Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘țări’ Category

cute-question-marks-clipart-12

Dragii mei, din dorința de a vă cunoaște mai bine vă propun să completați chestionarul numit Portretul chinezesc,  în care să răspundeți la întrebări de genul: dacă aș fi…aș fi…

În cazul în care vor fi mai multe persoane care să răspundă acestei invitații, eu voi găzdui răspunsurile voastre pe blogul meu în ordine cronologică, în funcție de ordinea în care ați dat curs invitației mele și voi posta săptămânal câte un interviu. Abia aștept să văd ce o să iasă.

Iată întrebările selectate de mine:

  1. Dacă aș fi o carte aș fi…
  2. Dacă aș fi un personaj dintr-o carte aș fi…
  3. Dacă aș fi un film artistic/ un desen animat/ un film serial aș fi…
  4. Dacă aș fi o țară aș fi…
  5. Dacă aș fi un oraș aș fi..
  6. Dacă aș fi un instrument muzical aș fi…
  7. Dacă aș fi un cântăreț/ cântăreață/actor/actriță
  8. Dacă aș fi un fenomen al naturii aș fi..
  9. Dacă aș fi un pictor/o pictoriță aș fi…
  10. Dacă aș fi o pictură aș fi…
  11. Dacă aș avea o super putere aceasta ar fi…
  12. Dacă aș fi o personalitate istorică aș fi…
  13. Dacă aș fi un animal aș fi…
  14. Dacă aș fi o floare aș fi…
  15. Dacă aș fi o poezie aș fi…
  16. Dacă aș fi un curent literar-artistic aș fi…
  17. Dacă aș fi un motto aș fi…
  18. Dacă aș fi un sentiment aș fi…
  19. Dacă aș fi un verb aș fi..,
  20. Dacă aș fi o calitate aș fi…

 

Acestea sunt întrebările, dacă veți dori să răspundeți și de ce ați ales anumite răspunsuri, voi fi cu atât mai bucuroasă. Să vedem….cine va fi primul?

Sursa imagine:

http://clipground.com/cute-question-marks-clipart.html

Reclame

Read Full Post »

happy-day-hundreds-of-colorful-balloons_5556x3886.jpg

În rândurile următoare voi continua cu notarea bucuriilor pe care le-am trăit în 2017.

1. Am cumpărat două cărticele de colorat mandale pentru fetițele prietenelor mele.

2. Am fost la Palatul Culturii cu A., la expoziția Mașinile lui Leonardo da Vinci, unde erau și câteva reproduceri după picturile lui celebre. M-am bucurat să văd o reproducere cu pictura mea preferată, Madona cu fus. Ce fain e să-ți faci documentarea pentru un proiect direct la muzeu! Vă recomand cu drag să mergeți la această expoziție, e 16 lei bilet întreg și 8 lei cu reducere și aveți ocazia să o vedeți până pe 20 ianuarie 2018, de marți până duminică, între orele 10.00 – 17.00.

3. Unde este bucurie acolo e Dumnezeu! Dacă mă bucur de ceva mă simt deja în starea de rugăciune, de mulțumescu-Ți Ție, Doamne !

4. Am terminat powerpointul despre Leonardo mai devreme cu o zi, m-am îndrăgostit de spiritul acestei personalități copleșitoare. Deși am fost joi la expoziție, tot mă aflu sub puternica impresie a ceea ce am văzut acolo. Vizita la muzeu a fost ca o călătorie în timp, deși nu mi-e clar dacă în trecut sau în viitor, dat fiind spiritul atât de inventiv al lui Leonardo.

5. Am găsit o fotografie veche în care eram cu A. la Clubul amatorilor de ceai. A fost o mare descoperire să văd că și în acele momente grele ea a fost alături de mine.

