Feeds:
Articole
Comentarii

Grandes_Heures_Anne_de_Bretagne_Saint_Jean

Din capitolul 5

Iisus vorbește despre puterea Sa dumnezeiască

„Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, și Judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturisește despre Mine. Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiți. Ioan era făclia care arde și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M-a trimis. Și Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-ați auzit vreodată, nici fața nu I-ați văzut-o; și cuvântul Său nu sălășluiește întru voi, pentru că voi nu credeți în Cel pe Care El L-a trimis.

Voi cercetați Scripturile, de vreme ce socotiți că în ele aveți viață veșnică; și ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreți să veniți la Mine pentru ca viață să aveți! Slavă de la oameni nu primesc; dar v’am cunoscut că n’aveți în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său însuși, pe acela îl veți primi!…Cum ați putea voi să credeți, voi, cei ce primiți slavă unii de la alții, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutați? Să nu socotiți că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi ați nădăjduit. Că dacă l-ați crede pe Moise, M’ați crede și pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le dați crezare, cum veți crede în cuvintele Mele?”

Din capitolul 6

Săturarea celor cinci mii

„Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: <<Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…>>”

Iisus, Pâinea vieții: Euharistia

„Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că ați văzut minuni Mă căutați, ci pentru că ați mâncat din pâini și v’ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viața veșnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El și-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl. ”

„Deci au zis către El: <<Ce să facem, ca să săvârșim lucrurile lui Dumnezeu?>>Iisus le-a răspuns, zicând: <<Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeți în Cel pe Care El l-a trimis. >>Deci I-au zis: <<Dar ce minune faci tu, ca să venim să credem în tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. >>Deci Iisus le-a zis: <<Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii. >>Deci au zis către El: <<Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta…>>”

Și Iisus le-a zis: <<Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine niciodată nu va flămânzi și cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. Dar Eu v’am spus că M’ați și văzut și nu credeți. Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe niciunul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-l vede  pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.>>”

„Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese:<<Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din Cer >>și ziceau <<Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă noi îi știm? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer?… >>”

„Iisus, răspunzând, le-a zis: <<Nu murmurați între voi, Nimeni nu poate veni la Mine  dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeți: Și toți vor fi învățați ai lui Dumnezeu. Așadar, tot cel care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viață veșnică.>>”

„Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie, dar au murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie,  Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu.”

„Deci se certau Iudeii între ei, zicând: <<Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…>>Și le-a zis Iisus: <<Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu adevărată băutură.>>”

„<<Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.  Așa cum Tatăl-cel-Viu M’a trimis pe mine și Eu viez prin Tatăl,  tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinților voștri care au mâncat mană și au murit; cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac. >>

Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăța în Capernaum.”

„<<Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt și viață sunt. >>

Din capitolul 7

<<Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis! De voiește cineva să-I facă voia va cunoaște despre învățătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu însumi de la Mine grăiesc. Cel care grăiește de la sine își caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat și nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce căutați să Mă ucideți?>>

„Din mulțime mulți au crezut într’Însul și ziceau: <<Oare Hristosul când va veni, face-va El minuni mai multe decât a făcut Acesta?>>Au auzit fariseii că mulțimea șușotea acestea despre El; și arhiereii și fariseii au trimis slujitori ca să-L prindă. Dar Iisus le-a zis: <<Pentru puțin timp mai sunt cu voi și Mă duc la Cel ce M’a trimis. Mă veți căuta și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni. >> Deci ziceau iudeii între ei: <<Unde are să se ducă acesta ca să nu-l găsim?>> ”

„Iar în ziua cea din urmă-ziua cea mare a sărbătorii- Iisus sta între ei și a strigat, zicând: <<Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Sculptura- râuri de apă vie vor curge din inima lui. >>Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu se preamărise.”

Iisus, piatră de scandal în popor

„Deci mulți din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Într’adevăr, Acesta este Profetul! Iar alții ziceau: <<Acesta este Hristosul!>> Iar alții ziceau: <<Oare din Galileea va să vină Hristos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din orașul Betleem, unde a fost David?…>>Și dezbinare s’a făcut în mulțime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El.”

„Deci slujitorii au venit la arhierei și la farisei; și aceia le-au zis: <<De ce nu l-ați adus>>Slujitorii au răspuns: <<Niciodată n’a vorbit un om așa cum vorbește omul acesta. >> Și le-au răspuns fariseii: <<Nu cumva și voi ați fost amăgiți?; e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?…Dar această mulțime care nu cunoaște legea, blestemată este!…>>” A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: <<Oare legea noastră îl osândește pe om fără ca mai întâi să-l asculte și să cunoască ce a făcut? >>Ei au răspuns, zicând: <<Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu se ridică profet…>>Și s’a dus fiecare la casa lui.”

Din capitolul 8

Femeia păcătoasă

„<<Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Niciunul nu te-a osândit?>>, iar ea a zis:<<Niciunul, Doamne! >>Și Iisus i-a zis: <<Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și de acum să nu mai păcătuiești. >>”

Iisus, Lumina lumii

„După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: <<Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții. >>Atunci i-au zis fariseii: <<Tu despre tine însuți mărturisești; mărturia ta nu este adevărată…>>Iisus le-a răspuns, zicând: <<Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că eu știu de unde am venit și unde Mă duc; dar voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc; Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Tatăl Cel ce  M’a trimis. >>Îi ziceau deci: <<Unde este tatăl tău? >>Răspuns-a Iisus:<<Nici pe Mine nu Mă știți, nici pe Tatăl Meu.>>Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.”

„Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.”

„Și iarăși le-a zis:< < Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. >>Deci ziceau Iudeii: <<Nu cumva se va omorî de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni?…>>Și El zicea:<<Voi sunteți dintru cele de jos; Eu sunt dintre cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veți muri în păcatele voastre. Că dacă nu veți crede că Eu sunt, în păcatele voastre veți muri. >>Deci îi ziceau: <<Cine ești tu?>>Și Iisus le-a zis: <<Ceea ce v’am spus de la’ nceput. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel ce m’a trimis pe Mine, adevărat este; și ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume.  >>Și ei n’au înțeles că le vorbea de Tatăl.”

Sursa imagine: aici

Tomasz-Alen-Koperae576c719af34e3e2a0d89722ed08561fmareeimages (1)TAKopera-C16AD17_800c0f4d9ee27b9a754eea0c708cd6ac167-1-763x1024Tomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-7Tomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-25

tumblr_nm6sojZwcY1tucbz9o1_500

imagesTomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-3IHWFFtomasz-alen-kopera-painting-11tomasz alen kopera tendernessTomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-21-800x572 (1)Tomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-172.192829774_2825765147531540_3352528454804307968_nTomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-24Tomasz-Alen-Kopera-thegallerist.art_-15edddS14-28x22-in-oil-on-canvas-2014-copyjksdmaxresdefault (1)F13p-36x28in-copyG15-30x24in-oil-on-canvas-2015-copytomasz-alen-kopera-11h

tumblr_nm6sojZwcY1tucbz9o8_1280

unnamedTomasz Alen Kopera III (2)Tomasz Alen Kopera

Sursa foto aici, aici  și aici

Tăceri găzduite de doamna Zina

the-best-offer-poster

Azi mă voi opri asupra  unui film pe care nu știu prin ce întâmplare nu l-am ales să  deschidă seria acestor propuneri de a investi în filme de calitate, pentru că este o peliculă cu adevărat excepțională. Regizat de  Giuseppe Tornatore în 2013, The Best Offer îl are în rolul principal pe Geoffrey Rush, iar coloana sonoră este semnată de legendarul Ennio Morricone care a compus-o pentru acest film la 85 (!) de ani. Dacă sunteți iubitor de artă pelicula vă va captiva cu siguranță. După vizionarea sa veți spune în mod cert că nu există film ca The Best Offer!

Vizionare plăcută!

 

Sursa foto: aici

blue eye wonder cata92498503c16048907b42f9b0d5a2b8cBastetfile_cf2c09f0d5_400wpegasus-rebornposeidons-stallion-lgSpirit Lion-700w-urlleo_rising-lgfile_3267ecdb76_original6Dakini-LgThe_Secret_Raptureuntitled14XvarnahYemanjauntitled11amore_lgAeternaSaltatusthe-sapphire-queenA. Andrew Gonzalezandrew_unio

Sursa foto: aici și aici 

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Sursa foto aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

 

Postarea unui blogger mi-a amintit de un film foarte frumos pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă la cinema, Le Renard et L’enfant.

Un nou prieten blogger, M., mi-a trimis în dar Istoria cărții.

Am revăzut filmulețele în care sunt parodiate cele 4 temperamente. Dacă sunteți interesați de ele le puteți vedea aici.

Am revăzut împreună cu mama serialul italian Il matrimonio.

Decizia de a promova bloggerii pe pagina mea de Facebook.

Am descoperit rubrica de artă Picătura de frumos aparținând unei doamne-blogger( Zina.) Vă pun aici link dacă doriți să o vizitați.

Kotik în iarbă.

După două zile în care a dispărut, Roșcățelul, un motan de pe afară pe care noi l-am castrat, a revenit în vizită la noi la papa

Interesul bloggerilor și al prietenilor din listă pentru arta lui Hernán Valdovinos.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este vayuuu-creator-genius-of-butterflies.jpg

Am început lucrul la o nouă carte, de data aceasta din domeniul artei. Sentiment de profundă împlinire.

Feedback-ul pe care l-am primit de la prietena mea din liceu, I., la textul Interviu cu fata care locuiește în tablouri(disponibil aici). Am citit pe nerăsuflate, ceea ce nu mi se întâmplă des în perioada asta. E MINUNAT și să explic… În primul rând, este ca o branulă plină de artă, care îți intră direct în corp și te umple de minunare în fața artiștilor și a artei lor. Apoi pentru că e ca un SF plin de neprevăzut, dar oare aici ce se va întâmpla, dar aici, dar…? Al treilea, îmi place scrisul, pur și simplu, felul în care mă simt când citesc, emoțiile, perspectiva inversată, actorii neobișnuiți, totul. Deci… scrie, numai scrie (parcă zicea un junimist asta sau am visat eu). Pup. Keep on writing. 

Am decis să împart studiul în două: pe de o parte Istoria artei, pe de alta Psihologie. Studiul acestor discipline îmi aduce mare bucurie.

Am hotărât ca atunci când voi relua orele cu cei mici să țin o lecție și despre un ilustrator român de carte pentru copii. Sper să mă ajute Dumnezeu să țin o lecție despre  Petre Vulcănescu, cel care a înfrumusețat basmul Făt-Frumos din lacrimă.

fat frumos

M-am reînscris pe The Khan Academy unde poți învăța practic orice. Azi am urmărit lecția  How to recognize Italian Renaissance art. F fain!

Am participat la Miercurea fără cuvinte cu lucrări de-ale artistului iranian Freydoon Rassouli, mergând pe principiul că o bucurie e deplină dacă o împărtășești cu ceilalți. Pentru toți bloggeri participanți la MFC, vă recomand textele cu tagul artă prin intermediul căruia veți descoperi și alți artiști contemporani fabuloși.

4.1.1

 

În sfârșit s-a deschis magazinul cu fetru! Mi-am făcut provizii cât pentru un an, am găsit un stoc vechi, la un preț foarte bun. Abia aștept să-mi iasă un nou regn animal din mâini, la fel cum a fost cu figurinele din mărgele.

Bucuria de a descoperi că o pictură pe care o admiram mult reprezentând-o pe Maica Domnului  aparține  pictorului bulgar Ivailo Petrov. A fost ca și cum mi-aș fi revăzut o bună prietenă după ani întregi de dor. Și celelalte lucrări ale sale sunt foarte frumoase. I le-am arătat mamei și mi-a spus că i se pare că influența lui Leonardo e evidentă. Mie lucrările artistului îmi amintesc de Modigliani și de Fra Filippo Lippi.

Am găsit-o pe cea de mai jos cu mulți ani în urmă și am folosit-o într-un Powerpoint fără să știu cine a creat-o. 

IVAILO-PETROV3

Am recunoscut la radio o melodie care-mi plăcea foarte mult și pe care o auzisem cu vreo 2-3 ani în urmă, dar al cărei titlu sau artist nu-l știam. Am reținut cuvintele din refren și apoi le-am găsit într-un târziu pe google lyrics.  În sfârșit pot asculta acel cântec!

Un moment magic petrecut cu mama: am ajutat-o să adauge niște contacte în telefon și a sunat la cineva din greșeală de TREI(!) ori. A fost comică reacția domnului pe care l-am apelat din greșeală. Am apreciat că, deși era iritat, nu a vorbit urât cu ea.  Am râs amândouă de nu ne mai puteam opri. Sunt grozave clipele astea în care uităm de bolile noastre.

Prietena mea C. m-a ajutat să găsesc un vlogger care-mi place foarte mult, dar căruia îi pierdusem urma. Mulțumesc, C. !

Prietena mea E. m-a ajutat să descarc câteva cărți de pe Scribd. Mulțu, E. !

Prietena mea C. s-a arătat interesată de cartea mea. Mulțumesc, C.!

Am ajuns la întrebarea cu numărul 100 din noua mea carte cu întrebări și răspunsuri din lumea artei. 

Am primit de la prietena mea I. un dar demn de un mare cinefil. Mulțumesc mult, I.!

Am devenit interesată de cultura evreilor. Mi se pare un domeniu fascinant! 

Muzica lui Stanislas e extraordinară!

Am găsit o mulțime de minunății pe Scribd despre artă și psi. 

Joaca lui Micuț.

Concluzia, recitind cele scrise, e că am în special bucurii de tocilară, ceea ce mi s-ar fi părut de neimaginat pe când eram o adolescentă rebelă, când mă limitam să citesc lecturile obligatorii.

Sănătate și bucurii să avem!

Bun venit, vară!

 

 

 

Dacă tot a fost Ziua Copilului m-am gândit ca luna aceasta să vă recomand o animație mai puțin cunoscută, Ponyo, realizată în 2008 de către Hayao Miyazaki și dublată de Cate BlanchettMatt DamonLiam Neeson. E un desen animat spectaculos, ce va fi cu siguranță pe gustul celor care iubesc marea și filmările subacvatice. Vizionare plăcută!

Azi, de 1 Iunie, vă invit să citiți aceste citate despre minunile din viața noastră, copiii.

În spatele unui copil-lumină e un părinte-soare. Mirela Retegan

Fiecare copil vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de oameni. Rabindranath Tagore

Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere. Antoine de Saint Exupéry

Copiii sunt mâinile cu ajutorul cărora atingem cerurile. Henry Ward Beecher

Copiii descoperă totul în nimic; adulții nu găsesc nimic în toate. Giacomo Leopardi

Ne îngrijorăm despre ce ar putea deveni în viitor un copil, dar uităm că el este cineva și acum. Stacia Tauscher

Copiii: ei dansează înainte să afle că există muzică pe lumea asta. William Stafford

Când vezi sufletul curat și nevinovat al unui copil, îți vine parcă să zici că orice mamă e o născătoare de Dumnezeu. Francis Bacon

Nu există 7 minuni în ochii unui copil, ci 7 milioane. Walt Streightiff

Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche. Francis Thompson

La mulți ani copilului vostru lăuntric!

Sursa foto: aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Propunerea de a scrie un articol pe acest subiect am găsit-o pe blogul AneiSylvi, care la rândul ei a preluat-o de pe blogul Dianei.

Am rezonat imediat cu această temă pentru că, de-a lungul timpului, s-au adăugat multe satisfacții pe care mi le aduce scrisul pe blog.

Ca blogger, ești și autor, și cititor deopotrivă și ambele roluri sunt aducătoare de satisfacții. Interacțiunea cu bloggerii mi-a adus sentimentul de apartenență la această comunitate și câțiva prieteni de condei. Cu o parte dintre aceștia am comunicat și în afara spațiului online, prin intermediul felicitărilor de sărbători.

Mă bucură mereu schimbul de replici pe care-l am cu bloggerii, particip, împreună cu ei, la un cenaclu virtual. Datorită poeziilor unui prieten de condei am dat o componentă poetică blogului meu, postând câteva texte proprii.

Am descoperit bloggeri care scriu despre literatură, filosofie, sunt autori de cărți S.F., de poezii, de articole care să-i ajute deopotrivă pe scriitor și pe cititor să crească.

Am primit și patru daruri literare de la prietene bloggeri, constând în două poezii, o prefață la prima mea carte și o recenzie la aceasta.

Interesul   manifestat de A. față de lecțiile de artă pe care le țin pentru copii m-a ajutat foarte mult în momentele în care eram demotivată. Faptul că știam că A. așteaptă aceste articole mă determina să găsesc din nou motivația și să le scriu.

Scrisul pe blog despre orele de artă cu copiii m-a ajutat să permanentizez acele amintiri în care vedeam arta prin ochii celor mici.

Pentru că o bucurie e deplină dacă o împărtășești cu alții, îmi place să le arăt bloggerilor, în cadrului jocului Miercurea fără cuvinte, ultimele mele descoperiri în materie de artă. Gândul că am contribuit, chiar și într-o mică măsură, la promovarea acelor artiști nu poate decât să mă încânte.

Cea mai mare satisfacție pe care o am ca blogger e însă libertatea de a scrie despre orice subiect, într-o manieră care să nu impună anumite restricții.  În acele momente trăiesc adesea starea de flux, în care se topesc sentimentele negative și, odată cu ele, și dictatura timpului.

Sursa foto: aici

artist of life

 

tumblr_lyo60r080l1qas1mto2_r1_500

 

a9ef81493786d29c6c26adb4d29f12ca

 

09748188719732ba3d3ee0bb5199bbd7

 

art-freydoon-rassouli-windowtoeternity

 

1_Y9vZYIdvQu4p34QFfob5QQ

 

images

 

200524719000201

 

freydoonrassouli-j

 

f6e7e96eeec8cc387122ffdc83dc1d84

 

Rassouli-Celestial_Union

 

5

 

Rassouli-Bringer_of_the_Dawn

 

4

 

tumblr_puhtr7GZjv1v78bw7o1_1280

 

2

 

3

 

rassouli-03-09-scentoflove

 

tumblr_m3ren3K1UM1qeubbbo1_1280

 

4.1.1

 

tumblr_m3ren3K1UM1qeubbbo2_1280

 

Rassouli-The_Wayfarer

 

17621_609431665755438_893956589_n

 

Publications

 

quote-my-paintings-are-inspirational-for-they-allow-the-observer-to-experience-infinite-viewpoints-freydoon-rassouli-58-55-79

Sursa foto: aici și aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

 

 

kitty

Dragi prieteni de condei, așa cum îmi place să vă numesc, aș dori să știu cum intrați în starea de scris, de flux, de curgere sau cum s-o mai fi numi ea.

Pe mine mă ajută muzica de studiu, de meditație, de concentrare și chiar cea de somn. Toate textele mele s-au născut din muzică, altfel nu aș  putea scrie.

Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre.

pane_e_tulipani

 

Ca la fiecare început de lună, vă recomand un film care mi-a plăcut mult, de data aceasta Pane e tulipani, o comedie din 2000 regizată de  Silvio Soldini, în care joacă Licia Maglietta și Bruno Ganz. Filmul a participat la numeroase festivaluri de film, printre care Festivalul de Film de la Cannes sau Festivalul de Film Internațional de la Toronto.

Vizionare plăcută!

THE PRIESTESS

90de25c68a8be9af1886e522b883c25e

f56c2bda45e90fdb43ab3c367626b9ad

argostan

gr_14

AZERBI

AITHER The Supreme God

LOVING MONARCHY

JESUS THE CHRIST

30c82df9660be37cfaa1bc281751e22b

ISASHEMA fairy goddess of precious stones

Regina Celly

LA ONDINA

ASTROZEL god of self-knowledge

GENIUS WIZARD OF MUSIC

VAYUUU creator genius of butterflies

WIZARD OF THE BIRDS

THOR god warrior

mago marbushprayer

 

profeta

POSEIDON

BATZKUMBAZA II

gr_63

SOLAR SPIRIT

THE SULTAN AND HIS MAGIC PIPE

SONS OF MITRA THE GOD BULL

Fuzzi

20525473_1110846782348482_1813103820761003840_n(3)

Sursa foto: aici

Tăceri găzduite de doamna Zina:

Happy WW!

download (63)

euglena-111.jpg!Large

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

aurora_ryden_1_1024x1024the_tree_of_lifethe_creatrix

mark 1

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

Type = ArtScans RGB : Gamma = 2.000

swirl-girl

mark-ryden-santa-worm-800x800

Type = ArtScans RGB : Gamma = 2.000

91kghsxZPBL._SL1500_

Sursa foto: Google images.

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Am descoperit arta Nicolettei Ceccoli cu destul de mult timp în urmă, la Săptămâna Creierului ce a avut loc la Palatul Culturii din Iași în septembrie 2019. Mă documentam despre diferite afecțiuni neurologice, dintre care una, sindromul Capgras, mi-a reținut atenția mai puțin prin descrierea tulburării, și mai mult prin fotografia care însoțea articolul. Este prima imagine dintre cele prezentate aici și cea care m-a condus către universul artistei.

Mi-aș fi dorit să le țin copiilor o lecție cu ilustrațiile ei  din care să le selectez atent pe cele adecvate vârstei lor, dar prevalența imaginilor stranii, ce-mi aminteau de bizareriile lui Mark Ryden și Ray Caesar, m-au oprit să fac acest lucru. Mă gândeam că poate, printre copii vor fi și unii mai pasionați de artă care nu s-ar mulțumi cu ce le-aș fi arătat eu și ar fi căutat lucrările Nicolettei Ceccoli pe google images și ar fi găsit și acele creații ciudate.

Dar de dragul bloggerilor iubitori de artă am decis să vi le prezint aici pe cele preferate. Enjoy!

Nicoletta Ceccoli

nicoletta_ceccoli_beautifulbizarre_017

bb7d3c90dc9e4a38e1892330a1c071dc

3c8147d2ac497c19ec269ca04ce09b5c

NCeccoli-Nascondino

NCeccoli-Love-Will-Tear-Us-Apart

Nicoletta-Ceccoli_Safe-from-Harm

Nicoletta_Cecolli_beautifulbizarre_004

Ceccoli1

Ceccoli4

Nicoletta-Ceccoli-My-Favourite-CostumeNCeccoli-004

 

Nicoletta_Cecolli_beautifulbizarre_002uyyw

 

Sursa foto: Google images

 

 

 

makoto muramatsu

De la I.M. am aflat de o aplicație prin care poți asculta radio din orice colț al lumii plimbând cursorul pe Globul virtual. http://radio.garden/visit/brest/HAF3yFfr?fbclid=IwAR3O_lzZsNp1dXOLAWvPOKQbWI8vhZ_HIQK19tMjhkDyXuAl88EKZ8tqltc.

I.R. mi-a spus că i-a plăcut cartea mea și că-i va face o recenzie. Nici nu aș fi visat la așa ceva, felul în care e primită cartea mea depășește cele mai optimiste scenarii! Mulțumesc mult, I.R.! Abia aștept să citesc recenzia ta ! Ți-ai fi imaginat că vei deveni un recenzent al cărții mele când eram colege de bancă?

K., o fostă colegă de facultate, m-a contactat după mulți ani de când n-am mai știut una de alta. Mi-a scris ceva foarte frumos, că dau din lumina mea și altora prin scrisul meu și că mi-a luat puțină lumină după ce a citit cartea! Mulțumesc pentru tot, K.!

Doamna I., de la București, mi-a spus că a citit cartea și că e mândră de mine. Trebuie să mă smeresc și să nu mi se urce toate complimentele astea la cap. Soluția e la Doamne și la concentrarea pe un alt proiect.

Toporașii văzuți în drumul spre supermarket.

Am descoperit niște podcasturi de psihologie-Mind Architect pe Spotify. Dacă sunteți interesați aveți link aici. 

I-am arătat unei prietene cu ceva timp în urmă pisicile lui Makoto Muramatsu, iar ea le-a cerut elevilor ei să scrie compuneri plecând de la ilustratele artistului japonez. Printre povestirile citite cel mai mult m-a amuzat una despre un pisoi numit Piftel Grăsunel, scrisă de un băiețel în clasa a VI-a. Mi-a amintit de propria-mi copilărie când, în drum spre școală, împărțeam pachețelul cu Cuțu Gras și Cuțu Slab.

