Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Evanghelia după Marcu’

25 IC000153.jpg

Din capitolul 9:

Și le spunea: <<Adevăr vă grăiesc că sunt uniii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.>>

Schimbarea la față

Și după șase zile i-a luat Iisus cu Sine pe Petru și pe Iacob și pe Ioan și i-a dus numai pe ei-înde-ei într-un munte înalt; și S-a schimbat la față înaintea lor. Și veșmintele lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte ca zăpada, așa cum înălbitorul nu poate înălbi pe pământ. Și Ilie li s’a arătat împreună cu Moise; și vorbeau cu Iisus. Și răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: <<Învățătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: Ție una și lui Moise una și una lui Ilie…>>Că nu știa ce să spună, fiindcă erau înspăimântați. Și s’a făcut un nor care-i umbrea; și din nor a venit un glas, zicând: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe acesta să-L ascultați.>>Și de’ndată privind ei împrejur, n’au mai văzut pe nimeni, ci numai pe Iisus singur cu ei.

Vindecarea copilului surdo-mut

Iisus i-a zis tatălui copilului surdo-mut: Dacă tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui ce crede.Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: <<Cred, Doamne, ajută necredinței mele!>>Iar Iisus, văzând că năvălește mulțimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el, și’n el să nu mai intri!Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Iar Iisus l-a apucat de mână și l-a ridicat și el s’a sculat în picioare.

Și după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?Iar El le-a zis: Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieși decât numai prin rugăciune și prin post.

Cine este cel mai mare?

Și șezând jos, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: Dacă vrea cineva să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor; și luându-l în brațe, le-a zis:<<Tot cel ce va primi în numele Meu pe unul dintre acești copii, pe Mine mă primește; și cel ce Mă primește  pe Mine, nu pe Mine mă primește, ci pe Cel ce M’a trimis pe mine.>>

Folosirea numelui lui Iisus

„Că oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevăr vă spun că nu-și va pierde răsplata.”

Pietre de poticnire

„Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceștia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și s’ar arunca în mare. Și dacă mâna ta îți devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ți este să intri în Viață ciung decât să ai amândouă mâinile și să te duci în gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și dacă piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ți este să intri în Viață șchiop decât să ai amândouă picioarele și să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.

Și dacă ochiul tău îți devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ți este să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.  Că fiecare cu foc se va săra, așa cum orice jertfă se va săra cu sare.

Bună este sarea; dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții.”

Din capitolul 10

Iisus binecuvântează copiii

„Și aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S’a supărat și le-a zis: <<Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.>>Și luându-i în brațe, Și-a pus mâinile pe ei și i-a binecuvântat.”

Tânărul bogat

„Și pe când ieșea El în drum, un ins a alergat la El și, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: <<Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?>>Iar Iisus i-a răspuns: <<De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. Cunoști poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu păgubești pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.>>Iar el I-a zis: <<Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.>>Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit și i-a zis: <<Un lucru îți mai lipsește: Du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor și vei avea comoară-n cer; și apoi, luând crucea, vino și-Mi urmează Mie.>>Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogății.

„Și Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: <<Cei ce au bogății, cât de greu vor intra ei în împărăția lui Dumnezeu!>> Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: <<Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu!>> Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: <<Și cine poate să se mântuiască?…>>Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: <<La oameni lucrul acesta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putință.>>

A treia vestire a Patimilor

„Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, și Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți: și cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Și iarăși luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple: <<Iată, ne suim la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da pe mâna păgânilor și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia.>>

Cererea fiilor lui Zevedeu

„Și au venit la El Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: <<Învățătorule, voim să ne faci ceea ce-Ți vom cere.>>Iar El le-a zis: <<Ce voiți să vă fac?>>Iar ei I-au zis: <<Dă-ne să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. >>Dar Iisus le-a răspuns: <<Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu și să vă botezați cu botezul cu care Eu mă botez?>>Iar ei I-au zis: <<Putem.>>Și Iisus le-a zis:<<Într’adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s’a pregătit.>> Și auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob și pe Ioan. Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: <<Știți că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele și cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie așa, că cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru și cel ce va vrea să fie întâiul între voi,  să le fie tuturor slugă; că nici Fiul Omului n’a venit  să i se slujească, ci să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți.>>