6. Conversația cu mama despre Leo a fost atât de faină, că mi-am luat și notițe.

7. Tabla cu icoane, de acolo vine puterea, despătimirea, numai când o privesc simt că acolo-i răspunsul.

8. Redescoperirea unei melodii vechi, bună pentru inducerea somnului: https://www.youtube.com/watch?v=wMRudQ7Gqvo

9. Filmele de artă intrate în competiția de la Cannes văzute la Ateneu. Am văzut-o, cu acest prilej și pe doamna Irina Margareta Nistor, critic de film, care a pomenit de jocul de cuvinte între God și dog.

10. Să nu uit cuvintele astea: să pătrundem unul pe tărâmul celuilalt.

11. Mama îi spune Lupinul lui Kotik, că are ochi de lup.

12. Am început ziua cu rugăciunea Sporitoarea minții și spre seară s-au văzut roadele. Textul aproape că m-a scris el pe mine, a fost fluid și ușor. Mi-am notat motivele pentru care scriu. Dacă doriți să citiți articolul vă pun aici link. https://roximoronica.wordpress.com/2017/09/20/am-unspe-degete/

13. Noi trei-mama cu mine, între noi Kotik, în timp ce citeam textul cu voce tare.

14. Conversația cu A.G. Ce om minunat!

15. Muzica pe care-mi scriu textele, îmi place cum plec de la Melos și ajung la cuvânt.

16. Comanda pe elefant. În sfârșit s-a ieftinit cartea pe care o vânez de ceva vreme.

17. O bucurie imensă ieri: faptul că am participat la un tur pietonal ghidat pe vechea Uliță Mare unde am avut șansa să ascult două fete ghid excepțional de bine pregătite. Mi-a fost de un mare folos această experiență în scrierea unui articol despre perioada în care am fost ghid turistic voluntar. Era un text început în 2012 pe care mă luptam să-l continui și nu-mi ieșea nimic, dar datorită fetelor ghizi mi-am amintit detaliat acea perioadă și am reușit în sfârșit să scriu azi textul. E un articol pentru toți cei îndrăgostiți de Iași. Vă pun link aici în cazul în care doriți să-l citiți. https://roximoronica.wordpress.com/2017/10/04/turist-si-pelerin-in-propriul-oras/

18. Discuția revelatoare pentru destinul meu pe care am avut-o cu M.B.  Îi port o recunoștință veșnică.

19. Am găsit deschisă pentru prima dată biserica galbenă din Galata. Am intrat, era doar paznicul la intrare. Am trăit câteva momente de pace adâncă în care m-am rugat pentru toți cei dragi.

20. A venit „elefantul”! În sfârșit voi avea cartea la care am râvnit o vară întreagă pândind reducerile – Flux. Psihologia fericirii.

21. Am vorbit cu M.N. Nu-mi vine să cred că m-a invitat la Londra!!! După atâția ani în care mi s-a sfâșiat sufletul că nu mai pot călători, acum se întrezărește o speranță de a revedea lumea. Senzație de plutire, de levitație. Am apreciat mult că M. are curajul de a-și asuma responsabilitatea de a mă chema la ea, nu mulți ar face asta. De azi înainte îi voi spune bye bye elefantului, e sacrificiul pe care trebuie să-l fac dacă vreau să văd o nouă țară.

22. Un pic de karaoke pe muzica Alexandrinei spre finalul zilei.

23. Am fost la turul de oraș în engleză pentru studenții Erasmus. A fost foarte fain, ghidul – foarte bine pregătit și cu un simț al umorului ieșit din comun.

24. Am găsit de cumpărat o icoană Sporitoarea minții, era numai una, mă aștepta pe mine 🙂

25. Pelerinii cu lumânările aprinse

26. În sfârșit am terminat de făcut prezentarea powerpoint despre pisicile în arta lui Makoto Muramatsu. Desenele lui sunt încântătoare, pisicuțele lui sunt foarte comice și au un aer poznaș. Abia aștept să le arăt prezentarea copiilor.