T. mi-a permis să postez pe blog compunerea școlarului ei despre Piftel Grăsunel. O puteți citi aici:

piftelAm realizat prima figurină de fetru, o bufniță, după luni întregi de amânare. Când procrastinarea a început să doară m-am pus pe treabă. Se pare că doar așa pot funcționa, trebuie să trec prin faza asta de durere ca să mă mobilizez. Btw, n-am folosit cuvântul procrastinare ca să mă dau rotundă, am depășit demult etapa asta, ci pentru a nu recurge la o repetiție.

Am primit un email de la o prietenă blogger în care-mi cerea permisiunea de a scrie pe blogul ei despre cartea mea.  Mi-a spus că e impresionată peste măsură de ea. Când am scris-o nu m-am gândit nicio clipă că va avea un asemenea ecou. Feedback-ul primit e cu mult peste așteptările mele. Mulțumesc mult, I.C.! Sunt nerăbdătoare să citesc recenzia de pe blogul tău!

I.C. a scris recenzia la cartea mea. M-a emoționat până la lacrimi.  Acum nu mai exist în blogosferă doar prin ce scriu eu pe blog, ci și prin intermediul unei cititoare.  E un sentiment foarte plăcut. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, dragă prietenă!

Am redescoperit umorul fin al celor de la Divertis. Ca să scap de eventuale anxietăți ar trebui să-i includ în programul meu zilnic măcar 20 de minute.

Din greșeală am activat un cont foarte vechi de Facebook și am avut marea bucurie de a o găsi acolo pe o prietenă din Arad căreia îi pierdusem urma. Acesta e, clar, un an al regăsirilor! M-am bucurat să aflu că e bine.

O altă amică pe care am redescoperit-o e F.

Am descoperit, dimineață, în zori, un filmuleț cu exprimarea recunoștinței. Îmi doresc să-l ascult cât de des pot. Îl recomand cu drag. I l-am arătat și mamei și l-am urmărit împreună. Dacă vreți să-l urmăriți vă pun aici link. Mai târziu, în aceeași zi, am găsit o înregistrare pe youtube cu I. și am simțit o profundă recunoștință că o cunosc și că ne-am regăsit după atâta vreme.

Am văzut pe youtube un filmuleț cu prietena mea de condei I.D. și am practicat exercițiul de a o privi în ochi recomandat de ea. Dacă am face asta mai des între noi, oamenii, să ne privim profund în ochi și relațiile dintre noi ar dobândi o mai mare profunzime.

Mesajul primit de la prietenul de condei M., care e încântat de aspectul cărții și de felicitarea cu un tablou impresionist pe care i-am trimis-o.

Mesajul copleșitor de la un nou prieten blogger, M., căruia i-am trimis cartea.

Am vorbit puțin cu N., fosta mea colegă de la ultimul job, și i-am recomandat  să-i arate băiețelului ei ilutratorii de carte pentru copii de pe blogul meu.

Am reluat niște cărți de psihologie, am de gând să mă dedic acestui domeniu patru ani de acum înainte, echivalentul unei facultăți de pe vremuri. Citirea lor îmi aduce multă bucurie.

Textul Părintelui Savatie Baștovoi mi-a plăcut mult, chiar dacă intră un pic în  contradicție cu planificarea mea:

Se simte un aer de asceză în lume și acesta e cel mai important lucru care se întîmplă acum. Oamenii se gîndesc la moarte și la mîncare. Au dispărut reclamele idioate la chiloți și ciorapi, implanturi de păr, soluții de slăbit. Oamenii încep să redevină oameni. Unii văd cerul, florile, se gîndesc ce mult înseamnă să le poți vedea. Oare nu asta e dorința umană? Oare nu acesta este sensul? Fără planuri. Ce dor mi-a fost de o umanitate fără planuri! „Ajunge zilei răutatea ei”. Cînd vremea ispitirii va trece, să nu uitați această stare prin care treceți acum. Prețuiți puținul pe care îl aveți, căci este mult.

 

 

 

grand

Ca la fiecare început de lună, și astăzi vă voi recomanda un film care-mi este foarte drag,  The Grand Budapest Hotel, realizat în 2014, de către  Wes Anderson, care e atât regizor, cât și scenarist al peliculei. Distribuția e una foarte generoasă, dacă sunteți cinefil nu se poate să nu găsiți printre actori măcar unul preferat: Ralph Fiennes, Edward Norton, Adrien Brody, Jude Law, Willem Dafoe, Harvey Keitel, Bill Murray. La aceștia se adaugă o coloană sonoră excepțională semnată de Alexandre Desplat, a cărui muzică ați mai auzit-o poate în Fata cu cercel de perlă, film regizat de Peter Webber în 2003. Vizionare plăcută!

Sursa foto: aici

 

evanghelistul Ioan

Din capitolul 3

Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

„Și era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: <<Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit învățător; fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el. >>Răspunsu-i-a Iisus și i-a zis: <<Adevăr, adevăr îți spun: De nu se va naște cineva de Sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu.>>”

<<Adevăr, adevăr îți spun, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. >>

„…într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. ”

Ioan mărturisește pe Hristos

„Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: <<Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui….Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. >>”

Din capitolul 4

Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă

„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: << Dă-Mi să beau!>>Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis:<<Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă…?>>-Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii-. ”

„Iisus i-a răspuns, zicând: <<Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: Dă-Mi să beau! tu ai fi cerut de la El, și El ți-ar fi dat apă vie. >>Femeia I-a zis: <<Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie?Ești tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob,  care ne-dat această fântână, și el însuși a băut din ea, ca și fiii lui și turmele lui?>>Iisus, răspunzând, i-a zis: <<Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăși va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da  nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’nsul izvor de apă săltătoare. spre viață veșnică. >>Femeia I-a zis:<<Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez nici să mai vin aici să scot. >>”

„I-a zis femeia: <<Știm că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune. >> Iisus i-a zis: << Eu sunt, Cel care-ți grăiește. >>”

„Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând:<<Învățătorule, mănâncă!>>Iar El le-a zis: <<Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți…Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M’a trimis și să-i împlinesc lucrarea.>>”

„Și mulți Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: <<Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut. >>”

Din capitolul 5

Iudeii căutau să-L omoare, „nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”

Iisus le vorbește despre puterea Sa dumnezeiască

„Dar Iisus le-a răspuns și le-a zis: <<Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-l va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea și Fiul asemenea le face. Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta pentru ca voi să vă mirați.

Că precum Tatăl îi învie pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață celor ce El voiește.

Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl.  Cel ce nu-L cinstește pe Fiul nu-L cinstește pe Tatăl Carele L-a trimis.

Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M’a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viață. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasului Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia.

Că precum Tatăl are viață întru Sine, așa i-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine;  și putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; și cei ce au făcut cele bune  vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei.>>”

Sursa foto: aici

Această prezentare necesită JavaScript.

A trecut ceva timp de când n-am mai scris un articol din seria Îngerii mei. Celor care nu cunosc textele reunite sub titlul acesta vă pot spune că ele fac referire la acei oameni care mi-au influențat decisiv viața în bine, motiv pentru care consider că întâlnirile cu ei sunt providențiale.

Astăzi voi scrie despre C., o prietenă pe care mi-am făcut-o de puțin timp, dar pe care simt că o cunosc de o viață.

Inițial o știam doar de pe o rețea de socializare, unde C. posta fotografii cu lucruri delicate: un iepuraș mâncând o floare, întâlnirea dintre un ghiocel și o brândușă,  sau, cel mai adesea, buburuze ori bucuruze cum îmi place să le spun. Cred că e potrivită această din urmă denumire, căci ea se potrivește atât cu numele de familie al C.-Bucur, cât și cu bucuria ei de viață.

La un moment dat am vorbit pe Internet, C. mi-a propus să colaborez cu ea în calitate de corector al unor cărți despre autism. Inițial am fost foarte entuziasmată, mă bucuram că găseam oportunități de creștere oriunde. Dar, amintindu-mi de experiența internării mele după ce am corectat o carte în 24 de ore fără pauză, am renunțat cu regret la propunerea ei.

Cu câtva timp în urmă am reluat legătura cu ea pentru a-mi promova cartea și din acel moment viața mea a intrat într-o nouă dimensiune, de parcă aș fi deschis un portal magic.

Când ne-am întâlnit pentru prima dată, am aflat că a fost în liceu cu mine, că mă cunoștea din vedere, dar eu nu o știam  pe ea. Din primele clipe am rezonat imediat, vorbeam aceeași limbă, cum se spune. Ba a fost și un bonus faptul că seamănă foarte bine cu o prietenă dragă care s-a stabilit în Londra și de care îmi este foarte dor. Am avut cu ea un sentiment de privire în oglindă, căci aveam la mine două felicitări pentru doamnele de la Teatrul Luceafărul, iar ea urma să pună la poștă felicitări prietenelor ei. Am aflat că C. e o mare cititoare a blogului meu, știa o mulțime de detalii scrise de mine acolo. M-a topit când mi-a spus că ea așteaptă deja să scriu o a doua carte.

Tot C. mi-a promis că mă vor mai contacta și alți prieteni de-ai ei care să lectureze cartea. N-aveam idee cât de mică e lumea când mi-a spus asta.

Apoi a urmat un moment de uluire totală: am fost apelată de o fostă colegă de clasă, M., căreia C. i-a povestit de cartea mea. M. a vorbit cu alți colegi de-ai noștri doritori să o parcurgă. Inițial am fost reticentă,  pentru că am povestit în ea întâmplări extrem de personale, pe care aș fi preferat să le citească niște persoane necunoscute. Dar mi-am dat seama că aici e intervenția destinului și am lăsat lucrurile să curgă fără să mă mai împotrivesc.

Datorită implicării lui C. și a lui M. domnul diriginte și 9 foști colegi de liceu s-au arătat interesați de cartea mea.

Când am văzut lista cu potențialii cititori a urmat un sentiment de recunoștință copleșitoare. Față de unii dintre acei colegi m-am purtat urât în liceu și de-a lungul anilor am cărat cu mine povara sentimentului de culpabilitate. În sinea mea îmi doream să-i întâlnesc pentru a le cere scuze. Chiar în carte este un pasaj în care povestesc despre acest lucru.

Ceea ce nici C., nici M. nu aveau să bănuiască atunci când s-au oferit să mă susțină e faptul că ele, împreună cu cei 9, m-au ajutat să las în urmă trecutul și să mă bucur de prezent. Da, bucur. Bucur, ca numele noii mele prietene. Un nou înger care a adus o suită întreagă după ea și cărora le dedic, la finalul acestui articol, textul Devenire:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea din unghiul
nepotrivit.

 

 

 

 

 

mărțișoare

Corona-Necorona, mi-am văzut mai departe de notarea bucuriilor.

O prietenă scriitoare mi-a cerut adresa pentru a-mi trimite în dar trei cărți de-ale ei. Eu aveam două din care am citit una. Mulțumesc mult pentru darul tău, dragă C.!

Un moment de fericire pură când am văzut cartea mea în varianta palpabilă. Am strigat de bucurie!

Grija prietenei mele V. față de mama.

Acel moment în care îți faci o prietenă nouă cu care rezonezi de parcă v-ați ști de o viață și-ți dai seama că a fost un înger trimis de Dumnezeu ca să atenueze rănile din suflet. Ea m-a emoționat prin implicarea față de proiectul meu, eu am emoționat-o trimițându-i poezia despre îngerii mei numită Devenire. Mulțumesc pentru tot, dragă C.!

Draga mea prietenă de condei Ana Sylvi, o constantă cititoare a textelor mele despre lecțiile de artă, mi-a dedicat în a treia zi de primăvară o poezie minunată numită Cântec de primăvară, pe care o puteți citi aici: 

Comentariile frumoase ale bloggerilor la textul De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl.

Mama i-a spus lui Kotik în glumă Koticâț.

Am contactat-o pe o doamnă profesoară din gimnaziu și mi-am cerut iertare că am fost un copil-problemă. Ce frumos mi-a răspuns domnia sa: Niciun copil nu e vinovat ca să mă supăr la nesfârșit. Mi-a luminat ziua!

Am dus mărțișoare făcute de mine doamnelor de la Teatrul „Luceafărul”. Doamna directoare a fost foarte drăguță, ca de obicei, și mi-a oferit un calendar și o invitație la o premieră. Am dat invitația unei fetițe din bloc care a fost cu mama ei la teatru și s-a bucurat foarte mult.

Întâlnirea cu C., pe care o știam de pe Facebook și cu care am aflat că am fost colege de liceu, deși eu nu o știam pe ea. Mi-a oferit niște momente memorabile, era foarte la curent cu activitatea mea de pe blog și a fost foarte plăcut să interacționez cu o cititoare de-a blogului meu. Mi-a spus că așteaptă deja să scriu o a doua carte. Replica ei a fost unul dintre darurile zilei.

În aceeași zi fosta mea colegă de bancă din liceu m-a contact după ce n-am mai știut una de alta de peste 20 de ani. Ne-am amintit de prostiile pe care le făceam în adolescență și am avut sentimentul că parcă ar fi trecut doar o zi de când n-am mai vorbit cu ea. Te îmbrățișez, dragă I. !

Trezvie: Dumnezeu îmi trimite în cale îngeri ca să-mi facă despărțirea de mama un pic mai suportabilă.

Povestindu-i prietenei mele C. despre cartea mea, ea mi-a spus: Tu ai plantat  sămânța și a ieșit floarea și acum au venit albinuțele și au înmulțit floarea ta. Ce drăguuuț!

Un moment copleșitor când am văzut lista cu cei 10 minunați care au comandat cartea. Doamne, ce-am mai plâns!

Nu-mi imaginam ce împlinire o să-mi aducă publicarea cărții! Intuiam că asta e calea pentru mine, dar ceea ce a urmat mi-a depășit toate așteptările. M-a vindecat de dependența de a cumpăra cărți franțuzești, nici nu mă mai interesează ce se aduce la magazin, am lăsat în urmă cercul întunecat cum spunea N. și am intrat în cercul de lumină. Mulțumescu-ți Ție, Doamne!

Întâlnirea emoționantă cu M., o fostă colegă de liceu. M-a impresionat privirea ei blândă și familiaritatea dintre noi.

Dialogul cu domnul diriginte.

Câteva zile de plutire în care am interacționat cu viitorii cititori ai cărții mele.

O veche prietenă de la Talpalari  m-a rugat să-i promovez pagina ei cu cutii pentru flori și maimuțica din mine a spus: ia să-mi fac și eu o pagină cu handmade-urile mele! Că e păcat să stea neștiute prin computer. Ia să le scoatem noi la lumină!  Și m-am pus pe treabă.

Cât timp am căutat handmade-urile prin computer, am dat peste tot felul de minunății- amintiri de la after-school, mozaicul de la biserică făcut împreună cu M.N, un copăcel fotografiat pe fundalul paginii cu autograf de la Sabin Bălașa etc

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce bine le zice fătuca asta, Mădălina Pavăl: https://www.youtube.com/watch?v=jl9Rc9Jt9uc.

Întâlnirea de multă vreme așteptată cu  A., care s-a gândit să-i ia și mamei o floricică, ba chiar m-a invitat la cofetărie, deși eu trebuia să fac asta ca mulțumire că a cumpărat cartea.

Un blogger prieten s-a oferit să-mi editeze mai bine textul. Probabil că voi mai scoate niște exemplare, așa că inițiativa lui îmi va fi de mare folos. Mulțumesc mult, M.!

Am copiat dintr-o agendă într-un fișier Word reflecțiile mamei, atât de prețioase, încât să le am în două locuri, ca back up.

Surpriza pe care mi-a făcut-o C.E., mi-a editat o fotografie pe tema Atelierului de pe divan. Luminițele dau un aer ludic imaginii, fapt ce se potrivește cu figurinele realizate. Mulțumesc mult, C.!

Reluarea legăturii cu I. mi-a declanșat memoria afectivă și-mi aduc aminte tot felul de întâmplări legate de ea, pe care le-a uitat. Uite-așa o fac să-și recupereze amintirile adolescenței. În sfârșit amintirile astea folosesc la ceva.

Am interacționat cu o fostă colegă de serviciu extraordinară E. pe care abia acum am cunoscut-o cu adevărat. Noi ne știam doar din vedere, nu comunicam una cu alta căci lucram pe campanii diferite. Îi plac, la fel ca mamei, caii, și am de gând să-i trimit fotografii faine cu cai ori picturi precum cea a lui Walter Crane, numită Caii lui Neptun.

Am vorbit cu G. și mi-a spus că se regăsește în pasaje din cartea mea. O fi bine, o fi rău?

Virusul ăsta a avut și un efect benefic, m-am gândit la tatăl meu și l-am sunat să-l previn să nu atingă suprafețele de inox, pe care corona rezistă cel mai mult( circa 20 de zile). Gândul la el m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda a toate, am niște sentimente față de el. E un pas înainte de la scrâșnirea dinților la grija asta.

Naturii nu-i pasă de nimic, copăceii înfloresc minunat ca în fiecare an.

Nicio zi fără acatiste de tot felul și fără….Firma! Acestea două sunt antidotul împotriva temerilor legate de Corona…În ciuda a tot, în ciuda virusului și a bolilor noastre am făcut un pic de Karaoke.

 

 

 

i-like-i-dont-like-pablo-2-638

Încă de când am văzut filmul Amélie mi-am dorit să fac o listă cu lucruri care-mi plac. Însă abia când am văzut această invitație la un blogger mi-am notat-o. Vouă/dvs ce vă place?

Îmi place somnul prelungit.

Îmi place torsul pisicilor.

Îmi place să trimit felicitări.

Îmi place voluntariatul cu copiii.

Îmi place să le insuflu copiilor dragostea pentru artă.

Îmi place că visul vieții mele a devenit o realitate palpabilă.

Îmi place pepenele.

Îmi place momentul acesta.

Îmi place verdele crud al copacilor din luna mai.

Îmi plac replicile imprevizibile.

Îmi plac filmele de artă.

Îmi plac amintirile legate de bunica mea.

Îmi place să studențesc chiar și la 40 de ani.

Îmi plac ideile interesante ale mamei pe care le notez școlărește într-o agendă.

Îmi place răsăritul soarelui la mare.

Îmi place liniștea ce e uneori în biserică.

Îmi plac sincronicitățile, de fapt nu doar îmi plac, ci le ador de-a dreptul.

Îmi place când Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile.

Îmi plac oamenii empatici și jucăuși.

Îmi place când mă contactează o prietenă veche de care n-am mai știut nimic de ani buni.

Îmi place primul pluș primit de la un băiat.

Îmi plac cuvintele, nu vorbele.

Îmi place să descopăr artiști noi.

Îmi plac tururile ghidate din Iași.

Îmi place Barcelona.

Îmi place albastrul.

Îmi plac rochiile.

Îmi plac bloggerii.

Îmi place anatomia creierului.

Îmi plac cei patru C: ciocolata, călătoriile,  copiii și cărțile.

Îmi place să merg desculță pe malul mării sau pe iarbă.

Îmi plac limbile străine.

Îmi plac Macondo și Melchiade.

Îmi plac oamenii în preajma cărora cresc.

Îmi place să fac creații handmade.

Îmi place muzica de film.

Îmi place sentimentul de împlinire pe care îl am când scriu, când se topesc toate trăirile negative.

Îmi place că tu, cel/cea care ai parcurs această listă, ai ajuns până la final.

Listă inspirată de bloggul https://viataoperadearta.wordpress.com/.

Mulțumesc, Ane, că prin blogul tău, faci lumea mai frumoasă.

Vouă ce vă place?

Sursa foto: aici

 

 

Dragă cititorule,

Dacă ar veni la tine Peștișorul de aur și s-ar oferi să-ți împlinească trei dorințe, care ar fi acelea?

Cu această întrebare i-am introdus pe cei mici în lumea Laurei Diehl, o artistă din Statele Unite care de peste 15 ani e ilustratoare de cărți pentru copii și adolescenți.

1

Am avut ca punct de plecare o lucrare de-a ei în care o tânără îmbrăcată în kimono hrănește niște peștișori bioluminiscenți. Copiii au presupus că e vorba de meduze, urme de lumină, licurici, stele de mare, alge, pești.

cherryblossomspirits_det1

La întrebarea amintită ei au răspuns astfel:

Eu îmi doresc o pernă pufoasă cu paiete, un lego și o păpușă LOL.(A.)

Aș vrea un aparat dentar, să fiu polițistă, să mă cheme Maria. (M.)

Eu aș vrea o mașină, să iau FB la școală și să merg la mare.( M.)

Eu vreau să fiu elevul săptămânii, să iau FB+, să fiu cântăreț.( D.)

Eu îmi doresc să zbor, ca mama și tata să se împace, îmi doresc să fiu șef ca pompier.(L.)

Trebuie să precizez că lui L. i-am cerut acordul de a scrie răspunsul său, dat fiind caracterul foarte personal al acestuia.

După citirea dorințelor copiilor, dintre care unele ar fi probabil exprimate și către Moș Crăciun, iar altele se referă la viitoarele profesii ale copiilor,  am trecut la prezentarea Powerpoint despre arta Laurei Diehl.

La vederea felinei uriașe din Lampionul pisicii, o fetiță(A.) a exclamat: Vai, Doamne, mi-ar fi frică dacă aș vedea o pisică atât de mare! Artista comentează astfel ilutrația sa:

4

M-am folosit de Cântecul de leagăn al macului pentru a le explica copiilor cuvintele destinatar și expeditor, spunându-ne că noi, atunci când îi scriem lui Moș Crăciun, suntem expeditori, iar Moșul e destinatarul. Exemplul meu a dus la o dezbatere aprinsă cu privire la existența acestuia, unii copii spunând că nu există, iar alții afirmând contrariul: Ba da, există, mi-a adus o pernă LOL!; Există, pentru că n-are cum să aibă atât de mulți bani să cumpere jucării la toți copiii.

5

I-am întrebat unde duce portalul din Vârtejul de stele, iar ei au răspuns:

6

Portalul duce către Polul Nord, Polul Sud, în spațiu și acasă. (D.)

Portalul duce în spațiu, la țară, acasă. (M)

Eu cred că portalul te duce în lumea ta sau în trecut ori în Rai. (L.)

Portalul duce în spațiu, în altă țară, la mare, în pădure și la persoana de care îți este dor. (A.)

Eu cred că portalul duce în Univers, acasă și oriunde vrei. (M.)

Pe fetițe le-am întrebat dacă le-ar plăcea să aibă un colier din stele și au răspuns în cor: daaaa!

Pe la jumătatea prezentării am vrut să știu dacă micuții s-au plictisit, iar A. a răspuns: Nuuuu, ne  place foarte mult! Aș sta până noaptea să învăț așa ceva. E foarte interesant! Aș vrea să continue până noaptea toată ziua asta!

Când le-am arătat desenul Steaua de la țărm le-am propus să-și imagineze un dialog între fetiță și băiat.

S, o copilă de 7 ani care joacă șah și-a imaginat acest schimb de replici dintre cei doi:

Ce cauți aici? De unde ai venit?

-Am venit dintr-o stea de mare.

-De ce vrei să lovești cu găleata steaua de mare? Ar trebui să fii mai bun.

M. la rândul ei a creat un joc de rol în care băiatul o complimentează pe fetiță, spunându-i: Ești foarte frumoasă, iar aceasta îi mulțumește, de unde trag concluzia că  M.  e un copil  binecrescut.

7

O altă ilustrație de la care am pornit pentru a-i întreba pe copii ce dialoguri cred ei că au loc între personaje este Procesiunea iernii. 

8

A. își închipuie un schimb de replici între fetița de pe ponei și copaci:

Voi de unde ați apărut și cum ați prins viață?

-Ne-am deghizat așa, a avut loc o magie…

Versiunea S. de dialog dintre pomii înzăpeziți mă uimește pur și simplu:

-Oare cum am devenit oameni?

-E incredibil să trăiești!

Chiar dacă nu sunt eu Peștișorul de aur sau Moșul le-am împlinit la final dorința de a avea ca amintiri câteva reproduceri după arta Laurei Diehl.

După o astfel de oră  am rămas cu gândul la ultima replică a S. –E incredibil să trăiești! și am repetat-o uluită în sinea mea.

Sursa comentariilor artistei aici

 

jupiter

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi vă propun să vedeți Jupiter’s Moon, un film de dramă maghiar din 2017 regizat de Kornél Mundruczó ce a  concurat pentru Palme d’Or în secțiunea principală a competiției la Festivalul de Film de la Cannes 2017(Wikipedia)

Vizionare plăcută!

