Vecina mea dragă I. mi-a restabilit conexiunea la Internet.
Am reînceput să studiez podcasturile Mind Architect despre neuroștiințe. Le transcriu lunea și le învăț marțea. Sper să mă țină entuziasmul, e un domeniu greluț, dar fascinant.
După ce am citit transcrierea podcastului, am ascultat din nou înregistrarea și cele 20 de minute mi-au părut 5. Asta a fost răsplata pentru truda și răbdarea de a transcrie filmulețul audio.
Reflecția zilei: Dacă ar fi să o descriu pe mama nu aș folosi adjective, ci un substantiv : lăcrămioara, acea floare la vederea căreia mama uită să respire de admirație.
Mama, povestindu-mi despre jocul cu pantaloni, fără pantaloni, pe care-l juca în timpul orelor la liceu.
M-am bucurat mult că am descoperit un nou artist pentru copii. Am avut noroc să-l găsesc imediat, nu am petrecut ore în șir de căutări, ca în alte dăți.
Momentele în care Kotik vine în camera mea, la aceeași oră la care mă vizita când urmăream cu mama serialul italian. I s-a format un automatism, mititelul.
M-am bucurat că prietena mea C. a primit felicitarea de la mine cu ocazia zilei ei de naștere.
Am găsit o cărticică franțuzească extraordinară la numai 4,5 lei despre viața lui Mozart. În câteva pagini scrie esențialul despre el, suficient de știut chiar și de un adult.
Am două agende dintr-o serie cu copertă reprezentând animale, una cu un urs panda și una cu un delfin. Am văzut la o librărie outlet una cu un tigru și mi-am dorit să o cumpăr, dar am așteptat reducerile, să o iau în jumătate de preț( adică la vreo 2 lei). Numai că nu am mai găsit-o. Pe moment am regretat că nu mi-am completat colecția, dar ulterior am avut un moment de claritate: agendele sunt ca niște piese de puzzle și dacă vrem ca jocul să fie mai frumos, merită să-l jucăm împreună. Așadar, să nu aibă un jucător toate piesele( ar însemna că joacă singur), ci să avem fiecare piese ca să alcătuim un întreg de care să ne bucurăm cu toții. Și după ce am avut gândul acesta, n-am mai tânjit egoist după agenda cu tigru, ci m-am bucurat că o are altcineva.
La fel s-a întâmplat cu ceaiurile cu fructe găsite la reducere, inițial aș fi vrut să-mi fac o provizie mare, dar apoi m-am gândit că asta ar fi însemnat să rămână mai puțin pentru alții. Și mâhnirea s-a transformat în bucurie.
Am participat la un webinar extraordinar despre triunghiul dramei. Mulțumesc mult, I. !
În timp ce ascultam muzică de meditație, am vizualizat cum personajele din ilustrațiile lui Pete Revonkorpi împing planetele din sistemul nostru solar, ajutându-le să se rotească în jurul Soarelui. A fost un moment uau! Ador clipele acestea când imaginația mă duce depaaarteee!
Am fost nevoită să merg de două ori la xerox. Dar a doua oară m-am întâlnit deloc întâmplător cu A. E., o nouă prietenă pe care cunoșteam doar din mediul online. Și frustrarea de a face două drumuri s-a transformat în bucurie și în știe-Domnul-de-ce.
Cursul neașteptat de italiană la care am participat. Mulțumesc mult, A. !
Am împlinit 8 ani de blogging! Ar fi fost fain să aniversez cu un articol, dar am tot felul de proiecte cronofage, încât nu prea mai pot să scriu texte suplimentare.
M-am amuzat cu mama aplicând teoria temperamentelor în cazul pisicilor. Am ajuns la concluzia că Micuț e sangvinic, Șibel-coleric, iar Kotik și Lemurica o combinație între melancolic și flegmatic. Asta e valabil pentru comportamentul lor de interior, căci afară Kotik și Lemu sunt foarte jucăuși, deci mult mai aproape de sangvinic.
Am văzut douăsprezece rațe. Una se rătăcise de cârd și zbura pe celălalt braț al Bahluiului și mă temeam pentru ea. Dintr-o dată s-a ridicat în zbor și a ajuns exact lângă suratele ei, fără să fie nevoie să facă un ocol. Am rămas uluită de încântare!
Discuția cu prietena mea A. despre rățuște.
Bucuria de a aduna cât mai multe citate despre mama ca dar de ziua ei.
A fost foarte frumos de ziua mamei, i-a plăcut darul meu și a eliberat discret o lacrimă. Au felicitat-o toți prietenii ei, cred că povara bolii e un pic mai ușor de dus când atâția oameni frumoși își rup din timpul lor să te felicite.
Mama a avut o dispoziție bună și m-a rugat să-i pun să-l asculte pe Gary Moore, cântărețul ei preferat.
M-am bucurat mult că în ziua următoare mama și-a oferit cel mai frumos cadou: acela de a merge în Grădina Botanică, unde-i place să fie doar ea cu natura. Mi-a povestit ceva foarte fain la care a fost de față. În timp ce stătea pe o bancă a văzut o familie de tineri cu cinci copii destul de gălăgioși. Cel mai mare să fi avut vreo șapte ani, iar cel mai mic era în landou. La un moment dat tatăl i-a chemat la el și le-a spus: Vorbiți mai încet. Grădina are acustică puternică și dacă vorbiți tare se vor supăra și plantele, și copacii, și păsărelele. Imediat după aceea copii au început să comunice în șoaptă.
De când mă pregătesc la italiană am redescoperit încântarea de a consulta un dicționar palpabil, după ani întregi în care am apelat doar la dicționarele online.
Am trecut de la întrebările despre Leonardo da Vinci la cele despre Michelangelo. Am ajuns în total la 800 de întrebări și răspunsuri.
Sunt încântată că Duolingo a introdus și niște dialoguri veridice pe lângă vechile exerciții.
Am fost cu adevărat fericită când am găsit la chioșcul de ziare Istoria lumii pentru copii-Preistoria – la numai 3 lei. Am strâns la piept tare cartea în drumul spre casă prin viscol.
Podcasturile Mind Architect au început să-mi modeleze alegerile. De acolo am aflat că neocortexul e partea creierului nostru deschisă la nou, iar rigiditatea și adoptarea unor căi bătătorite sunt apanajul creierului reptilian și al sistemului limbic. Când am vrut să trimit un colet unei prietene, nu am mai optat pentru Poșta Română, ci pentru o firmă de curierat care a dus pachetul la destinație într-o singură zi. Dar această schimbare de abordare nu ar fi fost posibilă fără imboldul pe care mi l-a dat prietena mea C. care m-a ajutat să văd cât e de ușor să apelez la firma de curierat în loc să stau cu orele la rând la poștă. Mulțumesc pentru tot, C.!
Bucuria că prietena mea I. a primit coletul de la mine.
Două prietene au primit plicurile de la mine.
Am citit fermecată din cartea Istoria lumii pentru copii.
Felul în care am intrat în vorbă cu o bunică și cu nepoțica ei, care se uitau la pisicile mele de afară.
clipe de reverie 