Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Turner’

 

maxresdefault

 

How did you get to live in paintings for free?

By practicing my daily admiration towards them up to the point in which, if I accidentally cut my fingers, no blood would flow, but drips of paint. In addition to this, I practiced the gift of invisibility. It is crucial because, if you were visible, you would change the look of the painting in a way the artist wouldn’t want.

 

In which paintings did you feel the best?

Monet’s Water Lilies are good hosts, in Sense of Sight, by Annie Louisa Swynnerton, I glanced at the sky so much that I felt my wings grow.

 

Does living in paintings have its disadvantages?

The paintings are wonderful places where you can spend your time, but it is a different story if you want to eat something, because it is compulsory that you enter a painting with nothing else but your own person. Food is forbidden, as well as a mere blanket that could make you feel warm. I had a rough time with  Arcimboldo’s Summer and Autumn. There were so many juicy fruits and vegetables, but they all  had the same taste: of very old paint. This doesn’t mean that it would be a better experience if the paint is brand new…Anyway…Another painting that kept me off guard was Monet’ Magpie. It was very, very cold in it and I was only dressed in a Romanian blouse and denim skirt!

 

Is there a way you can detect between a genuine painting and a forged one?

I have beautiful dreams when I sleep in an authentic painting. If I fall asleep in Leonardo’s paintings, the night lasts as long as The Renaissance. Other times, I take a short nap on one of Monet’s haystacks. As for a fake painting, it gives me nightmares.

 

How do you spot the next tenants of the masterpieces?

They have a special way of glancing at the exhibits. They use their rollers skates in order to see as many painting as possible in a short period of time. It may look like a shallow approach, but it is not because these tourists almost always have an art book on their nightstand.

 

How are your rectangular shaped hosts?

They are pretty much like people: sometimes they are glad, other times are sad and other times are scared… One day, in May, the light was entering the gallery and  it enlivened all paintings, even those which had dark themes felt spring in their souls.

 

What are the paintings’ greatest fears?

They are sometimes afraid that an art thief might send them away from the eyes of the tourists. They feed on our admiration, the more admirers they have the happier they get. However, when this danger occurs, tenants of the paintings from all over the world come and all live in the same work of art. The painting becomes so heavy, that not even a crane can lift it. And the danger disappears. Yet, the paintings have this fear ever since the tenants were not so well organized as now and didn’t have a NGO to defend art.

 

Does living in paintings help you have access to the minds of the great artists?

For the tenants of the paintings art is a visceral, emotional experience rather than a cerebral one. We are BA in the paintings’ feelings, not in their thoughts.

 

So, their inspiration cannot become yours.

I cannot create paintings, it is true, but inspiration can manifest itself in other ways, for instance, I can write a poem about a certain painting. An art form can be the starting point for another one. In my case, for instance, Sergiu Grapă’s work called Poems’ Hunting inspired me to write a poem.

 

Can you tell us a funny story about your experience as a tenant of paintings?

There are several funny stories, but there’s one that crosses my mind now. I wanted to live in a storm painted by Turner, of whom I knew he tied himself to the ship’s topmast so that he could better capture the nature’s burst. And I caught a severe cold.

 

Thank you!

Thank you too!

The image: Sense of Sight by Annie-Swynnerton

Source: youtube

Reclame

Read Full Post »

1-sense-of-sight-annie-louisa-swinnerton

Cum ai ajuns să locuiești fără chirie în operele de artă?

Exersându-mi zilnic admirația față de ele până în punctul în care, dacă mă tai accidental la deget, n-o să curgă sânge, ci picturi. În paralel, mi-am exersat darul invizibilității. E esențial pentru că, vă dați seama, dacă ești vizibil, schimbi aspectul tabloului într-un mod nedorit de artist.

În care picturi te-ai simțit cel mai bine?