27. Ora despre arta lui Makoto Muramatsu a ieșit magică. La un moment dat, în timp ce le vorbeam copiilor despre pisici, a intrat o pisică de afară în Centru! A fost un moment greu de descris pe care l-am considerat un dar din partea lui Dumnezeu că sunt pe drumul cel bun. Articolul scris despre oră reflectă doar palid cât de grozavă a ieșit lecția. https://roximoronica.wordpress.com/2017/10/27/pisici-mate-motani-sau-cotoi-in-arta-lui-makoto-muramatsu/

28. Am scris și azi un text ușurel, de duminică, tot despre pisici, de data asta ale noastre https://roximoronica.wordpress.com/2017/10/29/sapte-lectii-de-viata-invatate-de-la-kotik-si-lemurica-tandemul-nostru-pisicesc/

29. Am fost la Biserica Sf. Nectarie, e pentru prima dată când am văzut vitraliul în formă de cruce cu Iisus. De la acea fereastră în formă de cruce priveam cândva norii și mă gândeam la Magritte.

30. O zi în care m-am simțit invadată de muzica pe care am ascultat-o, un sentiment așa de fain pe care mi-l permit atât de rar pentru că sunt mai mereu implicată în vreun proiect.

31.  Kotik și Lemurica

32. Am vorbit la telefon un pic cu draga mea A., vreau să-i trimit un cadou fetiței ei, a fost ziua ei ieri.

33. Am participat la un tur de oraș bilingv – român și englez. Mi-am amintit de legenda numelui Copou, de domnița Tudosca, ascunsă în scorbura unui copac și cum soțul ei a ar fi găsit-o cu ajutorul copoilor. Și mi-am adus aminte că le-am povestit despre această legendă copiilor de la after-school acum câțiva ani și cum o fetiță a repovestit la clasă legenda cu cuvintele ei. Pe drum mă tot întrebam, oare mi-am notat undeva cuvintele fetiței și i-am spus așa lui Doamne: dacă găsesc interpretarea legendei de către fetiță o să fiu foarte fericită azi! Și am găsit-o imediat ce am ajuns acasă, în primul loc în care am căutat-o. Slavă Ție, Doamne!

34. Mi-a povestit ieri mama ceva foarte frumos, din pelerinajele ei i-a rămas în minte unul care reconstituia drumul parcurs de Vitoria Lipan. Mi-am luat notițe și cu spusele ei, poate le voi aduna într-o zi într-un text.

35. Am fost cu mama la expoziția temporară din Sala Pașilor Pierduți. Merită să o vedeți, sunt reproduceri după picturi celebre, dar într-o notă parodică.

36. Mama și-a amintit de un cântecel pe care-l cântam amândouă când eram mici: Școlărei și școlărițe/Băieței și voi fetițe/ Hai la școală să-nvățăm/ și bine să ne purtăm. Asta mi-a amintit de un text amuzant pe care l-am învățat tot de la ea: I’m Speedy Gonzales/ and I kill for money/But i kill you for free/’Cause you’re my friend. Mi se pare uimitor că mama, atât de greu încercată în viață, are puterea să cânte, să vibreze la o melodie și să fie într-o comuniune profundă cu natura atunci când merge în Botanică.

37. Am avut toată ziua un sentiment de tihnă, de recunoștință față de Dumnezeu pentru tot. Statul acesta în mulțumire nu e o rugăciune? Eu nu mă prea regăsesc în rugăciunile citite, dar am un sentiment de împlinire pentru că simt o comunicare cu Dumnezeu de dincolo de cuvinte.

38. Imersiune în Sonata lunii

39. Muzică nouă descoperită, fabuloasă, Jacob Gurevitsch – Lovers in Paris https://www.youtube.com/watchv=nGDoDA1n2fM&list=PL4xz21ZNaa_6sQfCaQrXg8OkUSjrATUZ&index=6. Îmi amintește vag de Gustavo Santaolalla, creatorul coloanei sonore a filmelor Motorcycle Diaries și Babel.

40. Am văzut ieri la cinema filmul norvegian Schimb de moși unde am găsit o idee drăguță: că Moșul duce cutii goale în sacul lui, că n-ar putea să care toate darurile pentru copii și că acestea „se întrupează” în momentul de dinainte de a fi oferite, când copiii își exprimă dorința privind cadoul pe care vor să-l primească.

