Bucurii de iarnă 2020(2)

În această perioadă, în care am aflat că boala mamei a recidivat, am avut sentimentul că dintr-o dată culorile au părăsit viața mea și că mă mișc greoi într-o lume alb-negru. Și totuși m-am străduit să-mi notez bucuriile, chiar dacă acestea și-au pierdut din intensitatea pe care o aveau de obicei. Iată-le:

M.N. a primit felicitările de la mine.

M-am întâlnit cu M.L. și cu N.P. și le-am oferit jocul Le jeu de l’amour et du hasard. 

Am mers la doamna M. și i-am oferit un dar pentru ziua fetiței domniei sale.

Noi rățuște adorabile văzute pe pod.

Am citit nuvela fantastică Tangențial a lui Petru. Mi-a plăcut mult!

Am scris articolul despre arta pictorului rus Victor Nizovtsev. Dacă doriți să-l citiți aveți linkul aici.

Am avut ora de artă despre Victor Nizovtsev cu cei mici. A fost extraordinară, la sfârșit copiii au aplaudat, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

Întâlnirea cu A.Z., căreia eu îi spun cu drag Solaris, a fost extraordinară. Am multe de învățat de la ea, deși e cu 15-20 de ani mai tânără decât mine. De la ea am aflat un citat foarte frumos, al lui Isidor Pelusiotul: Scrie răul pe apă. 

Kotik s-a ascuns în dulap și când am strigat după el ne-a răspuns. Ce drăguț!

C. a primit felicitarea de la mine chiar de ziua ei.

Am descoperit o nouă artistă, pe numele ei Ruth Sanderson. Trei lucrări m-au impresionat în mod deosebit:

smolenski_ 003

60433CTJKT(1)

O veche prietenă (V.) m-a contactat după mulți ani în care nu am mai comunicat și i-a trimis mamei un dar copleșitor. Mulțumim mult, dragă V.! Ea a apărut la timp pentru a face niște schimbări benefice pentru sănătatea noastră. Gestul său frumos se potrivește perfect cu ziua de naștere a mamei care va avea loc în curând.  Cum le potrivește Doamne pe toate!

M-am întâlnit cu mama chiar pe podul de unde privim de obicei rățuștele. Ea venea din direcția opusă și mi-a vorbit încântată de cele patru rațe pe care tocmai le văzuse.

Am descoperit o nouă artistă extraordinară pe care o voi prezenta copiilor: Laura Diehl.

Această prezentare necesită JavaScript.

În plimbările mele solitare am văzut trei Kotici(trei pisici care seamănă cu Kotik). Fiindcă erau nu departe de locuința noastră am presupus că sunt rude cu Kotik. Mama și eu le spunem verișori.

De fiecare dată când am în farfurie hrană sănătoasă mă gândesc cu recunoștință la prietena mea V.  și la faptul că datorită ei am făcut niște schimbări radicale în alimentație. Mulțumesc, V. !

O abordare diferită…

Cândva, pregătindu-mă pentru orele de artă cu cei mici, am fost la xerox să scot niște reproduceri după picturi de-ale lui Tonitza. Una dintre ele nu fusese printată cum trebuie, așa că angajatul a rupt foaia cu pictura într-o secundă și a aruncat-o la gunoi. Am plecat de acolo răvășită. Nu-mi puteam imagina cum cineva e atât de insensibil la artă.

Recent însă, am mers la xerox pentru a scoate două picturi de-ale lui Victor Nizovtsev cu îngerași și baloane de săpun. Am dat peste o doamnă care mi-a spus că fetiței ei îi plac baloanele și am știut că de data asta picturile artistului nu vor mai fi aruncate în neant. Am fost atât de bucuroasă de reacția doamnei, că i-am scris pe o foaie numele pictorului și am promis să revin și cu alte minuni pentru a i le arăta fetiței sale.   

După câteva zile de la aflarea diagnosticului mamei, când nimic nu mai părea să mă bucure, am primit vești de la prietenele mele cărora le-am trimis felicitări și mărțișoare.  M-am bucurat mult, căci de sărbători plicurile mele nu au ajuns la toată lumea, așa că am decis să fiu un vestitor al primăverii timpuriu.

Sugestiile de traducere foarte faine ale M.N. la textul de pe blogul Laurei Diehl. Mulțu, M.N.!

Ajutorul primit de la C. pentru a scăpa de sublinierea cu roșu a cuvintelor în Powerpoint. Mulțu, C. !

Am terminat Powerpointul despre Laura Diehl, abia aștept să-l arăt copiilor!

Am primit un dar neașteptat din partea prietenei mele A.

