Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2018

sf ev marcu

Din capitolul 1

Ioan Botezătorul și predica sa

Sfântul Ioan „…boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Și ieșeau spre el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.”

„Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și cu miere sălbatică.”

„Și propovăduia, zicând: <<Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic , plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v’am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt.>>”

Botezul lui Iisus

„Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat de către Ioan. Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel pogorându-se peste El. Și glas s’a făcut din ceruri: <<Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru tine am binevoit.>>”

Ispitirea în pustie

„Și îndată Duhul L-a scos în pustie. Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Și era împreună cu fiarele, și îngerii îi slujeau.”

Începutul predicii lui Iisus în Galileea

După ce Ioan a fost întemnițat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu și zicând: <<Plinitu-s’a vremea și împărăția lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!>>

Chemarea primilor apostoli

Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-și mrejele în mare, că erau pescari. Și le-a zis Iisus: <<Veniți după mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!>>Și lăsându-și de-ndată mrejele, au mers după El. Și mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele acestuia, care erau și ei în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s’au dus după el.

Și au venit în Capernaum. Și îndată intrând El în sinagogă, îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, că El îi învăța ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.

Primele vindecări în Galileea

Și era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat care striga tare, zicând: <<Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene?Ai venit să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu>>Și Iisus l-a certat, zicând: <<Taci și ieși din el!>>Și scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. Și toți s’au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: <<Ce este aceasta?:Învățătură nouă și cu putere; că El și duhurilor necurate le poruncește, și ele i se supun.>>Și îndată s’a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ținutul Galileii.

Vindecarea soacrei lui Petru și alte tămăduiri

Și după ce au ieșit din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacob și cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; și îndată I-au vorbit despre ea. Și apropiindu-Se, a ridicat-o apucând-o de o mână. Și au lăsat-o frigurile și ea Îi slujea.

Iar când s-a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toți bolnavii și demonizații, și toată cetatea era adunată la ușă. Și i-a tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite boli, și demoni mulți a scos. Și pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei știau că El este Hristos.

Și a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieșit și S’a dus într-un loc pustiu, și Se ruga acolo. Iar Simon și cei ce erau cu el s’au dus după Dânsul. Și aflându-L, I-au zis: <<Toți te caută.>>Iar El le-a zis: <<Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate, ca să propovăduiesc și acolo, că pentru aceasta am venit.>> Și a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoțându-i pe demoni.

Curățirea unui lepros

„Și a venit la El un lepros, rugându-L și îngenunchind și zicând: <<Dacă vrei, Tu poți să mă curățești. >>Și făcându-I-Se milă, Și-a întins mâna și S’a atins de el și i-a zis: <<Vreau, curățește-te!>>Și-ndată s’a depărtat lepra de pe el și s’a curățit. Și dându-i poruncă aspră, îndată l-a scos afară și i-a zis: <<Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curățirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie.>>”

„Dar el, ieșind, a început să spună multe-n gura mare și să răspândească vorba, așa încât Iisus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii; și veneau la el de pretutindeni.”

Din capitolul 2

Vindecarea paraliticului

„Și după câteva zile a intrat iarăși în Capernaum și s’a auzit că este acasă. Și s’au adunat  atât de mulți, încât nu mai era loc nici înaintea ușii; și le grăia lor Cuvântul. Și au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inși. Și neputând ei să se apropie de El din pricina mulțimii, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin, spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului:<<Fiule, iertate fie păcatele tale!>>”

Chemarea lui Matei

„Și iarăși a ieșit la mare și toată mulțimea venea la El, și El îi învăța. Și în trecere l-a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: <<Vino după Mine!>>Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul.”