41. Simt că se așază liniștea în mine, chiar dacă mai sunt și momente care mă tulbură. Slavă Ție, Doamne, pentru împăcarea pe care o am. Mulți ani am simțit singurătatea, credeam că doar o relație m-ar putea face fericită. Ce amăgire! Acum, de când îl simt pe Domnul, nu mă mai simt singură.

42. Mersul la Ateneu mă energizează, mă motivează să ies din casă. Am grijă să nu am timpi morți în drumul lung cu tramvaiul de la Ateneu și înapoi și citesc tot drumul din Flux. Psihologia fericirii.

43. Am văzut pentru prima dată o animație 3D la cinema. Magie!

44. Am fost în centru cu mama și am văzut luminițele. Feerie! Bunî treabî o făcut primaru’ nostru. M-am bucurat că ornamentele nu mai erau aceleași cu cele din anii precedenți.

45. M.N. mi-a arătat o poză cu fetița ei, E., dându-se în leagăn.

46. Am descoperit un magazin cu papetărie super ieftină și cu cărticele în franceză la 1, 2 sau 3 lei! Mă bucură că mă motivează să ies din casă să scot la plimbare „tripleții”. :))

47. A venit A. la mine la o pizza, am vorbit de ale noastre. Am primit de la ea o eșarfă turcoaz.

48. Am fost la nana de Crăciun.

49. Am completat un puzzle care m-a captivat foarte tare. Aveam o mare satisfacție când se îmbinau piesele și când observam noi și noi detalii ale desenului.

50. Am 300 de zile de duolingo! Cu ajutorul lui Dumnezeu peste două luni fac anul.

Va urma un text dedicat bucuriilor pe care mi le-au adus blogerii în 2017.

Sursa foto: 

http://www.wallpapermania.eu/wallpaper/happy-day-hundreds-of-colorful-balloons/5556×3886

 

 

Read Full Post »

smile_by_jordache-d15lka1

1.De ce căpșunari și nu măslinari sau zmeurari?

2.Coliva…un memento mori. Pe care l-am mâncat.

3.Ionuţ mănâncă biscuiţi Dănuţ. Dănuţ mănâncă biscuiţi Ionuţ ?

4.Să fii în aer şi să fii plătit pentru asta. (despre piloți și stewardese)

5. Până la venirea Prințului, Frumoasa din pădurea adormită hibernează ca o marmotă.

6. Măria Sa, televizorul: “ Leonard Doroftei a dat 344 de pumni”….Ce-ar fi ca în nomenclatorul de meserii să existe un job precum cel de numărător de pumni?

7. Un încuiat care s-a încuiat e un încuiat la pătrat?

8. Peştele cel mare înghite peştele cel mic şi face indigestie.

9.Diavolul e cel mai de temut cornut.

10.Melchiade, personajul din Un veac de singurătate, pare sa controleze efectele timpului cu o proteză dentară.

11. La dejun servim ajun. De Crăciun. 🙂

12. Privind un documentar de pe Discovery despre Rusia am urmărit povestea unui şaman care purta un trening marca Puma.

13. Azi, pe când savuram o roşie, mă gândeam cât de mult îmi place şi mi-am dat seama că sentimentul nu era reciproc. 🙂

14. Un fluture e o omidă care și-a făcut operații estetice.

 

Sursa foto: https://www.deviantart.com/art/smile-69870313

Read Full Post »

20840660_1616994415006981_6641187438823734633_n

Ca persoană, prețuiesc cel mai mult libertatea: de mișcare, de a fi, de a crede, de a visa.

Aș vrea să cred că sunt un om liber, dar nu este în totalitate așa. M, dublul meu mai bun, îmi spunea:” tu nu ești liberă, tu ai fragmente de libertate.”

E adevărat, de ceva vreme am pierdut unele frânturi de libertate. Am pierdut în special bucuria de a călători oriunde în lume, în țară sau în străinătate. Sunt cinci ani de când simt adunat praful pe pantofii mei mai mult ca oricând, să nu mai spun de suflet, care a început să aibă riduri.