Nuferii lui Monet sunt gazde bune, în Sense of Sight, de Annie Louisa Swynnerton, am privit atât de mult Cerul încât am simțit că-mi cresc aripi…

Locuitul în operele de artă presupune și neajunsuri?

Tablourile sunt locuri minunate în care să-ți petreci timpul, dar altfel stau lucrurile dacă vrei să iei masa în ele, asta pentru că trebuie să respecți cu sfințenie o regulă: nu ai voie să ai asupra ta nimic decât propria-ți persoană. Fără mâncare, fără o pătură în cazul în care ți se face frig. Am avut de furcă cu Vara și Toamna lui Arcimboldo. Atâtea fructe și legume zemoase și toate cu același gust: de vopsea, veche de sute de ani. Nu că dacă ar fi o vopsea proaspătă lucrurile ar sta mai bine…În sfârșit…Și Coțofana de Monet m-a prins cu garda jos, era un frig în pictură de crăpau pietrele și eu eram îmbrăcată în ie și fustă de blugi.

Ai vreo modalitate anume de a  recunoaște un tablou autentic de unul fals?

În cel autentic visez frumos. Dacă adorm în picturile lui Leonardo, noaptea durează cât Renașterea. Alteori, picotesc zece-cinșpe minute pe câte o căpiță de-a lui Monet. În schimb într-o pictură contrafăcută am coșmaruri.

Cum identifici viitorii chiriași ai capodoperelor de pe simeze?

Au un mod aparte de a privi exponatele. Aleargă cu rolele prin galerii, din dorința de a vedea cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Poate părea o abordare superficială, dar nu e, pentru că de obicei acești  turiști au mai mereu câte un album de artă pe noptieră. Astfel, ei se reîntâlnesc cu operele, nu le văd pentru prima oară în muzee. De aici  până la a deveni chiriaș fără plată în tablouri e doar un pas.

Cum sunt gazdele tale de formă dreptunghiulară?

Sunt ca și oamenii: uneori se bucură, alteori se întristează, alteori li se face teamă…Într-o zi de mai lumina pătrundea în galerie și le însuflețea pe toate, chiar și cele cu subiecte sumbre simțeau în suflet primăvara.

Ce temeri au tablourile?

Se tem uneori că vreun hoț de artă le va duce departe de ochii turiștilor. Ele se hrănesc cu admirația noastră, cu cât sunt privite de mai mulți oameni, cu atât sunt mai fericite. Când totuși apare pericolul ca vreun tablou să fie înstrăinat, chiriașii picturilor din toată lumea vin și locuiesc toți în același tablou. El devine atât de greu, încât nicio macara nu-l mai poate ridica. Și pericolul înstrăinării dispare. Dar picturile au rămas cu teama asta de pe vremea în care chiriașii nu erau atât de bine organizați ca acum și nu aveau un ONG care să apere arta.

Locuitul în tablouri te ajută să ai acces la mintea marilor creatori?

Pentru chiriașii tablourilor arta este o experiență emoțională, viscerală și prea puțin una cerebrală. Noi suntem licențiați în stările trăite de pictori, nu în gândurile lor.

Așadar, inspirația lor nu poate deveni și a ta…

 Nu pot crea, la rându-mi, picturi, dar inspirația se poate manifesta altfel, scriind, de exemplu, o poezie despre un anumit tablou. Ai ca punct de plecare o formă de artă pentru a ajunge la alta. A fost și cazul tabloului Poems’ Hunting, de Sergiu Grapă, care m-a inspirat în scrierea unei poezii.

 Ne poți spune o întâmplare amuzantă legată de experiența ta  de chiriașă în tablouri?

Sunt mai multe, dar una îmi vine acum în minte. Am vrut să locuiesc într-o furtună de-a lui Turner, despre care știam că s-a legat de  catargul vaporului pentru a surprinde mai bine dezlănțuirea naturii. Și m-am ales cu o răceală zdravănă.

 Îți mulțumesc!

Mulțumesc și eu.

 

 

 

Read Full Post »