Anul acesta le-am transmis prietenilor de ziua lor urarea La mulți ani cu bucurii mici, mijlocii și mari! Ulterior am realizat că noi avem parte de o bucurie mică (Micuț), una mijlocie ( Lemurica) și una mare( Kotik).
De ziua mea am primit niște urări copleșitoare de la prieteni. Vă mulțumesc tuturor!
Tot de ziua mea mi-am cumpărat o cărticică pentru copii franțuzească de câțiva lei pe care scria Joyeux anniversaire! E un mod al Universului de a-mi fi urat la mulți ani!
Faptul că bloggerul M. mi-a permis să mă inspir din articolele lui despre artă în proiectul meu cu întrebări și răspunsuri din domeniul picturii. Mulțumesc mult, M.!
Am cumpărat primul număr din seria cărților de filosofie căci era la un preț accesibil(10 lei).
Șibelul se lasă mângâiat, treptat, treptat se domesticește. Poate la iarnă va veni în casă.
Mesajul bloggerului prieten M. despre cele trei articole ale mele dedicate lui Michael Cheval:
Sînt așa de bucuros că am dat peste aceste articole ale tale, dedicate pictorului Michael Cheval! Nu știam multe din lucrările prezentate, sînt de o complexitate și o profunzime aparte. Totodată, după o lungă perioadă deșertică, am reușit să mă deblochez și să scriu din nou, grație mai multor factori, în mare măsură acestor articole recomandate de tine. Mulțumesc din suflet! Foarte frumos ai redat și interpretat temele propuse de pictor și ce bine că ai avut și o activitate cu copiii, legată de tablourile lui Cheval. Puțini ca tine. Scriu aici impresii după parcurgerea celor trei articole, sînt plin de emoție. Mulțumesc din nou!
Șibelul a venit singur la noi și de două nopți doarme în casă. Mă bucur mult să văd că acest pisoi care a fost nevoit să stea în captivitate la cabinet și a fost traumatizat de claustrofobie acum începe să se îmblânzească. I-am făcut cu acest prilej o ședință foto.
În sfârșit s-a ieftinit Introducere în psihologie și am cumpărat-o la un preț decent. Din păcate, Micuț i-a ros cotorul după nicio săptămână. Mitel, pe vremuri, rosese o enciclopedie despre animale pentru copii. Acum, când motănelul nu mai e, o consider o amintire de la el. Așa trebuie să gândesc și în cazul lui Micuț, să nu mă supăr pe el, ci să privesc pozna lui ca o personalizare a cărții. 🙂
Doamna librar I. mi-a făcut rost de cartea Cine a fost Stephen Hawking?, pe care am ratat-o de pe elefant, căci se lichidase stocul.
Am văzut un serial filmat în Paris. Povestea aproape că nici nu m-a interesat, am urmărit cu drag peisajele.
A apărut în sfârșit pe net It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. L-am văzut cu mama, care nu mi-a înțeles entuziasmul în privința lui. Ori e vorba de gustul meu aparte pentru filme care nu plac tuturor, ori, mai rău, e din cauza stării ei de boală care o face să nu se mai entuziasmeze de nimic.
Prietena mea C. mi-a trimis un link către picturi pariziene. E a treia oară în două zile când Parisul se insinuează în viața mea. Pentru cei interesați las linkul ei aici.
O bucurie mare când am aflat că artistul Vladyslav Yerko e ilustratorul cărții Crăiasa Zăpezii, găsită nesperat gratis pe Scribd. Dacă printre voi se află cineva care dorește pdf-ul, vă rog să-mi scrieți și vi-l trimit pe email. Am eu o vorbă, o bucurie e deplină când o împărtășești cu ceilalți.
Am descoperit pe Scribd niște enciclopedii gratuite pentru copii, dar și mai multe cărți din colecția Disney Clasic, din care nu aveam decât Dumbo și TinkerBell. S-a compensat cu momentul în care am fost nevoită să le aleg doar pe cele două. Nu mai speram să am aproape toată colecția. Abia aștept să trimit toate pdf-urile prietenelor mele cu copii.
Am început un nou Powerpoint despre artă pentru copii. Mi-e dor de lecțiile cu cei mici. Cine știe când le voi mai putea susține, dată fiind pandemia. Dar mă pregătesc conștiincios în continuare.
Am găsit niște efecte pentru Powerpoint fabuloase! Sigur le voi capta atenția copiilor cu ele. De când visam la așa ceva, Powerpointurile mele se cam banalizaseră din punctul de vedere al interfeței.
Mă înduioșează teribil echivalentul moldovenilor la te îmbrățișez- te cuprind. Când l-am auzit prima dată la actrița Tania Popa mi-au dat lacrimile.
O bucurie imensă: Micuț(Firicel), pe care nu-l lăsăm deloc afară pentru că nu se teme de pericole, a avut un moment în care a ieșit pe pervaz, dar a revenit în casă. Mai era puțin și îl pierdeam. Mulțumesc că nu ne-ai părăsit, Micuț!
Mă îmbăt cu cărți despre Leo(nardo)…Cred că e ceva din el și în mine de rezonez atât de mult…Setea asta de cunoaștere fără sfârșit, ea e numitorul comun…
O sincronicitate muzicală: am ascultat într-o zi vreo oră Firma, cu care nu mă mai delectasem de ceva vreme, și în ziua următoare formația și-a lansat o nouă melodie. Păcat că de când e mama bolnavă nu mai am acea bucurie pură când ascult muzică, ci bucuria e amestecată cu sentimente de vinovăție. Mama însă, în înțelepciunea ei, chiar mă îndeamnă să ascult, ca să mă întăresc și să rezist când va fi mai rău de cum e în prezent.
O prietenă, căreia eu îi spun Solaris, s-a fotografiat cu o prietenă de-a ei, având amândouă prinse în piept câte o frunză. Nici nu-mi imaginez un omagiu mai frumos adus toamnei! În loc de mărțișoare, erau un fel de brumișoare. 🙂
Șibelul a primit un pătuț de la domnișoara studentă care l-a găzduit o lună. Fiecare motan și l-a însușit în felul lui, după cum se poate vedea în imagini. Micuț s-a așezat sub perna pătuțului, iar Șibelul s-a răsturnat cu pat cu tot.
O veste foarte bună primită de la prietena mea C. A fost atât de drăguță și mi-a spus că dacă simt nevoia să vorbesc cu cineva ea e oricând disponibilă să mă asculte. Mulțumesc mult, C.!
Ședință foto la ultimele handmade-uri. Ei sunt ursuleții bigoți. :))
Feedback-ul generos pe care mi l-a dat prietena mea C. la carte
Chiar dacă prioritățile mele în materie de lecturi sunt Psihologia, Istoria Artei și biografiile personalităților, am luat decizia de a citi cărțile preferate ale mamei( mai ales cele scrise de doamna Ileana Vulpescu) pentru a discuta cu ea despre ele și pentru a înțelege de ce-i plac așa de mult. Când a aflat de decizia mea, mama s-a bucurat foarte mult.
clipe de reverie 