Libertatea, așa cum o înțeleg  eu, se manifesta în special prin excursiile la care participam în țară și străinătate. Toate ieșirile din Iași au devenit, ca și oamenii dragi, fundația mea, părți din ființa mea.

Într-un colț al sufletului un loc însemnat îl are Marea, nu contează care, mare să fie. Apoi urmează minunile văzute în Europa, pentru care mă simt privilegiată că le-am vizitat. Adoram sentimentul acela că poți să te manifești liber, fie că asta înseamnă să te bălăcești printre niște jeturi de apă din Lyon sau să umbli  desculț prin grădina unui castel de pe Valea Loarei. Adoram acea libertate de a cutreiera fără griji felurite străzi și străduțe exotice pentru ochiul meu.

Această formă de libertate a dispărut din viața mea odată cu anumite probleme financiare. Însă nu acest lucru mă doare cel mai tare, ci acela că, în contextul politic actual a călători fără griji devine din ce în ce mai mult o utopie. Am văzut, invadate de moarte, acele locuri care alcătuiau bula mea de armonie și fericire: Parisul, de mai multe ori, și iată acum și Barcelona.

Când am văzut ceea ce se petrece în Franța și alte țări europene mă rugam egoist, măcar la Barcelona să nu se întâmple, căci nu voiam să asociez această minune de oraș cu atentate teroriste, ci cu frumusețea proiectelor lui Gaudí. Barcelona, pe care o alintam cu drag Barcelina, era pentru mine un fel de pe aicea nu se trece, aici nu se vor întâmpla nenorociri.

Într-un târziu, când am văzut că Barcelona nu are un alt regim decât alte orașe mi-am dat seama că vremea cutreierării fără griji a Europei a apus și odată cu ea s-a schimbat și statutul turistului, din privitor cu admirație al lumii, într-un călător pe al cărui pașaport poate să fie o ștampilă invizibilă care să-l conducă spre teroare și moarte.

Vremea călătoriilor tihnite s-a încheiat.  Peștii răpitori își pândesc prada.

 

Să ne rugăm, pentru o clipă, pentru cei care și-au pierdut viața în atentatele de la Barcelona și de pretutindeni!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

 

Anual, pe data de 17 septembrie pretutindeni în Europa se sărbătorește Ziua Patrimoniului. Anul acesta ieșenii au avut  inițiativa de a se ralia evenimentului de anvergură europeană, organizând  cea dintâi ediție a Zilei Patrimoniului. În ce a constat aceasta? Într-un tur pietonal gratuit ce a debutat la ora 9,00 în Piața Unirii și s-a finalizat în jurul orei 11,00 la Palatul Culturii, în vizite ghidate la mai multe obiective turistice din oraș și un concert de orgă susținut la Catedrala Catolică Sfânta Maria, Regină, de către Octavian Bișoc. Ziua Patrimoniului s-a încheiat memorabil, cu un spectacol realizat de Beatrice Oancea, numit  Magia serii în sunet și lumină.

La Catedrala Romano-Catolică de pe bulevardul Ștefan cel Mare amfitrionul nostru, domnul Emil Bejan, ne-a vorbit despre bogata simbolistică a numerelor, cifra 4 simbolizându-i pe cei patru evangheliști, cifra 7 trimițând la cele 7 sacramente sau taine, numărul 10 facând aluzie la cele zece porunci, iar numărul 12, la cele 12 triburi ale lui Israel.

La  Biserica Sfântul Nicolae Domnesc Părintele Sandu  a dezvăluit dimensiunea profund creștină a lui Ștefan cel Mare, povestind că la  Războieni el a cules toate osemintele celor căzuți, chiar și ale adversarilor, și le-a îngropat. Preotul a precizat apoi în ce consta unicitatea acestui edificiu religios pe vremuri. Era singura biserică ce avea trei altare, slujbele ținându-se simultan în limbile română, rusă și greacă. Am fost surprinși să aflăm că la începutul secolului al XVIII-lea biserica a funcționat ca moschee.

La Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade, dedicată istoriei literaturii române vechi domnul muzeograf Mirel Cană ne-a vorbit despre Mitropolitul Dosoftei ca de o personalitate religioasă și culturală de prim rang pentru secolul al XVII-lea. Ierarhul are meritul de a substitui limba slavonă( ca limbă de cult) cu limba română, precum și cel de a fi primul poet cult, care a realizat o serie de inovații poetice, prefigurându-i pe Eminescu și Arghezi.

Am întâlnit și aici urme ale lui Ștefan cel Mare, de data asta chiar la sensul propriu, pe una din cărțile care i-au aparținut, un catalog al sărbătorilor religioase. Vorbind de petele prezente pe filele cărții lui Ștefan cel Mare, domnul muzeograf a glumit spunând că am putea afla ADN-ul domnitorului analizând acele pete. De asemenea, domnul Mirel Cană a făcut o dezvăluire tentantă pentru hoții amatori de obiecte culturale: Casa cu arcade păstrează o serie de cărți foarte valoroase, cum ar fi Biblia de la București, originală, evaluată la 300.000 de euro, sau Patericul, unicat în lume.

La Catedrala Mitropolitană, l-am avut ca ghid pe Părintele Dosoftei Șcheiul.  Obiectele specifice din interiorul bisericii reflectă o tendință cosmopolită a vremii, căci candelabrele și vitraliile sunt de proveniență vieneză, catapeteasma a fost sculptată la Kiev, iar moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse în țară din Grecia. Pictorul bisericii este însă român, Gheorghe Tăttărescu, dar și acesta a creat o pictură în ulei de tip occidental, nu în frescă. Părintele a prezentat succint viața Sfintei Parascheva, insistând pe actele de milostenie ale acesteia, cum ar fi cel al schimbării hainelor sale cu ale săracilor. Așa cum botezul la care am asistat la Sfântul Nicolae Domnesc era o invitație la înveșnicirea ființei, vizita la Catedrala Mitropolitană  a fost un îndemn la acțiuni umanitare, prin urmarea modelului de milostenie al Sfintei Parascheva.

Am mers apoi la Palatul Roznovanu, situat pe fosta Uliță Mare, în prezent bulevardul Ștefan cel Mare. Aici pe vremuri se țineau cele mai frumoase baluri și tot aici a fost găzduit și însuși regele Carol. Doamna Anca Zota ne-a delectat cu povestea de dragoste inedită dintre proprietar și cucoana Marghiolița, acesta răpind-o pe iubita sa de mai multe ori de la soțul ei. De asemenea, am aflat un amănunt amuzant, legenda că Palatul Roznovanu ar fi fost bântuit, când de fapt era vorba despre niște hoți care umblau cu cearșafuri în cap. În sala de consiliu, fosta sală de bal, am văzut potretele primarilor ieșeni de-a lungul timpului, realizate de Dan Hatmanu. Am rămas puțin dezamăgită de aceste tablouri, ele trădând o disproporționalitate evidentă între bustul somptuos și capetele care par mult prea mici. Dar e posibil ca exact aceasta să fi fost intenția artistului și în cazul ăsta critica mea să nu mai aibă niciun temei.

La Mănăstirea Golia, am urcat în turn, numărând treptele circulare pentru a ne convinge că sunt 120, am admirat clopotele de la Golia donate de Carol I, amintindu-ne de poeziile eminesciene în care sunt evocate bătăile clopotelor.  Aflați în Turnul Goliei ne-am imaginat scenele “sângeroase” în care Creangă împușca ciorile.

Ultima vizită ghidată a avut loc la Mănăstirea Trei Ierarhi, unde ne-a fost ghid domnul Horia Nichita.