Vindecarea lui Bartimeu orbul

„Și au venit în Ierihon. Și ieșind El din Ierihon cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea cerșind  la marginea drumului. Și auzind că este Iisus Nazaarineanul, a început să strige și să zică: <<Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!>>Și mulți îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: <<Fiule al lui David, miluiește-mă!>>Și Iisus, apropiindu-Se, a zis: <<Chemați-l!>>Și l-au chemat pe orb, zicându-i: <<Îndrăznește, scoală-te; te cheamă >>Iar orbul, lepădându-și haina de pe el și sărind în picioare, a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus: <<Ce voiești să-ți fac?>>Iar orbul i-a răspuns: <<Să-mi capăt vederea, Învățătorule!>>Iar Iisus i-a zis: <<Du-te, credința ta te-a mântuit!>>Și îndată și-a căpătat vederea și-I urma lui Iisus pe cale.

Din capitolul 11

Intrarea în Ierusalim

„Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe mânz și Iisus a șezut deasupra. Și mulți își așterneau hainele’n cale, iar alții așterneau ramuri tăiate din câmp. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: <<Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!>>”

Smochinul blestemat

„Și a doua zi, pe când ieșeau din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă  dacă va găsi ceva în el; și ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Și vorbindu-i, i’a zis: <<De acum înainte roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!>>Iar ucenicii săi auzeau.”

Alungarea vânzătorilor din templu

„Și au venit în Ierusalim. Și intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele neguțătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun pas prin templu. Și-i învăța și le spunea: <<Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă ați făcut-o peșteră de tâlhari…>>Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.”

„Pe toate câte le cereți rugându-vă, să credeți că le-ați și primit, și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva pentru ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă  va ierta vouă greșalele.”

Din capitolul 12

Despre învierea morților

„Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri.”

Cea mai mare poruncă

„Și unul dintre cărturari, care-i auzise luându-se între ei la întrebări și văzând că bine le-a răspuns El, s’a apropiat de El  și L-a întrebat: <<Care poruncă este întâia din toate?>>Iisus i-a răspuns că întâia este: <<Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; și: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua este aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este. >>”

Banul văduvei

„Și șezând în fața cutiei milelor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bănuți, adică un codrant. Și chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: <<Adevăr vă grăiesc că această văduvă săracă a aruncat în cutia milelor mai mult decât au aruncat toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei.>>”

Din capitolul 13

Parabola smochinului prevestitor

„Învățați de la smochin parabola: când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara e aproape. Tot așa și voi, când le veți vedea pe acestea plinindu-se, să știți că El e aproape, lângă uși. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi vremea aceea. E ca un om care a plecat departe, și-a lăsat casa, a dat puterea pe mâna slugilor, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Așadar, privegheați că nu știți când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopții, ori la cântatul cocoșilor, ori dimineața; ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Iar ceea ce vă spun vouă le spun tuturor: Privegheați!”

Din capitolul 14

Cina cea de Taină

„Și pe când mâncau, Iisus a luat pâine și, binecuvântând, a frânt și le-a dat și a zis: <<Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu>>Și luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut  din el toți; și le-a zis: <<Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulți se varsă. Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea, nou, întru împărăția lui Dumnezeu.>>”

„Și după ce au cântat imnuri, au ieșit la Muntele Măslinilor. Și le-a zis Iisus: <<În această noapte toți vă veți poticni, că scris este: Bate-voi păstorul și se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru i-a zis: <<Chiar dacă toți se vor poticni, eu unul, nu!>>Și i-a zis Iisus: <<Adevăr îți grăiesc că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de mine. El însă spunea cu mai mare stăruință: <<Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!…>>Și tot așa spuneau toți.”

Rugăciunea din Ghetsimani

„Și au venit într’un loc al cărui nume este Ghetsimani și le-a zis ucenicilor Săi: <<Ședeți aici până ce Mă voi ruga.>>Și i-a luat cu El pe Petru și pe Iacob și pe Ioan; și a început a Se tulbura și a Se mâhni și le-a zis:  <<Întristat de moarte Îmi este sufletul…Rămâneți aici și privegheați.>>”

„Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, și Se ruga ca, de este cu putință, ceasul acela să treacă pe-alături de El. Și zicea: <<Avva, Părinte, toate-Ți sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine!…Dar fie nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!>>Și a venit și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: <<Simone, dormi? Un ceas n’ai fost în stare să priveghezi?….Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Că duhul este osârduitor dar trupul, neputincios. >>Și mergând iarăși, S’a rugat spunând același cuvânt. Și din nou venind, i-a găsit dormind; că ochii le erau îngreuiați; și nu știau ce să-I răspundă. ”

„Și a venit a treia oară și le-a zis: <<De-acum dormiți și odihniți-vă!…Destul! A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem. Iată s’a apropiat cel care M’a vândut.>>”

Iisus în fața sinedriului

„Iarăși L-a întrebat arhiereul și I-a zis: <<Ești tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?>> Iar Iisus i-a zis: <<Eu sunt și-L veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii Cerului. >>”

Lepădarea lui Petru

„Și a’nceput să plângă.”

 

 

Reclame

Read Full Post »

sfantul-evanghelist-marcu

Din capitolul 4

Parabola semănătorului

„Și iarăși a început Iisus să învețe lângă mare; și s’a adunat la El mulțime foarte multă, așa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulțimea toată era lângă mare, pe uscat. Și multe lucruri îi învăța în parabole; și în învățătura lor le spunea:

<<Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și pe când semăna el, o parte din semințe a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o. Și altă parte a căzut pe loc pietros, unde n’avea  pământ mult, și a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc; și când s’a ridicat soarele s’a ofilit și pentru că nu avea rădăcină, s’a uscat. Altă parte a căzut între spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și roade nu a dat. Și altele au căzut în pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roadă și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. Și zicea: <<Cel ce are urechi de auzit să audă! >>Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă. Și El le-a zis: <<Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească și să nu vadă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să-și revină și să li se ierte.>> Și le-a zis: <<Nu pricepeți parabola aceasta? Atunci cum veți înțelege toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; și numa’ ce-l aud, că vine de’ndată Satana și ia cuvântul semănat în ei. Tot așa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul și-l primesc de-ndată cu bucurie, dar nu au rădăcină întru ei și durează doar până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. Și cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, acestea înăbușă cuvântul și-l fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.>>”

Lumina ca bun al tuturor

„Și le zicea: <<Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei. Cel ce are urechi de auzit, să audă!>>”

„Și le spunea: <<Fiți cu luare-aminte la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziți, vi se va da cu adaos. Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, se va lua și ceea ce are.>>”

Parabola seminței ce crește singură

„Și zicea: <<Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ, și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește fără ca el să știe cum. Că pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul.>>”

Parabola grăuntelui de muștar

„Și zicea: <<Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabole ne-o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate semințele pământului; dar după ce se seamănă, el crește și se face mai mare decât toate legumele și va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălășlui păsările cerului.>>”

„Și cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înțeleagă. Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El și ei.”

Potolirea furtunii pe mare

„Și în ziua aceea, când s’a înserat, a zis către ei: <<Să trecem pe țărmul celălalt. >>Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. Și s’a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: <<Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?>>Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: <<Taci! Potolește-te!>>Și vântul a încetat și s’a făcut liniște mare. Și le-a zis lor: <<De ce sunteți așa de fricoși? Încă n’aveți credință?>>Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii căte alții: <<Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?>>”

Din capitolul 5

Vindecarea femeii sângerânde

„…auzind ea de Iisus și venind în mulțime și fiindu-I în spate, s’a atins de haina Lui; că-și zicea: <<De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca.>>Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s’a vindecat de boală. Și îndată cunoscând Iisus în sine puterea ieșită din El și întorcându-Se către mulțime, a întrebat: <<Cine s’a atins de hainele mele?>>Și i-au zis ucenicii: <<Tu vezi mulțimea îmbulzindu-Te și zici: cine s’a atins de mine?...>>Și El se uita împrejur s’o vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoșându-se și tremurând, știind ce i se făcuse, a venit și a căzut înaintea Lui și I-a spus tot adevărul. Iar El i-a zis: <<Fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace și fii sănătoasă de boala ta!>>”

Învierea fiicei lui Iair

„În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: <<Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învățător?>>Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: <<Nu te teme. Crede numai.>>Și n’a lăsat pe nimeni să meagă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, fratele lui Iacob. Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și intrând, le-a zis: <<De ce vă tulburați și plângeți? Copila n’a murit, ci doarme.>>Și ei îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu Dânsul și a intrat unde era copila. Și apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: <<Talita kumi!>>, ceea ce se tâlcuiește: <<Fiică, ție-ți zic, scoală-te!>>Și de’ndată s’a sculat copila  și umbla, că era de doisprezece ani. Și au fost cuprinși de uimire, de mare uimire. Și El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a spus să-i dea copilei să mănânce.”

