Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bucurie’

wallpaper-1e110e

 

1. De puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei. E așa de fain când ne citim textele unii altora și apoi le comentăm! Parcă am fi la un cenaclu virtual. De fapt, cred că asta și este. Mi-e dor însă și de cenaclul cu Talpalarii mei dragi, bucuria e și mai mare când oamenii interacționează direct, nu doar virtual.

2.Am citit câteva poezii foarte faine ale unui bloger (https://mariusdavidesco.wordpress.com/2016/11/01/despre-ea/) și din momentul acela am hotărât să adaug și o componentă poetică blogului meu, prin postarea unor poezii din studenție. Aprecierile blogerului m-au cam zăpăcit, sincer nu vedeam în ele mai mult decât un moment trecător de grafomanie.

3. Comentariul lui M.Z. la poeziile mele, care-i evocă timpurile de demult când locuia în Iași și ne citeam reciproc poeziile. Mi-am amintit și eu de momentele acelea din Mall, în care stăteam pe bancă și citeam total absorbită din caietul său de poezii, indiferentă complet la ce se întâmpla în jurul nostru.

4. Expoziția temporară din Sala Pașilor Pierduți, descoperirea unei parodii a tabloului lui Courbet Le Désespéré pe care îl văzusem la profilul unui bloger care a citit niște texte de-ale mele. Am rămas mască în momentul în care am văzut reproducerea, eu credeam că era lucrarea băiatului respectiv. Și mai pretind că-s cunoscătoare în Istoria artei!

5. O bucurie imensă când, privind ilustrația unui artist finlandez, mi-a venit inspirația și am scris o poezie despre Mămuca mea dragă, Domnul să o odihnească în pace. O reproduc aici, poate vă regăsiți și voi:

Ciorăpeii-s gata!
Mămuca
împletește
copilăria mea:
un ochi pe față
unul pe dos.

Destramă ghemul în
bulgări de nea,
oameni de zăpadă
și
sanie cu zurgalăi.

Adaugă
multă dragoste
între andrele.

Ciorăpeii-s
gata!

6. M.N. a realizat o traducere în engleză foarte reușită a poeziei despre bunica mea pentru care-i mulțumesc din tot sufletul. Iată traducerea:

The little knit slippers are ready!

My nan is knitting my childhood:
Forward stich backward stich.

She unravels the yarn in snowballs,
Snowmen

And one horse open sleigh.

She purls so much love
With the needles.

The little knit slippers are ready!

7. L-am contactat pe artistul finlandez Pete Revonkorpi pentru a-i cere permisiunea să postez pe blogul meu o ilustrație de-a lui la poezia mea și el mi-a dat acordul. Ce bucurie!

8. Am scrijelit un text dedicat unei blogerițe care scrie minunat despre bunica ei. Vă pun aici link poate vreți să o citiți https://popesculuminia.wordpress.com.

9. Prietenia, chiar dacă doar virtuală, cu M., o poetă foarte talentată. Am creat  un text despre poeziile de pe blogul ei și am rugat-o să-mi trimită o imagine care o reprezintă. Mi-a trimis o fotografie cu un citat: Dacă ai mult, dă și altora din bunurile tale. Dacă ai puțin, dă din inima ta. Pe moment nu am dat mare importanță imaginii, dar în seara de Crăciun, când întâmplător m-am uitat pentru câteva minute la Singur acasă, am revăzut scena în care puștiul i-a pus în palmă o turturică Femeii cu porumbei. Era exact imaginea ce însoțea citatul! Revelația a fost atât de copleșitoare, că am izbucnit imediat în plâns.

10. M. s-a bucurat atât de mult de textul pe care l-am scris despre ea, încât de Moș Neculai mi-a promis că-mi va scrie o poezie, eu doar să-i spun titlul și ideea generală. Cu ajutorul ei, Moș Crăciun mi-a oferit anul ăsta o bucurie de filolog: poezia numită Regăsire: https://meddartis.wordpress.com/2017/12/22/regasire/. E un dar copleșitor, de care mă simt nedemnă!