Și acest spațiu ecleziastic, ca și Golia, este legat de personalitatea domnitorului Vasile Lupu, el fiind ctitorul mănăstirii. Ca o mulțumire pentru donațiile sale, patriarhia de la Constantinopol i-a oferit ctitorului moaștele Sfintei Parascheva. Acestea s-au odihnit în mănăstire până la incendiul din 1888, când au fost mutate la Catedrala Mitropolitană. Acum se mai păstrează la Trei Ierarhi mandibula Sfântului Vasile cel Mare. Ghidul ne-a vorbit despre aspectul mănăstirii așa cum era ea pe vremuri, cu ziduri de apărare, ca la Golia, cu multe chilii și construcții, cu o clopotniță care a fost desființată, precum și cu acoperișuri rotunde.

Am vizitat și fosta trapeză a ansamblului, Sala Gotică, numită astfel datorită bolților interioare în ogivă. Aici am văzut o serie de obiecte religioase, cum ar fi icoane reprezentându-i pe cei trei părinți capadocieni, sau o cruce în filigran de argint cu lemn din Sfânta Cruce. De o deosebită valoare sunt fragmentele de frescă din pictura originală, executată de iconari ruși, tabloul votiv care-l redă pe Vasile Lupu, dar și acoperămintele de mormânt brodate  ce îi înfățișează pe doamna Tudosca, soția voievodului, și pe fiul său Ioan.

A urmat apoi concertul de orgă de la Catedrala Sfânta Maria, Regină, susținut de un matematician foarte talentat la muzică, domnul Octavian Bișoc. Evenimentul a  fost pentru mine un culoar sonor către trecut, către excursia la Brașov în care am fost cu părinții mei pe când aveam cinci ani, și din care îmi amintesc doar Biserica Neagră, unde am asistat pentru prima dată la un concert de orgă.

Cât despre spectacolul realizat de Beatrice Rancea, “ Magia serii în sunet și lumină”, ce l-a avut ca invitat de onoare pe dirijorul clujean Cristian Sandu, nu vreau să spun prea multe. Pentru că, atunci când întâlnesc frumusețea prefer să las o pagină albă…

Read Full Post »

 

Voi continua articolele dedicate îngerilor mei scriind azi despre nana mea, cu care probabil ar fi trebuit să inaugurez această serie, dat fiind statutul ei special de părinte spiritual.

Dar inspirația are  capriciile ei și își alege ordinea subiectelor în funcție de propriul chef și nu de dorințele mele.

Cele mai îndepărtate amintiri care mă leagă de Nana sunt cele din perioada preșcolară, când ne-a citit mie și lui C., băiatul ei, Hansel și Gretel. Ce impact trebuie să fi avut asupra burticilor noastre imaginea unei căsuțe din turtă dulce! 🙂Tot cam pe atunci mă îndemna să urmăresc textele cu degetul, să nu pierd șirul rândurilor.

A fost alături de mine pe toată durata facultății, încurajându-mă telefonic înaintea fiecărui examen, având încredere în mine când eu îmi plăsmuiam doar scenarii catastrofale.

Însă perioada cea mai benefică pentru evoluția mea a fost cea din 2011 în care am însoțit-o în Bulgaria în calitate de traducător la un workshop pe tema sănătății oamenilor de vârsta a treia și a pericolului excluderii sociale a unor categorii defavorizate.

Îmi aminteam cum nu voiam să merg, de teamă că nu mă voi ridica la înălțimea așteptărilor, că nu sunt suficient de bine pregătită, că mă voi face de rușine și altele de genul ăsta.

Nana nici nu a vrut să audă și aproape că m-a luat pe sus.

Și bine a făcut, căci vizita noastră la Varna a fost o experiență extraordinară. Acolo am cunoscut persoane cu diferite dizabilități care nu s-au lăsat învinse și care aveau o voce în societatea din care făceau parte.

Le priveam admirativ și făceam mental comparații cu ele în defavoarea mea. Tocmai pe când aveam asemenea gânduri, Nana m-a trimis să vorbesc în fața tuturor. Îmi amintesc doar că am ezitat puțin, că am făcut o glumă și că totul a fost atât de bine că la sfârșitul întrunirii plângeam de bucurie una în brațele celeilalte.