„Și pe când ședea El la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Săi; că mulți erau aceștia și-I urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoșii și cu vameșii, ziceau către ucenicii Lui: <<De ce mănâncă și bea învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?>>Și auzind Iisus, le-a zis: <<Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși am venit să-i chem la pocăință.>>”

Întrebarea despre post

„Ucenicii lui Ioan și fariseii posteau; și au venit și I-au zis: <<De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?>>Și Iisus le-a zis: <<Pot oare nuntașii să postească în timp ce mirele e cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei  și atunci, în acele zile vor posti.>>”

Nimeni nu coase la haină veche petic dintr’ un postav nou. Altfel, peticul nou va trage din haina veche și se va face o ruptură mai rea.  De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.”

Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă

„Și pe când mergea El într’o  sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice. Și fariseii îi ziceau:<<Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine? >>Și Iisus le-a răspuns: <<Oare niciodată n-ați citit ce a făcut David când a fost în lipsă și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoții, și a dat și celor ce erau cu el?>>Și le zicea: <<Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sămbătă; așa că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.>>”

Din capitolul 3

Vindecarea celui cu mâna uscată și alte vindecări

„Și iarăși a intrat în sinagogă. Și  era acolo un om având mâna uscată. Și Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Și El i-a zis omului care avea mâna uscată: <<Ridică-te și stai acolo, în mijloc! >>Și le-a zis lor: <<Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine sau să faci rău? să mântuiești un suflet sau să-l pierzi?>>Iar ei tăceau. Și privindu-i cu mânie și întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: <<Întindeți mâna!>>Și el a întins-o, și mâna lui s’a făcut sănătoasă. Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva lui, ca să-L piardă.”

„Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi și L-a urmat mulțime multă din Galileea și din Iudeea și din Ierusalim și din Idumeea și de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și al Sidonului; mulțime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. Și le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta din pricina mulțimii, ca să nu-L îmbulzească; fiindcă pe mulți îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toți câți erau în suferință să se atingă de El. Și duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea-I și strigau, zicând: <<Tu ești Fiul lui Dumnezeu. >>Și El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut.”

Alegerea celor doisprezece apostoli

„Și S-a suit în munte și a chemat la Sine pe câți El însuși a voit; și au venit la El. Și a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii. Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; și pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui Iacob, și le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului; și pe Andrei și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Matei și pe Toma și pe Iacob al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Canaaneanul și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut.”

„Și a venit în casă; și iarăși mulțimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și auzind ai Săi,  au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: <<Nu e’n toate mințile. >>”

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

„Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul și că prin demonul demonilor îi scoate pe demoni. Și chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: <<Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sinea ei, acea împărăție nu poate dăinui; și dacă Satana s’a ridicat împotriva lui și s-a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârșit. Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; și doar atunci îi va jefui casa. >>”

„<<Adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și blasfemiile câte vor fi blasfemiat, dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veșnic.>> Aceasta pentru că ziceau: <<Are duh necurat.>>”

Mama și frații lui Iisus

„Și au venit mama Sa și frații Săi și, stând afară, au trimis la El ca să-l cheme. Iar mulțimea ședea în împrejurul Său. Și I-au zis unii: <<Iată, mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară și te caută. >>Și răspunzându-le, a zis: <<Cine este Mama Mea? și frații Mei?>>Și privindu-i pe cei ce ședeau în jurul său, a zis: <<Iată mama Mea și frații Mei; că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu și sora Mea și mama Mea.>>”

 

Reclame

Read Full Post »

10 cărți din studenția mea

6f63effdb7d9a8e1914520196b355a11

 

Astăzi voi alcătui o listă cu zece cărți care mi-au încântat studenția. A fost din nou dificil să aleg și mi se pare că am nedreptățit multe alte titluri care nu vor fi enumerate aici. E într-un fel ca la un concurs de patinaj artistic, în care trebuie să alegi dintre cei mai buni patinatori ai lumii și chiar dacă unii dintre ei nu ajung pe podium rămân totuși valoroși. Dar să nu mai lungesc vorba și să vă prezint lista cu bucuriile studenției mele:

 

