Așa cum scriam în prima parte a articolului De la blogeri adunate…, de puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei.
Astăzi vă voi povesti despre o blogeriță medicinistă poetă, MeddArtis, pe care am descoperit-o într-un moment de cumpănă acum fix o lună.
Pe blogul ei ne scrie despre cord, despre organul fizic ca atare, în partea dedicată cardiologiei, dar și despre inimă, despre trăirile ei, în secțiunea consacrată poeziei. Fie că citești textele despre cardiologie ori poeziile, din ambele secțiuni transpare același altruism al autoarei.
În partea despre cord, MeddArtis e o călăuză pentru cei care vor să învețe medicină, practic îi învață cum să învețe și o face cât mai atractiv posibil, comparând de exemplu valva pulmonară cu semnul mărcii TOYOTA și remarcând asemănarea dintre valva aortică și semnul mărcii MERCEDES.
În acest articol mă voi referi la poeta MeddArtis, la care am apreciat în primul rând faptul că nu scrie doar despre propriile trăiri, ci împrumută diverse stări de la cei dragi și le transpune în versuri. Din punctul meu de vedere, care am practicat mereu autofagia pe plan poetic, ușurința ei de pune în versuri stările altor persoane mi se pare cu adevărat remarcabilă.
Un suflet cu ferestrele larg deschise către lume, M. te trece printr-un montagne russe emoțional, de la Rugă, în care cere Domnului milă pentru oamenii care plâng, la Tril de nuntă, dedicat celor ce pășesc sincron spre-aceeași stea.
La finalul fiecărei poezii M. te întâmpină cu un Saluuut! jovial și copilăros care-ți merge direct la suflet și vine cu câteva lămuriri despre poezia pe care tocmai a scris-o. Uneori îmi este greu să aleg ce-mi place mai mult: poezia în sine sau rândurile ce îi urmează. E un fel de dilemă între cine-s mai frumoși: oamenii?…ploaia?
În ceea ce mă privește, una dintre poeziile sale m-a înduioșat într-o așa de mare măsură încât m-a determinat să-l sun pe tatăl meu și să mă împac cu el. Căci, așa cum am citit undeva, acel ce știe să înduioșeze, știe tot.
Relația cu cititorii ei e una foarte vie, le oferă răspunsuri consistente celor care-i comentează creațiile. Așa cum am aflat însă într-unul dintre dialogurile cu un cititor de-al ei poeta mărturisește: Sunt bucuroasă dacă cineva îmi citește creațiile, desigur, dar am o bucurie și mai mare să descopăr creațiile altora.
Sunt norocoasă să fiu unul dintre blogerii citiți de ea, încurajările venite din partea ei sunt ca pâinea caldă pentru mine și-mi dau încrederea de a continua să țin condeiul în mână.
Aș putea să scriu la nesfârșit despre poeziile ei, dar cel mai bine ar fi să-i vizitați blogul și să le citiți. Ca să vă conving, dacă nu am reușit până acum(din pricina neputinței mele), vă voi mai spune doar atât: la finalul unui text, M. își întreabă cititorii: unde e acasă cu adevărat pentru tine? Răspunsul meu e acesta: într-o poezie de-a lui MeddArtis.
Sursa foto:
https://light.sunphoto.ro/photos/normal/95640661_DLCXAXM
doxologia.ro
într-adevăr, acest bloger, meddartis, este un poet desăvârșit, și dacă nu mă înșel l-am descoperit prin intermediul tău, deci, mulțam fain pe această cale. și cred că tot prin intermediul tău am mai descoperit un alt bloger foarte bun care își spune Noiembrie.
Nu pot decât să mă bucur, Meddartis e deosebită și ca poetă, dar mai ales ca om. Și Noiembrie are texte frumoase, îmi plac reflecțiile ei despre filme în mod deosebit și cred că la un moment dar voi introduce pe blog și articole despre filmele preferate. Cu fiecare bloger pe care-l citesc mă îmbogățesc și văd perspective noi. 🙂
Of, îți mulțumesc tare mult! Așa frumos ai scris despre mine! Nici nu știu ce să spun sau ce să fac ca să te recompensez. Nu pot decât să mă bucur și să mă bucur din nou, că am reușit să ne intersectăm drumurile și să lăsăm amprenta una asupra celeilalte. 🙂
Te îmbrățișez și îți mulțumesc din nou!
Îți doresc numai zile frumoase 🙂
mă bucur că i-am descoperit blogul şi citesc cu mare drag!
Și eu mă bucur. Cred că MeddArtis e o stare de spirit. 🙂
Cu mare drag. Recompensa o reprezintă deja creațiile tale, pe care le am sub epidermă. Te îmbrățișez și eu. Mulțumesc pentru urare. Asemenea îți doresc. Și spor la scris. 🙂
A republicat asta pe Cronopedia.