11. Când domnul redactor-șef Ioan M. a republicat vreo trei sau patru dintre articolele mele pe Cronopedia

12. Momentul în care am aflat că doi blogeri pe care-i citesc formează de fapt o familie(doar o viață și vorbebune).

13. Câțiva blogeri au acceptat propunerea mea de a scrie despre micile lor bucurii, iar eu le-am găzduit pe blog. https://wordpress.com/post/roximoronica.wordpress.com/2879

14. La început de an  mă gândesc la toți blogerii cu care am schimbat impresii ca la noii mei prieteni, chiar dacă virtuali: aancaraluca, domnul Alioșa,  adolescentrebelcom, Adrian, albastru de…, aneangela, apollodor chanelbaicu cristinaacoregrafiaunuisuflet, daurel, doar o viață, Ioan M., katherinemaruta, lymediseasejourney, MariusDavidesco, mcooper801, MeddArtisNoiembrie, Poteci de dorotavadan, Prințesa Albastră, racoltapetru6, Regina Buburuza, scriitordinpopor, Simona PriloganSufletscoalaemilatanasiugaroafa, versuri nemachiatevorbebune, World of Solitaire. Să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva.

Un An Nou plin de inspirație și condei ușor, dragii mei!

Sursa foto:
Reclame

Read Full Post »

95640661_DLCXAXM

 

Așa cum scriam în prima parte a articolului De la blogeri adunate…, de puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei.

Astăzi vă voi povesti despre o blogeriță medicinistă poetăMeddArtis, pe care am descoperit-o într-un moment de cumpănă acum fix o lună.

Pe blogul ei ne scrie despre cord, despre organul fizic ca atare, în partea dedicată cardiologiei, dar și despre inimă, despre trăirile ei, în secțiunea consacrată poeziei. Fie că citești textele despre cardiologie ori poeziile, din ambele secțiuni transpare același altruism al autoarei.

În partea despre cord, MeddArtis e o călăuză pentru cei care vor să învețe medicină, practic îi învață cum să învețe și o face cât mai atractiv posibil, comparând de exemplu valva pulmonară cu semnul mărcii TOYOTA și remarcând asemănarea dintre valva aortică și semnul mărcii MERCEDES.

În acest articol mă voi referi la poeta MeddArtis, la care am apreciat în primul rând faptul că nu scrie doar despre propriile trăiri, ci împrumută diverse stări de la cei dragi și le transpune în versuri. Din punctul meu de vedere, care am practicat mereu autofagia pe plan poetic, ușurința ei de pune în versuri stările altor persoane mi se pare cu adevărat remarcabilă.

Un suflet cu ferestrele larg deschise către lume, M. te trece printr-un montagne russe emoțional, de la Rugă, în care cere Domnului milă pentru oamenii care plâng,  la Tril de nuntă,  dedicat celor ce pășesc sincron spre-aceeași stea.

La finalul fiecărei poezii M. te întâmpină cu un Saluuut! jovial și copilăros care-ți merge direct la suflet și vine cu câteva lămuriri despre poezia pe care tocmai a scris-o. Uneori îmi este greu să aleg ce-mi place mai mult: poezia în sine sau rândurile ce îi urmează. E un fel de dilemă între cine-s mai frumoși: oamenii?…ploaia?

 În ceea ce mă privește, una dintre poeziile sale m-a înduioșat într-o așa de mare măsură încât m-a determinat să-l sun pe tatăl meu și să mă împac cu el. Căci, așa cum am citit undeva, acel ce știe să înduioșeze, știe tot.

Relația cu cititorii ei e una foarte vie, le oferă răspunsuri consistente celor care-i comentează creațiile. Așa cum am aflat însă într-unul dintre dialogurile cu un cititor de-al ei poeta mărturisește: Sunt bucuroasă dacă cineva îmi citește creațiile, desigur, dar am o bucurie și mai mare să descopăr creațiile altora.

Sunt norocoasă să fiu unul dintre blogerii citiți de ea, încurajările venite din partea ei sunt ca pâinea caldă pentru mine și-mi dau încrederea de a continua să țin condeiul în mână.

Aș putea să scriu la nesfârșit despre poeziile ei, dar cel mai bine ar fi să-i vizitați blogul și să le citiți. Ca să vă conving, dacă nu am reușit până acum(din pricina neputinței mele), vă voi mai spune doar atât: la finalul unui text, M. își întreabă cititorii: unde e acasă cu adevărat pentru tine?  Răspunsul meu e acesta: într-o poezie de-a lui MeddArtis. 

induiosare

 

Sursa foto:

https://light.sunphoto.ro/photos/normal/95640661_DLCXAXM

doxologia.ro

 

 

 

 

Read Full Post »

Până nu demult, activitățile pe care le coordonam la after-school erau cele de genul atelierelor de creație sau  depre arta lumii. Au fost, în primul an, și ore de engleză. Copiii au îndrăgit cel mai mult micile creații hand-made pe care le duceau acasă ca pe niște trofee.