Am  făcut o donație pentru A., o fetiță bolnavă de cancer.

Am urmărit-o la televizor pe Monica Davidescu povestind o întâmplare din copilăria ei, în care era învățată că trebuie să li te adresezi cu sărut-mâna celor în vârstă. Pentru că avea un câine foarte bătrân, de vreo 18 ani, i se adresa cu sărut-mâna, Ursică! Atâta ne-a trebuit, mamei și mie, să rostim de n ori sărut-mâna, Ursică! deoarece am avut demult la țară un câine cu acest nume. Apoi am continuat cu Sărut-mâna Domnul Kotik, Sărut-mâna, Lemurica…❤

La vreo lună după ce i-am adresat scuzele mele unei doamne profesoare de gimnaziu, căreia i-am vorbit urât în urmă cu vreo 25 de ani, am primit răspuns din partea domniei sale că nu-și amintește nimic. Am plâns cu lacrimi de bucurie și am scăpat de sentimentul de vinovăție care m-a chinuit atâția ani. De-aș putea să contactez și alte persoane pe care le-am supărat!

Întâlnirea cu draga mea N, al doilea meu mentor foarte important. Cum a făcut ea lumină în mintea mea când acolo era doar negură!

Ora de artă cu copiii a ieșit foarte bine. Au participat trei fetițe foarte încântate de ceea ce vedeau. Una dintre ele a exclamat: Aș vrea ca această zi să dureze toată noaptea! Ce să-ți mai dorești?

Domnul coordonator al centrului mi-a oferit o enciclopedie și o carte cu mai multe povești Disney. Și uite-așa, deși am decis să nu mai merg la magazin să-mi cumpăr cărți franțuzești la prețuri infime, am venit totuși cu cărți franțuzești acasă.  Se pare că și de data asta am primit ce-mi doream cu ardoare, căci făceam de multă vreme curte acelei enciclopedii.

Am descoperit artista Kinuko Y. Craft, care merită toată atenția. Vă pun aici link, poate doriți să-i vedeți lucrările.  Prin stilul ei mi-a amintit de o iubire mai veche, Gustave Moreau. Vă invit să-i vedeți câteva picturi.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Trandafirii, felicitarea și mărțișorul oferite doamnei M. Am ținut cont de ceea ce spunea o doamnă profesoară din facultate despre teoria egoismului cadoului. Adesea cumpărăm cadouri care să ne placă nouă, fără să ne gândim nicio clipă la preferințele celuilalt. Dacă ar fi după mine aș oferi în dar numai flori micuțe, de genul lăcrămioarelor, al brândușelor, al ghioceilor de pădure sau al freziilor. Dar știam că doamnei îi plac foarte mult trandafirii, așa că am făcut o alegere conformă cu gustul domniei sale.

Și gata, iarna calendaristică aproape s-a dus.

O primăvară de poveste, minunaților!

 

 

 

 

Read Full Post »

Victor Nizovtsev, un artist aplaudat de copii

La întâlnirea la care le-am vorbit copiilor despre arta lui Nizovtsev am privit fascinată cum raiul din picturile artistului s-a întâlnit cu raiul din privirile celor mici.

Pentru a-i introduce în lumea lui V.N. i-am întrebat pe aceștia dacă le-ar plăcea ca în loc de pat să doarmă în pălăria bunicului sau pe peștișorul de aur, iar un băiețel, E., a răspuns: dacă e confortabil aș dormi perfect. Mai ales să fie un peștișor de aur care să te iubească foarte mult.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tot el, observând frecvența cu care acest personaj din povești apare alături de bunici și nepoți,  a adăugat: cred că peștele auriu și magic e cel mai bun prieten al lor.

Când i-am întrebat ce le citesc bunicii nepoților, copilașii au răspuns în ton cu timpurile în care trăim, când la mare modă e Harry Potter, sau potrivit zonei noastre geografice, referindu-se la povești de Ion Creangă. Un răspuns interesant a dat L.: eu cred că le citesc cărți de pe vremea lor ca să le împărtășească cu ei, iar E. mi-a mărturisit că a scris câteva poezii dedicate mamei sale.

Pentru că în multe tablouri nepoții sunt reprezentați dormind i-am stimulat pe copii să-și imagineze ce visează aceștia. Iată comentariile lor:

Această prezentare necesită JavaScript.

• Visează că bunicii citesc o poveste de noapte bună.
• Visează ce o să se întâmple mai târziu sau momentele în care s-au născut ori după ce s-au născut. (L.)
• Visează că sunt în spațiu.
•  Eu cred că visează că se îmbrățișează.
•  Eu cred că bunicii lor au murit și nepoții îi visează.
• Visează că sunt într-o lume în care orice e posibil. (C.)
• Visează că sunt pe broaște. E cel mai tare vis să dormi pe pește sau pe broaște. Ar fi visul meu îndeplinit. ( E.)

