Dragă cititorule,
Dacă ar veni la tine Peștișorul de aur și s-ar oferi să-ți împlinească trei dorințe, care ar fi acelea?
Cu această întrebare i-am introdus pe cei mici în lumea Laurei Diehl, o artistă din Statele Unite care de peste 15 ani e ilustratoare de cărți pentru copii și adolescenți.
Am avut ca punct de plecare o lucrare de-a ei în care o tânără îmbrăcată în kimono hrănește niște peștișori bioluminiscenți. Copiii au presupus că e vorba de meduze, urme de lumină, licurici, stele de mare, alge, pești.
La întrebarea amintită ei au răspuns astfel:
Eu îmi doresc o pernă pufoasă cu paiete, un lego și o păpușă LOL.(A.)
Aș vrea un aparat dentar, să fiu polițistă, să mă cheme Maria. (M.)
Eu aș vrea o mașină, să iau FB la școală și să merg la mare.( M.)
Eu vreau să fiu elevul săptămânii, să iau FB+, să fiu cântăreț.( D.)
Eu îmi doresc să zbor, ca mama și tata să se împace, îmi doresc să fiu șef ca pompier.(L.)
Trebuie să precizez că lui L. i-am cerut acordul de a scrie răspunsul său, dat fiind caracterul foarte personal al acestuia.
După citirea dorințelor copiilor, dintre care unele ar fi probabil exprimate și către Moș Crăciun, iar altele se referă la viitoarele profesii ale copiilor, am trecut la prezentarea Powerpoint despre arta Laurei Diehl.
La vederea felinei uriașe din Lampionul pisicii, o fetiță(A.) a exclamat: Vai, Doamne, mi-ar fi frică dacă aș vedea o pisică atât de mare!
M-am folosit de Cântecul de leagăn al macului pentru a le explica copiilor cuvintele destinatar și expeditor, spunându-ne că noi, atunci când îi scriem lui Moș Crăciun, suntem expeditori, iar Moșul e destinatarul. Exemplul meu a dus la o dezbatere aprinsă cu privire la existența acestuia, unii copii spunând că nu există, iar alții afirmând contrariul: Ba da, există, mi-a adus o pernă LOL!; Nu există, pentru că n-are cum să aibă atât de mulți bani să cumpere jucării la toți copiii.
I-am întrebat unde duce portalul din Vârtejul de stele, iar ei au răspuns:
Portalul duce către Polul Nord, Polul Sud, în spațiu și acasă. (D.)
Portalul duce în spațiu, la țară, acasă. (M)
Eu cred că portalul te duce în lumea ta sau în trecut ori în Rai. (L.)
Portalul duce în spațiu, în altă țară, la mare, în pădure și la persoana de care îți este dor. (A.)
Eu cred că portalul duce în Univers, acasă și oriunde vrei. (M.)
Pe fetițe le-am întrebat dacă le-ar plăcea să aibă un colier din stele și au răspuns în cor: daaaa!
Pe la jumătatea prezentării am vrut să știu dacă micuții s-au plictisit, iar A. a răspuns: Nuuuu, ne place foarte mult! Aș sta până noaptea să învăț așa ceva. E foarte interesant! Aș vrea să continue până noaptea toată ziua asta!
Când le-am arătat desenul Steaua de la țărm le-am propus să-și imagineze un dialog între fetiță și băiat.
S, o copilă de 7 ani care joacă șah și-a imaginat acest schimb de replici dintre cei doi:
–Ce cauți aici? De unde ai venit?
-Am venit dintr-o stea de mare.
-De ce vrei să lovești cu găleata steaua de mare? Ar trebui să fii mai bun.
M. la rândul ei a creat un joc de rol în care băiatul o complimentează pe fetiță, spunându-i: Ești foarte frumoasă, iar aceasta îi mulțumește, de unde trag concluzia că M. e un copil binecrescut.
O altă ilustrație de la care am pornit pentru a-i întreba pe copii ce dialoguri cred ei că au loc între personaje este Procesiunea iernii.
A. își închipuie un schimb de replici între fetița de pe ponei și copaci:
–Voi de unde ați apărut și cum ați prins viață?
-Ne-am deghizat așa, a avut loc o magie…
Versiunea S. de dialog dintre pomii înzăpeziți mă uimește pur și simplu:
-Oare cum am devenit oameni?
-E incredibil să trăiești!
Chiar dacă nu sunt eu Peștișorul de aur sau Moșul le-am împlinit la final dorința de a avea ca amintiri câteva reproduceri după arta Laurei Diehl.
După o astfel de oră am rămas cu gândul la ultima replică a S. –E incredibil să trăiești! și am repetat-o uluită în sinea mea.
Sursa comentariilor artistei aici
clipe de reverie 