Urare pentru prietenii bloggeri

Read Full Post »

Recomandare de cinefil pentru seara de Crăciun (39)

Pentru cinefilii care doresc să urmărească un alt film decât clasicul Home Alone recomand Schimb de moși, realizat în 2016 în regia lui Terje Rangnes și avându-i în rolurile principale pe Thor Michael Aamodt, Anders Baasmo Christiansen, Ann Carnarius Elseth, Ella Lockert, Filip Lubbock-Myrseth.

Îl puteți vedea aici: https://m.cinemagia.ro/filme/santa-swap-2112627/

Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Urare pentru prietenii bloggeri

Read Full Post »

De-a v-ați ascunselea cu Magritte

Vă invit să citiți ultima lecție de artă republicată anul acesta.

clipe de reverie

Azi, la ora de artă sunt foarte răcită și de aceea o rog pe unica elevă participantă, B., să citească prezentarea powerpoint despre René Magritte în locul meu, iar din când în când, atât cât îmi permite glasul, mai fac niște adăugări explicative.

Pe B. o cunosc de la o lecție anterioară despre Rafael, când a observat niște detalii care mie îmi scăpaseră despre tabloul Madona Sixtină, și anume, prezența mai multor îngerași de consistența norilor în partea stângă a picturii.

Prezentarea se deschide cu o fotografie a pictorului belgian care poartă pe cap binecunoscutul său melon, cu susul în jos însă, fapt ce ne sugerează predispoziția ludică a artistului.

După o planșă care arată poziționarea Belgiei pe harta Europei urmează una cu picturi cu trei uși care se deschid spre lumea imaginației lui Magritte, dintre care una ne surprinde cu un nor ce pătrunde într-o încăpere…

Vezi articolul original 842 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

O minune petrecută într-o zi de marți, 13

Acum câteva zile m-am spovedit și m-am împărtășit după o pauză îndelungată. I-am lăsat Părintelui un pomelnic, am simțit rugăciunea Sfinției Sale.

Din acel moment efectiv s-a schimbat macazul: lucruri care mă frământau au devenit dintr-o dată insignifiante; nu m-am mai înverșunat și nu mi-am mai impus voia mea; am trăit o clipă de iertare, de recunoștință și dorința de a oferi din puținul meu celorlalți.

Astfel, anul acesta am inclus în felicitările oferite câte o iconiță foarte dragă mie cu Nașterea Domnului și am simțit că-mi răspândesc sufletul pretutindeni.

Cu această stare m-am întâlnit cu doamna C.C. care m-a rugat să-i trimit niște materiale bune pentru învățarea limbilor engleză și franceză.

După ce i-am trimis diverse linkuri m-am gândit că volumul mare de informație poate fi copleșitor, așa că mi-am propus să-i cumpăr doamnei C.C. icoana „Sporirea Minții”, ce vine în ajutorul celor care studiază și care de-a lungul timpului a făcut minuni cu mine.

Dar am uitat imediat de această intenție.

În aceeași zi am intrat în Biserica „Sf. Nectarie” ca să mă rog pentru cei dragi și am întrebat-o pe doamna de la lumânări dacă are iconițe de buzunar cu Acoperământul Maicii Domnului, deși nu aveam niciun ban la mine.

Doamna mi-a sugerat să mă uit la locul unde sunt așezate icoanele mari spre vânzare. Le-am cuprins cu privirea și am rămas uluită:chiar acolo se afla icoana „Sporirea Minții” la care mă gândisem cu puțin timp înainte în acea zi. Tot un singur exemplar, la fel cum a fost și când am cumpărat-o pentru mine.

Neavând bani la mine, am vrut să o așez într-un loc nu tocmai la vedere pentru a o găsi când aveam să revin să o cumpăr. Așa făceam în gimnaziu cu cărțile de la librărie preferate pe care le ascundeam printre alte volume pentru a nu fi găsite de un cumpărător mai rapid. Așa a fost cu „Colț Alb”, așa se întâmpla acum cu „Sporirea Minții.”

În timpul acesta o doamnă s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă vreau să mi-o cumpere. I-am răspuns că asta nu poate fi decât o minune deoarece m-am gândit la acea icoană în chiar acea zi și că doresc să o ofer la rândul meu.

Trăiam cu mare uluire această sincronicitate căci până atunci am avut astfel de coincidențe legate de o persoană, o carte sau un film, dar niciodată de o icoană.

