Satisfacții de blogger

Propunerea de a scrie un articol pe acest subiect am găsit-o pe blogul AneiSylvi, care la rândul ei a preluat-o de pe blogul Dianei.

Am rezonat imediat cu această temă pentru că, de-a lungul timpului, s-au adăugat multe satisfacții pe care mi le aduce scrisul pe blog.

Ca blogger, ești și autor, și cititor deopotrivă și ambele roluri sunt aducătoare de satisfacții. Interacțiunea cu bloggerii mi-a adus sentimentul de apartenență la această comunitate și câțiva prieteni de condei. Cu o parte dintre aceștia am comunicat și în afara spațiului online, prin intermediul felicitărilor de sărbători.

Mă bucură mereu schimbul de replici pe care-l am cu bloggerii, particip, împreună cu ei, la un cenaclu virtual. Datorită poeziilor unui prieten de condei am dat o componentă poetică blogului meu, postând câteva texte proprii.

Am descoperit bloggeri care scriu despre literatură, filosofie, sunt autori de cărți S.F., de poezii, de articole care să-i ajute deopotrivă pe scriitor și pe cititor să crească.

Am primit și patru daruri literare de la prietene bloggeri, constând în două poezii, o prefață la prima mea carte și o recenzie la aceasta.

Interesul   manifestat de A. față de lecțiile de artă pe care le țin pentru copii m-a ajutat foarte mult în momentele în care eram demotivată. Faptul că știam că A. așteaptă aceste articole mă determina să găsesc din nou motivația și să le scriu.

Scrisul pe blog despre orele de artă cu copiii m-a ajutat să permanentizez acele amintiri în care vedeam arta prin ochii celor mici.

Pentru că o bucurie e deplină dacă o împărtășești cu alții, îmi place să le arăt bloggerilor, în cadrului jocului Miercurea fără cuvinte, ultimele mele descoperiri în materie de artă. Gândul că am contribuit, chiar și într-o mică măsură, la promovarea acelor artiști nu poate decât să mă încânte.

Cea mai mare satisfacție pe care o am ca blogger e însă libertatea de a scrie despre orice subiect, într-o manieră care să nu impună anumite restricții.  În acele momente trăiesc adesea starea de flux, în care se topesc sentimentele negative și, odată cu ele, și dictatura timpului.

Sursa foto: aici

Read Full Post »

2017 a fost un an cu și despre bucurii de blogger

 

1. De puțin timp în viața mea au apărut noi motive de bucurie: de a descoperi alți blogeri și de a le citi scrierile, de a interacționa cu ei și de a fi citită de ei. E așa de fain când ne citim textele unii altora și apoi le comentăm! Parcă am fi la un cenaclu virtual. De fapt, cred că asta și este. Mi-e dor însă și de cenaclul cu Talpalarii mei dragi, bucuria e și mai mare când oamenii interacționează direct, nu doar virtual.

2.Am citit câteva poezii foarte faine ale unui bloger (https://mariusdavidesco.wordpress.com/2016/11/01/despre-ea/) și din momentul acela am hotărât să adaug și o componentă poetică blogului meu, prin postarea unor poezii din studenție. Aprecierile blogerului m-au cam zăpăcit, sincer nu vedeam în ele mai mult decât un moment trecător de grafomanie.

3. Comentariul lui M.Z. la poeziile mele, care-i evocă timpurile de demult când locuia în Iași și ne citeam reciproc poeziile. Mi-am amintit și eu de momentele acelea din Mall, în care stăteam pe bancă și citeam total absorbită din caietul său de poezii, indiferentă complet la ce se întâmpla în jurul nostru.

4. Expoziția temporară din Sala Pașilor Pierduți, descoperirea unei parodii a tabloului lui Courbet Le Désespéré pe care îl văzusem la profilul unui bloger care a citit niște texte de-ale mele. Am rămas mască în momentul în care am văzut reproducerea, eu credeam că era lucrarea băiatului respectiv. Și mai pretind că-s cunoscătoare în Istoria artei!

5. O bucurie imensă când, privind ilustrația unui artist finlandez, mi-a venit inspirația și am scris o poezie despre Mămuca mea dragă, Domnul să o odihnească în pace. O reproduc aici, poate vă regăsiți și voi:

Ciorăpeii-s gata!
Mămuca
împletește
copilăria mea:
un ochi pe față
unul pe dos.

Destramă ghemul în
bulgări de nea,
oameni de zăpadă
și
sanie cu zurgalăi.

Adaugă
multă dragoste
între andrele.

Ciorăpeii-s
gata!

6. M.N. a realizat o traducere în engleză foarte reușită a poeziei despre bunica mea pentru care-i mulțumesc din tot sufletul. Iată traducerea:

The little knit slippers are ready!

My nan is knitting my childhood:
Forward stich backward stich.

She unravels the yarn in snowballs,
Snowmen

And one horse open sleigh.

She purls so much love
With the needles.

The little knit slippers are ready!

7. L-am contactat pe artistul finlandez Pete Revonkorpi pentru a-i cere permisiunea să postez pe blogul meu o ilustrație de-a lui la poezia mea și el mi-a dat acordul. Ce bucurie!