  1. Piesele lui Shakespeare(în special Hamlet, Regele Lear și Visul unei nopți de vară)
  2. Nuvela romantică germană
  3. La răscruce de vânturi, de Emily Brontë
  4. Doamna Dalloway, de Virginia Woolf
  5. Spre far, de Virginia Woolf
  6. Magicianul, de John Fowles
  7. Jurnalul lui Mihail Sebastian
  8. Dublul, de Otto Rank
  9. Dicționar de simboluri, coordonat de Jean Chevalier și Alain Gheerbrant
  10. Frumusețea ca senzație fizică, de Jorge Luis Borges

Acum, că lista e gata, vă invit să reflectați la propria voastră listă de bucurii citite cu care asociați studenția.

Read Full Post »

10 cărți din adolescența mea

ddc22cce4f9190586c4f343c01cbae41

Bună, dragi citittori. Așa cum am promis, voi face o listă cu 10 titluri din literatura română și universală care mi-au încântat adolescența.

În primii trei ani de liceu am citit doar cărțile obligatorii ale literaturii române, iar în clasa a XII-a, când am ales să dau bacalaureatul la literatura universală, am descoperit capodoperele din marea literatură a lumii.

Precizez, la fel ca în cazul cărților din copilărie, că ordinea e aleatorie, pentru că mi-ar fi foarte greu să fac un top, multe din cărți plăcându-mi în egală măsură.

1. Enigma Otiliei, de George Călinescu

2. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

3. Maitreyi, de Mircea Eliade

4. Muntele vrăjit, de Thomas Mann

5. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

6. Mizerabilii, de Victor Hugo

7. Faust, de J.W. Goethe

8. Străinul, de Albert Camus

9. Greața, de Jean-Paul Sartre

10. Henric al IV-lea, de Luigi Pirandello.

Sunt mulți alți autori pe care i-am citit atunci, printre care Kafka, Balzac, André Gide, dar cei zece pe care i-am menționat mi-au plăcut cel mai mult.

Dacă ar fi să faceți propria listă de zece titluri preferate care ar fi aceasta?

Sursa foto:

https://pngtree.com/freepng/tree-bookshelf_1045623.html

 

 

Read Full Post »

10 cărți din copilăria mea

10 cărți din copilăria mea

Bună, dragi cititori. De curând am găsit pe blogul Aneisylvi o propunere irezistibilă, pe care la rândul ei a preluat-o de la Dorina Dănilă, și anume, aceea de  a realiza o listă cu zece cărți preferate ale copilăriei. Îmi este foarte greu să mă limitez la doar zece titluri, dar voi încerca, fără a alcătui un top totuși, pentru că unele dintre ele mi-au plăcut în egală măsură.

  1. Alice în țara minunilor, de Lewis Carroll
  2. Heidi, fetița munților, de Johanna Spyri
  3. 20 de mii de leghe sub mări, de Jules Verne
  4. Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, de Nikolai Nosov
  5. Vrăjitorul din Oz, de L. Frank Baum
  6. Povești de aur, de Nicolae Batzaria
  7. Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru
  8. Prințul cu două chipuri, de Eufrosina Palla Arion
  9. Trei povești minunate, de Regina Fabiola
  10. Seria Luna-Betiluna, Dora-Minodora de Anamaria Smigelschi.

Sunt curioasă care sunt preferințele voastre. 🙂 Eu voi reveni cu altă ocazie cu o listă a cărților preferate din vremea adolescenței.

 

Sursa foto:

10 cărți din copilăria mea

Read Full Post »

concert-extraordinar-de-pa-ti-paula-seling-i145856

Ieri, 14 aprilie 2018, Ateneul ieșean a găzduit un eveniment de vis, susținut de Paula Seling și Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Botoșani, condusă de dirijorul Daniel Manasi. 

În drumul cu tramvaiul spre concert am observat o gâză care intrase pe geam și nu mai găsea ieșirea și, rememorând momentul în care Harap-Alb  a cruțat viața furnicilor nuntașe, am încercat să o eliberez, fără să reușesc însă. Am sperat atunci la o mică minune, că insecta va găsi singură ieșirea.