În această perioadă, în care am aflat că boala mamei a recidivat, am avut sentimentul că dintr-o dată culorile au părăsit viața mea și că mă mișc greoi într-o lume alb-negru. Și totuși m-am străduit să-mi notez bucuriile, chiar dacă acestea și-au pierdut din intensitatea pe care o aveau de obicei. Iată-le:

M.N. a primit felicitările de la mine.

M-am întâlnit cu M.L. și cu N.P. și le-am oferit jocul Le jeu de l’amour et du hasard. 

Am mers la doamna M. și i-am oferit un dar pentru ziua fetiței domniei sale.

Noi rățuște adorabile văzute pe pod.

Am citit nuvela fantastică Tangențial a lui Petru. Mi-a plăcut mult!

Am scris articolul despre arta pictorului rus Victor Nizovtsev. Dacă doriți să-l citiți aveți linkul aici.

Am avut ora de artă despre Victor Nizovtsev cu cei mici. A fost extraordinară, la sfârșit copiii au aplaudat, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

Întâlnirea cu A.Z., căreia eu îi spun cu drag Solaris, a fost extraordinară. Am multe de învățat de la ea, deși e cu 15-20 de ani mai tânără decât mine. De la ea am aflat un citat foarte frumos, al lui Isidor Pelusiotul: Scrie răul pe apă. 

Kotik s-a ascuns în dulap și când am strigat după el ne-a răspuns. Ce drăguț!

C. a primit felicitarea de la mine chiar de ziua ei.

Am descoperit o nouă artistă, pe numele ei Ruth Sanderson. Trei lucrări m-au impresionat în mod deosebit:

O veche prietenă (V.) m-a contactat după mulți ani în care nu am mai comunicat și i-a trimis mamei un dar copleșitor. Mulțumim mult, dragă V.! Ea a apărut la timp pentru a face niște schimbări benefice pentru sănătatea noastră. Gestul său frumos se potrivește perfect cu ziua de naștere a mamei care va avea loc în curând.  Cum le potrivește Doamne pe toate!

M-am întâlnit cu mama chiar pe podul de unde privim de obicei rățuștele. Ea venea din direcția opusă și mi-a vorbit încântată de cele patru rațe pe care tocmai le văzuse.

Am descoperit o nouă artistă extraordinară pe care o voi prezenta copiilor: Laura Diehl.

Această prezentare necesită JavaScript.

În plimbările mele solitare am văzut trei Kotici(trei pisici care seamănă cu Kotik). Fiindcă erau nu departe de locuința noastră am presupus că sunt rude cu Kotik. Mama și eu le spunem verișori.

De fiecare dată când am în farfurie hrană sănătoasă mă gândesc cu recunoștință la prietena mea V.  și la faptul că datorită ei am făcut niște schimbări radicale în alimentație. Mulțumesc, V. !

O abordare diferită…

Cândva, pregătindu-mă pentru orele de artă cu cei mici, am fost la xerox să scot niște reproduceri după picturi de-ale lui Tonitza. Una dintre ele nu fusese printată cum trebuie, așa că angajatul a rupt foaia cu pictura într-o secundă și a aruncat-o la gunoi. Am plecat de acolo răvășită. Nu-mi puteam imagina cum cineva e atât de insensibil la artă.

Recent însă, am mers la xerox pentru a scoate două picturi de-ale lui Victor Nizovtsev cu îngerași și baloane de săpun. Am dat peste o doamnă care mi-a spus că fetiței ei îi plac baloanele și am știut că de data asta picturile artistului nu vor mai fi aruncate în neant. Am fost atât de bucuroasă de reacția doamnei, că i-am scris pe o foaie numele pictorului și am promis să revin și cu alte minuni pentru a i le arăta fetiței sale.   

După câteva zile de la aflarea diagnosticului mamei, când nimic nu mai părea să mă bucure, am primit vești de la prietenele mele cărora le-am trimis felicitări și mărțișoare.  M-am bucurat mult, căci de sărbători plicurile mele nu au ajuns la toată lumea, așa că am decis să fiu un vestitor al primăverii timpuriu.

Sugestiile de traducere foarte faine ale M.N. la textul de pe blogul Laurei Diehl. Mulțu, M.N.!

Ajutorul primit de la C. pentru a scăpa de sublinierea cu roșu a cuvintelor în Powerpoint. Mulțu, C. !

Am terminat Powerpointul despre Laura Diehl, abia aștept să-l arăt copiilor!

Am primit un dar neașteptat din partea prietenei mele A.

Am  făcut o donație pentru A., o fetiță bolnavă de cancer.

Am urmărit-o la televizor pe Monica Davidescu povestind o întâmplare din copilăria ei, în care era învățată că trebuie să li te adresezi cu sărut-mâna celor în vârstă. Pentru că avea un câine foarte bătrân, de vreo 18 ani, i se adresa cu sărut-mâna, Ursică! Atâta ne-a trebuit, mamei și mie, să rostim de n ori sărut-mâna, Ursică! deoarece am avut demult la țară un câine cu acest nume. Apoi am continuat cu Sărut-mâna Domnul Kotik, Sărut-mâna, Lemurica…

La vreo lună după ce i-am adresat scuzele mele unei doamne profesoare de gimnaziu, căreia i-am vorbit urât în urmă cu vreo 25 de ani, am primit răspuns din partea domniei sale că nu-și amintește nimic. Am plâns cu lacrimi de bucurie și am scăpat de sentimentul de vinovăție care m-a chinuit atâția ani. De-aș putea să contactez și alte persoane pe care le-am supărat!

Întâlnirea cu draga mea N, al doilea meu mentor foarte important. Cum a făcut ea lumină în mintea mea când acolo era doar negură!

Ora de artă cu copiii a ieșit foarte bine. Au participat trei fetițe foarte încântate de ceea ce vedeau. Una dintre ele a exclamat: Aș vrea ca această zi să dureze toată noaptea! Ce să-ți mai dorești?

Domnul coordonator al centrului mi-a oferit o enciclopedie și o carte cu mai multe povești Disney. Și uite-așa, deși am decis să nu mai merg la magazin să-mi cumpăr cărți franțuzești la prețuri infime, am venit totuși cu cărți franțuzești acasă.  Se pare că și de data asta am primit ce-mi doream cu ardoare, căci făceam de multă vreme curte acelei enciclopedii.

Am descoperit artista Kinuko Y. Craft, care merită toată atenția. Vă pun aici link, poate doriți să-i vedeți lucrările.  Prin stilul ei mi-a amintit de o iubire mai veche, Gustave Moreau. Vă invit să-i vedeți câteva picturi.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Trandafirii, felicitarea și mărțișorul oferite doamnei M. Am ținut cont de ceea ce spunea o doamnă profesoară din facultate despre teoria egoismului cadoului. Adesea cumpărăm cadouri care să ne placă nouă, fără să ne gândim nicio clipă la preferințele celuilalt. Dacă ar fi după mine aș oferi în dar numai flori micuțe, de genul lăcrămioarelor, al brândușelor, al ghioceilor de pădure sau al freziilor. Dar știam că doamnei îi plac foarte mult trandafirii, așa că am făcut o alegere conformă cu gustul domniei sale.

Și gata, iarna calendaristică aproape s-a dus.

O primăvară de poveste, minunaților!

 

 

 

 

Bună, dragii mei! Vă rog mult să o pomeniți pe mama în rugăciuni. Chiar azi, de ziua ei, a aflat că boala a recidivat. Vă mulțumim!

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi mă voi opri asupra peliculei din 2011 numită Corpo Celeste și regizată de aceeași Alice Rohrwacher, care a realizat filmul pe care vi l-am recomandat luna trecută, Lazaro Felice. Vizionare plăcută!

corpo-celeste

La întâlnirea la care le-am vorbit copiilor despre arta lui Nizovtsev am privit fascinată cum raiul din picturile artistului s-a întâlnit cu raiul din privirile celor mici.

Pentru a-i introduce în lumea lui V.N. i-am întrebat pe aceștia dacă le-ar plăcea ca în loc de pat să doarmă în pălăria bunicului sau pe peștișorul de aur, iar un băiețel, E., a răspuns: dacă e confortabil aș dormi perfect. Mai ales să fie un peștișor de aur care să te iubească foarte mult.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tot el, observând frecvența cu care acest personaj din povești apare alături de bunici și nepoți,  a adăugat: cred că peștele auriu și magic e cel mai bun prieten al lor.

Când i-am întrebat ce le citesc bunicii nepoților, copilașii au răspuns în ton cu timpurile în care trăim, când la mare modă e Harry Potter, sau potrivit zonei noastre geografice, referindu-se la povești de Ion Creangă. Un răspuns interesant a dat L.: eu cred că le citesc cărți de pe vremea lor ca să le împărtășească cu ei, iar E. mi-a mărturisit că a scris câteva poezii dedicate mamei sale.

Pentru că în multe tablouri nepoții sunt reprezentați dormind i-am stimulat pe copii să-și imagineze ce visează aceștia. Iată comentariile lor:

Această prezentare necesită JavaScript.

  • Visează că bunicii citesc o poveste de noapte bună.
  • Visează ce o să se întâmple mai târziu sau momentele în care s-au născut ori după ce s-au născut. (L.)
  • Visează că sunt în spațiu.
  •  Eu cred că visează că se îmbrățișează.
  •  Eu cred că bunicii lor au murit și nepoții îi visează.
  • Visează că sunt într-o lume în care orice e posibil. (C.)
  • Visează că sunt pe broaște. E cel mai tare vis să dormi pe pește sau pe broaște. Ar fi visul meu îndeplinit. ( E.)

Am continuat să le incit creativitatea arătându-le picturi în care bunicul are asupra sa un set de chei și am vrut să știu ce cred ei că deschide cu ele. Acestea sunt câteva frânturi din imaginația lor:

Această prezentare necesită JavaScript.

  • Bunicul deschide cu cheile lumea de basm, o ușă de aur, o ușă cu îngeri. (A.)
  • Bunicul deschide o ușă portală și mai deschide o ușă către o lume de povești. (A.)
  • Bunicul deschide o ușă către copilărie și către o lume de învățat. (S.)
  • Bunicul deschide o ușă către laboratorul de jucării. (L.)
  • Eu cred că bunicul deschide ușile caselor, ale blocurilor și a Raiului. (M.)
  • Bunicul deschide căsuțe de ciocolată, un lac fermecat, o țară magică. (D.)
  • Bunicul deschide căsuțe din copac, castele, blocuri, comori. (G.)

Privind autoportretul în care pictorul s-a reprezentat pe sine desprins de sol, un băiețel, C., și-a imaginat că acesta e în spațiu, văzând toate planetele și împreună cu materialele de construit pe care le are pentru mai multe picturi. Și vede așa, de aproape, tot Pământul.

autoportrete

La vederea sirenelor lui Nizovtsev, o fetiță a remarcat că seamănă cu personajul animat Neînfricata, cu care au în comun părul roșu și atât de creț.

sirene

Cei mici au îndrăgit foarte mult îngerii care țineau în mâini pepene foarte bun și suculent, imaginea în care nepoții dormeau pe acel pește, pictura în care copiii călăreau o broască. E. a mărturisit: îmi place super mult ce-a făcut acest pictor pentru copii, îl apreciez extrem de mult și îi doresc sănătate și să continue să picteze, iar o fetiță, S., a concluzionat: mie mi-a plăcut cam tot.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă artistul ar fi fost de față la ora de artă dedicată lui ar fi fost încântat căci la final copiii i-au aplaudat picturile, fapt fără precedent la aceste lecții.

Sursa foto: google images

 

 

 

 

 

Dacă m-ar întreba cineva cum arată fericirea aș răspunde fără ezitare: ca în picturile artistului rus Victor Nizovtsev. E genul acela de fericire pe care vrei să o împărtășești cu alții și de care ai parte dacă închizi pentru un timp ochii de adult și-i deschizi pe cei de copil.

Lumea sa e cea a peștișorului de aur, a sirenelor care adună perle din adâncurile mării, a îngerilor care cântă la flaut sau fac baloane de săpun ori a arlechinilor.

 

Peștișorul de aur e uneori multiplicat și îl găsim în cele mai surprinzătoare locuri: în pălăria bunicului,  așezământ de pe care bunicii le citesc povești nepoților, culcuș pentru cei mici.

Îngerii sunt reprezentați diferit, ori ca fetițe și băieți, ori ca adulți, dar și unii, și alții creează magie prin prezența lor.

îngeri 1.png

îngeri 2

îngeri 3.png

Chiar și toamna e înaripată, artistul surprinde însuși zborul, în autoportretele sale se pictează adesea levitând deasupra pământului.

În acest univers al copilăriei, bunicii omniprezenți  sunt responsabili de fericirea nepoților și nu degeaba se spune despre ei că „împrăştie un fel de praf de stele peste vieţile celor mici”. (Alex Haley)

Bunicul e reprezentat mereu zâmbitor, luminos, vestimentația  sa e în ton cu culorile calde ale copilăriei, el are o vestă cu diferite modele florale, un mod de a spune poate, că în preajma bunicului e primăvară mereu.

58191c1d6cb2bff590f99bbb89f4a957

Acesta e  însoțit de de peștișorul de aur, de păsări viu colorate,  pălăria sa e cuibar sau casa luminată a pițigoilor.

Cheile pe care le are mereu asupra sa ne duc cu gândul la alte tărâmuri fermecate la care el are acces. Bunicului îi pasă de micile necuvântătoare înaripate, pentru care a construit căsuțe. El păstrează câteva din atributele arlechinului și are uneori aripi.

Bunica e reprezentată cel mai adesea citind povești, tricotând ori servind ceai în timp ce  ascultă povestea de seară a Bunicului. Uneori are aripi de înger, la fel ca acesta.

Bunicii fac cu rândul în a-i ajuta pe copii să așeze Luna și stelele pe firmament în fiecare seară și inițiază un cerc de lectură cu nepoții într-un…cuibar. De altfel, frecvența cu care apar cărțile de povești în lucrările lui Nizovtsev ne face să credem că bunicii le citesc nepoților în fiecare seară înainte de a adormi.

moon 3

the moon 2

cerc.png

Personajele sunt cam aceleași, dar trec pe rând dintr-un plan mai îndepărtat în plin plan.

Pe târâmul intermediar între vis și realitate, casele devin brioșe, ouăle nu sunt în poiată, ci în pălăria bunicului,  mijloacele de deplasare sunt neobișnuite, precum o patină, întâlnim chiar și o piramidă acrobatică formată din…broaște.

Acțiunile se repetă de la tablou la tablou, însă felul în care artistul grupează detaliile face ca fiecare lucrare să fie unică și irepetabilă. Personajele lui citesc, dorm, așază Luna pe cer, fac baloane de săpun și… ne vrăjesc.

 

 

(Text dedicat bunicii mele paterne S.)

DSCN7103

Am răspândit felicitări de Crăciun în toată lumea, am avut un sentiment așa de fain la gândul că toți omuleții cărora le-am scris vibrează în sufletul meu!

Darurile de la M. m-au copleșit, m-au emoționat, m-au încântat! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, M.!

Dragile mele A. și A. mi-au oferit un șirag de metanii de o frumusețe incredibilă, cu mărgele de sticlă în degradé de la albastru deschis la alb. Vă mulțumesc mult!

A. mi-a dat șansa ca prin darul ei să-l bucur pe prietenul blogger Petru și să cumpăr cartea scrisă de el, Metamorfoza.

Metamorfoza

O surpriză foarte plăcută: Petru îmi oferă în dar cartea lui numită Planeta Paradis. Nu-mi pot imagina un cadou mai frumos decât o carte!

În plină iarnă, eu încă lăcrimez ascultând-o pe Paula cântând Ploaie în luna lui Marte…Hm, timbrele felicitărilor aveau o schiță cu Nichita…Cum se leagă toate în mod tainic!

Abia am aflat de o colaborare dintre Paula și Laura Bretan, nu mi-a venit să cred că ele cântă împreună! Mulțumesc, A.U., că m-ai făcut să cunosc muzica Laurei Bretan!

În aceeași zi am aflat de o colaborare între Paula și Eugen Doga! Fusesem la concertele lor, dar individuale. Nici nu-mi puteam închipui ceva mai frumos! Dacă-i mai ascultam mult puteam deveni o bocitoare cu acte în regulă. Aveți aici link dacă vreți să ascultați minunea: https://www.youtube.com/watch?v=tumJbuUGZO4

doga seling

Am contactat o doamnă profesoară din gimnaziu față de care am greșit foarte mult și mi-am cerut scuze după aproape 25 de ani. A fost un sentiment eliberator, sper să-mi răspundă, dar chiar și dacă nu o va face voi avea mulțumirea că i-am spus că acum, ca adult, o apreciez foarte mult, nu ca atunci, când eram un copchil descreierat.  Probabil dacă mi-aș cere scuze față de toți oamenii cărora le-am greșit aș simți adevărata eliberare.

Am citit un articol despre un tânăr care a salvat o capră neagră cu piciorul rupt cărând-o în rucsac. E o bucurie să vezi că mai sunt oameni aici, sub cer. ❤

capra-neagra-cu-piciorul-rupt-carata-intr-un-rucsac-in-rasnov

Și a fost conferință cu domnul Dan Puric, Doamne!!! ❤ ❤ ❤ Am mai rămas într-o stare de plutire pentru câteva zile și intenționez să-i ascult din nou conferința până o să o știu pe dinafară. Am reținut ideea lui Dem Rădulescu referitoare la oamenii din public: nu se știe dacă prin ochii unui copil de opt ani nu te privește însuși Dumnezeu. În urma conferinței mi-am amintit de momentul în care am schimbat câteva cuvinte cu domnul Dan Puric  acum mai mulți ani la sfârșitul unui spectacol și cât de frumos și înduioșător mi-a vorbit și mi-a oferit  din timpul său, deși nu se simțea deloc bine.

Dan-Puric-959x550

Muzică nouă mă cântă, curge prin mine, copleșitor, sfâșietor, și totodată încântător. Cum ar spune Darren Hayes: All these mixed emotions we keep locked away like stolen pearls! 

Mama mi-a cumpărat o rochie foarte drăguță.

Am făcut schimb de daruri cu doamna M. Unul din cadourile de la domnia sa mi-a amintit de primul meu breloc, pe care mi-l cumpărase mătușa mea când eram în clasa a VIII-a. Mulțumesc, doamna M.!

O fostă colegă de facultate mi-a promis că mă învață să fac niște figurine handmade foarte faine.

Într-o zi în care am așteptat o oră tramvaiul și eram foarte nervoasă am văzut niște ghirlande atârnate la ștergătoarele unui tramvai și imaginea asta mi s-a părut foarte comică, fapt ce m-a mai calmat.

Am avut, pentru a doua oară în viață și pentru câteva clipe un sentiment de…eternitate și de n-are-cum-să-se-întâmple-nimic-rău.

Am început să citesc cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul, primită în dar de la M. Îmi place foarte mult, e liniștitoare și dătătoare de trezvii.

pr paisie

O veste bună de dimineață: M. a primit coletele de la mine. În sfârșit m-am liniștit, scenarita nu-mi dădea pace.

Mi-am luat o vacanță muzicală de câteva zile. Mi-a curs prin vene toată  muzica adolescenței.

Am descoperit un nou cântec uau: Byron feat. Lucia-Continuum. Și apoi altul: Consumatori de vise. Iar de zăpăciții care formează duetul 2 Cellos ce să mai spun?

Am ascultat interviul prietenei mele N., al doilea mentor al meu foarte important,  și a fost o mare bucurie să o reaud, azi o voi și vedea. Apreciez curajul cu care își arată vulnerabilitățile pentru a-i ajuta și pe ceilalți să se deschidă.

Am mers la N. să-i ofer un mic dar și m-am bucurat mult că am văzut-o.

În sfârșit am avut un somn odihnitor după mai multe nopți de insomnie.

Am reluat legătura cu o fostă colegă de facultate căreia i-am trimis cartea mea în format electronic și ea mi-a spus că-i place nespus și că-i este de folos. Ce bucurie mai mare aș putea avea?

Am găsit materiale foarte faine pe Impariamo l’italiano.

80387271_10161271929028125_5101220721468637184_n.jpg

Bucuria imensă de a susține indirect o cauză umanitară. Mulțumesc, doamnei M. și I.R. pentru aceasta.

Discuția telefonică pe care am avut-o cu draga noastră J.

O sincronicitate care m-a bulversat găsită pe o rețea de socializare : o fotografie cu un Părinte drag ținând în fiecare palmă câte un porumbel închis la culoare, iar imediat mai jos o altă fotografie cu o prietenă ținând în fiecare mână câte un porumbel alb. O simetrie poetică, aș putea spune!

Am descoperit un filmuleț extraordinar despre creșterea plantelor filmate cu mare viteză:https://www.facebook.com/TodayIReadShow/videos/905665986517517/UzpfSTIyMDc2MDI2ODk1MDAxOTA6MjQxNDMxOTAyNTQ5NTIyMQ/

Bucuria că suntem în sfârșit liberi să spunem cu adevărat ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Le datorăm acest lucru celor care au murit pentru ca noi să zâmbim azi. Vă recomand documentarul foarte bine realizat  https://www.youtube.com/results?search_query=30+de+ani+de+democratie. Aveam 10 ani la Revoluție și-mi amintesc cum domnul învățător ne-a dat ca temă să scriem o compunere despre acest eveniment. Nu-mi amintesc decât că am scris în ea Olé, olé, olé, Ceaușescu nu mai e! Ce n-aș da să văd acea compunere acum!

democrație

 

Gândul că noi, bloggerii, ne facem bucurii unii altora prin schimbul de comentarii pe care le facem.

Darul copleșitor pe care ni l-au făcut M. și soțul său.

Darul prietenei mele A., izvor nesfârșit de generozitate.

Trandafirii cumpărați mamei.

De Ajun și de Crăciun am editat fotografii pentru prieteni cu tematica Nașterii Domnului în  timp ce ascultam colinde. Am avut un sentiment de comuniune cu cei cărora le-am scris.

În seara de Ajun ne-a vizitat doamna M. cu copiii și ne-au colindat toți trei foarte frumos! Am fost fericită că am putut împărtăși acest moment cu mama, că este acasă și ne putem bucura una de cealaltă.

În dimineața de Crăciun am îmbrățișat-o strâns pe mama, am plâns una în brațele celeilalte și mi-a promis că și anul viitor vom fi tot împreună de sărbători. Te rog, Doamne, ajut-o să-și țină promisiunea!

Nașterea Domnului….ce bucurie poate fi mai mare decât aceasta?

Nasterea-Domnului

Am primit un cadou neașteptat de la domnul P., coordonatorul de la Centrul social unde sunt voluntară.

Am început să colecționez felicitări.

Dialogurile cu prietena mea A. din Italia. În curând va veni în România. Sper să aibă timp să ne revedem.

Trezvia din timpul unei plimbări: de câte ori facem o faptă bună, se naște Pruncul Iisus, iar de fiecare dată când facem o faptă rea îl răstignim.

Unii prieteni mi-au spus că au primit felicitările de la mine.

Plimbări solitare în care îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de mama și de alte persoane bolnave de cancer apropiate nouă.

Am văzut că la Ateneu se va difuza din nou comedia mea preferată, It Must Be Heaven, tradusă în românește ca Paradisul, probabil. Abia aștept să o revăd!

Elia

Draga mea prietenă M. din blogosferă mi-a scris după o lungă absență!

O propoziție dintr-un articol a fost ca o trezvie pentru mine: Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu.

Am fost pentru prima dată în an la biserică, i-am revăzut pe Talpalarii dragi și pe Părintele. Sfinția Sa ne-a spus că într-un pelerinaj la Ierusalim a aflat că Sfântul Ioan nu se hrănea cu lăcuste, așa cum se crede, ci cu lacustă, o plantă, și că traducerea a fost greșită.

Într-o plimbare cu A. pe podul de unde privesc de obicei rățuștele ea mi-a povestit o întâmplare foarte frumoasă petrecută la țară, la bunica ei. Aceasta a găsit niște ouă de rață, le-a pus sub cloșcă, au ieșit boboci când a venit vremea și când au crescut…și-au luat zborul!!!

flying ducks

Am văzut un interviu cu artistul Tudor Gheorghe, în care spunea că după concerte mai zăbovește puțin în locul în care a cântat pentru a simți duhul sălii emoționate. M-am întrebat dacă Paula Seling și Alexandrina fac la fel.

Am revăzut la cinema filmul It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. Îl recomand cu mare drag!

