Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Van Gogh’

annie

Transcendental Sleep

Când dorm

 îngerii păzitori

a 7 miliarde de oameni

îmi veghează somnul….

La trezire,

ei sunt alungați

de demoni.

 

grapa

Obedienţă

(unui literat cu pulover tricotat)

Ştii, eu vânez pretutindeni

vomitive.

El a zâmbit

și s-a strecurat

în geantă

printre celelalte pastile.

 

822

Libertate fără…cercei

1.Detectez organul de îndrăgostire.

2.Urmez exemplul

bătrânului

Van Gogh…

 

HTB1mbzjLFXXXXaGXpXXq6xXFXXXz

Matrimoniale

Vecina mea

Striga așa:

“Caut

colac de salvare

cu păr pe picioare.”

Și se semna Crstn

fiindcă nu-i plăceau vocalele.

 

dra

Sang bleu

N-am nici un pic

de sânge,

dar mi-a mai rămas

un strop de cerneală.

 

ciclopul- odilon redon

Mitologie

Privesc

în oglindă

un ciclop

cu-n

ochi

visceral

și-l

fardez!

 

alge

Pseudologodnă

Algele

mă inelesc

când de tine

le vorbesc.

 

full_moon_night-1600x900

Nocturnă

Camera nr. 1

Obiecte cu om

Camera nr. 2

Obiecte cu om

Camera nr.3

Obiecte cu om.

 

50% off- Dentist Teeth Surreal tooth Art Art Print Poster by Heather Galler

Insomnie

Ea nu putea

să doarmă.

Atunci el

 începu

să-i numere

dinții

 în surdină

1, 2, 3, 4…….

Noapte bună!

 

bagram-ibatoulline-the-snow-queen-4

Fără titlu

Dacă vrei

să mă topesc,

sculptează-mi

în gheață

     CUVINTELE….

 

Imagini:

1. Annie Louisa Swynnerton – The Sense of Sight

2. Sergiu Grapă – Poems’ Hunting

3. Vincent Van Gogh  – Self-Portrait with Bandaged Ear

4. Colaci de salvare de pe Google images

5. Constantin Brâncuși – Domnișoara Pogany

6. Odilon Redon – Ciclopul

7. Fotografie personală

8. Full Moon Night – Google images

9. Heather Galler – Surreal tooth

10.Bagram-Ibatoulline – The Snow Queen

 

 

 

Reclame

Read Full Post »

 

La atelierul de azi îmi fac multe griji, așa că vin însoțită de prietenul meu. Așteptăm afară să se încheie ora de muzică împreună cu o doamnă voluntară și doi băieți veniți special pentru Istoria artei.

De la lumea desenului animat la cea a artei

Încep prezentarea despre Leonardo da Vinci arătându-le copiilor un desen cu Țestoasele Ninja, care poartă numele celor patru mari artiști renascentiști : Leonardo, Michelangelo, Donatello și Raphael.

De la comicii luptători în stil japonez, trec la desenul cu o  colivie goală, din care ies în zbor mai multe păsări și îi întreb pe copii ce legătură ar putea avea aceasta cu Leonardo da Vinci. Judecând după cheia în formă de inimă a coliviei, unul dintre cei mici presupune că artistul a fost întemnițat în închisoarea dragostei, dar o fetiță- D. se apropie de răspunsul corect – acela că artistul mergea prin târguri și elibera păsările din colivii.

Fotografia următoare e una cu orașul Vinci, prilej pentru mine de a le spune copiilor că Leonardo da Vinci înseamnă în traducere Leonardo din  Vinci.  

Vorbindu-le despre multitudinea de domenii în care s-a remarcat artistul, R.A. e foarte mirat că Leonardo a avut atâtea meserii.

Pun pe șevaletul miniatural o reproducere după Mona Lisa și le prezint numeroasele ipoteze privind identitatea modelului : de la soția neguțătorului florentin Francesco del Giocondo,  la un portret imaginar și simbolic ce reflectă imaginea eternă a femeii, până la însuși autoportretul lui Da Vinci sau imaginea ideală a mamei sale. Dacă această ultimă teorie s-ar confirma, R.A. i-ar mulțumi mamei lui Leonardo pentru că a dat viață acestui om minunat și deosebit. Toate mulțumirile din lume i s-ar aduce mamei sale( dacă ar fi ea din tablou).

Cosmetică florentină sau greșeală?