Deși workshopurile erau pe tema îmbătrânirii,  eu mă simțeam mai tânără și mai plină de viață ca oricând.

De unde venea toată pofta asta de viață? De la vizitarea unei țări noi? De la marea bulgărească? De la programul folcloric al gazdelor? De la lichiorul de trandafiri? Probabil că răspunsul e câte un pic din fiecare.

Dar cel mai evident răspuns e acela că, prin exemplul pe care mi l-au oferit, persoanele cu dizabilități m-au ajutat să-mi înving propria timiditate și propria teamă de a vorbi în public. Și am reușit ceea ce nu credeam că voi putea: să fiu un bun translator pentru nana mea. Ceea ce ea a știut tot timpul.

În prag de ziua ta, îți mulțumesc încă o dată pentru minunata șansă pe care mi-ai oferit-o, de a-mi depăși limitele și de a crede în mine.

varnatrandafiriDSC08043Varna

Read Full Post »

 

Prietenia cu A., un  înger de-al meu, a început de la o fotografie de la grădiniță în care stăteam întâmplător una lângă alta. Peste ani am regăsit aceleași trăsături într-o poză de profil pe un site de socializare și fără nicio ezitare am contactat-o.

A. s-a bucurat foarte mult de gestul meu și eu nu mai puțin că am avut curajul să iau legătura cu ea. Așa a început prietenia noastră, care stă sub semnul unor valori comune, cum ar fi voluntariatul, dar și sub semnul unei infinite creativități.

Așa cum aveam să aflu, A. e pasionată de crearea de bijuterii și de copăcei ai vieții. Ea se află în categoria rară a artiștilor care nu păstrează arta doar pentru sine, ci îi învață și pe alții ceea ce știe.

Primele ei workshopuri neoficiale în Sage Cafe

Cel dintâi beneficiar al workshopurilor ei am fost chiar eu. A m-a învățat cu dăruire și pricepere un meșteșug pe care nu-l înțelegeam neam! Cu un talent desăvârșit în a explica pașii, a constatat imediat că modul meu de înțelegere e unul teoretic și mi-a explicat în fraze clare ce aveam de făcut.

Sage Cafe a devenit locul de unde a ieșit din mâinile noastre un întreg regn vegetal sau o brățară cu pietre de magnezit.

Dar mai mult decât figurinele învățate de la ea, A. m-a învățat adevărate lecții de viață: să ofer mai departe ceea ce creez și cunosc, să mă bucur de realizările celorlalți. Recunosc că mi-a fost un pic greu la început, aveam un mare simț al proprietății față de obiectele create, dar în prezent le ofer cu dragă inimă. ( Ei, nu chiar pe toate :)).

Eram atât de fascinată de arta ei, încât i-am și visat creațiile într-o noapte, am luat legătura cu ea și i-am sugerat să apară într-o emisiune locală în care să le  prezinte. Am aflat cu uimire că emisiunea respectivă tocmai a avut loc.

Astfel de sincronicități sunt destul de dese între noi, într-o perioadă în care eu m-am hotărât să colorez motani încălțați, zâne, cai sau fluturi ea mi-a spus că intenționează să scrie o carte despre desene de relaxare pentru adulți.

Ceea ce apreciez cel mai mult la prietenia noastră e felul în care ne întreținem inspirația  reciproc. Suntem două visătoare care lucrăm zi de zi pentru a ne înfăptui visurile. Dacă ea are o perioadă mai creativă, mă întreb ce aș putea face eu să creez ceva. Când sunt creativă eu se mobilizează ea și tot așa.

Acum, privind în urmă către fotografia cu noi de la grădiniță, cred cu tărie că stă înscris în ea un destin: al prieteniei noastre de  peste ani.

În prezent o puteți găsi pe A. la Londra, unde organizează în continuare workshopuri creative, și le inițiază pe doamne într-un meșteșug atât de feminin: acela de a-și crea propriile bijuterii.

 

 

Pentru cei care doriți să admirați creațiile lui A. vă pun link mai jos:

www.theblissfulart.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Older Posts »