 

Sursa foto 3: aici

Sursa foto 4: aici

Sursa foto 5: aici

Sursa foto 6: aici

Sursa foto 7: aici

Sursa foto 8: aici

Sursa foto 9: aici

Sursa foto 10: aici

Sursa foto 11: aici

 

 

 

Ev Ioan

Din capitolul 1

Prolog: Dumnezeu-Cuvântul a devenit trup

„Întru’nceput era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru’nceput la Dumnezeu; toate printr’Însul s’au făcut și fără El nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut. Viață era într’Însul și viața era lumina oamenilor; și lumina întru întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o. ”

Mărturia lui Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

„Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu el era Lumina, ci să mărturisească despre Lumină. Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul. ”

„Ioan mărturisea despre El și striga, zicând: <<Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mine înaintea mea S’a plinit, fiindcă mai înainte de mine era.

Și din plinătatea Lui noi toți am primit și har pentru har, căci legea prin Moise s’a dat, dar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit. Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.>>”

Ioan a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului!, precum a spus profetul Isaia.”

„<<Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți. Cel ce vine după mine, Carele înaintea mea S’a plinit și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.>> Acestea se petreceau în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.”

„A doua zi L-a văzut Ioan pe Iisus venind către El și I-a zis:<<iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!>>”

„Văzut-am Duhul ca pe un porumbel din cer pogorându-Se și cum a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m’a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: <<Cel peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.>> Și eu am văzut și am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

Chemarea lui Filip și Natanael

Iisus: „De acum veți vedea cerul deschinzându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorându-se peste Fiul Omului!”

Din capitolul 2

Nunta din Cana

„Și a treia zi s’a făcut nuntă în Cana Galileii; și mama lui Iisus era acolo. Și a fost chemat și Iisus la nuntă, precum și ucenicii Săi. Și sfârșindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: <<Nu mai au vin…>>Și Iisus i-a zis: <<Ce ne privește, femeie, pe Mine și pe tine?Ceasul Meu încă n’a venit. >>Mama Sa le-a zis slujitorilor: <<Orice vă va spune El, faceți!>>”

„Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.  Zisu-le-a Iisus: <<Umpleți vasele cu apă!>>Și le-au umplut până sus. Și le-a zis: <<Scoateți acum și aduceți-i nunului!>>Iar ei i-au dus. Și după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – și el nu știa de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa știau-l-a chemat nunul pe mire și i-a zis: <<Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pe cel mai slab; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.>> Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într’Însul ucenicii Săi. ”

„După aceea S’a coborât în Capernaum, El, precum și mama Sa și frații Săi și ucenicii Săi; și n’au rămas acolo multe zile. ”

Izgonirea vânzătorilor din templu

„Și Paștile Iudeilor erau aproape și Iisus S’a suit la Ierusalim. Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcând un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile, și boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele; și celor care vindeau porumbei le-a zis: <<Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui Meu casă de neguțătorie!>>Și ucenicii Săi și-au adus aminte că este scris: Râvna casei Tale m’a mâncat!

„Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: <<De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arăți?>>Iisus le-a răspuns și le-a zis: <<Dărâmați templul acesta și’n trei zile îl voi ridica. >>Și au zis Iudeii: <<În patruzeci și șase de ani s’a zidit templul acesta! Și tu îl vei ridica în trei zile?…>>Dar El le vorbea de templul trupului Său. Deci, când a înviat din morți, ucenicii Săi și-au adus aminte că El zisese aceasta și au crezut Scripturii și cuvântului pe care-l spusese Iisus. ”

Iisus îl cunoaște pe omul lăuntric

„Iar când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștilor, mulți au crezut întru numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Dar El, Iisus, nu se încredea în ei, pentru că-i cunoștea pe toți și nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre om, fiindcă El însuși cunoștea ce era în om. ”

 

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi mă voi opri asupra peliculei din 2018 numită Lazzaro Felice și  regizată de Alice Rohrwacher, care a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes. Vizionare plăcută! Abia aștept impresiile voastre despre film.

Captura+de+Tela+2019-02-12+às+2.11.39+PM

 

Sursa foto: aici

craciun-fericit-sfatulparintilor.ro-pixabay_com-christmas-2979112_1920-1400x850

tuturor prietenilor bloggeri!

Vă doresc multă inspirație în anul care vine și cât mai mulți cititori!

…decât Nașterea Domnului?

Trăiți-o pe îndelete în aceste zile de sărbătoare! Crăciun binecuvântat!

felicitare

5 aberații onirice

lucid-dream-control-neurosicnecneews

Despre obiceiul de a-mi nota propozițiile din vise am mai scris aici și aici.

Dacă cele două texte conțin replici cu sens logic, de data aceasta mă voi opri asupra acelor întâlniri dintre cuvinte ce nu au nici o noimă, ba chiar și asupra unor cuvinte inventate ce dovedesc că în lumea viselor putem avea acces la un limbaj inexistent.

Iată câteva dintre ele:

  • Cascarul e un fel de amlac.
  • Cum ai zis că se cheamă băutura aia pentru bătrâni?
  • Îți șade bine la cruce.
  • I’m a fanatical of being silenced.

La acestea se adaugă și un vis despre un poet pe care părinții îl voiau pugilist. El mai scria un vers, mai aplica un pumn.

Până la următoarele replici din vise sau aberații onirice vă doresc vise în cuvinte! 🙂

Sursa foto: aici

Alte 4 replici din vise

28046872 - dreamcatcher with smoke on a dark background

Sunt fascinată de acele cuvinte  din lumea viselor care-ți fug printre degete dacă nu ești înarmat cu un pix și o hârtie pentru a avea acces la ele și după ce te-ai trezit.

De când am început să să le notez, am observat că pot visa bilingv și uneori chiar trilingv dacă iau în calcul și limba maternă, chiar dacă exprimarea în limbile străine nu e tocmai corectă din punct de vedere gramatical.

Nu mai lungesc vorba și vă fac cunoscut și vouă/dvs. acele câteva replici din vise pe care le-am avut în ultima vreme:

  • Dacă eu sunt capul răutăților tu ești coada?
  • So dalla sua nonna che lui è rimasto a casa.
  • Lui è diventato sindaco. (El a devenit primar.)
  • Can I have a cookie?

M-aș bucura dacă ați împărtăși cu mine propriile replici onirice.

Despre formulările din vise am mai scris aici.

 

Afacerea_Est

La mulți ani, români, oriunde v-ați afla!

Așa cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care mi-a plăcut. Inițial  aveam altă opțiune pentru luna aceasta, dar am ținut cont și de faptul  că azi este ziua noastră, așa că vă voi propune să vizionați o comedie românească, și anume Afacerea est, în regia lui Igor Cobileanski, cu actori ai Naționalului ieșean în rolurile principale(Constantin Pușcașu, Ion Sapdaru, Daniel Busuioc, Anne Marie Chertic, Doru Aftanasiu.)

Sursa foto: aici

  • Nu neapărat o bucurie, mai degrabă o constatare amuzantă: motănelul nostru e un pitbull deghizat.

 

  • Micuț s-a jucat cu noi într-un mod foarte haios: sărea când în brațele mele, când într-ale mamei, de multe ori, cum făcea Coca pe vremuri când ne implica pe amândouă în jocul ei cu bombonica.

 

  • Kotik se tot așază într-o cutie de pantofi, are toată casa la dispoziție, dar el nu și nu, tot în cutie stă, astfel că l-am botezat Domnul Kotik Cutiuță.

 

Kotik Cutiuță

 

  • Draga mea A. mi-a trimis o fotografie cu pisici.

 

  • Pe când coboram drumul dinspre liceul meu am văzut câțiva școlari care mergeau în șir indian și cântau Un elefant se legăna….:)

 

  • A. a primit coletul cu cărți franțuzești pe care i l-am trimis de ziua fetiței ei. Sper ca B. să-și păstreze viu interesul pentru această limbă și pentru cărțile magice pe care i le voi trimite pe viitor.

 

  • Că tot veni vorba de magie, am găsit o ilustrată pe coperta unei agende și așa am descoperit un nou artist rus fascinant, pe numele său Victor Nizovtsev. Vă recomand să dați un search pe google images pentru a-i găsi arta. Iată pictura de pe agendă: Victor-Nizovtsev7

 

  • Un moment sublim cu mama: după ce i-am arătat arta lui Victor Nizovtsev, a început să comenteze unele picturi, iar eu mi-am luat notițe și am invitat-o în glumă să susțină ea ora de artă în locul meu.

 

  • Urmez un tratament care dă roade, slavă Ție, Doamne!

 

  • Elefantul i-a trimis Elefantinei cartea Biblia în pictura universală, de la Editura Rao. E de fapt un dar de la prietena mea A.

 

  • Voiam să-i arăt mamei Biblia în pictura universală, pe care tocmai o primisem, când i s-a așezat Kotik în brațe, gelos că mama acordă atenție unei cărți, și nu lui. De altfel, protestează și atunci când ea vine în camera mea, miaună și vrea să plece de acolo. Când l-a văzut pe Kotik în brațe maimuțelul de Firicel a vrut și el acolo.

 

  • L-am poreclit pe Firicel Motanul-Amfibie pentru că-i place apa foarte mult.

 

20191110_181336

 

  • Am văzut un bătrânel care stătea zâmbind pe podul ce traversează Bahluiul și mi-am spus în sinea mea probabil se uită la vreo rățușcă. Apoi, când am privit spre apă, mi s-au confirmat bănuielile.

 

  • În ziua următoare am văzut pe același pod patru rățuște de foarte aproape. Erau atât de frumoase!

 

  • La sugestia A. am fost la Sfântul Maslu.

 

  • Textul lui Petru Pe post de dădacă a dezvăluit încă o dată bonomia blogerului-prieten.

 

  • Am introdus în alimentație mixuri de legume foarte gustoase și nu mai mănânc după ora 20.00.

 

  • Am avut ora de artă despre Frații Limburg cu copiii de la Centru. A ieșit frumos. În curând voi scrie articolul. Am avut surpriza și bucuria, ca, în perioada de documentare, să dau peste blogul lui Carmen Între vis și realitate 2, care a dedicat la rândul ei  un text calendarului acestor artiști.

 

  • Am început să citesc proză scurtă de Carmen Firan la sugestia mamei, căreia această scriitoare îi place foarte mult. Eu n-am mai citit beletristică de ani întregi, mă plictisisem complet de acest gen, dar mama m-a convins că Detectorul de emoții merită toată atenția.

 

  • De ieri-seară am reluat lectura cărții Dizionario dei nomi propri, de la prietena mea M.N., pentru a menține traseele neuronale existente în materie de italiană.

leo

 

adam-driver-paterson-movie-image

Așa cum v-am promis începând din noiembrie vă voi recomanda lunar un film mai puțin cunoscut care m-a impresionat atât de mult încât doresc să împărtășesc cu voi bucuria de a-l fi văzut.

Pentru că mulți dintre cei care citesc acest blog scriu poezii voi începe cu un film despre acest subiect, Paterson(2016), în regia lui Jim Jarmusch, avându-i în rolurile principale pe Adam Driver(rețineți acest nume de familie) și Golshifteh Farahani. Vă doresc vizionare plăcută și vă aștept aici, pe blog, cu impresiii despre film.

https://www.imdb.com/title/tt5247022/videoplayer/vi530560537?ref_=tt_ov_vi

Sursa foto: aici


									
  • I-am găsit pisoiului cel mic porecta Leuștean pentru că în zona feței miroase a zarzavat. Când era mai mic îi spuneam Prăjiturel pentru că avea un miros dulceag.

 

  • Am văzut azi un chow-chow crem, rasa mea preferată de câine.

 

  • Mi-am cumpărat o carte franțuzească pentru copii(Quand je marche dans le desert) în care am găsit o ilustrație superbă cu le petit chat des sables.

 

DSCN6978

 

  • Mă simțeam cumva neîmplinită în ultima vreme și mi-am dat seama de unde mi se trage: de la faptul că m-am limitat la studiul limbii italiene și nu am mai citit o carte faină. După ce am început să citesc Eminescu poem cu poem, de Alex Ștefănescu, primită în dar de la draga mea A., m-am simțit dintr-o dată foarte bucuroasă. Aveam doar și de ce, mi-am adăpat sufletul cu poezie. Apoi am citit poeziile Potecuței, ale Aneisylvi, ale lui Marius, ale lui Petru  și ale lui Claudiu-Liviu.

 

  • Am reunit două bucurii într-una singură: aceea de a salva miniserialul italian Prințesa Fantaghirò/Peștera Monstrului Sacru pe care obișnuiam să-l urmăresc în adolescență.

 

  • Comentariile bloggerilor prieteni la textul meu Octombrie în două oglinzi, pe care nu-l credeam prea reușit.

 

  • Noua poreclă pe care i-am dat-o Micuțului: Terapie cu colți.

 

  • Am reluat cursul de Inteligență emoțională al N. și mi se pare genial și foarte eficient.

 

  • Discuția terapeutică pe care am avut-o cu N. Mulțumesc, N.!

 

  • Am fost la două filme premiate la Festivalul de la Cannes, foarte bune amândouă, Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, și It Must Be Heaven, de Elia Suleiman, cea mai rafinată comedie pe care am văzut-o vreodată. Din momentul în care am vizionat filmele am decis să fac lunar câte o recomandare de cinefil pentru cei pasionați de filme de artă care îmi vizitează blogul. Al doilea film mi-a produs, prin coloana sonoră, o stare similară îndrăgostirii care m-a determinat să fac o pauză de la toate proiectele mele și să ascult la nesfârșit tema principală a filmului.

 

 

Sursa trailer: aici

 

 

 

 

 

 

 

lucien-levy-dhurmer-gust-of-wind-1896

E un text de-al meu foarte vechi, dar mă regăsesc în el în fiecare toamnă, când am sentimente ambivalente privind acest anotimp.

1.

Îmi place să-mi aduci gutui
să gust din toamnă
cu nesaț.

2.

Cum oare
să mă vindeci
de atâta toamnă?

Sursa imagine aici

 

 

 

Dacă ar fi să vă faceți cadou un eveniment de ziua voastră/ dumneavoastră care ar fi acela? Un concert, o piesă de teatru, o lansare de carte?

În ceea ce mă privește, am avut bucuria să merg chiar de ziua mea la Săptămâna Creierului, eveniment care a avut loc în perioada 18-22 septembrie 2019, la Palatul Culturii, organizat de Cercul Studențesc de Neurochirurgie și Asociația Creierului Iași, în parteneriat cu Primăria Municipiului nostru.

Astfel, am avut șansa ca ziua mea(18 septembrie) să se prelungească în săptămâna mea, interval în care am luat parte la mai multe ateliere kid friendly organizate de studenți.

Unul dintre workshopurile la care am participat a fost cel de Iluzii optice, susținut de domnișoara Maria-Diana Focșa. Cu acest prilej am rememorat clipele pe care le-am trăit cu copiii de la centru, unde i-am inițiat pe aceștia în arta lui Salvador Dali, Rob Gonsalves sau Octavio Ocampo, nu înainte de a le arăta o serie de iluzii optice.

La atelier, am regăsit unele dintre acestea, printre care o imagine în care puteai vedea o femeie tânără, dar și una bătrână în același desen, un chip format din crengi, o imagine care putea fi interpretată fie ca o rață, fie ca un iepure.

 

Îmi amintesc că, atunci când le-am arătat celor mici ultima imagine, o fetiță de 5 ani nu m-a crezut că aceasta poate fi privită și ca o rață, m-a contrazis și a fost convinsă că în desen era doar un iepuraș. 😊

Elementele de noutate pentru mine au fost desenul ce părea să redea două triunghiuri care se întrepătrundeau, când de fapt nu era niciun triunghi, chipul ascuns printre boabele de cafea, corpurile umane pictate care formează o broască.

Descoperirea care m-a uimit cel mai mult la Iluziile optice a fost o cameră în formă de trapez în care părea că unul dintre participanți era mai înalt decât celălalt, pentru ca lucrurile să fie exact pe dos când aceștia își schimbau locul.

De altfel, cuvântul-cheie al iluziilor optice este verbul a părea.

La atelierul Neuroștiințele în artă, domnul Kevin ne-a vorbit despre mai multe opere celebre ale unor artiști, unul dintre aceștia fiind chiar Michelangelo și a sa pictură Crearea lui Adam, despre care se spune că ar imita anatomia elementară a creierului uman.

michelangelo

Susținătorul atelierului a făcut referiri și la rivalul lui Michelangelo, Leonardo da Vinci, dând un posibil răspuns la întrebarea Și totuși, de ce zâmbea Mona Lisa? Se pare că există un sindrom denumit după ea, care apare la femeile însărcinate când le paralizează nervii faciali externi.

Mona-Lisa-oil-wood-panel-Leonardo-da

 

Aici am întâlnit atât lucrări pe care le cunoșteam deja, precum cele realizate de Van Gogh, Munch sau Picasso, precum și unele pe care le vedeam pentru prima dată, cum ar fi cele semnate de Yayoi Kusama, artista japoneză contemporană pasionată de buline, minimalism și dovleci, care a declarat că toate operele ei au la bază halucinații de care a suferit. În fotografiile de mai jos o vedem îmbrăcată în propria-i artă.

Am admirat întristată arta lui Louis Wain, un ilustrator de pisici diagnosticat cu schizofrenie, în ale cărui desene se poate observa evoluția bolii, percepția față de patrupede schimbându-se radical, atât în privința formelor, cât și a culorilor.

wain

Am privit și creația lui F. Marryat, care a imortalizat trăirea din timpul unei migrene, pe care a asemănat-o cu niște drăcușori care-l înțeapă pe suferind cu obiecte ascuțite.

headache

M-a impresionat mult pictura lui Kandinski, care suferea de sinestezie, o patologie prin care unii oameni pretind că pot auzi culorile sau pot vedea muzica, și îl am în vedere pentru o lecție de artă dedicată copiilor.

kandinsky

Cum a fi în preajma artei și a iluziilor optice e un motiv de bucurie pentru mine, am participat și la Atelierul de Fericire, susținut de domnișoara Maria.

La acesta, coordonatoarea ne-a propus să începem prin a ne îmbrățișa, pentru a elibera oxitocină, și ne-a arătat fericirea la microscop.

fericirea

Ne-a dezvăluit că din punct de vedere psihiatric fericirea e considerată o boală a sistemului nervos central pentru că devenim iraționali, fiindcă suntem incapabili să gândim logic atunci când suntem fericiți și ne aflăm în afara controlului nostru rațional.

fericirea în corp

Am aflat cum se manifestă în corp fericirea: temperatura corpului crește, palmele noastre sunt mai umede, la nivelul feței mușchiul zigomatic, cel care trage în sus colțurile gurii,  precum și mușchii orbiculari ai ochilor se încordează, în schimb mușchii sprâncenelor se relaxează.

Împreună cu ceilalți participanți am făcut un cerc, sau mai pe românește o horă, și a spus fiecare pentru ce e fericit. Printre răspunsuri s-au aflat ciocolata, faptul că a ieșit soarele sau pentru că…azi e ziua mea și o sărbătoresc la Săptămâna Creierului. 🙂

La ieșire, la unul dintre standuri se aflau neuroni din material plușat, mi-am luat unul ca amintire ca să fiu sigură că în urma acestei experiențe m-am îmbogățit măcar cu un neuron, fie el și handmade. 🙂

După ce evenimentul s-a încheiat și am ajuns acasă am privit cu drag cărțile despre creier pe care mi le-am cumpărat de-a lungul timpului și m-am întrebat: oare când voi transforma Săptămâna Creierului în  Anul Creierului?

Sursa foto: Săptămâna Creierului și Google images.

 

 

 

  • Am scris textul despre Prăjiturel.

 

  • Prietena mea A.D. din Italia mi-a trimis o comoară de  curs de italiană, mai bun decât orice am parcurs până acum. Mulțumesc, A.!

 

  • Am recitit pasaje din agendele vechi. M-am bucurat să regăsesc o strofă foarte simpatică de-a Anei Blandiana: Într-o luni/ Ca să nu mă duc la grădiniță/ M-am transformat în niște căpșuni/ Pe care le-a mâncat o fetiță.  (Nu știu sigur dacă strofa e reprodusă exact, nu am găsit-o nicăieri pentru confirmare.)

 

  • Am văzut și auzit pentru prima dată Live un  tânăr care cânta la harpă pe Ștefan cel Mare. 

 

  • Mi-am petrecut ziua de naștere într-un mod memorabil, la evenimentul Săptămâna creierului, organizat de studenții de la Medicină. Am fost ca un burețel care a absorbit totul cu încântare.

 

  • În aceeași zi, am ratat trei autobuze. Eram un pachet de nervi, dar peste câteva minute am întâlnit-o pe prietena mea A. Deci din acel motiv le-am pierdut!

 

  • Arta mă însoțește pretutindeni. Veneam de la atelierul despre Michael Cheval dedicat copiilor, când am găsit pe jos o reproducere după o pictură de-a lui Joan Miró. După câteva zile, i-am dat un bănuț unui copil care cânta la fluier și el a strigat după mine Te  rog, te rog, te rog, te rog, vino înapoi! M-a făcut curioasă și m-am întors din drum, iar el mi-a dăruit o vedere de la Muzeul Ermitaj.

 

joan_miro_art_visit_by_viscious_speed

 

  • Îi spuneam dragii mele din Italia, A.G.U., că am prieteni răspândiți în toată lumea, iar ea i-a numiți sateliți Roxana. Ce frumos din partea ei!

  • Poezia Grădiniță, din folclorul copiilorgăsită pe blogul lui Nautilus, :

         ” Grupa mică,
           pișpirică,
           cade-n fund și se ridică.

          Grupa mijlocie,
          la bucătărie,
          face de mâncare
          pentru grupa mare.

          Grupa mare
          stă la soare
          și se linge pe picioare.”

 

  • Torsul pisicilor noastre e terapeutic. Îmi amintesc de Kotik pe când era puiuț, că torcea atât de tare încât, dacă lăsam  ușa deschisă, se auzea până în cealaltă cameră.

 

  • C. mi-a trimis o fotografie în care am revăzut copăcelul handmade pe care i l-am dăruit. Tot ea e cea care mi-a făcut rost de sârmă modelatoare de prin…televizoare cu care am făcut un copăcel auriu cu mărgele multicolore.

 

  • A. mi-a redistribuit articolul Să bem o licoare luminoasă împreună cu Michael Cheval pe pagina ei A Drop of Inspiration. Mulțumesc, A.!

 

  • Șansa de a avea o prietenă atât de înțeleaptă precum A. Reproduc aici câteva cuvinte de-ale ei: Sufletele noastre sunt legate ca într-o țesătură. Când unul dintre noduri nu este împletit armonios cu celelalte se produce o tensiune. Singura care armonizează lumea este dragostea. Orice moment de abatere de la acest sentiment are efect de destabilizare a lumii înconjurătoare.

 

  • Alte cuvinte înțelepte de-ale A.: Cheia vieții pământești stă în ceilalți oameni care ne înconjoară și Raiul tot de asta depinde. Timpul nu este al tău. Este al Domnului. Este darul Lui pentru tine. Nu intrăm în Rai singuri, ci în măsura în care i-am luat pe ceilalți în desaga inimii. Ce bine este să vedem cu milă lumina din rănile celor dragi și să o sărutăm! Din luminile rănite ale părinților noștri ne naștem noi. Lumină din lumină.

 

  • Un fost coleg de gimnaziu mi-a promis că-mi oferă un clasor și câteva timbre. Ce bucurie! M-a făcut nostalgică după vremurile în care admiram ore în șir timbre cu rase de pisici superbe sau cu personaje din desene animate ungurești.

 

  • Joaca de fiecare seară cu Firicel și Kotik.

 

  • Salvarea unor cursuri extraordinare de italiană.  Nădăjduiesc ca în câțiva ani să le parcurg pe toate și să-mi însușesc tot ce e de învățat din ele.

 

  • Mama a fost atât de drăguță și mi-a corectat cartea. Consider că un text trebuie corectat de cel  puțin două persoane pentru a avea garanția că în versiunea sa finală  nu s-au strecurat greșeli.

 

  • Faptul că reușesc să bifez obiectivele zilnice propuse îmi dă un sentiment de împlinire la sfârșitul zilei.