Le arăt un prim plan cu Gioconda și îi întreb dacă li se pare ceva ciudat la chipul ei. Una din fetițe observă imediat lipsa genelor și a sprâncenelor și eu le dezvălui cele două teorii privind acest subiect : după unii autori exista o modă în Florența ca femeile să-și smulgă sprâncenele, după cum se mai spune că  lipsa genelor și a sprâncenelor ar fi cauzată de o eroare făcută de restauratorii tabloului.

Teoriile privind Mona Lisa nu se încheie aici, s-a presupus că a pierdut o sarcină, motiv pentru care ar fi îmbrăcată în doliu. Se spune că soțul ei a adus în încăpere un clovn și o orchestră, reușind astfel să obțină de la ea acea jumătate de zâmbet. Conform altei teorii acea jumătate de zâmbet ar fi rezultatul unei paralizii ușoare care ar fi afectat partea stângă a modelului.  Doamna Loredana știe o altă teorie privind asimetria zâmbetului, potrivit căreia modelul ar fi avut probleme cu dantura. O altă ipoteză se referă la o posibilă semnătură a lui Da Vinci pe decolteul Giocondei.

Le arăt peisajul din fundal al tabloului, cu munți și un drum șerpuit la asfințit, precizându-le că până la Leonardo nici un pictor european nu mai pictase peisaje.

Menționez modalitățile prin care celebrul model al  pictorului a fost omagiat, de la filmul Mona Lisa Smile până la melodia lui Nat King Cole, despre care S. e de părere că sună ca un cântec de leagăn, în vreme ce lui A. i se pare o melodie funebră.

De la admiratorii tabloului trec la detractori și le arăt copiilor imagini cu parodii ale Giocondei: O Mona Lisa cu un pisoi roșcovan în brațe, o alta slabă, îmbrăcată în blugi, alături de Van Gogh îmbrăcat și el în haine moderne, până la MonaliBean, amestec de Mona Lisa și Mister Bean. Alte parodii păstrează doar postura  Giocondei, căreia i-au luat locul Avatar, Jack Sparrow sau Fiona.

Continui prezentarea cu un alt portret feminin realizat de Da Vinci, La Belle Ferronnière, despre care fetele sunt încântate să afle că a lansat o adevărată modă în secolul al XIX-lea printre doamne, și anume, de a purta un lanț cu o piatră prețioasă în centru pe frunte.

Ultimul portret pe care-l descriu este Dama cu hermină, ocazie cu care copiii află câte ceva despre animalul care însoțește modelul: că își schimbă culoarea în funcție de anotimp, fiind alb iarna și maro vara, ca să se camufleze, după cum remarcă o fetiță. Hermina le pare copiilor că seamănă cu o oaie, cu o pisică, ba chiar unul dintre ei îi observă o cocoașă.

Despre model ei presupun că era mai în vârstă decât în realitate, îi dau între 20 și 27 de ani și sunt mirați să afle că avea doar 16 ani la momentul executării portretului.

Închei prezentarea cu Cina cea de taină  pe care copiii o recunosc imediat, una dintre fetițe își amintește de o felicitare muzicală cu această imagine. Le arăt cum Leonardo a surprins  diversitatea de stări sufletești a apostolilor în momentul în care Mântuitorul le spune că unul dintre ei Îl va vinde. Mai mulți dintre cei mici sunt de părere că Iuda este reprezentat râzând.

La final îi invit să scrie pe o foaie ce le-a plăcut din tot ce le-am prezentat și cum ar omagia-o sau parodia-o ei pe Mona Lisa. Unii dintre ei iau postura yoghinilor pentru a-și aduce aminte, e clar că aici, la Centru, sunt permise ghidușiile și nu e ca la școală. Iată răspunsurile lor:

CD:  Leonardo da Vinci era un pictor care a pictat-o pe Mona Lisa. Da Vinci s-a născut în Vinci.  Îmi amintesc că mai era și arhitect, muzician, sculptor, botanist, inventator. Eu o parodiez pe Mona Lisa cu fața lui Mutulică și cu rochia lui Albă-ca-Zăpada.

R.E.:Mie mi-a plăcut că Leonardo da Vinci a pictat-o pe Mona Lisa. A locuit în orașul Vinci. Mona Lisa, când a pictat-o Da Vinci, era tristă, iar soțul ei a adus o fanfară și un clovn și s-a mai înveselit. Mona Lisa avea sprâncene și gene,  dar au restaurat-o și nu a mai avut gene și sprâncene.