Din capitolul 6

Profetul disprețuit în patria sa

„Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El. Și fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, se mirau și ziceau:<< De unde are el acestea?Și ce este înțelepciunea care i s-a dat, ca și minuni să se facă prin mâinile lui? Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacob și al lui Iosif și al lui Iuda și al lui Simon?Și nu sunt oare surorile lui aici la noi?>>Și se poticneau întru El. Și Iisus le zicea:<<Un profet nu este disprețuit decât în patria sa și între rudele sale și în casa lui.>>Și n’a putut să facă acolo nicio minune, decât că Și-a pus mâinile pe câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur, învățând.”

Trimiterea celor doisprezece

„Și i-a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Și le-a poruncit ca pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani în cingătoare; ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Și le zicea: <<În orice casă veți intra, în ea să rămâneți până ce veți pleca din locul acela. Și dacă într’un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo scuturați-vă praful de sub picioare, spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă grăiesc: În ziua judecății, mai ușor le vor fi Sodomei și Gomorei decât cetății aceleia. >>”

„Și plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască. Și scoteau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu untdelemn și-i vindecau.”

„Și a auzit regele Irod – fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut – și zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din morți, și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții că este profet sau ca unul din profeți. Iar Irod, auzind, zicea: <<Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat…>>”

Decapitarea lui Ioan Botezătorul

„Că Irod, trimițând, îl prinsese pe Ioan și-l legase și-l întemnițase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod:<<Nu-ți este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui tău.>>Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, fiindcă Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, ascultându-l, rămânea-ndelung pe gânduri și bucuros îl asculta. Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naștere le-a făcut ospăț dregătorilor săi și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, și intrând fiica Irodiadei și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei:<<Cere de la mine orice vei vrea și-ți voi da >>Și s’a jurat:<<Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu.>>Și ea a ieșit și a întrebat-o pe maică-sa: <<Ce să cer?>>Iar aceea i-a zis: <<Capul lui Ioan Botezătorul.>>Și îndată intrând cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: <<Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.>>Și regele s’a întristat mult, dar din pricina jurămintelor și a celor ce ședeau la masă cu el, n’a vrut să spună nu. Și regele a trimis numaidecât un temnicer cu porunca de a-i aduce capul. Și ducându-se acela, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei; iar fata i l-a dat mamei sale. Și auzind ucenicii lui, au venit, au ridicat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt.”

Minunea săturării celor cinci mii

„Și s’au  adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut ei și au învățat. Și El le-a zis: <<Veniți numai voi-înde-voi undeva la loc pustiu și odihniți-vă puțin.>> Că mulți erau cei ce veneau și plecau, și ei nu mai aveau timp nici să mănânce. Și au plecat cu corabia către un loc pustiu și ferit. Și i-au văzut plecând, și mulți au priceput și au alergat pe jos într’acolo de prin toate cetățile și au ajuns înaintea lor. Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, că erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. Dar făcându-se târziu, ucenicii săi S’au apropiat de El și I’au zis: <<Locul este pustiu și ora e târzie; dă-le drumul să meargă prin orașele și satele dimprejur ca să-și cumpere de-ale mâncării.>> Iar El, răspunzând, le-a zis: <<Dați-le voi să mănânce.>>Și ei i-au zis: <<Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? >>Iar El le-a zis: <<Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți.>>Și aflând ei, i-au spus: <<Cinci pâini și doi pești.>>Și El le-a poruncit să-i așeze pe toți în cete-cete pe iarbă verde. Și au șezut cete-cete, câte o sută și câte cincizeci. Și luând El cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; și pe cei doi pești i-a împărțit la toți. Și au mâncat toți și s’au săturat. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri de pâine și ce rămăsese din pești.  Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați.”

Iisus umblă pe mare

„Și El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă dinaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii. Iar după ce le-a dat drumul, S’a dus în munte ca să Se roage. Și făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El, singur pe țărm. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă mai departe pe lângă ei. Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă și au strigat, fiincă toți L-au văzut și s’au tulburat. Dar El le-a vorbit de-ndată și le-a zis: <<Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!>>Și s’a suit la ei în corabie și vântul s’a potolit. Și ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor, că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită.”

„Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului, și au tras la țărm. Și ieșind ei din corabie, de’ndată l-au recunoscut. Și străbăteau tot ținutul acela și s’au pornit să-i aducă bolnavii pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra, în târguri sau în orașe sau în sate, puneau pe cei bolnavi la răspântii și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau.”

Din capitolul 7

Iisus osândește fățărnicia

„Atunci s’au adunat la ei fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; fiindcă fariseii și toți Iudeii, ținând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-și spală cu grijă mâinile; și când vin din piață nu mănâncă până nu se spală; și sunt și multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor și a urcioarelor și a căldărilor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat fariseii și cărturarii: <<De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?>>Iar El le-a zis: <<Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: Poporul acesta Mă cinstește  cu buzele,  dar inima lui este departe de Mine; dar zadarnic Mă cinstește învățând învățături care sunt porunci omenești. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor, spălarea urcioarelor și a paharelor și multe faceți asemenea acestora>>Și le zicea: <<Bun de tot, voi ați lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă țineți datina voastră! Căci Moise a zis: Cinstește pe Tatăl tău și pe mama ta și cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. Voi însă spuneți: Dacă un om îi va zice tatălui său Corban, adică: Darul cu care aș putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu, pe acela nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa și în felul acesta desființați cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri ați dat-o. Și multe asemenea acestora le faceți.>>”

„Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: <<Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om , acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă!>>”„Și când a intrat de la mulțime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. Și El le-a zis: <<Așadar, și voi sunteți tot atât de nepricepuți! Nu înțelegeți că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? Că nu în inimă intră, ci în pântece și se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate.>>Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om:<<Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoțiile, omorurile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia, defăimarea, trufia, ușurătatea. Toate relele acestea ies din lăuntru, și ele îl spurcă pe om.>>”

Vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene

„Și ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului, și intrând într’o casă voia ca nimeni să nu știe, dar n’a putut să rămână netăinuit. Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și-L ruga să scoată demonul din fiica ei. Iar Iisus i-a zis: <<Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor și s’o  arunci câinilor. >>Ea însă a răspuns și a zis: <<Dar, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor.>>Și El i-a zis: <<Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieșit dn fiica ta. >> Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieșit.”

Vindecarea unui surd și gângav

„Și plecând iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, La Marea Galileii, de-a dreptul prin ținutul Decapolei. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-și pună mâna pe el. Și luându-l deoparte de mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, i-a atins limba. Și privind la cer  a suspinat și a zis către el: <<Efata!>>, ceea ce înseamnă: <<Deschide-te!>>Și îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat și vorbea bine. Și le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl  propovăduiau. Și erau peste măsură de uimiți și ziceau: <<Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.>>”

Din capitolul 8

Săturarea celor patru mii

„În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici și le-a zis:<<Milă Îmi este de mulțime, că trei zile sunt de când așteaptă lângă mine și n’au ce să mănânce; și de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe. >>Și ucenicii Săi i-au răspuns: de unde va putea cineva să-sature cu pâine, aici în pustiu? Și El i-a întrebat: <<Câte pâini aveți?>>Iar ei au răspuns: <<Șapte.>>Și El a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. Și luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte-le. Și ei le-au pus înaintea mulțimii. Și erau și câțiva peștișori. Și binecuvântându-i, le-a spus să-i pună și pe aceștia înaintea lor. Și au mâncat și s’au săturat și au luat fărâmiturile rămase, șapte coșuri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Și le-a dat drumul.”

Fariseii cer semn

„Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei. Și au ieșit fariseii și au început să se ia cu El la întrebări cerându-I semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând în duhul Său, le-a zis: <<Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevăr vă grăiesc că acestui neam nu i se va da semn!>>Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte.”