Un proiect la care am lucrat recent m-a făcut să înțeleg însă, că, dacă vreau să investesc în viitorul ștrumfilor, va trebui să introduc și niște ore de gramatică, chiar dacă ei ar fi poate mai încântați de tot regnul animal sau vegetal care le-ar răsări din mâini la orele de atelier decât de niște reguli aride.

Dând peste site-ul http://scriebine.com/, am găsit acolo o idee vizionară, și anume, dacă ar fi să considerăm literele oameni, şi ele au fraţi sau surori.  Din acel moment mi s-a declanșat în minte o adevărată revoluție, astfel că azi am revenit la after-school cu gândul de a ține o lecție de gramatică distractivă.

En garde!

Image

Având ca punct de plecare ideea de pe site, i-am întrebat pe copii câți frați au, cum se înțeleg cu ei și am ajuns pe neobservate la frații gramaticali datorită/mulțumită aflați în rivalitate cu alți frați, numiți din cauza și din pricina. Am născocit și un motiv al rivalității dintre ei, primii sunt ca personajele pozitive din povești sau desene animate, exprimă ideea de bucurie, fericire, recunoștință, iar cei din a doua categorie sunt asemenea personajelor negative și exprimă supărarea, nemulțumirea și nefericirea.

Aflată sub impresia animației Finding Nemo revăzute de curând, le-am dat două exemple de contexte legate de aceste personaje Disney, și anume: Datorită lui Dory, Marlin l-a găsit pe Nemo. Din cauza rechinilor, Marlin și Dory erau în pericol de moarte.

Apoi i-am invitat pe copii să găsească exemple plecând de la personajele preferate din cărți, desene animate ori filme pentru a vedea dacă au înțeles cine cu cine se duelează pe teren lingvistic.

Răspunsuri de pitici

S: Datorită Motanului încălțat, copilul morarului a devenit rege. Mulțumită zânei, tăietorul de lemne și-a recăpătat toporișca. Mulțumită papagaliței mele, mi-am găsit bucuria. Din pricina dragonului, prințesa Vanda a fost luată de lângă familia ei. Din pricina caprelor, Ionică a avut păduchi. Din pricina tatălui, fetița cu chibrituri a stat în frig. Din pricina mâței am o zgârietură.

A.: Datorită albinuței, eu voi mânca miere dulce. Datorită florii, camera miroase frumos. Datorită mie, fluturele a scăpat. Mulțumită dragonului, prințesa a fost salvată. Din pricina albinei eu am o bubă pe nas. Din pricina șopârlei am tras o sperietură pe cinste. Din pricina bufniței, șoricelul a fost mâncat. Din pricina gândacului mama a țipat tare.

A.: Datorită mamei am viață. Datorită mie, Roxana nu și-a stricat papucii. Datorită doamnei Roxana, am înțeles ce înseamnă pozitiv și negativ. Din cauza ploii cu rechini au murit o grămadă de oameni. Datorită lui T. mi-am descoperit talentul în actorie.

L: Datorită lui Belle, Bestia devine un prinț. Mulțumită lui T. sunt la teatru. Din cauza lui Diego, inima fetei a fost spulberată.

A.  Datorită Cenușăresei, am învățat să mă port frumos. Datorită zăpezii, eu și sora mea facem oameni de zăpadă. Din pricina glodului mama nu poate ieși din gârlă cu mașina.

A.: Mulțumită lui T. fac teatru. Din cauza lui Ș. am luat un satisfăcător.

D.: Datorită Francescăi, Violetta a găsit un doctor. Din cauza lui Tom, Jerry a fost strivit.

M.: Datorită lui Colț- Alb, stăpânul nu a fost împușcat. Din cauza ei ne-am bătut.

D.: Datorită mamei m-am născut. Mulțumită lui Spider-Man, America a fost salvată de hoți. 

R: Mulțumită lui Batman, infractorii sunt la închisoare. Datorită lui Spider-Man lumea este în siguranță. Datorită fructelor noi suntem sănătoși. Datorită ninsorii putem să ne jucăm cu bulgări de zăpadă. Din cauza lui I. am fost pedepsit.

D: Datorită lui Batman lumea este salvată. Din cauza lui Tom, Jerry era să fie mâncat.

M: Datorită voluntarilor am învățat să scriem. Datorită lui Tarzan maimuțele au fost salvate.

Chiar dacă oficial am desemnat o singură câștigătoare pe baza răspunsurilor date, prin acest articol îi premiez pe toți participanții.

Sunteți încă o dată personaje pe blogul meu, dragilor!

456Picture5Picture6

Read Full Post »