Când am coborât am văzut o bătrână care vindea narcise galbene și aș fi vrut să cumpăr și eu câteva amintindu-mi cum am venit cu Mămuca la târg când aveam vreo cinci ani și am vândut cu ea lalele în piață. Dar n-aveam la mine decât un leu și i l-am dat bunicii fără să iau vreo floare.

De ce vă spun toate lucrurile astea care n-au nici o legătură cu concertul? Pentru că, ajunsă la Ateneu am avut parte de două mari minuni, dintre care vă voi dezvălui una, și anume faptul că, deși inițial eram printre cei care urmau să stea pe un scaun suplimentar incomod, chiar înaintea începerii concertului o domniță în ținută de epocă m-a invitat să mă așez pe unul din locurile libere rămase în sală și așa m-am trezit pe un nesperat rând doi de unde am spus Tatăl nostru în gând ca să nu fiu ridicată de pe scaun în ultima clipă. Și slavă Domnului, ruga mi-a fost ascultată.

După ani întregi în care am ratat concertele susținute de Paula Seling în Iași a venit și seara binecuvântată în care mi s-a împlinit această mare dorință de a o vedea și auzi cântând la un metru de mine.

Am ascultat deopotrivă melodii străbătute de un fior religios, pe versuri de Mihai Eminescu, Traian Dorz sau Corneliu Coposu, dar și cântece de dragoste, pe versuri de Nichita Stănescu, precum și două melodii al căror text aparține chiar Paulei Seling. O mare bucurie a fost pentru mine faptul că a cântat Trurli, melodie pe care mi-o cânta bunica mea când eram mică.

Artista e când înduioșător de sensibilă, când surprinzător de jucăușă, a știut să-și mențină auditoriul implicat pe toată durata concertului. Noi, cei din public, am cântat împreună cu ea Ce bine că ești, dar și Trurli. Așa cum solista însăși a spus înaintea unui cântec de dragoste iubirea ține lumea laolaltă. Privind la chipurile fericite din sală, mi-am dat seama că exact asta a reușit să facă aseară.

În ceea ce privește Orchestra Filarmonicii de Stat Botoșani, aceasta m-a încântat cu muzică de film fix pe gustul meu. Domnul dirijor Daniel Manasi ne-a întâmpinat cu un Hristos a înviat!, adoptând totuși un ton jucăuș care s-a potrivit perfect cu cel al Paulei Seling. Domnia sa ne-a arătat cum bagheta știe cuvinte și îi învață și pe alții, invitându-ne să cântăm împreună cu orchestra.

Am avut, la acest concert, sentimentul că mai fericită de atât nu pot fi și mi-aș fi dorit să prelungesc clipa într-o eternitate, dar pentru un conținut mai mare decât forma prelungirea unor emoții atât de intense ar fi devenit insuportabilă. Am fost cu corpul în iarnă de  atâta înfiorare, dar cu sufletu-n primăvară  de atâta încântare. Mi-ar fi plăcut ca toți cei dragi mie să fie prezenți ca să ne bucurăm împreună, dar cum acest lucru nu a fost posibil m-am bucurat eu și pentru ei.

Spre final, de la atâta aplaudat simțeam usturimea palmelor și durerea brațelor cum mi s-a întâmplat acum doi ani, când am fost la un concert al Alexandrinei Hristov.

După concert am luat decizia de a pleca într-o vacanță muzicală de vreo lună, așa că nu mă căutați, de mine nu-ntrebați, voi fi ocupată să-mi procur un rai sonor, ascultând cu nesaț melodiile Paulei Seling. 