Aluatul fariseilor și al lui Irod

„Dar ucenicii au uitat să ia pâine și nu aveau cu ei în corabie decât o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: <<Luați aminte, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod.>>Și ei cugetau între ei, zicând: <<Spune asta fiindcă n’avem pâine…>>Și cunoscând Iisus, le-a zis: <<Ce cugetați?:că n’aveți pâine? Încă nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de împietrită vă este inima? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți. Nu vă aduceți aminte?: Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat?>>Iar ei au zis: <<Șapte.>>Și le-a zis: <<Încă nu pricepeți?…>>”

Vindecarea unui orb

„Și au venit la Betsaida. Și au adus la dânsul un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și luându-l pe orb de mână, l-a scos afară din sat; și scuipând pe ochii lui, și punându-Și mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și, el, ridicându-și ochii, a zis: <<Văd oamenii umblând, îi văd ca pe niște copaci…>>După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui și el a văzut bine și și-a revenit și pe toate le vedea limpede. Și l-a trimis la casa sa, zicându-i: <<Să nu intri în sat, nici să spui la cineva din sat.>>”

„Și au ieșit Iisus și ucenicii Săi prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Și pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: <<Cine zic oamenii că sunt Eu?>>Ei i-au răspuns, zicând: <<Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre profeți.>>Și El i-a întrebat: <<Dar voi, voi cine ziceți că sunt?>>Răspunzând Petru, I-a zis: <<Tu ești Hristosul!>>Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.”

Mărturisirea lui Petru

„Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învie. Și cuvântul acesta îl spunea pe față. Și Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-se și privind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: <<Mergi înapoia mea, Satano!, că tu nu le cugeți pe ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor.>>”

Întâia vestire a patimilor

„Și chemând la sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis:<<Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de Sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde, iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela O va mântui. Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă și să-și păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.>>”

Read Full Post »

sf ev marcu

Din capitolul 1

Ioan Botezătorul și predica sa

Sfântul Ioan „…boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Și ieșeau spre el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.”

„Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și cu miere sălbatică.”

„Și propovăduia, zicând: <<Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic , plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v’am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt.>>”

Botezul lui Iisus

„Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat de către Ioan. Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel pogorându-se peste El. Și glas s’a făcut din ceruri: <<Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru tine am binevoit.>>”

Ispitirea în pustie

„Și îndată Duhul L-a scos în pustie. Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Și era împreună cu fiarele, și îngerii îi slujeau.”

Începutul predicii lui Iisus în Galileea

După ce Ioan a fost întemnițat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu și zicând: <<Plinitu-s’a vremea și împărăția lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!>>

Chemarea primilor apostoli

Și umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-și mrejele în mare, că erau pescari. Și le-a zis Iisus: <<Veniți după mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!>>Și lăsându-și de-ndată mrejele, au mers după El. Și mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele acestuia, care erau și ei în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s’au dus după el.

Și au venit în Capernaum. Și îndată intrând El în sinagogă, îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, că El îi învăța ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.

Primele vindecări în Galileea

Și era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat care striga tare, zicând: <<Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene?Ai venit să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu>>Și Iisus l-a certat, zicând: <<Taci și ieși din el!>>Și scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. Și toți s’au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: <<Ce este aceasta?:Învățătură nouă și cu putere; că El și duhurilor necurate le poruncește, și ele i se supun.>>Și îndată s’a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ținutul Galileii.

Vindecarea soacrei lui Petru și alte tămăduiri

Și după ce au ieșit din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacob și cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; și îndată I-au vorbit despre ea. Și apropiindu-Se, a ridicat-o apucând-o de o mână. Și au lăsat-o frigurile și ea Îi slujea.

Iar când s-a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toți bolnavii și demonizații, și toată cetatea era adunată la ușă. Și i-a tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite boli, și demoni mulți a scos. Și pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei știau că El este Hristos.

Și a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieșit și S’a dus într-un loc pustiu, și Se ruga acolo. Iar Simon și cei ce erau cu el s’au dus după Dânsul. Și aflându-L, I-au zis: <<Toți te caută.>>Iar El le-a zis: <<Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate, ca să propovăduiesc și acolo, că pentru aceasta am venit.>> Și a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoțându-i pe demoni.

Curățirea unui lepros

„Și a venit la El un lepros, rugându-L și îngenunchind și zicând: <<Dacă vrei, Tu poți să mă curățești. >>Și făcându-I-Se milă, Și-a întins mâna și S’a atins de el și i-a zis: <<Vreau, curățește-te!>>Și-ndată s’a depărtat lepra de pe el și s’a curățit. Și dându-i poruncă aspră, îndată l-a scos afară și i-a zis: <<Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curățirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie.>>”

„Dar el, ieșind, a început să spună multe-n gura mare și să răspândească vorba, așa încât Iisus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii; și veneau la el de pretutindeni.”