 

  • Am făcut rost de invitații la trei filme participante la Festivalul de la Cannes.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Luca

 

Din capitolul 24

Învierea Domnului

„Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă, foarte de dimineață, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră. Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt; dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit. Și a fost că’n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că’n fața lor au stat doi bărbați în veșminte strălucitoare. Și cum ele, înfricoșându-se, și-au plecat fețele la pământ, ei le-au zis: <<De ce pe Cel-Viu Îl căutați între cei morți?; nu aici este, ci a înviat. Aduceți-vă aminte cum v’a vorbit pe când era încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, dar a treia zi să învie.>>Și ele și-au adus aminte de cuvintele Lui.

„Și întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece și tuturor celorlalți. Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacob și celelalte împreună cu ele. Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală și nu le-au crezut.

„Iar Petru s’a ridicat și a alergat la mormânt; și aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.

În drum spre Emaus

„Și iată că’n aceeași zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Și ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Și a fost că’n timp ce vorbeau și se întrebau între ei, Iisus însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lui erau ținuți ca să nu-L cunoască. Și El le-a zis: <<Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați între voi mergând? Iar ei s’au oprit și erau triști. >>

„Și a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat și, frângând, le-a dat. Și s’au deschis ochii lor și L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut. Și au zis unul către altul: <<Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale și-n timp ce ne tâlcuia Scripturile? >>

„Și”n ceasul acela sculându-se s’au întors la Ierusalim și I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat și I s’a arătat lui Simon. Și ei au povestit cele petrecute pe cale și cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii. 

Iisus Li Se arată apostolilor

„Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: <<Pace vouă!>>Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. Și El le-a zis: <<De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și  picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am. >>Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: <<Aveți aici ceva de mâncare?>>Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr’un fagure de miere. Și luând, a mâncat în fața lor.

„Și le-a zis: <<Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi trebuie să se plinească.>>Atunci le-a deschis mintea ca să’nțeleagă Scripturile. Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învie din morți și întru numele Său să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim. 

<<Voi sunteți martorii acestora.>>

<<Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus. >>

Înălțarea la Cer

„Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și a fost că-n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei și S’a înălțat la cer. Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și’n toată vremea erau în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. 

Sursa foto: aici

Untitled

1.png

2

3

4

5.png

Mulțumesc Mariei – Nicoleta Zahariea pentru traducerea titlului  Promises of the Parting Summer  și AneiSylvi pentru traducerea unui rând despre Olandezul zburător.

Sitografie:

4 More Absurd Artworks Explained by Michael Cheval, 20 septembrie 2016, disponibil la adresa: https://www.parkwestgallery.com/4-absurd-artworks-explained-michael-cheval/, accesat pe 28 septembrie 2019.

 

delighted by light 2

Săptămâna trecută, la ora de artă dedicată copiilor, l-am prezentat pe artistul rus Michael Cheval, pe numele său real Mikhail Hohlachev, de care unii  dintre prietenii mei reali și virtuali au auzit deja în momentul în care i-am invitat să scrie despre un tablou de-al acestuia la alegere.

La întâlnire au fost prezenți nouă copii cu vârste între 5 și 11 ani, dintre care două fetițe pe care le știam deja de la orele anterioare. Ceilalți mă vedeau pentru prima dată și, cu vreo două excepții, au fost mai puțin îndrăzneți în a răspunde întrebărilor cu care-i i-am tot chinuit.

Am început lecția spunându-le copiilor că numele artistului ar avea drept corespondent în română  denumirea Mihai Cal, pentru a-i ajuta să-l rețină mai ușor, și l-am descris ca pe un pictor contemporan cu noi care poate chiar în timpul lecției noastre realiza o nouă lucrare.

1.png

Apoi i-am invitat să observe asemănările și deosebirile din seria tablourilor intitulate Încântați de lumină.

2

O fetiță a remarcat că în toate tablourile oamenii au niște pahare cu picior, iar alta a fost de părere că sunt niște pahare deosebite pentru că sclipesc ca niște licurici  sau ca o licoare luminoasă aș spune eu, care-i iluminează pe protagoniști, le produce diverse revelații.  Un băiat a observat că paharele din prima pictură nu luminează atât de tare precum cele din a doua. Același băiat a adăugat că prințesa are mai multă băutură în pahar și prințul are mai puțină – o observație demnă de un detectiv. Se pare că domnul a băut mai mult din licoare decât doamna. Ceea ce m-a surprins la remarcile lor a fost faptul că personajele principale au fost paharele luminoase, și nu cele trei perechi aflate la masă.  Referirile la cei șase protagoniști au fost făcute indirect, prin trimitere la îmbrăcămintea lor, la geaca de epocă, sau la pălăria de pirat. 

4

Am continuat activitatea arătându-le elementul comun al celor  trei tablouri pe care l-am observat eu: faptul că toți bărbații au zarurile măsluite și le-am explicat prin ce se diferențiază acestea de zarurile obișnuite: pe fiecare parte, zarurile trucate au câte șase puncte, astfel că persoana care le folosește va câștiga de fiecare dată în mod necinstit.  Domnul director s-a amuzat, adăugând: bărbații umblă cu minciuni și păcălesc femeile. 🙂

Pentru că este un pictor rus, Cheval inserează în pictura sa elemente specifice culturii din care provine, cum ar fi samovarul, împletitura de păr purtată de rusoaice sau păpușile Matrioșka.

Despre samovar, domnul director ne-a spus că românii din Republica Moldova au preluat prin filieră rusă această tradiție și ei dimineața fac un ibric cu o concentrație mare de plante, de ceai și fac o esență. Samovarul ține toată ziua apa fierbinte și când vor să bea ceai pun un pic de esență și toarnă apă din samovar.

1.png

Copiii au identificat foarte ușor aceste elemente în tablourile pe care le-am propus spre analiză.

2.png

4.png

3

Referindu-se la tabloul Enigma generațiilor, inspirat de păpușile Matrioșka, un băiețel a spus că cea mai mică păpușă e ca într-o gaură de șoricel. Remarca lui m-a dus cu gândul la Jerry din clasicele desene animate. 🙂

La un moment dat, A., o fetiță,  a vrut să le ofere colegilor bomboane, dar i-am spus să aștepte până la finalul orei pentru că niciun artist, oricât de talentat ar fi el, nu poate să concureze cu dulciurile. Apoi a avut un moment în care s-a răzgândit și în care a vrut să le mănânce ea pe toate, pe principiul sunt bomboanele mele, deci pot să le mânânc. 🙂

Am continuat cu o nouă activitate, ce a presupus identificarea elementului comun al picturilor de mai jos. Un băiat a văzut asemănarea dintre forma capului doamnei din primul tablou și a domnului din al doilea, ca niște semne de întrebare. 

9

Le-am arătat care e numitorul comun al celor trei picturi, colereta, precizând că atunci când mergeam cu motanul la medic, numeam în glumă gulerul pisoiului coleretă.

10

În tablourile următoare sunt prezente instrumente muzicale ca lăuta, pianul cu claviaturi în trepte sau violoncelul. În primul tablou un băiat vede un spiriduș care stă pe o pernuță, iar o fată identifică un bufon de la curtea regelui.  Le vorbesc despre diferența dintre merele căzute și cel rebel, care e suspendat în aer și către care privește copilul. La al doilea tablou, o fetiță observă un detaliu remarcat și de prietenul de condei Marius Davidescu – păsările de pe coiful prințesei care o acompaniază pe aceasta. În al treilea tablou vedem o prezență feminină ale cărei picioare au fost substituite cu un violoncel. Armonia naturii o însoțește pe cea creată de muzică.

11

Instrumentele muzicale sunt foarte prezente în arta lui Cheval pentru că, la rândul său,  are 15 chitare la care cântă săptămânal.

112

Dintr-o predispoziție pentru joc, Cheval pictează și o serie de false instrumente muzicale: o mașină de scris în locul unui pian, o cratiță cu două ochiuri în loc de vioară sau un saxofon care ia formă de pasăre. Mic dejun cu Humpty Dumpty e un omagiu adus pictorului suprarealist Salvador Dali, pe care îl vom mai întâlni și în alte tablouri de-ale artistului.

14

Tot dintr-un spirit ludic, pictorul include în lucrările sale  zarurile, cărțile de joc sau jonglatul cu lunile.

16

Personajele sale sunt  jongleri, păpușari, muzicieni ori pictori.

20.png

19.png

În Muzica eternei străluciri  vedem cum muzicianul se îmbracă în propria-i muzică, foile cu partituri formează pe de o parte o spirală, sugerând spiritualitatea, iar pe de altă parte alcătuiesc rochia fetiței.

17

În Cântecul de leagăn al unchiului Magritte, Cheval aduce un omagiu celor trei pictori care i-au influențat cel mai mult opera: Magritte, Dali și Picasso, îmbinând simboluri și motive ale unora dintre cele mai renumite lucrări ale acestora. Artistul rus face mai multe trimiteri la Magritte în acest tablou: pipa amintește de Trădarea imaginilor, umbrela deschisă deasupra căreia se află un pahar ne duce cu gândul la Vacanța lui Hegel, iar norii fac aluzie la Magie neagră.  Dali e reprezentat cu mustățile sale celebre cu vârfurile în sus și cu un corp ce pare a fi alcătuit din cașcaval. Pictura face aluzie și la tabloul suprarealistului spaniol Persistența memoriei prin prezența unui ceas care se topește, dar și la altă lucrare în care  elefantul are picioare foarte subțiri. Picasso apare  într-un plan mai îndepărtat, stând sprijinit de un sertar și având o sticlă de vin în față. Sertarul de formă cubică e o sugestie evidentă la cubism.

18

La finalul orei, i-am întrebat pe copii cum se numește artistul despre care le-am vorbit, iar unul dintre ei mi-a răspuns Mihai Cal, și am repetat cu ei cuvintele noi precum lăută, șevalet sau coleretă.  Le-am oferit câte o  lucrare de-a artistului xeroxată pe care am trecut numele acestuia. De ei depinde dacă lecția mea a fost un punct de plecare pentru a cunoaște mai îndeaproape arta acestui geniu sau dacă îl vor da uitării.

Spre surpriza mea, în drumul de întoarcere spre casă am găsit pe jos o reproducere de-a unei picturi realizate de Joan Miró. O fi vreun mesaj de-al Universului privind protagonistul unei noi lecții de artă?

Sitografie: 

Artist Michael Cheval Talks About His Ideas, Inspirations, and ‘Explaining’ His Art, 19 aprilie 2019, disponibil aici , accesat pe 25 septembrie 2019.

Decoding Michael Cheval’s Tribute to Modern Artists, 15 februarie 2017, disponibil aici, accesat pe 25 septembrie 2019.

DSCN6954

Azi, pe 4 septembrie 2019, se împlinește exact o lună de când avem un nou locatar, pe motănelul Firicel. Despre modul în care a apărut în viața noastră am mai scris în textul Bucurii de vară 3(2019).

Auzisem un pui de pisică scâncind afară și i-am spus mamei: i-auzi un Kotik care <<pânge>>, iar ea mi-a răspuns lasă-l să <<pângă>>, imitând o formulare din vremea copilăriei mele.

Cu trei ani în urmă un motănel plânsese o noapte întreagă într-un copac și în dimineața următoare l-am salvat și apoi l-am adoptat, dându-i numele Kotik.  

De data aceasta știam că nu puteam face ca în cazul motanului – să mă duc să-l salvez căci mama nu ar mai fi de acord să aducem un nou pui de pisică. Și am început să mă rog: Doamne, te rog ca un om milostiv să salveze pisoiul. În cinci minute mama s-a dus afară și a venit cu micuțul, fără să știe de rugăciunea mea. Un motan adult l-a compostat și l-ar fi ucis dacă nu intervenea ea. L-a salvat la timp.

În săptămâna în care a urmat tratamentul am crezut că-l vom ține în regim de foster, până îi vom găsi o familie, dar în acest timp am dezvoltat un atașament atât de mare față de pisoi că mi-ar fi foarte greu să mă despart de el. Cu atât mai mult cu cât asemănarea cu Kotik e izbitoare încât credem că e puiul lui, iar modul duios în care-l tratează motanul adult pare să ne confirme bănuiala. Lemurica e mai ambiguă în atitudinea față de cel mic, oscilează între momente în care-l scuipă și altele în care-l spală.

Micuțul e așa de drăgălaș încât i-am pus, și mama, și eu, porecle din sfera gastronomică: mama îi spune Dovlecel umplut și Papanaș, iar eu îl alint uneori cu apelativul Prăjiturel, dat fiind mirosul lui dulceag. Dar cel mai probabil, dacă vom ajunge cu bine la momentul în care îi vom face carnet de sănătate, îl vom numi oficial Firicel. 

Apreciez foarte mult la el faptul că nu are preferințe între mama și mine, cum e cazul pisicilor adulte, ci, asemenea Cocuței pe vremuri, ne implică pe amândouă în jocurile lui.

Dacă noi sau pisicile mari nu suntem disponibile, include în joaca lui orice, de la lumina reflectată de soare pe podea, până la pungi foșnitoare, pixuri sau banale bucăți mototolite de hârtie.

Când mă uit la privirea lui inocentă, când văd că, față de pisicile adulte, el nu se teme de nimic, căci nu știe că în lumea asta există și rele, mă simt un fel de Holden Caulfield care vrea să-i ocrotească inocența cât mai mult timp posibil și să-l apere de orice primedjii.

20191001_193244

 

  • Din nou m-a vizitat fauna: o ciocănitoare a venit chiar la copacul din fața ferestrei mele.

 

  • Trezvia zilei: trebuie doar să ies din casă, că bucuriile vin. De exemplu, azi am mângâiat un pisoi foarte drăgălaș, gri cu alb.

 

  • Am văzut câteva minute din emisiunea Quebecul văzut de sus de pe Digi World,  care mi-a umezit ochii. Un cuplu de vârstnici saluta navele ce treceau prin dreptul lor arborând steagul național al navigatorilor. În toată viața lor au făcut acest lucru de peste 70.000 de ori, iar steagurile au fost realizate de doamnă. M-au emoționat acei bătrânei aflați în slujba binelui, prin bucuria pe care o fac celor care sunt plecați de mult timp de acasă când văd steagul și aud imnul național.

 

  • După ce l-am castrat pe Kotik m-am gândit că e păcat într-un fel că nu avem un urmaș de la el… Acum câteva zile un pui de pisică scâncea afară și i-am spus mamei:  i-auzi un Kotik care pânge, iar mama mi-a răspuns lasă-l să pângă. Știam că nu puteam face ca în cazul motanului – să mă duc să-l salvez căci mama nu ar mai fi de acord de data asta să aducem un nou pui de pisică. Și am început să mă rog: Doamne, te rog ca un om milostiv să salveze pisoiul. În cinci minute mama s-a dus afară și a venit cu micuțul, fără să știe de rugăciunea mea. Un motan adult l-a compostat și l-ar fi ucis dacă nu intervenea ea. L-a salvat la timp. Nu știu dacă vom putea să-l păstrăm, dar măcar va sta cu noi până să mai crească un pic. E leit Kotik, sigur e copilul lui. Pentru cei care vor să aibă grijă de un pui de pisică vă recomand să-i faceți un culcuș din blană naturală care să imite blana mamei. Așa am făcut noi, am renunțat la o glugă de la un cojoc natural și pisicuțului îi place foarte mult să doarmă în ea.

 

  • Am fost impresionate că o prietenă de-a mea (A.) s-a oferit să plătească pentru o zi tratamentul pisoiului.

 

  • M. a trecut o dată prin carte să vadă eventualele mele scăpări de corectură.  Mulțumesc, M. !

 

  • Pomelnicul pus de A.  pentru mama la Mănăstirea Radu Vodă.

 

  • Am fost la Planetariul mobil, unde tema de anul acesta a fost aselenizarea. La final, o domnișoară din staff-ul Asociației  Astronomice Pluto din Cluj mi-a oferit un breloc cu calendar pe 50 de ani din partea colegului nostru de la Cluj, domnul coordonator.

 

  • Am scris un text despre vizita la Planetariu, dar nu am prea fost mulțumită de el. Am avut trei nopți consecutive de insomnii și asta s-a reflectat și în calitatea textului. Dar cel puțin l-am scris.

 

  • Am revăzut-o pe draga de N., căreia i-am oferit două cărți de colorat cu tematica Războiul Stelelor pentru nepoțelul ei.

 

  • Micul ajutor dat băiatului care vinde ziare. Într-o perioadă, când aveam cursul cu N. și treceam prin zona lui îi ofeream bani constant, dar din păcate n-am mai ajuns de multă vreme pe acolo. Ar trebui să-mi fac timp special pentru asta.

 

  • Emoția puternică a mamei când a văzut din nou caii de la Poliția călare.

 

  • Micuțul se vindecă văzând cu ochii. Sper să-l putem păstra. Încerc să mă bucur cât pot de el.

 

  • Eram mai deprimată zilele trecute și mi-am spus: trebuie să caut ceva frumos  în jur astăzi. La puțin timp, în tramvai, am călcat pe picioare o fată și, în loc să se uite urât la mine, mi-a zâmbit larg. Am găsit în gestul ei acel ceva frumos pe care-l căutam.

 

  • Poznele lui Firicel

 

  • Transformarea lui Kotik într-un motan voinic, foarte frumos, după ce ani întregi a fost piele și  os.

 

  • Vizita de lucru făcută M.  M-am simțit foarte bine la ea, m-am bucurat că mi-a arătat niște setări în Word pe care nu le știam și că am glumit pe marginea subtitlurilor haioase ale cărții mele. Am descoperit la ea  ABC de nutriție, de dr. Mihaela Bilic, pe care am intenția să o cumpăr de ziua mea. Legat de M. am  regretul că va pleca din Iași, ca majoritatea noilor mei prieteni.

 

  • Progresele evidente la italiană.

 

  • Mica donație făcută Părintelui care se ocupă de copilașii aflați în dificultate.

 

  • Am jucat Lo scarabeo d’oro și mi-am notat cuvintele noi.

 

  • Descoperirea zilei: poezia  Lumea nouă, scrisă de bloggerul Onișoară Claudiu-Liviu.

 

 

 

 

 

alunizare

Ieri, pe la orele dimineții i-am cumpărat nepoțelului unei prietene două cărți de colorat cu personaje din Războiul Stelelor, printre care și Roboțelul BB8. Astfel am anticipat tematica spațiului cosmic pe care aveam să o explorez simbolic după-amiază. Cum? Printr-o vizită la Planetariul mobil amplasat de către Asociația Astronomică Pluto din Cluj pe scena Ateneului ieșean.

Dacă anul trecut organizatorii ne-au încântat cu proiecții ghidate despre constelații, Sistemul nostru solar sau despre cei mai importanți astronomi din istorie, anul acesta subiectul propus a fost în ton cu împlinirea a 50 de ani de când omul a făcut primii pași pe Lună.

Pentru că a fost un eveniment creat în special pentru copii, mulți micuți așteptau nerăbdători să intre în domul mobil. Unul dintre ei s-a întrebat dacă sunt fantome în balon, iar un altul cânta Avion cu motor/ Ia-mă și pe mine-n zbor, intuind parcă faptul că ghidul nostru, domnul Dan Colțea, avea să ne vorbească despre zborul în spațiu.

Pe durata expunerii domniei sale am avut câteva bucurii de filolog, prin faptul că ne-a vorbit despre sensul cuvintelor aselenizare și aterizare, dar și pentru că a făcut un joc frumos de cuvinte între Lună(astru) și lună(interval de timp).

Apariția stelelor pe tavanul semisferic al domului mi-a amintit de o ghicitoare: Licurici pe bolta mare, / Apar noaptea când nu-i soare./ Ceru-i ca un giuvaier,/ Dar in ziuă, toate pier, la fel cum prezentarea planetei cu inele Saturn mi-a adus aminte că am scris cândva un text inspirat de aceasta: Poeții/vin/de pe o planetă/logodită/ cu ea însăși./

În prezentarea sa, ghidul nostru a reamintit câteva idei expuse și la evenimentul de anul trecut: despre cele două constelații vizibile din România- Ursa Mare și Ursa Mică- despre planetele sistemului nostru solar, despre secretul Lunii.

Ceea ce am apreciat eu foarte mult au fost glumele marca Asociației Astronomice „Pluto”, referirile gastronomice la asteroizi, numiți cartofii zburători, ori la meteoriți, asemănați cu niște cartofi prăjiți, prin care copiii sunt ajutați să rețină mai bine informația cu ajutorul papilelor gustative. Prin aceasta ideile prezentate se diferențiază net de Enciclopedia Spațiului, carte pe care mi-am cumpărat-o după ce am participat la Planetariul mobil de anul trecut din dorința de a-mi îmbogăți cultura generală cu un nou domeniu de cunoaștere.

Cât timp s-au derulat stelele, constelațiile și planetele pe dinaintea ochilor noștri am privit totul cu încântare, dar din momentul în care a început prezentarea despre aselenizare mi-am dat seama că agenda mea de-o palmă ajunsese la ultima ei filă, iar pixul cu care scriam pe întuneric dădea ultimele semne de viață pe hârtie. Astfel că nu m-am mai putut concentra, gândindu-mă că nu voi avea ideile principale pentru a scrie articolul.

După ieșirea din Planetariu am scociorât prin poșetă și am găsit încă o agendă și aș fi dat un regat pentru un pix.

Organizatorii au fost foarte drăguți și mi-au permis să particip și la următoarea prezentare, iar domnul Colțea mi-a făcut rost de un pix și mi-a dat sfatul inspirat de a scrie în sala de spectacole, la lumină, și nu în domul întunecat, așa cum făcusem eu.

Am apreciat că anterior discuției despre aselenizare, domnia sa ne-a oferit un exemplu de patriotism prin referirea la sibianul Hermann Oberth, inventatorul primei rachete cu combustibil lichid, fără de care progresele în cucerirea spațiului poate nu ar fi avut loc.

Este amintită competitivitatea dintre ruși și americani în explorarea departelui și faptul că după ce rușii au lansat primul satelit artificial în 1957 și, după ce l-au trimis pe primul om în spațiul cosmic, Yuri Gagarin, americanii se gândeau la un proiect prin care să-i surclaseze pe aceștia și astfel a apărut ideea alunizării.

În acest scop un student de-al sibianului nostru, pe numele său Wernher von Braun,  a realizat cea mai mare rachetă construită pe Pământ  și, în urmă cu 50 de ani, pe 16 iulie 1969, era lansată Apollo 11, misiunea care i-a dus pe oameni în premieră pe Lună.

Dintr-o prezentare despre aselenizare nu puteau lipsi celebrele cuvinte ale lui Armstrong care a coborât pe Lună rostind “E un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.

Am fost încântată să aud că ghidul nostru a ales o melodie de-a lui Erik Satie ca muzică de fundal pentru acest moment istoric.

O impresie personală e că în această frumoasă lecție de astronomie rolul principal nu l-au avut nici rușii, nici americanii, ci însăși Luna, care apare ca un laitmotiv. Despre ea ni se spune că este satelitul natural al Pământului, că face un tur complet în jurul  Pământului în doar 28 de zile. Fluxul, mareele, ritmul vieții noastre, toate sunt influențate de Lună.  Ea ne arată mereu aceeași față. Pe Lună este liniște totală, e doar gheață și praf, nu este aer, nu bate vântul. Dacă lăsăm acolo o urmă ea va rămâne pentru totdeauna. Când am aflat că pe Lună suntem de șase ori mai ușori m-am gândit că cei care-și doresc să călătorească până la ea sunt niște persoane grăsuțe care vor să se simtă ca niște silfide.

Cireașa de pe tort a fost momentul în care am primit de la o domnișoară un breloc cu calendar pe 50 de ani din partea colegului nostru de la Cluj pentru care-i mulțumesc din tot sufletul meu.

Azi voi merge din nou la Planetariu însoțită de o prietenă și mă voi bucura de întreaga proiecție fără să mai am grija de a-mi lua notițe.

Din toată această experiență am rămas cu un singur regret, acela de a nu putea să mă mut cu totul la Planetariu, să mă bucur de povești despre spațiul cosmic în fiecare zi.

calendar

Sursa foto 1: aici

Sursa foto 2: aici

 

girl-with-her-back-straw-hat-field-flowers-happy-asian-woman_43525-436

 

  • Faptul că mama, după ce a spus inițial că nu o mai bucură nimic, și-a schimbat dispoziția. A început să-și facă bucurii mici, cum ar fi aceea de a-și cumpăra o pălărie, de a-și comanda un parfum sau de a-și  vopsi părul.

 

  • Am terminat cartea, mai am de adăugat bibliografia.