Doamna, foarte generoasă, m-a întrebat dacă vreau una și pentru mine și mi-a sugerat să aleg o icoană foarte frumoasă cu Nașterea Domnului, diferită de cea pe care o aveam eu. Și aceasta era într-un singur exemplar. Mă aștepta…

După buimăceala de moment am primit cu toată inima aceste minunate daruri și am avut prezența de spirit de a-i oferi doamnei o iconiță de  buzunar cu Nașterea Domnului reprezentată diferit și am rugat-o să-și aleagă niște felicitări dintre cele pe care le aveam la mine.

Când am ajuns acasă i-am povestit mamei întâmplarea cu multă înflăcărare. M-am uitat la felul în care era reprezentată Nașterea Domnului în icoana cea nouă și am analizat diferențele dintre aceasta și cea veche. În icoana nouă Pruncul Iisus privește către unul dintre păstori, în cea veche, spre cei trei magi. În icoana nouă, Sf. Iosif e reprezentat mai tânăr decât în cea veche, având o barbă mai scurtă. În prima Pruncul este privit de doi păstori, în a doua, de cei trei magi. Ținuta Maicii Domnului este ilustrată diferit, iar Mielul se uită la Prunc în noua icoană, și către noi, privitorii. în cea veche.

Am simțit că am primit această minune datorită revenirii mele în biserică, precum și datorită faptului că am vrut să bucur oamenii, chiar și pentru o secundă, cu felicitări însoțite de iconițe cu Nașterea Domnului. Am oferit icoane de-o șchioapă și am primit în schimb două icoane mari. M-am deschis în fața Domnului, a Universului și Dumnezeu m-a răsplătit pentru asta prin intermediul doamnei Veronica, a cărei fiică se numește Adina.

Vă rog să le pomeniți în rugăciunile dumneavoastră pe amândouă.

Read Full Post »

Și au fost bucurii de toamnă 2022!

O fetiță necunoscută mi-a spus „bună ziua” într-un magazin. Am felicitat-o pe mama ei pentru asta. A fost bucuria acelei zile.

Adun noi revelații colorate, sper să scriu măcar încă 3 pentru a putea participa la „Jocul citatelor” de pe site-ul Suzanei.

Cu o zi înainte de aniversarea mea am fost la cofetărie cu prietena mea A. Am fost f încântată de ieșire și de darurile primite. Tnx a lot, A.!

De ziua mea am avut două mari dorințe: să fie mama acasă și să adun încă trei momente de claritate la cele șapte pe care le aveam deja pentru a putea adăuga o nouă postare cu revelații colorate. Domnul mi le-a împlinit în mod minunat pe amândouă: mama s-a externat cu trei zile mai devreme decât ne așteptam și în ultimele zile am avut încă trei revelații. Un bonus al acelei zile a fost faptul că am descoperit o pictoriță foarte talentată, pe Carmen Olteanu.

Am participat la Jocul citatelor cu 10 reflecții.

Un termen drăguț pe care l-am auzit împreună cu mama la Teleenciclopedia: cerbulean.

Discuția cu doamna C.C. mi-a oferit o perspectivă nouă frământărilor mele și după ce m-am calmat am găsit o soluție neașteptată la problema mea. Cât de frumos mi-a spus dumneaei, deci cum ne liniștim, primim…Când e încrâncenare nu vine nimic. Mulțumesc din tot sufletul, doamna C.C!

Doamna C.C.  e vinovată de o revelație gastronomică…Bomboanele oferite mi-au amintit de prima dată când am savurat câteva tablete de „After Eight”. Aveam vreo cinci ani și o doamnă care fusese în Canada ni le adusese împreună cu bomboane Tic Tac. M-au trecut toți fiorii la întâlnirea cu acel moment îndepărtat din copilăria mea, a fost ca madlena lui Proust…

Cele câteva minute petrecute la Biserica Sf. Sava, m-am impregnat de frumusețea acelui loc, m-am rugat pentru cei dragi și am plecat cu altă energie acasă.

Articolul prietenei mele N. m-a făcut să-mi doresc să lucrez cu mine, atât la partea fizică, precum și la cea a minții.

După o meditație ghidată italiană am rămas cu ideea că de mine depinde să-mi fac viața frumoasă, chiar dacă nu pot călători.

Pentru că mama s-a simțit mai bine, am fost la cinema pentru prima dată după izbucnirea pandemiei și am văzut filmul Mirciulică.