Din capitolul 2

Vindecarea paraliticului

„Și după câteva zile a intrat iarăși în Capernaum și s’a auzit că este acasă. Și s’au adunat  atât de mulți, încât nu mai era loc nici înaintea ușii; și le grăia lor Cuvântul. Și au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inși. Și neputând ei să se apropie de El din pricina mulțimii, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin, spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului:<<Fiule, iertate fie păcatele tale!>>”

Chemarea lui Matei

„Și iarăși a ieșit la mare și toată mulțimea venea la El, și El îi învăța. Și în trecere l-a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: <<Vino după Mine!>>Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul.”

„Și pe când ședea El la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Săi; că mulți erau aceștia și-I urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoșii și cu vameșii, ziceau către ucenicii Lui: <<De ce mănâncă și bea învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?>>Și auzind Iisus, le-a zis: <<Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși am venit să-i chem la pocăință.>>”

Întrebarea despre post

„Ucenicii lui Ioan și fariseii posteau; și au venit și I-au zis: <<De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?>>Și Iisus le-a zis: <<Pot oare nuntașii să postească în timp ce mirele e cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei  și atunci, în acele zile vor posti.>>”

Nimeni nu coase la haină veche petic dintr’ un postav nou. Altfel, peticul nou va trage din haina veche și se va face o ruptură mai rea.  De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.”

Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă

„Și pe când mergea El într’o  sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice. Și fariseii îi ziceau:<<Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine? >>Și Iisus le-a răspuns: <<Oare niciodată n-ați citit ce a făcut David când a fost în lipsă și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoții, și a dat și celor ce erau cu el?>>Și le zicea: <<Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sămbătă; așa că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.>>”

Din capitolul 3

Vindecarea celui cu mâna uscată și alte vindecări

„Și iarăși a intrat în sinagogă. Și  era acolo un om având mâna uscată. Și Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Și El i-a zis omului care avea mâna uscată: <<Ridică-te și stai acolo, în mijloc! >>Și le-a zis lor: <<Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine sau să faci rău? să mântuiești un suflet sau să-l pierzi?>>Iar ei tăceau. Și privindu-i cu mânie și întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: <<Întindeți mâna!>>Și el a întins-o, și mâna lui s’a făcut sănătoasă. Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva lui, ca să-L piardă.”

„Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi și L-a urmat mulțime multă din Galileea și din Iudeea și din Ierusalim și din Idumeea și de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și al Sidonului; mulțime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. Și le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta din pricina mulțimii, ca să nu-L îmbulzească; fiindcă pe mulți îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toți câți erau în suferință să se atingă de El. Și duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea-I și strigau, zicând: <<Tu ești Fiul lui Dumnezeu. >>Și El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut.”

Alegerea celor doisprezece apostoli

„Și S-a suit în munte și a chemat la Sine pe câți El însuși a voit; și au venit la El. Și a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii. Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; și pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui Iacob, și le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului; și pe Andrei și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Matei și pe Toma și pe Iacob al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Canaaneanul și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și vândut.”

„Și a venit în casă; și iarăși mulțimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Și auzind ai Săi,  au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: <<Nu e’n toate mințile. >>”

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

„Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul și că prin demonul demonilor îi scoate pe demoni. Și chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: <<Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sinea ei, acea împărăție nu poate dăinui; și dacă Satana s’a ridicat împotriva lui și s-a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârșit. Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; și doar atunci îi va jefui casa. >>”

„<<Adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și blasfemiile câte vor fi blasfemiat, dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veșnic.>> Aceasta pentru că ziceau: <<Are duh necurat.>>”

Mama și frații lui Iisus

„Și au venit mama Sa și frații Săi și, stând afară, au trimis la El ca să-l cheme. Iar mulțimea ședea în împrejurul Său. Și I-au zis unii: <<Iată, mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară și te caută. >>Și răspunzându-le, a zis: <<Cine este Mama Mea? și frații Mei?>>Și privindu-i pe cei ce ședeau în jurul său, a zis: <<Iată mama Mea și frații Mei; că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu și sora Mea și mama Mea.>>”

 

Read Full Post »