 

  • A., prietena lui M., mă ajută cu ilustrarea cărții.

 

  • M-am bucurat cum a perceput M.N.Z. capitolul despre sincronicități. Aveam îndoieli dacă să-l includ sau nu în carte, dar mi-am dat seama vorbind cu ea că aș ciunti o parte din mine dacă nu l-aș insera.

 

  • C. m-a ajutat să scap de reclamele de pe net. Mulțumesc, C.!

 

  • Un detaliu amuzant în basmul Zoril, Zoril di Zâuî, cules de fostul meu profesor de folclor, domnul Ion H. Ciubotaru: Zmăul dă mâna cu Zoril și îl pune la masă înainte de a se lupta cu el.

 

  • Prima zi în care am purtat rochia multicoloră cu saboții roșii și pălărie bej. Îmi place mult combinația asta veselă.

 

  • Zmeurăăăă și plăcinteee!

 

  • Comentariile uimitoare ale lui M. la cartea mea și sentimentul că am făcut o treabă bună scriind-o.

 

  • Trei sincronicități ce-l au ca protagonist pe Părintele Paisie Aghioritul – citatul despre animale, cartea găsită de prietenul de condei M. și un nou citat-dedicație din cartea Războiul nevăzut, primită în dar de la O.

Sf Paisie Aghioritul

 

 

  • Schimbul de rugăciuni cu O.- care s-a rugat Sf. Modest pentru sănătatea motanului meu atât de greu încercat, iar eu m-am rugat la Sf. Nectarie pentru reușita lui O. la facultate.

 

  • Răbdarea pe care o are M.L. cu mine. E o persoană minunată!

 

  • Emoția pe care pagina de Mulțumiri i-a stârnit-o A.G. Ce suflețel sensibil!

 

  • M-am îmbrăcat cu rochița verde cu imprimeuri multicolore. Culoarea a fost dintotdeauna terapeutică pentru mine, nu-mi imaginez viața fără ea și de aceea prefer orice  color – fie film, fie fotografie – chiar dacă înțeleg că adesea imaginile alb-negru au un plus de expresivitate.

 

  • Andrada a realizat prima copertă a cărții mele. E superbă, mi-a depășit orice așteptări. Încet-încet visul meu nebun prinde contur. Doamne-ajută!

 

copertă

 

  • O emisiune văzută pe TV5 în care un ornitolog imita trilurile păsărilor și felul în care acestea îi răspundeau. Interesant e că el nu putea înțelege limbajul păsărilor și prin asta sunetele lui mimetice nu erau diferite de cele ale unui papagal, care imită sunete fără să le priceapă. Dar nici nu e nevoie ca omul să le știe pe toate, trebuie să-și păstreze și natura misterul său, doar e o ea, nu?

 

  • Pe 6 iulie s-au împlinit 3 ani de când Kotikuț e la noi.

 

  • Trezvia mamei: veșnicia-i aparține lui Dumnezeu. Noi suntem doar suflete de împrumut. Devenim veșnici prin ceea ce facem, nu prin ceea ce suntem. (7 iulie 2019)

 

  • Ziua prietenei care are chipul copilăriei mele.  N-am inspirație niciodată la urări, în schimb mama, da. Reproduc aici mesajul pe care i l-a trimis: Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri alese: frumusețe, înțelepciune, bunătate. Mă închin Lui și-L rog să-ți dea sănătate, pace și armonie.

 

  • Mama mi-a arătat un citat din cartea pe care o citește, Peștera, de José Saramago: Este foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe.

 

  • Percepția Mariei B. privind coperta creată de Andrada m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină nouă.

 

  • Operația lui Kotik a fost o reușită. Ce ne mai certa că l-am „părăsit” pentru o noapte la clinică! Și apoi, câtă bucurie pe el când a ajuns acasă și totul îi era familiar! Torcea continuu, mititelul!

 

Kotikuț

 

Sursa foto 1:aici

Sursa foto 2: aici

Sursa foto 3: Andrada Stancu

Sursa foto 4: arhivă personală.

Verbul a plăcea este adesea folosit greșit cu forma a place.  Deci nu este corect să spunem mi-ar place, ți-ar place etc, ci mi-ar plăcea, ți-ar plăcea etc.

a plăcea 1a plăcea 2a plăcea 3

Verbul a displăcea este adesea folosit greșit cu forma a displace.  Deci nu este corect să spunem mi-ar displace, ți-ar displace etc, ci mi-ar displăcea, ți-ar displăcea etc.

 

a displăcea 1a displăcea 2

Verbul a tăcea este adesea folosit greșit cu forma a tace.  Puteți urmări formele corecte ale verbului la indicativul prezent în slide-ul de mai jos.

a tăcea prezent

 

 

Evanghelistul Luca

 

Din capitolul 22

Cina cea de Taină

„Și când a sosit ceasul, S’a așezat la masă și apostolii cu El. Și Le-a zis: <<Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. Că vă spun Eu vouă  că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăția lui Dumnezeu.>>Și luând paharul, mulțumind, le-a zis: <<Luați-l și împărțiți-l între voi; că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viței până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu. >>

„Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat, zicând: <<Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea Mea! >> Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând:<<Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.>>

Despre întâietate

„…cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; și căpetenia, asemenea celui ce slujește.Căci cine este mai mare:cel ce stă la masă sau cel ce slujește?Oare nu cel ce stă la masă?Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujește;  iar voi sunteți cei ce-ați rămas cu Mine în încercările Mele; și Eu vă rânduiesc vouă împărăție, așa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, ca să mâncați și să beți la masa Mea întru împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.>>

Avertizarea lui Petru

„<<Simone, Simone, iată că Satana v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ți piară credința; iar tu, oarecând revenindu-ți, întărește-i pe frații tăi. >> Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg și-n temniță și la moarte…Iar Iisus i-a zis: <<Ți-o spun Eu ție, Petre: astăzi nu va cânta cocoșul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoști.>>

„<<vă spun că-ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Și cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit.>> Și ei au zis: <<Doamne, iată aici două săbii.>> Iar El le-a zis: <<Sunt de ajuns.>>

Rugăciunea din Muntele Măslinilor

„Și a ieșit și S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; și după El s’au dus și ucenicii Săi. Și când a sosit în acel loc, le-a zis: <<Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. >>

„Și S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, îngenunchind, Se ruga, zicând: <<Părinte, de voiești, depărtează paharul acesta de la Mine…Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!>>Iar un înger din cer I s’a arătat și-L întărea. Și’n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruință se ruga. Și sudoarea Lui s’a făcut ca niște picături de sânge ce cădeau pe pământ.

Și ridicândi-Se din rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit adormiți de întristare. Și le-a zis: <<De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.>>

Din capitolul 23

Iisus în fața lui Pilat și a lui Irod

„…Pilat L-a întrebat, zicând: <<Ești tu împăratul iudeilor?>>Iar El, răspunzând, a zis: Tu o spui. Iar Pilat a zis către arhierei și către mulțime: <<Nu găsesc nicio vină în omul acesta.>>

„Și  aflând că este sub stăpânirea lui Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.

Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El. Și I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. 

„Iar Pilat, chemând arhiereii și căpeteniile și poporul, a zis către ei: <<Pe omul acesta l-ați adus la mine ca pe unul ce răzvrătește poporul; și iată că eu, cercetându-l în fața voastră, în  omul acesta n’am găsit nicio vină, din cele pe care voi le aduceți împotrivă-i; și nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Și iată, El n’a săvârșit nimic vrednic de moarte. Așadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera.>>

Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau, zicând: <<Răstignește-l! Răstignește-l!…>> Iar El le-a zis a treia oară; <<Ce rău a făcut acesta?N’am găsit în el nicio vină vrednică de moarte.  Așadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera.>> 

  „Și-L urmau mulțime multă de popor și femei care se băteau în piept și-L plângeau. Și întorcându-Se către ele a zis: <<Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. Că iată, vin zilele’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n’au născut și sânii care n’au alăptat! Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi!; și dealurilor: Acoperiți-ne!>>Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi? Și alți doi erau duși, făcători de rele, ca să fie omorâți împreună cu El.

Răstignirea lui Iisus

„Și când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpățânii, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de  rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. Iar Iisus a zis: <<Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac! Și și-au împărțit hainele Lui prin aruncare la sorți. >>

„Și sta poporul privind. Iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: <<Pe alții i-a mântuit; mântuiască-se și pe sine însuși dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!…>>Și Îl luau în râs ostașii, apropiindu-se și aducându-I oțet și zicându-I: <Dacă tu ești împăratul Iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți!…>>Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: <<Acesta este împăratul Iudeilor. >>

Tâlharul mântuit

„Iar unul din răufăcătorii răstigniți Îl defăima, zicând: <<Nu ești tu Hristosul?; Mântuiește-te pe tine și pe noi!..>>Iar celălalt, certându-l, i-a zis: <<Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești în aceeași osândă? Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta niciun rău n’a făcut. >>Și-I zicea lui Iisus: <<Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!>>Iar Iisus i-a zis: <<Adevăr îți spun Eu ție: astăzi vei fi cu Mine În Rai! >>

„Iar sutașul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: <<Cu adevărat Omul Acesta drept a fost! >>Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. 

„Și toți cunoscuții Lui, ca și femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. 

„Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic bun, bărbat bun și drept- acesta nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor-. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, și aștepta Împărăția lui Dumnezeu; acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Și l-a coborât și l-a înfășurat în giulgiu și l’a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. 

Sursa foto:  aici

 

 

 

62036457_2503068493059319_4953803506701041664_n

 

  • Venirea Papei la Iași. Chiar dacă nu am fost prezentă la eveniment și am privit totul de la televizor a fost un moment foarte emoționant. Mi-am notat în agendă cuvintele Sanctității Sale pentru a nu le uita: Il Signore sia con voi!

 

  • În ziua venirii Papei în România mama a reținut un citat de la televizor pe care-l reproduc aici: Dumnezeu iartă întotdeauna, oamenii-uneori, iar natura-niciodată.

 

  • Creațiile Aneisylvi m-au adus într-o stare de poezie, fapt ce m-a ajutat să scriu și eu un textuleț pe care-l reproduc aici:  Ea nu e un loc, 

                                                                           Ci un sentiment

                                                                           De albastru,

                                                                           De albastru,

                                                                            De alb astru.

 

  • În sfârșit am terminat de scris capitolul despre sincronicități.

 

  • Am salvat un pui de vrabie care căzuse în balconașul de la fereastra bucătăriei.

 

  • Kotik a dispărut timp de 13 ore! Slavă Sf. Modest că s-a întors acasă. Când l-am văzut din nou în casă mi s-a părut o minune!

 

  • Micile progrese la italiană și franceză

 

  • O fostă colegă(C.) de la ultimul job a reluat legătura cu mine.

 

  • În jur de 1400 de mesaje de încurajare pentru mama din partea celor care postează pe grupul Puterea Credinței. Vreau să cred că atâtea gânduri bune îndreptate către ea de pretutindeni vor da roade și mama își va reveni. Să dea Domnul ca binele făcut de acei oameni necunoscuți să li se întoarcă înzecit!

 

  • I-am oferit mamei bucuria de a-i arăta emisiunea Mic dejun cu un campion la care fusese invitată scriitoarea Carmen Firan, una dintre autoarele ei preferate.

 

  • Rezultatele bune ale mamei la Computer Tomograf! Cred că e bucuria anului!

 

Mulțumim tuturor celor care au felicitat-o pe mama pentru vestea cea mare!

 

mother and child

 

Sursa foto: aici și aici

 

 

 

mama mea draga

Această propoziție a fost rostită de mama în două situații: când am luat la facultate și zilele trecute, când a aflat rezultatul la Computer Tomograf.

După ce anul trecut pe vremea asta cancerul ei era inoperabil, având metastaze la ficat și colon, iar medicii nu-i dădeau mai mult de două luni de viață, în urma chimioterapiei și a celor două operații din iarnă efectuate la distanță de 40 de zile una față de alta, în prezent, la un an și trei luni de la diagnosticare mama nu mai prezintă urme de cancer.

Cum s-a ajuns aici? Prin rugăciuni, prin foarte multe rugăciuni. Părintele duhovnic a pomenit-o pe mama, oameni apropiați sau simple cunoștințe din grupuri de rugăciune au pus pomelnice pentru ea la locuri sfinte de pretutindeni sau au spus câte un Doamne-ajută! Pe grupul Puterea Rugăciunii a primit în două zile peste 1400 de rugăciuni scurte. Eu chiar cred că atâtea forme de invocare a lui Dumnezeu îndreptate către o singură persoană pot da rezultate nebănuite.

Și mai cum s-a ajuns aici? Prin priceperea medicilor.  În ziua în care eu am aflat întâmplător de boala mamei, ne-am dus la Sfântul Maslu la biserica pe care o frecventez, și acolo ne-am întâlnit întâmplător cu medicul ei oncolog, o domnișoară cu chip de înger care nu a acceptat plicul. Întâlnind-o acolo, în biserica cea mai dragă a sufletului meu, m-am agățat de un fir de speranță, gândindu-mă că mama e pe mâini bune.

După ce anul trecut i-am oferit Sfântului Nectarie o crăciuniță pentru reușita operației, acum îl vom vizita cu o floare de vară.

Mama a sărbătorit aflarea miraculosului rezultat transmițând vestea tuturor celor care ne-au fost aproape în tot acest timp. Și nu au fost puțini. Oameni care au susținut-o cum au știut ei mai bine, arătându-i că nu e singură în lupta aceasta.

Pe lângă comunicarea minunatei vești, mama s-a premiat cu o vizită în Grădina Botanică, unde ei îi place cel mai mult să meargă și unde preferă să fie singură, numai ea, înconjurată de natură cu care se află într-o profundă comuniune.

Vom sărbători și împreună, la cofetărie, la o prăjitură, căci vestea abia aflată ne-a îndulcit sufletele și vrem să ne îndulcească și papilele gustative.

Și vom mai sărbători prin cumpărături de-ale fetelor. După ce mama mi-a mărturisit în toate aceste luni că nu o mai bucură nimic, acum mi-a spus voioasă că vrea să-și cumpere un parfum și o pălărie.

Numai de-am putea să spunem, Clipă, prelungește-te într-o eternitate!, cum voiam eu să spun la concertul Paulei Seling sau la o piesă de-a lui Dan Puric. Cu diferența că acum asistăm la spectacolul vieții!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto aici

      blandiana-coperta1

                     

                       Într-o zi pe când lucram

                       În gradină, pe sub geam,

                        Îngrijind un trandafir,

                        Văd că intră-un musafir:

                        Era mic c-abia-l vedeai,

                        Dar cu mustăţi ditamai;

                        Încăpea printre uluci,

                        Dar avea blăniţa-n dungi;

                        Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă

                        Îi creştea o coadă lungă;

                        Era numai cât o floare,

                        Dar avea patru picioare;

                        Ochii-albaştri îi clipeau

                        Şi ştia să zică „miau”.

                        Ba să vezi şi să te bucuri –

                        Sărea-n aer după fluturi

                        Şi ştia chiar să se joace

                        Cu câteva ghemotoace.

                        Oare, ce-aţi fi făcut voi

                        Cu-acest musafir de soi?

                        Eu, oaspetele important,

                        L-am tratat cu lapte cald;

                        Ca să-l conving să rămână,

                        I-am dat şi-un pic de smântână;

                        Şi, pentru că era mic,

                        L-am botezat Arpagic.

 

Sursa foto: https://vasilegogea.wordpress.com/2011/03/24/vi-l-mai-amintiti-pe-arpagic-dar-pe-soarecele-intelectual-de-ziua-doamnei-ana-blandiana/

 

bucurii-de-primavara

 

Un nou anotimp a venit cu noi bucurii. Vi le mitraliez aici pe câteva dintre ele:

 

  • Am luat decizia de a scăpa de dependența de dulciuri și am descoperit un material foarte bun pe youtube despre acest subiect, realizat de Ramona Țintea, fondatoarea Școlii de slăbit, o tipă extrem de bine documentată de la care avem enorm de învățat. Las link aici, poate este și altcineva interesat(ă): https://www.youtube.com/watch?v=c5WTBTb4K4w

 

  • Am început deja să fac schimbări în alimentație: mestec mai mult alimentele, înlocuiesc fructul de seară cu o legumă și beau apa cu înghițituri mici. Am descoperit și cât de delicioase sunt smoothie-urile și am înlocuit ciocolata cu fructe uscate de genul curmalelor.

 

  • Am introdus în cana cu apă o felie de măr și apoi am așteptat să se îmbine timp de o oră. Rezultatul a fost o apă cu un gust dulceag de măr. Recomand cu mare drag, pe mine m-a încântat.

 

  • M-am bucurat foarte mult că o doamnă psiholog mi-a pus la dispoziție niște materiale foarte bune pe care le voi menționa în carte.

 

  • Priveliștea de la fereastra mea. Totul e veeerdeee!

 

  • Grija prietenilor care se interesează de starea de sănătate a mamei.

 

  • Am decis să încep ziua citind câte o cărticică în franceză pentru copii. Mă bucură imaginile mai ceva ca pe un puștiulică de cinci ani.

 

  • De ziua A. ea mi-a arătat luna și eu i-am arătat asfințițul soarelui.

 

  • Văd pretutindeni pisici care seamănă cu Kotik. Dar…niciun Kotik nu-i mai Kotik decât Kotik! 🙂

 

  • A cumpărat mama 5 lalele îmbobocite verzi, nu credeam că vor înflori, dar pe măsură ce trecea timpul se deschideau puțin câte puțin până când, a doua zi dimineață, s-au metamorfozat în niște frumuseți de flori roșu corai.

 

  • Doamna M. mi-a trimis documentarele doctorului Neil Nedley care-mi vor fi de mare folos pentru carte.

 

  • O nouă încântare gustativă: apă cu o felie de castravete lăsată în cană timp de o oră.

 

  • Pe când voiam să o întreb pe N. dacă ține ore de meditație dirijată, am primit de la doamna M. un video cu…meditație dirijată, fără ca domnia sa să știe că sunt interesată de acest subiect.

 

  • Am reașezat cărțile mele dragi în noul corp de bibliotecă și la sfârșit m-am bucurat foarte mult de rezultat. Îmi amintesc că în Frumusețea ca senzație fizică, Borges scria că pentru el raiul este o bibliotecă. Subscriu!

 

  • În timpul unei sesiuni de meditație dirijată mi-a venit ideea să includ aceste bucurii grupate pe anotimpuri în cartea mea. Va fi un mod de a-i mulțumi Maicii Rafaela dincolo de mormânt că ne-a învățat să ne notăm aceste bucurii în încercarea de a trăi cât mai mult în prezent.

 

  • Draga mea prietenă din Italia, A., mi-a trimis cartea Sincronicitate, de Allan-Combs și Mark-Holland. Abia aștept să o devorez.

 

  • A venit în Iași prietena mea C. din Irlanda. Abia aștept să ne întâlnim!

 

  • Emisiunea Garantat 100% în care a fost invitată Laura Bretan. Mulțumesc, A.G., pentru recomandare.

 

  • Am găsit o nouă modalitate de a le alinta pe pisicile noastre: somnoroase pâsânele.( Când eram mică botezam pisicile pâsâne.)

 

  • Iustina mi-a făcut o mare bucurie scriind prefața la carte.

 

  • Am revenit la studiul limbilor italiană și franceză după o perioadă de pauză.

 

  • De când beau smoothie-uri dimineața nu am mai poftit ciocolată.

 

  • Ascult seara meditațiile cu afirmații ca să schimb tiparele negative din subconștient în unele pozitive.

 

  • Un moment mai degrabă amuzant decât o bucurie: Roșcovanul, rivalul motanului nostru, a intrat în bucătărie, a ajuns în hol, iar când l-a văzut pe Kotik l-a luat la bătaie. La el acasă! Poftim tupeu! Au ieșit smocuri de blană din amândoi.

 

  • Într-o zi foarte călduroasă am ratat  toate autobuzele și eram cu nervii întinși la maximum, îmi mai spuneam din când în când o rugăciune scurtă ca să mă calmez. Când în sfârșit am ajuns la Biserica Sf Nectarie  am întâlnit-o acolo pe C.I.R., pe care nu o mai văzusem de câțiva ani. Și am înțeles rostul pierderii autobuzelor: de aceea le-am ratat pentru a mă bucura de întâlnirea de-o clipă cu ea.

 

  • Îmi sunt dragi momentele în care mama recită poezii din copilăria ei precum aceasta: O fetiță cu rochiță se ducea la grădiniță/ Și mămica o-ntreba: un’te duci, fetița mea?/Eu mă duc la grădiniță/Să mă fac o doctoriță.

 

  • A fost Târgul de carte Librex, de unde i-am cumpărat mamei două cărți. Le-a devorat imediat și am auzit-o povestindu-le prietenelor ei cu încântare despre cele citite.

 

  • Trebuie doar să privesc pe fereastră pentru a avea o nouă bucurie-natura.

 

  • Am primit în dar un Atlas Botanic.

 

  • Am văzut o rață cu două rățuște.

 

  • Doctorița motănelului nostru ne-a întrebat :” E acasă domnul Kotik?” Ce drăguț!

 

  • O discuție cu draga mea A.G., căreia i-am povestit despre întâmplarea de la mare, când luam în palme buburuzele căzute în apă și le puneam pe prosop și despre greșeala făcută cu tastatura, când am scris bucuruze( adică buburuze bucuroase).

 

  • Am votat și eu în sfârșit. Am avut emoții ca o școlăriță când a trebuit să pun ștampila pe buletinele de vot.

 

  • Au venit mai multe vrăbii pe pervazul de la geamul nostru și am văzut cum  un pui era hrănit de mama lui. Pentru că se tăra și nu țopăia ca restul vrăbiilor m-am temut că e rănit și că n-o să poată zbura. După câteva minute însă micuțul a zburat până la un copac din apropiere. Am răsuflat ușurată.

 

  • Sincronicitatea uimitoare despre scarabeul văzut într-o secvență dintr-un film italian ales la întâmplare la scurt timp după ce am citit despre sincronicitatea pacientei lui Jung care visase scarabeul.

 

  • Întâlnirea cu doamna M. la Mitropolie, acasă la Sf. Parascheva.

 

  • Comentariile unui blogger- M.- la paragrafele mele citate din Biblie.

 

  • Am terminat de citit cartea Sincronicitate.

 

  • Recent mi-am cumpărat două rochițe, iar ieri- două perechi foarte faine de saboți.

 

  • Sunt interesată de un nou domeniu – astronomia. Citesc seara câte puțin din Enciclopedia spațiului, cumpărată recent de la târgul de carte.

 

  • Am mai terminat de văzut un serial italian – Il falco e la colomba. Dacă mi-ar fi spus cineva acum vreo 2 ani că mă voi uita la astfel de filme ușurele nu aș fi crezut, eu fiind o mare amatoare de filme de artă. Dar din păcate acestea din urmă se găsesc  tot mai greu pe net și dacă vreau să învăț limba sunt bune și filmele astea mai „tâmpițele.”

 

  • Am găsit pe youtube două filme italiene cu subtitrarea tot în italiană.

 

 

Sursa foto: https://andreiblog.info/2015/04/03/bucurii-de-primavara/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

maxresdefault

 

Din capitolul 18

Parabola vameșului și a fariseului

„Doi oameni s’au suit la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: <<Dumnezeule, mulțumescu-Ți că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri sau chiar ca acest vameș; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.>>Iar vameșul, departe stând, nici ochii nu voia să și-i ridice spre cer, ci-și bătea pieptul, zicând: <<Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!>>Vă spun eu vouă: <<Acesta s’a coborât la casa sa mai îndreptățit decât acela. Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.>>

Iisus și copiii

„Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: <<Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. >>

Tânărul bogat

„Și L-a întrebat un dregător, zicând: <<Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?>>Iar Iisus i-a zis: <<De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumezeu. >>

„Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu,

Din capitolul 19

Zaheu Vameșul

„Zahee, grăbește-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân.

„Și Iisus a zis către el: <<Astăzi i s’a făcut mântuire casei acesteia, că și acesta este fiu al lui Avraam. Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute și să-l mântuiască.>>

Intrarea în Ierusalim

„…și aruncându-și hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. Iar în timp ce El mergea își așterneau hainele’n cale. Și, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: <<Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus.>>

Din capitolul 20

„Și’n timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor: <<Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe’n haine lungi, care iubesc salutările’n piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe, ei care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă’ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua.>>

Din capitolul 21

Banul văduvei

„Și privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogați aruncându-și darurile în cutia milelor. Și a văzut-o și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți; și a zis: <<Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți. Findcă toți aceștia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei.>>

Profeția despre dărâmarea Ierusalimului

„Întru răbdarea voastră vă veți dobândi sufletele.