Am continuat să le incit creativitatea arătându-le picturi în care bunicul are asupra sa un set de chei și am vrut să știu ce cred ei că deschide cu ele. Acestea sunt câteva frânturi din imaginația lor:

Această prezentare necesită JavaScript.

• Bunicul deschide cu cheile lumea de basm, o ușă de aur, o ușă cu îngeri. (A.)
• Bunicul deschide o ușă portală și mai deschide o ușă către o lume de povești. (A.)
• Bunicul deschide o ușă către copilărie și către o lume de învățat. (S.)
• Bunicul deschide o ușă către laboratorul de jucării. (L.)
• Eu cred că bunicul deschide ușile caselor, ale blocurilor și a Raiului. (M.)
• Bunicul deschide căsuțe de ciocolată, un lac fermecat, o țară magică. (D.)
• Bunicul deschide căsuțe din copac, castele, blocuri, comori. (G.)

Privind autoportretul în care pictorul s-a reprezentat pe sine desprins de sol, un băiețel, C., și-a imaginat că acesta e în spațiu, văzând toate planetele și împreună cu materialele de construit pe care le are pentru mai multe picturi. Și vede așa, de aproape, tot Pământul.

La vederea sirenelor lui Nizovtsev, o fetiță a remarcat că seamănă cu personajul animat Neînfricata, cu care au în comun părul roșu și atât de creț.

Cei mici au îndrăgit foarte mult îngerii care țineau în mâini pepene foarte bun și suculent, imaginea în care nepoții dormeau pe acel pește, pictura în care copiii călăreau o broască. E. a mărturisit: îmi place super mult ce-a făcut acest pictor pentru copii, îl apreciez extrem de mult și îi doresc sănătate și să continue să picteze, iar o fetiță, S., a concluzionat: mie mi-a plăcut cam tot.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă artistul ar fi fost de față la ora de artă dedicată lui ar fi fost încântat căci la final copiii i-au aplaudat picturile, fapt fără precedent la aceste lecții.

Sursa foto: google images

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Povești de noapte bună în arta lui Victor Nizovtsev

Dacă m-ar întreba cineva cum arată fericirea aș răspunde fără ezitare: ca în picturile artistului rus Victor Nizovtsev. E genul acela de fericire pe care vrei să o împărtășești cu alții și de care ai parte dacă închizi pentru un timp ochii de adult și-i deschizi pe cei de copil.

Lumea sa e cea a peștișorului de aur, a sirenelor care adună perle din adâncurile mării, a îngerilor care cântă la flaut sau fac baloane de săpun ori a arlechinilor.

 

Peștișorul de aur e uneori multiplicat și îl găsim în cele mai surprinzătoare locuri: în pălăria bunicului,  așezământ de pe care bunicii le citesc povești nepoților, culcuș pentru cei mici.

Îngerii sunt reprezentați diferit, ori ca fetițe și băieți, ori ca adulți, dar și unii, și alții creează magie prin prezența lor.

Chiar și toamna e înaripată, artistul surprinde însuși zborul, în autoportretele sale se pictează adesea levitând deasupra pământului.

În acest univers al copilăriei, bunicii omniprezenți  sunt responsabili de fericirea nepoților și nu degeaba se spune despre ei că „împrăştie un fel de praf de stele peste vieţile celor mici”. (Alex Haley)

Bunicul e reprezentat mereu zâmbitor, luminos, vestimentația  sa e în ton cu culorile calde ale copilăriei, el are o vestă cu diferite modele florale, un mod de a spune poate, că în preajma bunicului e primăvară mereu.

Acesta e  însoțit de de peștișorul de aur, de păsări viu colorate,  pălăria sa e cuibar sau casa luminată a pițigoilor.

Cheile pe care le are mereu asupra sa ne duc cu gândul la alte tărâmuri fermecate la care el are acces. Bunicului îi pasă de micile necuvântătoare înaripate, pentru care a construit căsuțe. El păstrează câteva din atributele arlechinului și are uneori aripi.

Bunica e reprezentată cel mai adesea citind povești, tricotând ori servind ceai în timp ce  ascultă povestea de seară a Bunicului. Uneori are aripi de înger, la fel ca acesta.

Bunicii fac cu rândul în a-i ajuta pe copii să așeze Luna și stelele pe firmament în fiecare seară și inițiază un cerc de lectură cu nepoții într-un…cuibar. De altfel, frecvența cu care apar cărțile de povești în lucrările lui Nizovtsev ne face să credem că bunicii le citesc nepoților în fiecare seară înainte de a adormi.