R.A.. Mie mi-a plăcut de doamna care ne-a prezentat și îi mulțumesc că și-a făcut timp pentru a veni la noi și pentru că ne-a prezentat. Eu personal aș omagia-o pe Mona Lisa pentru acea postură minunată pentru că  dintr-o ipoteză s-ar putea să fie mama pictorului. Eu aș parodia-o pe Mona Lisa astfel : blondă, față de maimuță, haine colorate, rujată, machiată.

S.T.: Pe  țestoase le chema Raphael, Michelangelo, Leonardo, Donatello. Tablourile parodiate erau despre Garfield, Mona Lisa și Van Gogh puși în trupuri tinere și Mr Bean pus în corpul Mona Lisei ( Monalibean). Aș parodia-o așa: aș pune o față de bebe în locul feței de Mona Lisa și aș pune jos un scutec.  Se spune că Mona Lisa era în doliu pentru că a pierdut o sarcină și de aceea purta haine de doliu și era tristă. De aceea soțul ei a adus o orchestră și un clovn și ea a zâmbit puțin. Se spune că pe broderia ei era semnătura lui Leonardo da Vinci. Vă mulțumesc. S.T.

M.T. : La Mona Lisa colțurile gurii erau jumătate sus, jumătate jos.

Mi-e greu să aleg dintre atâtea răspunsuri nostime care vor fi cele două premiate cu reproducerile Frumoasa Fierăriță și Dama cu hermină, așa că o rog pe doamna Loredana și pe prietenul meu să voteze și ei. Între timp eu ies afară cu copiii și încing o horă cu ei pe melodia aia antipatizată de atâta lume – Despacito, pe care eu o aud pentru prima dată. Dacă văd că le place atât de mult copiilor, aleg să-mi placă și mie de dragul lor.

Apoi numărăm voturile și de data asta sunt câștigătoare două fetițe, S. și D, facem poze și așa mai trece o zi de atelier la Centru.

20151213_021559 - Copy

Read Full Post »

 

 

Azi le propun copiilor un nou exercițiu de imaginație. Ne închipuim, în plină zi, cum arată o noapte înstelată. Le arăt câteva fotografii cu stele și o pictură de-a lui Van Gogh cu a lui Nuit étoilée.

Apoi ne alegem fiecare câte o stea. Îi dăm un nume. O desenăm. Eu, neavând talent la desen, și nici imaginația lor, mă salvez cu o brumă de literatură, recitând două versuri din La steaua și apelând la Mihail Sebastian pentru a-mi boteza astrul, cum altfel decât Steaua fără nume?

Stelele lor sunt galbene, portocalii, multicolore, cu buline, cu picățele, zâmbitoare, cu cinci și chiar unsprezece colțuri. Da, le-am numărat! 🙂

Cât despre numele pe care cei mici le-au dat acestora, ele variază de la amuzante la poetice până la…îndrăgostite: Colorici, Înțelepciune, Octombrie, Norocul omului, Steaua norocoasă, Laila, Laria, Mirko, Drăguțica, Steaua de aur, SpongeBob, Înflăcărata, Anca, Stela, Rază, Clitas, Lucky și un al doilea Luceafăr.

Le arăt apoi niște ilustrații cu o fetiță care ține în brațe o stea și astfel fac trecerea spre minilecția de gramatică de azi. Le prezint forma corectă să stea la persoana a treia singular și plural în opoziție cu cea greșită să steie, insistând pe analogia cu astrul ceresc pentru ca ei să rețină prima variantă. Îi implic din nou în mod direct, sugerându-le să creeze propriile propoziții cu forma să stea.

Reproduc aici o parte din exemplele lor: M. și surioara ei de cinci ani, A.: A. încearcă să stea pe o stea. S.: Mama nu trebuie să stea la vorbă când face treabă. Să stea nedumerit toată viața? A.: El încearcă să stea treaz. El vrea să stea în grădină. E.: Ea vrea să stea în cireș. R.: Mihai vrea să stea pe o acadea. Să stea pe o canapea din Atlantida…

Spre seară, când particip la o conferință în care se aduce vorba de miliardele de stele din galaxia noastră, îmi spun că, începând de azi, există în Univers câteva noi corpuri cerești, cele create și denumite de copilașii de la after-school.

Sursa foto:

http://www.wallcoo.net

http://www.wallcoo.net/cartoon/Lovely_children_vector/wallpapers/1024×768/illustration_art_of_children_B10-PSD-022.html

 

 

Read Full Post »