O fetiță necunoscută mi-a spus „bună ziua” într-un magazin. Am felicitat-o pe mama ei pentru asta. A fost bucuria acelei zile.
Adun noi revelații colorate, sper să scriu măcar încă 3 pentru a putea participa la „Jocul citatelor” de pe site-ul Suzanei.
Cu o zi înainte de aniversarea mea am fost la cofetărie cu prietena mea A. Am fost f încântată de ieșire și de darurile primite. Tnx a lot, A.!
De ziua mea am avut două mari dorințe: să fie mama acasă și să adun încă trei momente de claritate la cele șapte pe care le aveam deja pentru a putea adăuga o nouă postare cu revelații colorate. Domnul mi le-a împlinit în mod minunat pe amândouă: mama s-a externat cu trei zile mai devreme decât ne așteptam și în ultimele zile am avut încă trei revelații. Un bonus al acelei zile a fost faptul că am descoperit o pictoriță foarte talentată, pe Carmen Olteanu.
Am participat la Jocul citatelor cu 10 reflecții.
Un termen drăguț pe care l-am auzit împreună cu mama la Teleenciclopedia: cerbulean.
Discuția cu doamna C.C. mi-a oferit o perspectivă nouă frământărilor mele și după ce m-am calmat am găsit o soluție neașteptată la problema mea. Cât de frumos mi-a spus dumneaei, deci cum ne liniștim, primim…Când e încrâncenare nu vine nimic. Mulțumesc din tot sufletul, doamna C.C!
Doamna C.C. e vinovată de o revelație gastronomică…Bomboanele oferite mi-au amintit de prima dată când am savurat câteva tablete de „After Eight”. Aveam vreo cinci ani și o doamnă care fusese în Canada ni le adusese împreună cu bomboane Tic Tac. M-au trecut toți fiorii la întâlnirea cu acel moment îndepărtat din copilăria mea, a fost ca madlena lui Proust…
Cele câteva minute petrecute la Biserica Sf. Sava, m-am impregnat de frumusețea acelui loc, m-am rugat pentru cei dragi și am plecat cu altă energie acasă.
Articolul prietenei mele N. m-a făcut să-mi doresc să lucrez cu mine, atât la partea fizică, precum și la cea a minții.
După o meditație ghidată italiană am rămas cu ideea că de mine depinde să-mi fac viața frumoasă, chiar dacă nu pot călători.
Pentru că mama s-a simțit mai bine, am fost la cinema pentru prima dată după izbucnirea pandemiei și am văzut filmul Mirciulică.
Am avut o bucurie imensă când am primit invitație la o piesă de teatru de la București-Amadeus, în care joacă unul dintre actorii mei preferați, Claudiu Bleonț. De obicei primeam invitații doar la piesele locale.
B., mămica puiuților pe care le-am îngrijit noi două luni, mi-a trimis noi poze cu ei. Adorabili!
Tablou în mișcare: porumbel ce zbura în paralel cu autobuzul.
Ieșirea în oraș cu prietena mea C. Sfatul bun pe care mi l-a dat și faptul că am ținut cont de el.
Am asistat la momentul în care au fost aduse fotolii la vechiul cinema din cartierul meu, lăsat în paragină mulți ani. Asta înseamnă că voi avea parte de evenimente la cinci minute de blocul în care locuiesc.
Mergând pe stradă am văzut o mamă cu copilul ei în spate. Micuțul îi spunea că abia așteaptă să meargă la munte, la care mama i-a replicat că deocamdată ești pe Muntele Mama.
Momentul de la trezire în care stau la povești cu mama și savurăm cappuccino.
Minutele pe care le petrec cu mama vizionând serialul italian Don Matteo.
Doamna C.C. m-a uluit încă o dată prin felul în care mi-a oferit un cadou personalizat în cele mai mici detalii, de la șervetele comice cu pisici, la semnele de carte cu o pictură de-a lui Renoir luate de la Paris și până la minunatul album cu fotografii din Iași. Încă o dată mulțumiri, doamna C.C.!
Un pițigoi a venit la fereastra mea.
Prietena mea I. a primit felicitarea de la mine.
Am găsit felicitări vintage foarte frumoase.
Am fost cu prietena mea C. la Parcul Arcaland unde am văzut mai multe specii de animale, printre care una neștiută până atunci- vaca Zebu, ce se diferențiază de cele obișnuite printr-o cocoașă. În drumul de întoarcere spre casă, în urma unei discuții cu C. am avut o revelație colorată.
Într-o altă zi am fost cu aceeași prietenă în Grădina Botanică, unde am admirat, printre altele, trei veverițe. A fost interesant că privind o boltă alcătuită din trandafiri, fiecăreia i-a evocat două lucruri distincte: mie adăpostul unui spiriduș, iar ei-un aranjament matrimonial.
Mama lui Mio și Mao mi-a trimis fotografii cu puiuții pe care i-am ținut la noi în regim de foster. Le-a cumpărat tot felul de pătuțuri și le-a instalat prin casă. Ne-am bucurat să-i vedem atât de bine îngrijiți și răsfățați.
Un moment foarte emoționant la piesa Ivan Turbincă în care domnul Vlad Rădescu îl interpreta pe Dumnezeu. Pentru că peste patru zile actorul avea să împlinească anii, colegii actori i-au oferit un tort și cei din sală i-au urat mulți ani trăiască! Domnia sa a mărturisit că nu se poate bucura pe deplin deoarece cu o seară înainte colegul său, actorul Constantin Codrescu, s-a stins. Am văzut lacrimi autentice pe obrajii săi și poate n-ar trebui să trec acest moment la bucurii, dar l-am inclus totuși prin autenticitatea sa.
La proiecția câtorva filme premiate la Cannes, ce s-a desfâșurat la Ateneu, am avut încântarea de a o saluta pe doamna Irina – Margareta Nistor, cu care am făcut schimb de zâmbete. Pentru mine, un cinefil împătimit, a fost o mare onoare de a avea ocazia asta. Mi-aș fi dorit să o întreb care sunt filmele ei preferate din toate timpurile, să scriu topul aici pe blog, dar mi s-a părut inoportun să o abordez, așa că am rămas doar cu amintirea zâmbetului domniei sale.
Am văzut documentarul Ennio despre viața și cariera compozitorului italian de muzică de film Ennio Morricone. M-a impresionat profund.
M-am întâlnit cu prietena mea N. pe care nu o văzusem de înainte de pandemie.
Am ajutat o doamnă să sterilizeze o pisică.
clipe de reverie 