Am avut o bucurie imensă când am primit invitație la o piesă de teatru de la București-Amadeus, în care joacă unul dintre actorii mei preferați, Claudiu Bleonț. De obicei primeam invitații doar la piesele locale.

B., mămica puiuților pe care le-am îngrijit noi două luni, mi-a trimis noi poze cu ei. Adorabili!

Tablou în mișcare: porumbel ce zbura în paralel cu autobuzul.

Ieșirea în oraș cu prietena mea C. Sfatul bun pe care mi l-a dat și faptul că am ținut cont de el.

Am asistat la momentul în care au fost aduse fotolii la vechiul cinema din cartierul meu, lăsat în paragină mulți ani. Asta înseamnă că voi avea parte de evenimente la cinci minute de blocul în care locuiesc.

Mergând pe stradă am văzut o mamă cu copilul ei în spate. Micuțul îi spunea că abia așteaptă să meargă la munte, la care mama i-a replicat că deocamdată ești pe Muntele Mama.

Momentul de la trezire în care stau la povești cu mama și savurăm cappuccino.

Minutele pe care le petrec cu mama vizionând serialul italian Don Matteo.

Doamna C.C. m-a uluit încă o dată prin felul în care mi-a oferit un cadou personalizat în cele mai mici detalii, de la șervetele comice cu pisici, la semnele de carte cu o pictură de-a lui Renoir luate de la Paris și până la minunatul album cu fotografii din Iași. Încă o dată mulțumiri, doamna C.C.!

Un pițigoi a venit la fereastra mea.

Prietena mea I. a primit felicitarea de la mine.

Am găsit felicitări vintage foarte frumoase.

Am fost cu prietena mea C. la Parcul Arcaland unde am văzut mai multe specii de animale, printre care una neștiută până atunci- vaca Zebu, ce se diferențiază de cele obișnuite printr-o cocoașă. În drumul de întoarcere spre casă, în urma unei discuții cu C. am avut o revelație colorată.

Într-o altă zi am fost cu aceeași prietenă în Grădina Botanică, unde am admirat, printre altele, trei veverițe. A fost interesant că privind o boltă alcătuită din trandafiri, fiecăreia i-a evocat două lucruri distincte: mie adăpostul unui spiriduș, iar ei-un aranjament matrimonial.

Mama lui Mio și Mao mi-a trimis fotografii cu puiuții pe care i-am ținut la noi în regim de foster. Le-a cumpărat tot felul de pătuțuri și le-a instalat prin casă. Ne-am bucurat să-i vedem atât de bine îngrijiți și răsfățați.

Un moment foarte emoționant la piesa Ivan Turbincă în care domnul Vlad Rădescu îl interpreta pe Dumnezeu. Pentru că peste patru zile actorul avea să împlinească anii, colegii actori i-au oferit un tort și cei din sală i-au urat mulți ani trăiască! Domnia sa a mărturisit că nu se poate bucura pe deplin deoarece cu o seară înainte colegul său, actorul Constantin Codrescu, s-a stins. Am văzut lacrimi autentice pe obrajii săi și poate n-ar trebui să trec acest moment la bucurii, dar l-am inclus totuși prin autenticitatea sa.

La proiecția câtorva filme premiate la Cannes, ce s-a desfâșurat la Ateneu, am avut încântarea de a o saluta pe doamna Irina – Margareta Nistor, cu care am făcut schimb de zâmbete. Pentru mine, un cinefil împătimit, a fost o mare onoare de a avea ocazia asta. Mi-aș fi dorit să o întreb care sunt filmele ei preferate din toate timpurile, să scriu topul aici pe blog, dar mi s-a părut inoportun să o abordez, așa că am rămas doar cu amintirea zâmbetului domniei sale.

Am văzut documentarul Ennio despre viața și cariera compozitorului italian de muzică de film Ennio Morricone. M-a impresionat profund.

M-am întâlnit cu prietena mea N. pe care nu o văzusem de înainte de pandemie.

Am ajutat o doamnă să sterilizeze o pisică.

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(38)

Azi, de ziua noastră, am ales o coproducție Elveția-România, Miracolul din Tekir, din 2014, regizată de Ruxandra Zenide și avându-i în rolurile principale pe Dorotheea Petre, Elina Löwensohn,  Bogdan Dumitrache și George Piștereanu.

Ca să vă conving să o urmăriți vă pot spune că e unul dintre cele mai misterioare filme pe care le-am văzut vreodată și că a fost premiat cu trofeul Best Swiss Film Award.

Vizionare plăcută!

Read Full Post »