8. Am scrijelit un text dedicat unei blogerițe care scrie minunat despre bunica ei. Vă pun aici link poate vreți să o citiți https://popesculuminia.wordpress.com.

9. Prietenia, chiar dacă doar virtuală, cu M., o poetă foarte talentată. Am creat  un text despre poeziile de pe blogul ei și am rugat-o să-mi trimită o imagine care o reprezintă. Mi-a trimis o fotografie cu un citat: Dacă ai mult, dă și altora din bunurile tale. Dacă ai puțin, dă din inima ta. Pe moment nu am dat mare importanță imaginii, dar în seara de Crăciun, când întâmplător m-am uitat pentru câteva minute la Singur acasă, am revăzut scena în care puștiul i-a pus în palmă o turturică Femeii cu porumbei. Era exact imaginea ce însoțea citatul! Revelația a fost atât de copleșitoare, că am izbucnit imediat în plâns.

10. M. s-a bucurat atât de mult de textul pe care l-am scris despre ea, încât de Moș Neculai mi-a promis că-mi va scrie o poezie, eu doar să-i spun titlul și ideea generală. Cu ajutorul ei, Moș Crăciun mi-a oferit anul ăsta o bucurie de filolog: poezia numită Regăsire: https://meddartis.wordpress.com/2017/12/22/regasire/. E un dar copleșitor, de care mă simt nedemnă!

11. Când domnul redactor-șef Ioan M. a republicat vreo trei sau patru dintre articolele mele pe Cronopedia. 

12. Momentul în care am aflat că doi blogeri pe care-i citesc formează de fapt o familie(doar o viață și vorbebune).

13. Câțiva blogeri au acceptat propunerea mea de a scrie despre micile lor bucurii, iar eu le-am găzduit pe blog. https://wordpress.com/post/roximoronica.wordpress.com/2879

14. La început de an  mă gândesc la toți blogerii cu care am schimbat impresii ca la noii mei prieteni, chiar dacă virtuali: aancaraluca, domnul Alioșa,  adolescentrebelcom, Adrian, albastru de…, ane, angela, apollodor chanel, baicu cristinaa, coregrafiaunuisuflet, daurel, doar o viață, Ioan M., katherinemaruta, lymediseasejourney, MariusDavidesco, mcooper801, MeddArtis, Noiembrie, Poteci de dor, otavadan, Prințesa Albastră, racoltapetru6, Regina Buburuza, scriitordinpopor, Simona Prilogan, Suflet, scoalaemilatanasiugaroafa, versuri nemachiate, vorbebune, World of Solitaire. Să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva.

Un An Nou plin de inspirație și condei ușor, dragii mei!

Sursa foto:

http://sf.co.ua/15/09/wallpaper-1e110e.jpg

Read Full Post »

De la bloggeri adunate și bloggerilor iarăși date 3

Voiam de multă vreme să scriu despre bunica mea paternă, chiar înainte de a scrie despre Îngerii mei, dar cumva credeam că amintirile legate de ea sunt mult prea personale pentru a fi publicate pe blog.

M-am răzgândit însă când am descoperit povestirile unei blogerițe, Scriitordinpopor, care-și păstrează vii amintirile despre bunica ei scriind despre ea.

În descrierile ei o văd pe bunica mea și și o citesc sperând să recuperez din propriile amintiri despre Mămuca, cum la fel cred că li se întâmplă și celorlalți cititori.

Când am descoperit blogul scriitordinpopor cu multe texte despre bunica autoarei am plâns cuminte la toate istorisirile despre Buna, căci ele se suprapuneau peste rememorările mele, le stârneau, le căutau.

Atunci când Lucuța a mers pentru prima dată la o înmormântare și a dobândit conștiința propriei morți și a bunicii, vorbele Bunei au fost cântec de alinare: Nu-ț’ hie frică, puică. Dumnezău are grijă și de puiul ceal de șarpe…

Tot Buna era cea care o ducea duminica la biserică primenind-o frumos cu rochiță albă și colțuni, și care avea grijă ca nepoțica să aibă papucii de lac șterși de colb la intrarea în sfântul locaș.

În altă povestire Luminița scrie despre plita lor cu bunătăți care îmi evocă plita noastră pe care puneam amândouă aluatul de forma unor păsărele, plimbările ei cu bunica prin pădure îmi aduc aminte de mersul cu Mămuca în dumbravă, când fugeam după libelule și mă necăjeam că nu le pot prinde.

Povestirile Luminiței despre o bunică și-o nepoată rămân cu mine multă vreme după ce le-am citit și le rememorez  în cele mai neașteptate momente.

Eram într-o zi la cinematograf și vedeam un film despre viața și opera sculptorului Rodin și într-una dintre scene personajul Rodin scrie o scrisoare la lumina lămpii de gaz. Scena aceasta m-a dus imediat cu gândul la iernile Lucuței și ale bunicii sale petrecute la lumina lămpii cu gaz și la ritualul din prezent al nepoatei, care o aprinde din când în când de dorul unei suflet de bunică.

Aș putea continua să povestesc despre Lucuța și împărăteasa ei, dar condeiul meu nu e atât de priceput și e mai bine să citiți voi despre ele direct de pe blogul https://popesculuminia.wordpress.com.

Pictură: Bunică și copil, Gaetano Bellei (1857-1922)

 

Read Full Post »