Personajele sunt cam aceleași, dar trec pe rând dintr-un plan mai îndepărtat în plin plan.

Pe târâmul intermediar între vis și realitate, casele devin brioșe, ouăle nu sunt în poiată, ci în pălăria bunicului,  mijloacele de deplasare sunt neobișnuite, precum o patină, întâlnim chiar și o piramidă acrobatică formată din…broaște.

Acțiunile se repetă de la tablou la tablou, însă felul în care artistul grupează detaliile face ca fiecare lucrare să fie unică și irepetabilă. Personajele lui citesc, dorm, așază Luna pe cer, fac baloane de săpun și… ne vrăjesc.

 

 

(Text dedicat bunicii mele paterne S.)

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 3 (2019)

• Nu neapărat o bucurie, mai degrabă o constatare amuzantă: motănelul nostru e un pitbull deghizat.

 

• Micuț s-a jucat cu noi într-un mod foarte haios: sărea când în brațele mele, când într-ale mamei, de multe ori, cum făcea Coca pe vremuri când ne implica pe amândouă în jocul ei cu bombonica.

 

• Kotik se tot așază într-o cutie de pantofi, are toată casa la dispoziție, dar el nu și nu, tot în cutie stă, astfel că l-am botezat Domnul Kotik Cutiuță.

 

 

• Draga mea A. mi-a trimis o fotografie cu pisici.

 

• Pe când coboram drumul dinspre liceul meu am văzut câțiva școlari care mergeau în șir indian și cântau Un elefant se legăna….:)

 

• A. a primit coletul cu cărți franțuzești pe care i l-am trimis de ziua fetiței ei. Sper ca B. să-și păstreze viu interesul pentru această limbă și pentru cărțile magice pe care i le voi trimite pe viitor.

 

• Că tot veni vorba de magie, am găsit o ilustrată pe coperta unei agende și așa am descoperit un nou artist rus fascinant, pe numele său Victor Nizovtsev. Vă recomand să dați un search pe google images pentru a-i găsi arta. Iată pictura de pe agendă: 

 

• Un moment sublim cu mama: după ce i-am arătat arta lui Victor Nizovtsev, a început să comenteze unele picturi, iar eu mi-am luat notițe și am invitat-o în glumă să susțină ea ora de artă în locul meu.

 

• Urmez un tratament care dă roade, slavă Ție, Doamne!

 

• Elefantul i-a trimis Elefantinei cartea Biblia în pictura universală, de la Editura Rao. E de fapt un dar de la prietena mea A.

 

• Voiam să-i arăt mamei Biblia în pictura universală, pe care tocmai o primisem, când i s-a așezat Kotik în brațe, gelos că mama acordă atenție unei cărți, și nu lui. De altfel, protestează și atunci când ea vine în camera mea, miaună și vrea să plece de acolo. Când l-a văzut pe Kotik în brațe maimuțelul de Firicel a vrut și el acolo.

 

• L-am poreclit pe Firicel Motanul-Amfibie pentru că-i place apa foarte mult.

 

 

• Am văzut un bătrânel care stătea zâmbind pe podul ce traversează Bahluiul și mi-am spus în sinea mea probabil se uită la vreo rățușcă. Apoi, când am privit spre apă, mi s-au confirmat bănuielile.

 

• În ziua următoare am văzut pe același pod patru rățuște de foarte aproape. Erau atât de frumoase!

 

• La sugestia A. am fost la Sfântul Maslu.

 

• Textul lui Petru Pe post de dădacă a dezvăluit încă o dată bonomia blogerului-prieten.

 

• Am introdus în alimentație mixuri de legume foarte gustoase și nu mai mănânc după ora 20.00.

 

• Am avut ora de artă despre Frații Limburg cu copiii de la Centru. A ieșit frumos. În curând voi scrie articolul. Am avut surpriza și bucuria, ca, în perioada de documentare, să dau peste blogul lui Carmen Între vis și realitate 2, care a dedicat la rândul ei  un text calendarului acestor artiști.

 

• Am început să citesc proză scurtă de Carmen Firan la sugestia mamei, căreia această scriitoare îi place foarte mult. Eu n-am mai citit beletristică de ani întregi, mă plictisisem complet de acest gen, dar mama m-a convins că Detectorul de emoții merită toată atenția.

 

• De ieri-seară am reluat lectura cărții Dizionario dei nomi propri, de la prietena mea M.N., pentru a menține traseele neuronale existente în materie de italiană.

Read Full Post »