După toate minunile care mi s-au întâmplat ieri m-am întrebat dacă femeia în vârstă cu flori nu era cumva o sfântă preschimbată în bătrână care a decis să mă răsplătească pentru bănuțul pe care i l-am dat. Și cum cred cu adevărat în minuni, nădăjduiesc că gâza despre care vă scriam la început a găsit ieșirea pe fereastra întredeschisă.

foto Paula Seling

Fotografie din concert postată cu acordul solistei

Sursa foto: https://www.facebook.com/paulaseling/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

tabaahe_jack_one

I decided to meet Nan again through writing a few days ago, by writing an article about her, after having written a poem to her, which I will reveal to you at the end of this text, like the icing on the cake.

If there is a serene part of my childhood, I owe it to Nan.

Especially the winters were enchanting as she would carry me in my sleigh on holiday seasons while carolers wearing royal helmets and masked men would draw near me, unsuccessfully trying to scare me as nothing could frighten me when I was with her.

During the long winter nights we would cross stitch on etamine, crochet or pluck feathers, both bundled up in two counterpanes. Nan would read „Evening Star” to me in such a way as to make me believe I was that „most beautiful maid” from the poem (during those times I really was beautiful).

The only poem I did not like was „Penes the Turkey” by Vasile Alecsandri. My mom told Nan I must learn poems by heart and, for some unknown reason, Nan made me learn that poem which was unsuitable for my tender age of 5.

As years went by, I developed a strong dislike towards Alecsandri on account of that poem. But Nan would reveal other authors to me as well besides the two above mentioned.

She would invite a neighbour’s granddaughter to our place to read us from the Romanian textbook. Thus I took part in my first rural book club. The girl read „The Baby Chick” to us, a tearful story, and while she was reading, I was weeping and my Nan was crying too. I don’t recall whether the girl was weeping or not.

That moment reminds me of another instance in which I was weeping and Nan told me to stop it and I told her „Let the girl weep”, as if I was speaking about somebody else.

During springtime we would enjoy the pleasant scent of the hyacinths or tulips planted right in front of our house.  We would enjoy them only until our afternoon nap when gipsies would enter the courtyard and steal our beautiful flowers, to my Nan’s sadness.

When strawberries began to ripen I took my bucket in the garden and fill it to the brim, eating them just as „Memories from my boyhood” ’s character ate cherries: raw, ripen, as they were.

In my Nan’s countryside, chickens used to be raised in a beanie, then cats would become their foster mothers. There was this harmony among birds and felines just like in the Garden of Eden.

There was only a dog, called The Queen, which disturbed the dumb creatures’ harmony as she used to bite her cubs by the eyes. I’ve never understood the reason why Nan did not give up on such a degenerate mother as The Queen was.

As far as I was concerned, I was lucky with that dog.

Once, when I was very, very young, I took some colorful cushions with me and  I made myself at home in her kennel. Nan was desperately seeking me everywhere, even in the toilet, until I myself exited the „royal” kennel.

Over the years my Nan raised many dogs, which she would always name The Queen if they were females and Tarzan if they were males. Many years later the reading of the novel A Hundred Years of Solitude, where I discovered many characters bearing the same names, reminded me of that unwritten countryside law of giving the animals the same names.

When she would cut a hen, Nan would give me its best parts — the legs — and I would feed the cats with them, by throwing the legs under the table, while I used to eat the remaining polenta with oil.

Nan was not very good at cooking, she would say she was going to make pancakes, but they looked and tasted like flat cakes. Yet for me, her granddaughter, they were good nevertheless, since they were made by Nan.

In the summertime we would bring the goats to graze in the forest. What Nan didn’t know was that their menu also comprised orange juice powder and pineapple candy. I will never forget the goats’ bold look when they ate sweets from my hand! While being in the woods I would unsuccessfully chase dragonflies.

Nan was happy to have me around and that’s why she would often sing old romantic songs from her youth like „At the white cottage” and „Trurli, Trurli, dear…”

Sometimes there were troubles too, like that instance when I wanted to build a cottage under the windowsill and a stone fell on my head. When Nan saw my bleeding forehead she gave me first aid improvising and patching me up with a pair of underclothing for lack of some bandages.