Șfârșitul lumii și venirea Fiului Omului

„Și vor fi semne în soare, în lună și’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și-al valurilor. Și oamenii-și vor da duhul de frică și de așteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă și cu slavă. Iar când acestea vor începe să fie, prindeți inimă și înălțați-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.

„Și le-a spus o parabolă: <<Vedeți smochinul și toți copacii. Când înfrunzesc, de la voi înșivă știți, văzându-i că vara e aproape. Așa și voi, când pe acestea le veți vedea petrecându-se, să știți că aproape este împărăția lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.>>

Îndemn la priveghere

„Luați aminte la voi înșivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare și de beție și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o mreajă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața-ntregului pământ.Așadar, privegheați în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriți să scăpați de toate acestea care vor să vină și să stați înaintea Fiului Omului.

„Și ziua era învățând în templu, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe Muntele numit al Măslinilor. Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte.

 

inima sanatoasa_650_433

Există în viața noastră anumite întâlniri providențiale cu persoane deosebite, cărora dacă le permitem, ne vor îmbunătăți calitatea vieții într-un mod pe care inițial nici nu-l putem conștientiza.

O astfel de persoană este doamna Mariana Susanu, fostă colegă de serviciu cu mama,  pe care am cunoscut-o într-un moment de grea încercare pentru familia noastră, când mama se pregătea pentru prima operație, în decembrie 2018.

Aveam să descopăr treptat un om foarte altruist, care dă un sens vieții sale sprijinindu-i pe cei aflați în situații critice. Domnia sa e un fel de mamă universală care varsă discret o lacrimă pentru toți copiii ei și care se mobilizează imediat pentru a-i ajuta cum poate mai bine.

Tocmai pentru că susținerea aproapelui e pentru doamna Mariana Susanu o adevărată chemare, v-o recomand în cazul în care simțiți nevoia unui “sfetnic de taină”, a unei călăuze către labirintul întortocheat al sufletului dumneavoastră.

Uneori când ne confruntăm cu o problemă, pentru că suntem direct implicați, suntem subiectivi și e nevoie de perspectiva obiectivă a unei alte persoane pentru a găsi soluția optimă.

Doamna Mariana Susanu vă poate oferi această abordare din exterior și vă poate direcționa către dobândirea unui sens în cazul în care nu l-ați descoperit încă.

Dacă v-ați decis să apelați la domnia sa pentru suport, o puteți contacta pe pagina de facebook Hai să vorbim, dând click pe acest link: https://www.facebook.com/Hai-s%C4%83-Vorbim-2143448602429868/?__tn__=%2Cd%2CP-R&eid=ARCLyMYzu861jV6kTxZSYIoxemuR0zkFdVqflXhF8uQMNDBN-SwRpoo_0ijXyjOhnTeuLPDFNX7Mo0Er

Succes!

Roxănisme

MINOLTA DIGITAL CAMERA

 

Așa le numește mama. La ce se referă? La acele stângăcii care mă caracterizează și cu care mă confrunt mai mereu în viața de zi cu zi. Dacă ați văzut cumva filmul Pane e Tulipani( e foarte bun, îl recomand cu drag) veți găsi acolo un personaj, o femeie care-și strică din greșeală suvenirul abia cumpărat dintr-o excursie, care dă cu capul de geam și întâlnește o alta care face fix la fel și lista ar putea continua. Vă amintiți de personajul lui Caragiale, Cănuță, om sucit? Dacă personajele de hârtie s-ar putea reîncarna în oameni adevărați, atunci cu siguranță aș fi versiunea feminină a acestui personaj.

Cu ce mă laud eu?

Cu faptul că într-o zi m-am încălțat cu un bocanc negru și unul bleumarin și am fost la un pas de a ieși din casă în felul ăsta.

Prin casă mi se întâmplă foarte des să port hainele pe dos, așa că îmi merit cu brio apelativul de pidosnică.

Se întâmplă de nenumărate ori să îmi agăț hainele în clanța ușii.

Fac periodic baie tastaturii cu apă, ceai, suc, în ultima vreme numai cu apă, căci vreau să fac alegeri alimentare sănătoase.

Prin casă, așa aeriană cum sunt, joc frecvent fotbal cu prizele, de care uit adesea.

Mi s-a întâmplat să amestec plicul cu Flamexin într-un pahar cu aceeași lingură pe care am folosit-o pentru detergent și mă miram de gustul ciudat al medicamentului.

Într-o zi am uitat să-mi închei cureaua de la pantaloni și am constatat acest lucru când deja eram afară, așa că am fost nevoită să improvizez și să-mi pun cureaua în…buzunar!

Când mă plimb se întâmplă să mă împiedic de vreo zece ori într-o zi.

Toate aceste pozne l-au făcut pe un amic de-al meu să-mi povestească o întâmplare pe care a auzit-o la rândul lui despre un alt aerian căruia i-a ieșit din cămașă un…șoricel! Nu știu cât de adevărată e povestea asta, nu poate fi verificată, dar vă spun una și mai și, că am dormit, și mama, și eu cu un șoricel mort în casă adus ca trofeu de Lemurica.

Trageți voi concluziile!

 

57387505_750853131983038_7886080402413060096_n

 

Evanghelistul-Luca-tempera-lemn-32-14-cm

Din capitolul 14

Hidropicul vindecat sâmbăta

„Și a fost că era într’o  sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor. Și iată că un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de lege și către farisei: <<Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta sau nu?>>Ei însă au tăcut. Și punându-și mâna pe el, l-a vindecat și i-a dat drumul. Iar lor le-a zis: <<Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?>>Și n’au putut să-I răspundă la aceasta.”

Parabola despre cina cea mare

„Zisu-i-a și celui care-L chemase: <<Când faci prânz sau cină, nu-ți chema prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva la rândul lor să te cheme și ei pe tine și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă-i pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că ei nu pot să-ți răsplătească; fiindcă ți se va răsplăti la învierea drepților.>>”

Lepădarea de sine

„…oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu.”

Din capitolul 15

Oaia rătăcită

„Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și se duce după cea pierdută, până ce o găsește? Și când o găsește, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și sosind acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: <<Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.>>Tot așa, v’o spun eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n’au nevoie de pocăință. ”

Drahma pierdută

„Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și când o găsește își cheamă prietenele și vecinele, spunându-le: <<Bucurați-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem.>>Tot așa v’o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește. ”

Fiul risipitor

„Și a zis: <<Un om avea doi fii. Și cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Și el le-a împărțit averea. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s’a dus într’o țară’ndepărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări.

Și după ce a cheltuit totul, s’a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și ducându-se, s’a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii.

Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Dar venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame!

Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului și față de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unii din argații  tăi. Și sculându-se, a venit tatăl său. Și încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut și i s’a făcut milă și, alergând, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat.

Și i-a zis fiul: <<Tată, greșit-am cerului și față de tine și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. >>Și a zis tatăl către slugile sale:<< Aduceți-i degrabă haina cea mai scumpă și-l îmbrăcați, și inel puneți-i pe mână, și încălțăminte în picioare; și aduceți vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l și, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort și a înviat, pierdut era și s’a aflat.>>Și au început să se veselească.

Iar fiul lui cel mai mare era la țarină. Și când a venit și s’a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Și chemând-o pe una din slugi, a întrebat: <<Ce sunt acestea?>>Iar ea i-a spus:<<Fratele tău a venit și tatăl tau a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. >>Și el s’a mâniat și nu  voia să intre; dar tatăl său ieșind, îl ruga. Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: <<Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată nu ți-am călcat porunca. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat vițelul cel îngrășat…>>

Iar el i-a zis: <<Fiule, tu’ntotdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s’a aflat.>>”

Din capitolul 17

Puterea credinței

„Și au zis apostolii către Domnul: <<Sporește-ne credința.>>Iar Domnul a zis: <<De-ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare! și v’ar asculta. >>”

„Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din țarină:<< Vino repede și șezi la masă!, >>și nu-i va zice <<Pregătește-mi să cinez și, încingându-te, slujește-mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu?>>Îi va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: <<Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem.>>”

Venirea împărăției lui Dumnezeu

„Și fiind întrebat de farisei: <<când va veni împărăția lui Dumnezeu?>>, El le-a răspuns: <<Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici! sau Acolo! Că, iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.>>

Sursa foto: http://danielstancu.ro/shop/lemn/evanghelistul-luca-tempera-lemn-32x14cm/

Magritte revisited

 

  • De 1 Martie am oferit mărțișoare făcute de mine mai multor doamne, răspândind prin tot târgul căluți de mare. Cât adevăr în cuvintele acestea, dăruind vei dobândi! Doamna M., căreia i-am dat două mărțișoare pentru copii, mi-a promis că mă va ajuta să public cartea! Te rog Doamne, să se împlinească minunea asta și să ne putem bucura împreună cu mama de ea!

 

  • Am ajuns și la Ateneu, unde i-am oferit doamnei V. un mărțișor ca recunoștință pentru amabilitatea de care dă mereu dovadă.

 

  • Doamna secretară de la Teatrul pentru copii mi-a oferit, la rândul ei, invitații la două spectacole.

 

  • Schimbul de daruri cu vecinele.

 

  • Vizita la serviciu pe care i-am făcut-o doamnei L. pentru a-i oferi un căluț de mare. Mi-a plăcut modul cum îi tratează pe studenți, ca pe propriii copii, felul cum le vine în ajutor.

 

  • Kotik doarme mai mereu cu burta-n sus.

 

  • Ce bucurie! Iustina a acceptat să scrie prefața la cartea mea!

 

  • Am descoperit melodia Mama, interpretată de Medeeea Marinescu pe când era mică.

 

  • La întâlnirea de azi N. mi-a spus să desenez scara bucuriei și să trec de la 1 la 10 ce anume îmi dă o stare de bine. Erau multe bucurii de aceeași intensitate care se îngrămădeau pe scară, care s-au adăugat mental și după ce am plecat de la N. Și apoi am avut o revelație: că numărul bucuriilor se extinde la infinit dacă-l luăm în calcul pe Dumnezeu.

 

  • Am văzut un cățel care stătea în cutie dormind cu boticul în sus.

 

  • Am scris poezia Împreună, printre flori dedicată prietenei mele A.G. Reproduc aici textul:

    De când ai mulțumit

    pentru că sunt

    Am mulțumit și eu

    pentru că ești

    Și am avut grijă

    să-mi notez

    ca bucurie

    felul în care

    ne parfumăm

    una alteia

    Sufletul.

    (Mulțumesc, Doamne, pentru astfel de momente!)

  • Perlă la dentist:

-De ce stai așa încordată?

Fiindcă aștept să mă doară.

 

  • Pregătindu-mă pentru cea de-a patra parte a capitolului despre voluntariat am recitit texte mai vechi și am fost plăcut surprinsă de amintirea acelor activități, precum și de unele idei pe care le-am avut eu sau copiii, așa că, dacă mă ajută Dumnezeu și vom fi sănătoase, după ce voi termina cartea voi preda din nou artă copiilor, căci e una dintre activitățile pe care le-aș include pe o infinită scară a bucuriei.

 

  • În fiecare zi de luni scanez câte o adorabilă carte de franceză pentru copii pentru a alcătui o bibliotecă în format electronic atât pentru liniștirea mea, în cazul în care s-ar întâmpla ceva cu cărțile palpabile, dar și pentru ca elevii de acum să aibă parte de cărți simpatice din care să învețe limba.

 

  • M-am bucurat foarte mult să regăsesc două episoade ale serialului de desene animate Le Petit Prince pe care le văzusem mai demult pe youtube, dar care între timp fuseseră șterse. Cu toate promisiunile făcute în textul Hoții de frumusețe mi le-am salvat în computer. Să-mi fie iertat!

 

  • Emailul Iustinei. Ea e  printre acei bloggeri despre care mă întreb în sinea mea: Ce s-ar face blogosfera fără ea? La fel am scris de curând și despre Potecuța. I-aș enumera pe toți cei care mă determină să-mi pun întrebarea asta, dar mi-e teamă să nu uit pe cineva. Dar vă știți voi care sunteți!

 

  • Am terminat de scris capitolul despre voluntariat. E foarte lung, are peste 30 de pagini, dar nu mă îndur să renunț la nimic.

 

  • După ce într-o zi mama mi-a spus că nu se mai bucură de nimic, ieri am privit emoționate patinaj artistic( sportul nostru preferat) și am plâns amândouă de bucurie când am văzut evoluția superbă a francezilor.

 

  • Încet, dar sigur, se conturează biblioteca mea în format electronic de cărticele în franceză pe care le trimit profilor de franceză din lista de fb.

 

  • Bomboanele Bucuria mi-au adus…bucurie. 🙂

 

  • Pe când făceam ordine în bibliotecă și ascultam webinarul lui Pera Novacovici am deschis la întâmplare cartea lui Octavian Paler- Autoportret într-o oglindă spartă și am citit: Din adolescență am ieșit sub semnul unui dicton, Per aspera ad astra( Pe căi aspre către stele). Am rămas mască pentru că motto-ul pe care și l-a ales Pera este fix maxima asta. Ador aceste sincronicități!

 

  • Curmale, prune și caise uscate în loc de dulciuri sintetice.

 

  • Emisiunea de pe Trinitas la care a fost invitat Alex Ștefănescu și a vorbit despre amintirile lui legate de Nichita. A.Ș. e unul dintre scriitorii care-mi sunt foarte simpatici, am avut marea șansă de a participa cândva la o conferință despre Eminescu susținută de domnia sa.

 

Foto: Magritte Revisited, arhivă personală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

mamammaammmaa

 

1

 

2

 

4

 

3

 

8

 

5

 

citat

 

11

 

9

 

13

 

7

 

12

 

 

  1.  Folosirea lui vroiam, vroiai, vroiau etc în loc de voiam, voiai, voiau etc

1

2

3

 

2. Confuzia dintre datorită/mulțumită și din cauza/din pricina

4.png

10364112_295835967244883_2063469360542125965_n

5.png

6

 

Picture5

datorita

 

3. Confuzia dintre vise și visuri

7

8

9

flori

De când ai mulțumit

pentru că sunt

Am mulțumit și eu

pentru că ești

Și am avut grijă

să-mi notez

ca bucurie

felul în care

ne parfumăm

una alteia

Sufletul.

( Text dedicat prietenei mele dragi A.G.)

Sursa foto: Pe aripa unui gând.

 

5 replici din vise

 

vis

De multă vreme îmi doream să scriu un text despre replicile din vise, le invitam adesea pe hârtie, dar nu erau cooperante și își luau zborul.

Azi-dimineață însă am reușit să prind o astfel de replică și mi-am amintit că mai am încă vreo patru, dintre care două chiar sub forma unui dialog, una în limba engleză și una căreia i-am dat un titlu ca să pară o poezie( deși probabil nu e).

Vi le dezvălui sub formă de bulinuțe:

 

  • „Ce ai face pentru a obține un autograf de la Mircea Cărtărescu?” „Aș dona toate cărțile de la Editura Polirom.”

 

  • I’d rather die than lie.

 

  • Aprinde-i o lumânare să-i încălzească sufletul!

 

  • Uneori n-am vreme decât să răsfoiesc un dicționar de mame stupefiate.( Hipnagogic Road)

 

Vi s-a întâmplat să visați propoziții sau fraze întregi? Dacă da, vreți le împărtășiți cu mine?

Sursa foto:

https://www.realitatea.net/8-curiozitati-despre-vise-tu-le-stiai_1537134.html

DSCN6808DSCN6806

…și vă doresc o primăvară luminoasă!

snowflakes

  • Ce delicat m-a trezit Lemurica! Mi-a atins picioarele cu mustățile.

 

  • A. mi-a spus că m-a visat, că eram împreună și că aveam împreună o iconiță a Sf. Nectarie! Aș traduce cam așa visul ei: că liantul prieteniei noastre e Sf. Nectarie.

 

  • M-a sunat mama de la spital să-mi spună că e concert cu Paula Seling pe TVR2. Am deschis imediat televizorul și, în timp ce priveam plângând mă gândeam că se uită și ea în același timp și că asta e ca și cum am fi împreună.

 

  • O nouă descoperire: Iată, vin colindători!, în versiunea celor de la Firma.

 

  • Mama a venit acasă!!!

 

  • Simt că de acum înainte rolul dintre mama și mine se schimbă: ea devine copilul meu pe care trebuie să-l îngrijesc, iar eu, mama ei. Inversarea asta de roluri îmi dă un sens pe care nu l-aș fi bănuit cu ceva timp în urmă.

 

  • Colegii și foștii colegi ai mamei ne-au copleșit cu darurile în prag de An Nou! Ne-am simțit în situația de a nu ne mai găsi cuvintele, căci acestea exprimă prea palid ceea ce voiam să spunem! Concluzia mea e că mama a fost foarte iubită de colectivul în care a lucrat!

 

  • Am primit cu uratul două fetițe foarte drăgălașe. Cea mai mică, până în doi ani,  părea un pinguin după felul în care stătea cu mânuțele.

 

 

  • Revederea cu doamna E., mama fostului meu coleg de gimnaziu. Seninătatea din ochii ei e foarte odihnitoare pentru privitor. Mama a adăugat că doamna are o frumusețe de icoană. Nici eu nu o puteam spune mai bine.

 

  • Medicul nostru de familie, doamna R., ne-a oferit spre alinare o cutie cu bomboane și o cafea. Nu mi-am imaginat niciodată scenariul ăsta inversat față de cel  obișnuit la noi, în România.

 

  • Am descoperit un titlu de carte foarte frumos:”Rugaţi-vă să nu vă crească aripi” de Octavian Paler.

 

  • Mama a primit o invitație de la o prietenă de-a ei să mergem la vară la Roma într-un weekend. Te rog, Doamne, să fie sănătoasă mama și să putem onora această invitație! Mama nu a călătorit niciodată în străinătate, chiar dacă și-a dorit foarte mult.

 

  • Doamna L. s-a rugat la șapte biserici pentru mama.

 

  • Mama a revenit acasă după a doua operație!!! Vă rog să o pomeniți în rugăciuni, numele ei este Mariana.

 

  • Fostul meu medic de familie i-a oferit mamei un buchet de trandafiri și unul de lalele. E impresionant cum oameni de pretutindeni încearcă să-i aline mamei durerea.

 

  • N. m-a învățat să fac o mandală! Eram așa de stresată că n-o să-mi iasă, dar ea a avut răbdare și m-a liniștit, arătându-mi fiecare pas. Mulțumesc pentru tot, N.!

 

  • Eram prin Piața Unirii, unde se adunaseră câțiva protestatari care scandau Hoții la închisoare!, iar un copil a spus Hoți bronzați la soare! S-ar putea să aibă dreptate copilașul…

 

  • Am spovedit ceva greu care mă apăsa de multă vreme. Cât de blând e Părintele! Un adevărat model patern pentru mulți dintre noi.

 

  • Cine ar fi spus că voi începe ziua cu cele mai grozave eclere făcute de doamna C., o femeie jertfelnică fostă colegă cu mama și o foarte bună prietenă de-a ei? Doamna C. oferă tuturor curcubeu în cerul gurii prin delicatesele pe care le face, demne de stelele Michelin.

 

  • Vizita furtunoasă a doamnei M. și a copilașilor ei foarte bine crescuți. Ne-am bucurat că am fost pe fază să le oferim eclere, a știut Doamne cum să așeze vizitele pentru a nu fi rămâne descoperite față de musafiri. Și doamna M. e pasionată de psihologie și am vorbit puțin pe tema asta. I-am spus ce fain lucrez cu N., cum mă ajută ea să-l văd pe tatăl meu un pic altfel. A vrut cartea lui N, am de gând să-i fac o surpriză, să-i ofer un exemplar cu dedicație direct de la autoare.

 

  • Am aprins lumânări pentru doamna C. și familia ei.

 

  • O fetiță de vreo doi ani mi-a zâmbit pe stradă într-un mod minunat!

 

  • Am văzut trei pisici jucându-se în grădină.

 

  • A fost o bucurie mare să o întâlnesc pe doamna L. în autobuz. E un om atât de luminos!

 

  • Am aprins o lumânare pentru reușita lui B. și a lui A.

 

  • Am ascultat melodia 42 a celor de la The Motans, pentru ca peste 5 minute să dau peste fragmentul ăsta scris de Inoza: Dacă ați citit ”Ghidul autostopistului galactic”, știți că răspunsul la întrebarea supremă a Vieții, a Universului și a tot restul este 42,  Îmi plac mult aceste sincronicități.

 

  • O droaie de cărți ieftine de franceză cumpărate!

 

  • M-am bucurat mult că N. a fost de acord să xeroxez cursurile ei de psihologie pentru a le oferi doamnei M. Cât așteptam eu la xerox, mi-au căzut ochii, întâmplător peste o cărticică foarte frumos ilustrată, numită De ce plângem?, scrisă de Andreea Constantin, cu ilustrații de Maria Constantinescu. Și pentru că e centrată tot pe emoții, la fel ca foile de la N., m-am gândit să-i fac o bucurie doamnei M. și să o xeroxez și pentru domnia sa.

 

  • Mă pregătesc de Mărțișor, meșteresc, meșteresc….

 

  • O discuție transcendentală cu draga mea A. din Italia. Mi-a mărturisit că le spune tuturor că are o prietenă care își notează ce lucruri faine întâlnește și că trebuie să storci toată picătura de bunătate dintr-o piatră. Ea mă asociază cu scrierea bucuriilor, iar eu o asociez cu mirosul pâinii pe care o face adesea pentru familia ei. La sfârșitul discuției noastre  a adăugat o replică  înduioșătoare, mulțumesc pentru că ești! Și eu mulțumesc că ești, dragă A.!  ❤

 

  • Mi-a plăcut mult răspunsul I. la temerea mea că aș putea pierde cărțile într-un incendiu:  Până la urmă, nici un obiect nu e de neînlocuit, chiar și o carte… Mai importanți suntem noi înșine și Oamenii 🙂 Știu că fiecare întâmplare are un rost, de aceea trăim, să învățăm rosturile și să trăim în continuare…Sunt sigură că apropierea de EL va aduce Lumina și Pacea în suflete, indiferent ce poate însemna asta. Noi suntem mărginiți în înțelegerea a toate câte ni se intamplă, dar toate au un sens mult mai înalt, sunt sigură de asta 🙂 Aveți grijă de voi! Cu drag, te îmbrățișez!
  • Am trăit pentru prima dată o bucurie reală a copierii citatelor din Biblie, nu am simțit scrierea lor ca pe o datorie.

 

  • Am aprins o lumânare pentru doamna M. Sper să fie într-un ceas bun.

 

 

  • A. mi-a arătat bluza ei cu omul de zăpadă care are un nas 3D și baterii care cântă La mulți ani! și mi-a povestit cum s-a dus la școlarii ei și i-a pus să apese pe buton să audă cântecul. Așa ar trebui să fie viața, o joacă!…

 

  • Două zile la rând l-am pierdut pe Kotik și ne-am rugat Sfântului Modest, ocrotitorul animalelor, să-l aducă înapoi. Nici n-am terminat bine rugăciunea, că motanul a și apărut!

 

  • Trezvia zilei: necazurile ne-au fost date pentru ca noi să ne îmbunătățim.

 

  • Faptul că am avut deschiderea de a le arăta lui P. și A. al doilea blog.

 

  • Darurile pe care ni le-au făcut vecinele.

 

 

Sursa foto: Pete Revonkorpi- Snowflakes

 

 

normal_saint_lucas

Din capitolul 10

Trimiterea celor șaptezeci

„Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M’a trimis pe Mine.”

Bucuria lui Iisus

„În ceasul acesta El S’a bucurat cu Duhul.”

„Și întorcându-Se către ucenici, le-a zis îndeosebi: <<Fericiți sunt ochii care văd ceea ce vedeți voi!, că vă spun Eu vouă: Mulți profeți și împărați au vrut să vadă ce vedeți voi și n’au văzut, și să audă ce auziți voi, dar n’au auzit.>>”

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți.”

