc, sunt și preferatele mele.

Îi întreb care sunt principalele noastre simțuri și o fetiță cu pălărie, D., le identifică pe toate. Le spun apoi că o gospodină, printr-o supă de legume sau o salată de fructe, ne încântă gustul și mirosul, dar că, folosindu-se de aceeași materie primă, Arcimboldo ne încântă văzul. Și ce ni-l mai încântă de peste 5 secole încoace!

Anotimpurile pictorului italian

Le prezint seria Anotimpurilor, recunoscând că din cele 80 de tipuri de flori care au fost folosite pentru a contura Primăvara, eu identific doar vreo trei-patru( un crin, un bujor, o margaretă și o floare de căpșună). Sper însă că peste ani măcar unul dintre acești copii va ajunge un botanist capabil să recunoască toate florile.

Vedem o secvență dintr-un desen animat dedicat lui G.A., în care același personaj este de la depărtare Primăvara, iar din apropiere, mai multe plante specifice acestui anotimp.

Cu Vara e mai simplu, pun reproducerea pe șevalet și copiii observă atât fructele, cât și legumele ce alcătuiesc portretul ei. Le spun că tabloul ascunde un secret și le arăt numele artistului și anul realizării tabloului ajutându-mă de o lupă. Nu li se pare cine știe ce secret, iar o fetiță găsește o altă întrebuințare lupei : să observe peștișorii din acvariul domnului director. 🙂

Domnia sa face o minilecție de istorie națională în interiorul lecției de artă, plecând de la anul executării tabloului și ne dezvăluie numele calului lui Ștefan cel Mare, pe care, cu toată rușinea, îl aflu abia acum: Voitiș.

Revenind la artă, în descrierea Toamnei le amintesc copiilor de reprezentările feminine ale acestui anotimp, chiar și de cele patru fiice ale anului din abecedarele de pe vremuri, arătându-le că Arcimboldo a preferat o reprezentare masculină. Identifică încântați cercelul din urechea toamnei, o smochină, și strugurii aflați pe post de podoabă capilară.

Iarna din viziunea lui G.A. nu le place defel, cu toate ornamentele ei realizate din citrice.

Cărți în formă de…bibliotecar

Îi pregătesc pentru o serie de picturi despre profesii, arătându-le un diapozitiv cu Goofy invadat din toate părțile de semne de întrebare. Goofy se întreabă în ce mod poate fi grupat creativ un teanc de cărți, iar probabil că cel mai bun răspuns l-ar da tot Arcimboldo: în formă de Bibliotecar.

La final, mâncăm fiecare câte o piersică, iar eu am speranța că atunci când vor vedea un coș cu fructe și legume să-și amintească de viziunea avută de pictorul italian despre acestea.

Domnul director dă drumul la muzică, spre bucuria copiilor care, oricât ar fi de încântați de o activitate statică, preferă una dinamică. Încep să danseze, au și un lider de grup, de data asta sunt eu învățăcel, mă bâțâi și eu printre ei, chiar dacă dansul nu e punctul meu forte.

Plec de la centru bucuroasă că am făcut un nou pas în a-i apropia pe micuți de Istoria artei. 🙂

 

Read Full Post »