I used to do a lot of mischief when I was a child, that’s why Nan nicknamed me Satan. Whether I was Satan or not, when the priest came to toss holy water on us, I hid behind the wood stove and remained there until he left.

All these stories cheered me up and made me recall the best time of my childhood.

I finish the text about those magic moments with the English translation of a poem I wrote for my dear Nan whom I see with my mind’s eye knitting woolen socks for her granddaughter.

The little knit slippers are ready!

My nan is knitting my childhood:
Forward stitch backward stitch.

She unravels the yarn in snowballs,
Snowmen

And one horse open sleigh.

She purls so much love
With the needles.

The little knit slippers are ready!

(Poem translated by Maria-Nicoleta)

 

Note: „Memories of My Boyhood” is the English translation of the Romanian book Amintiri din copilărie, by Ion Creangă, a reference book for all Romanian children).

 

The Source of the Painting:

https://savvycollector.com/products/2236-grandmother-and-her-granddaughter-outdoors-by-jack-tobaahe-gene

Read Full Post »

 

intrare-evanghelistul-matei.jpg

Moartea lui Iisus

„Și iată, catapeteasma templului s’a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s’a cutremurat și pietrele s’au despicat; mormintele s’au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat, și ieșind din morminte după învierea Lui,  au intrat în Sfânta Cetate și s’au arătat multora. Iar sutașul și cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul și cele întâmplate, s’au înfricoșat foarte, zicând: <<Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!>>”

 

„Și erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care erau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeu.”

 

„Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era și el ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat și l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat. Iar acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului.”

 

„Iar a doua zi, cea care este după vineri, s’au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: <<Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viață: <<După trei zile mă voi scula.>> Deci poruncește ca mormântul să fie ținut sub pază până la a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure și să spună poporului: <<s’a sculat din morți. și  rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.>> Pilat le-a zis: <<Aveți strajă; mergeți și păziți-l cum știți. >>Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra și au întărit cu strajă paza mormântului.”

 

Din capitolul 28

Învierea lui Hristos

„Iar întru târziul Sâmbetei, când se lumina spre ziua cea dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată, cutremur mare s’a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din cer și venind, a prăvălit piatra de la ușă și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Și de frica lui s’au cutremurat străjerii și s’au făcut ca niște morți.”

 

„Iar îngerul, răspunzând, le-a zis femeilor: <<Nu vă temeți, că știu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutați: nu este aici, căci s’a sculat precum a zis. Veniți de vedeți locul unde fusese pus; și mergând degrabă, spuneți-le ucenicilor Săi că s’a sculat din morți; și iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, eu v’am spus. Și plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare alergau să-i vestească pe ucenicii Lui.>>”

 

„Dar pe când mergeau ele să-i vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: <<Bucurați-vă!>>Iar ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis:<<Nu vă temeți. Duceți-vă ți vestiți-i pe frații Mei să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.>>”

 

„Și plecând ele, iată că unii din străjeri, venind în cetate, le-au dat de veste arhiereilor despre toate cele întâmplate. Și adunându-se aceștia împreună cu bătrânii și ținând sfat, le-au dat ostașilor arginți din belșug, zicându-le:<<Spuneți că ucenicii lui au venit noaptea și l-au furat în timp ce noi dormeam; și de se va auzi aceasta la guvernator, noi îl vom îndupleca și vă vom face fără grijă.>>Iar ei, luând arginții, au făcut așa cum au fost învățați. Și s’a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de astăzi.”

 

„Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit Iisus; și văzându-L, I s’au închinat, iar unii s’au îndoit.”

 

„Și apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând: <<Datu-Mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui  și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.>>”

 

Sursa foto:

https://despresufletulmeu.wordpress.com/2013/09/18/manastirea-sambata-de-sus-judetul-sibiu/intrare-evanghelistul-matei/

Read Full Post »

Older Posts »