Din capitolul 11

Rugăciunea Domnească

„Și a fost că pe când era El rugându-Se într’un loc, după ce a încetat I-a zis unul din ucenicii Săi:<<Doamne, învață-ne să ne rugăm,  așa cum și Ioan i-a învățat pe ucenicii lui. >>Și le-a zis: <<Când vă rugați, ziceți: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă’n fiecare zi. Și ne iartă nouă păcatele noastre, căci și noi iertăm oricui ne-o datorează nouă. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel-Rău.>> ”

„Și le-a zis: <<Cine dintre voi, având un prieten, de se va duce la el în miez de noapte, și-i va zice: Prietene, împrumută-mă cu cu trei pâini, că mi-a venit un prieten de pe drum și n’am ce să-i pun dinainte; dar acela, răspunzând dinăuntru, i-ar zice: Nu-mi da de lucru!, acum ușa e-ncuiată și copiii mei sunt în așternut cu mine; nu pot să mă scol să-ți dau…Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se va scula și nu-i va da pentru că-i este prieten, pentru îndrăzneala lui, totuși, se va scula și-i va da cât trebuie.>>”

„Și Eu vă zic: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia; și cel ce caută, găsește; și celui ce bate, i se va deschide. Și care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său pâine, îi va da piatră? Sau dacă-i va cere pește, în loc de pește îi va da șarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, știți să le dați fiilor voștri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El!”

„…dacă Eu îi scot pe demoni cu degetul lui Dumnezeu, iată că împărăția lui Dumnezeu a ajuns la voi! Atunci când un om tare, înarmat fiind, își păzește curtea, avuțiile lui sunt în pace.”

„Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine, risipește.”

Agresivitatea duhului rău

„Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihnă; și negăsind, zice: <<Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el; și ele intră și locuiesc acolo; și starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi.>>

Semnul lui Iona

„Și cum mulțimile creșteau, El a început să grăiască: <<Neamul acesta este neam viclean; cere semn, dar semn nu i se a da, în afară de semnul profetului Iona. Că precum a fost Iona semn pentru Niniviteni, tot așa și Fiul Omului va fi pentru neamul acesta. >>”

Lampa luminândă

„Ochiul tău este luminătorul trupului. Când ochiul tău este curat, și trupul tău întreg e luminat; dar când ochiul tău este rău, și trupul tău este întunecat. Așadar ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. ”

Adresându-se fariseilor:

Oare nu cel ce a făcut partea din afară a făcut-o și pe cea dinlăuntru?

Din capitolul 12

Mărturisirea deschisă și fără frică a Evangheliei

„Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.”

Încrederea în bunătatea lui Dumnezeu

„Nu purtați grijă pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n’au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu mult altceva sunteți voi decât păsările!”

„Vindeți-vă averile și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârșită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n’o strică; fiindcă unde vă este comoara, acolo  va fi și inima voastră.”

„Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiți.”

„De la cel căruia i s’a dat mult, mult se va cere; și de la cel căruia i s’a încredințat mult, mai mult se va cere.”

Iisus, pricină de dezbinare

Foc am venit s’arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie-acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va-mplini! Pare-vi-se c’am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de’acum înainte cinci într’o casă vor fi dezbinați: trei contra doi și doi contra trei. Dezbinați vor fi tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei.

Din capitolul 13

Parabolele grăuntelui de muștar și aluatului

„Deci zicea: <<Cu ce este asemenea împărăția lui Dumnezeu? și cu ce o voi asemăna?Asemenea este grăuntelui de muștar pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; și a crescut și s’a făcut pom și păsările cerului s’au sălășluit în ramurile lui.>>”

„Și iarăși a zis: <<Cu ce voi asemăna împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care l-a luat o femeie și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată.>>”

Poarta cea strâmtă

„Și trecea prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim. Și i-a zis cineva: <<Doamne, puțini sunt oare cei care se mântuiesc?>>Iar El le-a zis: <<Siliți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă; v’o spun Eu vouă că mulți vor căuta să intre și nu vor putea.>>”

„Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacob și pe toți profeții în împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară.”

Koticisme

K

Astăzi voi posta bulinuțe despre Kotik, o parte a tandemului nostru pisicesc. Așadar, ce se poate spune despre el?

 

  • E un mare culegător de informații de sub coada Lemuricii.

 

  • Nu ne poartă ranchiună după ce-l doftoricim într-un mod invaziv și începe să toarcă imediat după ce primește un tratament dureros.

 

  • Amușină cu interes cartea mea sonoră ce reproduce sunetele pe care le fac animalele nocturne.

 

  • Când era mic avea urechi atât de lungi încât îi spuneam…fenec!

 

  • Nu face în casă. Într-o zi, când toate ușile și ferestrele erau închise, ne-a dat de înțeles că are o urgență urcându-se pe geamul de la baie.

 

  • Devine biped atunci când la geam apare rivalul lui, Roșcovanul.

 

  • Nu fură mâncarea. Aveam doi pești pe care urma să-i pregătim și a așteptat cuminte să-i dăm noi, nu s-a repezit să-și ia singur porția.

 

  • Are locuri preferate din casă unde stă în funcție de orele zilei. Ziua doarme pe pervazul ferestrei, seara, pe pantofieră. Mai are și un culcuș căruia noi îi spunem cuibar rotind de ape.

 

  • Când ne întâlnim cu el pe afară se face că nu ne cunoaște. Poftim, recunoștință! 🙂

 

  • Emite mieunături belicoase, pentru ca în secunda doi să scâncească asemenea unui puiuț.

 

Sunt curioasă prin ce se remarcă animalele voastre de companie. 🙂

 

 

luca

Din capitolul 7

Trimișii lui Ioan Botezătorul

„Și chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: <<Tu ești Cel ce va să vină sau pe altul să așteptăm?>>Și venind la El, bărbații I-au zis: <<Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu ești Cel ce va să vină sau pe altul să așteptăm?>>Și în ceasul acela El pe mulți i-a vindecat de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea. Și răspunzându-le, le-a zis: <<Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan cele ce-ați văzut și-ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește; și fericit este acela care nu se va poticni întru Mine. >>”

Ungerea lui Iisus de către o femeie păcătoasă

„Și iată că era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui,  plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei le ștergea. Și-I săruta picioarele și le ungea cu mir.”

„Și întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:<<O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele și cu părul capului ei le-a șters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. De aceea îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puțin, puțin iubește.>>Și i-a zis ei: <<Iertate îți sunt păcatele!>>Și cei ce ședeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: <<Cine este acesta, care și iartă păcate?>>Și i-a spus femeii: <<Credința ta te-a mântuit; mergi în pace.>>”

Din capitolul 8

Parabola semănătorului

„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s’a uscat, pentru că nu avea umezeală. Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o. Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit. Pe acestea spunându-le, a strigat: <<Cel ce are urechi de auzit să audă!>>

Și ucenicii Săi îl întrebau ce înseamnă această parabolă. Iar El a zis: <<Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă.

Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată și bună, îl păstrează și rodesc întru răbdare.>>”

Făclia’n sfeșnic

„Nimeni, aprinzând făclia, n’o acoperă cu un vas, nici n’o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut și nimic tainic care să nu se cunoască și să nu vină la lumina zilei. Așadar, luați seama cum auziți: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are.”

Mama și frații lui Iisus

Mama Mea și frații Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc.

Potolirea furtunii

„Și a fost că într’una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și le-a zis: ;<<Să trecem de partea cealaltă a lacului>>Și au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Și s’a lăsat pe lac o furtună de vânt și se umpleau de apă și erau în primejdie. Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: <<Învățătorule, Învățătorule, pierim!…>>Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei; și ele au încetat și s’a făcut liniște. Și le-a zis: <<Unde vă este credința?>>Iar ei, cuprinși de teamă, se mirau, zicând unii către alții: <<Cine este Acesta?  că și vânturilor și apei le poruncește, și ele Îl ascultă?>>”

Vindecarea femeii cu scurgere de sânge

„<<S’a atins de mine cineva. Căci Eu am simțit puterea care a ieșit din Mine.>> Atunci femeia, văzând că n’a rămas tăinuită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus în fața întregului popor din ce pricină s’a atins de El și cum  de’ndată s’a tămăduit. Iar El i-a zis: <<Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!>>”

Învierea fiicei lui Iair

„Și, pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: <<Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învățător.>>Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: <<Nu te teme; tu crede numai, și ea se va mântui.>>”

„Și toți plângeau și se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: <<Nu plângeți; n’a murit, ci doarme. >>Și ei îl luau în râs,  știind că ea a murit. Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: <<Copilă, scoală-te!>>Și s’a întors duhul ei, și ea în chiar clipa aceea a înviat; și El a poruncit să i se dea să mănânce. Și părinții ei au rămas încremeniți. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s’a petrecut.”

Din capitolul 9

Trimiterea celor doisprezece

„Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi. Și le-a zis: <<Să nu luați nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să nu plecați. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieșiți din cetatea aceea scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor.>>”

„Iar ei au plecat și treceau prin sate binevestind și vindecând pretutindeni.”

Săturarea celor cinci mii

„Iar Iisus, luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulțimii. Și au mâncat și s’au săturat toți; și au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coșuri pline de fărâmituri!”

Mărturisirea lui Petru

„Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: <<Cine zic mulțimile că sunt Eu?>> iar ei, răspunzând, au zis: <<Ioan Botezătorul; iar alții Ilie, iar alții că a înviat un profet din cei vechi.>>Și El le-a zis: <<Dar voi, voi cine ziceți că sunt Eu?>>Iar Petru, răspunzând, a zis:<<Hristosul lui Dumnezeu.>>Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui. zicând: <<Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învie.>>”

Întâia vestire a patimilor

„Și tuturor le spunea:<<Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela O va mântui. Că ce-i folosește omului dacă va câștiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu.>>

Schimbarea la față

„Iar la vreo opt zile după cuvintele acestea i-a luat pe Petru și pe Ioan și pe Iacob și S’a suit în munte ca să Se roage. Și a fost că pe când Se ruga, înfățișarea feței Sale a devenit alta și îmbrăcămintea Lui albă, strălucind. Și iată, doi bărbați vorbeau cu El; aceștia erau Moise și Ilie care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Său pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. Iar Petru și cei împreună cu El erau îngreuiați de somn; și când s’au deșteptat, I-au văzut slava și pe cei doi bărbați stând cu El. Și a fost că pe când aceștia se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: <<Învățătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie>>-el neștiind ce spune. Și pe când vorbea el acestea, s’a făcut un nor și i-a umbrit; și și s’au înspăimântat când au intrat în nor. Și glas s’a făcut din nor, zicând: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultați!>>Și când glasul a trecut, Iisus s’a aflat singur. Și ei au tăcut; și în acele zile n’au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Cine este cel mai mare?

„…cel ce este mai mic între voi toți, acela este mai mare.

„Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.

 

taxi-gratis-696x348

Despre proiectul Taxi Gratis, prin care un tânăr bucureștean face voluntariat pe roți, transportând gratuit la spitale pacienți lipsiți de posibilități materiale, am aflat vara trecută pe un blog.

Momentul în care am dat peste povestea lui Alex Bobeș a coincis cu unul de cumpănă pentru mama și mine, în care ea făcea chimioterapie, iar motanul nostru se afla la rândul lui într-o situație critică.

Mâhnirea noastră era amplificată de faptul că unii taximetriști ne refuzau cursa, invocând fie distanța prea mică până la cabinetul veterinar, fie o presupusă alergie la pisici.

Unul dintre aceștia a preluat la un moment dat o cursă de-a mamei de la spitalul oncologic, iar ea, deși este un om de o rară bunătate, l-a întrebat sarcastic: aveți alergie și la cancer?

În cele 86 de zile cât a durat tratamentul lui Kotik am întâlnit atâtea refuzuri  din partea conducătorilor de taxi, încât până la urmă am ales să mergem cu el pe jos până la veterinar și înapoi.

Într-o altă zi, după ce mama s-a externat, am vrut să luăm un taxi de la supermarket și majoritatea șoferilor ne-au refuzat, văzând-o cu o mască chirurgicală la gură pe care o purta pentru a-și proteja organismul de eventuali viruși. Unul dintre șoferi a avut chiar lipsa de delicatețe să o întrebe de ce boală suferă.

Trebuie să recunosc însă că am întâlnit și oameni drăguți care ne-au ajutat să nu facem generalizări negative despre această categorie profesională.

Am cunoscut ieri un astfel de domn, când veneam de la un supermarket, care ne-a întâmpinat cu Șostakovici în surdină, fapt care i-a evocat mamei filmul Ghepardul, iar mie, concertele lui André Rieu.

Domnia sa ne-a povestit cum o femeie în doliu a fost refuzată pe rând de mai mulți colegi de-ai săi pe motiv că era prea scurtă cursa, dar acesta nu numai că acceptat-o, dar nu a taxat-o decât cu un leu. Doamna respectivă, plângând, i-a cerut numele și a promis că o să-l pomenească în rugăciuni.

La scurt timp după această întâmplare, domnul a primit comandă pentru o cursă de 80 de lei. Concluzia domniei sale a fost că restul colegilor și-au alungat norocul.

Întâmplarea de ieri mi-a amintit de voluntarul din București care transportă gratuit la spital oameni nevoiași și care face dovada că se poate face primăvară cu o floare. În inima celui care o primește.

Sursa foto: https://www.iqool.ro/taxi-gratis-transporta-gratuit-persoane-cu-probleme-de-sanatate/

Notă: Aceasta e cea de-a doua versiune a textului Despre Taxi și alte povești pe roți scrisă după ce ieri mi-a dispărut de pe blog prima variantă. L-am scris la furie și la supărare, dar nu m-am lăsat și tot l-am scris. Datorită sfatului Iustinei, pentru care îi mulțumesc, am găsit azi prima variantă și mi-a venit să plâng de bucurie după ce ieri am plâns de nervi.

 

taxi-gratis-696x348

Despre proiectul Taxi Gratis, prin care un tânăr bucureștean face voluntariat pe roți, transportând gratuit la spitale pacienți lipsiți de posibilități materiale, am aflat vara trecută pe un blog.

Momentul în care am dat peste povestea lui Alex Bobeș a coincis cu unul de cumpănă pentru mama și mine, în care ea făcea chimioterapie, iar motanul nostru se afla la rândul lui într-o situație critică, în care carnea îi curgea de pe el pe o mare suprafață de corp.

Durerea de a-l vedea într-o asemenea stare ne-a fost amplificată și de faptul că unii șoferi de taxi ori nu acceptau o cursă scurtă, ori pretindeau că sunt alergici la pisici.De unul dintre taximetriști ne amintim în mod expres, pentru că a fost același care a preluat cursa mamei de la spitalul oncologic până acasă. Recunoscându-l, mama, care de obicei e de o rară omenie, l-a întrebat sarcastic dacă nu cumva e alergic și la cancer.

În cele 86 de zile cât a durat tratamentul lui Kotik, pe care îl numeam în glumă Tenerife, pentru că ne-a costat cât o vacanță scumpă, am întâlnit mulți presupuși taximetriști alergici la pisici care refuzau cursa, dar și câțiva oameni cumsecade care mă salvau de la generalizări negative. Pentru că alergicii dominau însă, până la urmă ne-am văzut nevoite să-l transportăm pe motan pe jos pentru a nu mai intra în contact cu aceștia.

De aceea, în tot în acel interval îmi revenea în minte povestea tânărului IT-ist din București care-și pune mașina la dispoziție în mod gratuit celor aflați în nevoi și mă bucuram că există măcar un astfel de om.

A urmat apoi un alt moment dificil în care mi-am amintit de el,  după externarea mamei,  pe când voiam să luăm un taxi de la supermarket spre casă, iar ea purta o mască chirurgicală pe față pentru a-și proteja de eventuali viruși organismul slăbit.

Am fost refuzate pe bandă rulantă de șoferi, ba unul dintre ei a avut chiar lipsa de delicatețe să o întrebe de ce boală suferă. Până la urmă s-a îndurat de noi un domn și ne-a dus acasă. Așa că iar mi-am spus să nu fac generalizări, că oamenii sunt de toate culorile și ar fi incorect să spun despre o întreagă tagmă că e într-un fel anume.

Ieri am avut însă parte de un alt fel de  poveste pe roți, pe drumul de întoarcere de la supermarket. Domnul taximetrist care a preluat comanda asculta în surdină Șostakovici, prilej pentru mama de a-și aminti de filmul Ghepardul, iar pentru mine de a pomeni de André Rieu.

Domnia sa ne-a povestit o întâmplare în care o clientă în doliu a fost refuzată de mai mulți colegi de-ai săi, pe motiv că e o cursă prea scurtă. Domnul respectiv a acceptat cursa și nu i-a luat mai mult de un leu. Femeia l-a întrebat plângând cum se numește, pentru a-l pomeni în rugăciuni. La scurt timp, domnul a avut o cursă în valoare de optzeci de lei. Așa cum bine a  concluzionat domnia sa, colegii săi și-au alungat norocul.

Și iar mi-am amintit de voluntarul bucureștean. Și mi-am dat seama că se face primăvară cu o floare. În inima celui care o primește.

Sursa foto: https://alexandruguzi.ro/taxiul-social-alex-bobes-omul-din-spatele-unui-proiect-cu-suflet-taxi-gratis/

Notă: Aceasta e prima versiune a textului Despre Taxi Gratis și alte povești pe roți, care ieri a dispărut de pe blog, spre disperarea mea. Datorită Iustinei, căreia îi mulțumesc din suflet, l-am recuperat, găsindu-l în email, pentru că sunt abonată la propriul blog.

 

eu mica

 

Pe unde-mi umbli, copilărie? e  titlul folderului cu fotografii din primii mei ani de viață. Mi-am amintit de el zilele trecute, pe când ascultam melodia creată de cei de la Firma pentru poezia O, rămâi… Mai exact versurile Unde ești, copilărie/Cu pădurea ta, cu tot?

Pentru că provin dintr-o familie disfuncțională ideea de copilărie fericită mi-ar fi fost complet străină dacă nu aș fi avut parte de refugiul la bunica mea paternă, care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri din anii inocenței.

Și totuși, chiar și cu acele momente unice, am simțit mereu că mi-a fost furată copilăria și că așa, cum spunea Octavian Paler, Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată.

Până într-o zi când am citit undeva ideea că,  dacă n-ai avut parte de o copilărie fericită poți să ți-o construiești la vârsta adultă. Mi s-a părut o idee grozavă. Și, ceea ce a fost o surpriză pentru mine, e că eu deja făceam deja acest lucru prin diferite modalități.

Una dintre ele este lecturarea, la maturitate, a unor cărți pentru copii,  fie citite în copilărie, fie descoperite recent. Primele îmi trezesc amintiri citite foarte dragi, de pe vremea când personaje ca Heidi, Luna-Betiluna, Dora-Minodora sau Habarnam erau oameni la fel de reali ca părinții și prietenii mei.

O altă cale presupune implicarea în activități handmade pentru copii. Am creat o întreagă grădină zoologică din mărgele și sârmă modelatoare și m-am bucurat pentru fiecare șopârliță, buburuză, pisică, bufniță ș.a. care mi-a ieșit din mâini.

O modalitate foarte eficientă de construire a unei copilării fericite la vârsta adultă o reprezintă, din punctul meu de vedere, voluntariatul în care interacționezi cu copii și vezi lumea prin ochii lor. Lecțiile de artă pentru cei mici mi-au oferit perspectiva inedită a copiilor asupra artei și nu o dată ei m-au învățat să privesc mai cu atenție  tablourile prezentate.

De asemenea, introduc ideea de joc în preocupările mele-mă joc cu pisicile mele,  joc(rar) câte un joc pe calculator.

Am învățat, în urma participării la niște cursuri de engleză americană să introduc jocul și în procesul de învățare, într-un fel să mă joc de-a școala ca pe vremuri.

Toate aceste gânduri mi-au venit în minte înainte de a merge să-mi procur un pic de copilărie( să-mi cumpăr cărticele franțuzești pentru copii), iar la întoarcere am văzut o fetiță care scutura un copac și care i-a spus tatălui ei, Uite tati, ninge-n sus!, o replică potrivită pentru încheierea unui articol despre copilărie și redobândirea ei.

 

 

 

 

13

Pentru cei care v-ați întrebat poate cum se mai simte mama, vă pot spune că se recuperează de pe urma operației la ficat și se pregătește psihic pentru noua operație la colon pe care o va avea la puțin timp după data de 28 ianuarie. Gândul că iar va lipsi de acasă mă strânge în spate. Poate de aceea mi-am propus să fac o selecție cu alte 15 citate preferate de ea să-mi țină de urât când ea va fi internată. Acestea sunt următoarele:

 

„Cel mai bun profesor e liniștea,  pentru că ne învață totul fără să vorbească. ” (Maurice Zundel)

 

„Nu trebuie să îţi doreşti să fii în fiecare moment fericit, cred că este vorba de o neînţelegere a omului în raport cu ce e bine pentru el şi cu ce nu este bine. Omul consideră că, dacă are o problemă, este nefericit. Dar nu problema îl face nefericit, ci frica de ea. Oamenii îşi gândesc fericirea ca o absenţă a oricăror probleme din viaţa lor şi întotdeauna când apare o problemă încearcă să o elimine, nu să o rezolve. Eu traduc fericirea în sentimentul de împlinire.” (Părintele Pantelimon, Mănăstirea Oașa)

 

„Un om fericit și împăcat cu sine niciodata nu va jigni, critica sau condamna, pentru că el nu și-ar da niciodată pacea interioară pe războiul exterior!”

 

„Totul are o rânduială și fiecare dar își are rostul și vremea sa. ” (Savatie Baștovoi)

 

„Liniștea e una dintre formele perfecte ale artei conversației.” (William Hazlitt)

 

„Există tăceri care spun multe, așa cum există cuvinte care nu înseamnă nimic.”(Edith Piaf)

 

„Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. ” (Garabet Ibrăileanu)

 

„O zi a trecut domol, liniştită şi s-a dus pentru totdeauna cu clipele ei, cu clipele noastre.” (Ionel Teodoreanu)

 

„Înțelepciunea vieții este simplă. Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.” (Nicolae Iorga)

 

„Omul este înclinat să îşi numere necazurile, dar nu şi bucuriile. Dacă ar ține cont aşa cum trebuie de evenimentele vieţii, şi-ar da seama că are destule motive pentru a fi fericit.” (Dostoievski)

 

„Una dintre cele mai puternice amintiri ale copilăriei oamenilor este mirosul casei bunicii.” (Adriana Trigiani)

 

„Locul cel mai frumos în care putem dormi este gândul cuiva.”(Antonio Curnetta)

 

„Atâta timp cât străluceşte soarele, nu trebuie să-ţi doreşti luna.”(Proverb rusesc)

 

„Există un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie să vorbești spre a te înțelege, nici să te sfătuiești spre a acționa în comun.”(Nicolae Titulescu)

 

„Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate. ” (Mircea Eliade)

blogeri

Bucurii de iarnă 2018

 

ren

 

Pentru mine această iarnă e iarna în care mama s-a operat de cancer, e prima iarnă din viața mea în care sunt singură de Crăciun, fără mama, dar cu două suflețele alături, pisicile mele. Și cu toate că am motive foarte întemeiate să fiu deprimată și deznădăjduită nu sunt și asta e o surpriză și pentru mine. Poate și pentru că mi-am format obiceiul de a-mi nota bucuriile pe care le trăiesc zi de zi. Iată o parte dintre ele:

 

  • O superbă sincronicitate chiar în ajunul Sf. Nicolae: am cumpărat mărgele ciclamen și albastre pentru a o învăța pe N. în prag de ziua ei cum să facă steluțe de pus în pom. În acea zi N. s-a îmbrăcat fix în culorile ciclamen și albastru fără să știe ce surpriză îi puneam la cale. Ador momentele astea în care Doamne parcă-mi spune Sunt lângă tine.

 

  • Comentariul lui N. la întâmplarea neîntâmplătoare de mai sus: Daruri de la om mare cu suflet de copil. S-au aliniat planetele și culorile, fără să ne anunțăm. În Comunicare, ne vorbim și când nu ne spunem nimic. Să vă aducă Moșul mâine bucurii!

 

  • Cât de aproape i-am simțit pe prietenii care s-au oferit și au donat sânge pentru mama! Printre donatori a fost și un fost coleg de gimnaziu care ne-a fost și vecin în prima parte a copilărei mele și pe care mama l-a ținut în brațe când era mic.

 

  • Un mare număr de oameni a venit în sprijinul mamei, aproape zilnic am primit dovezi de solidaritate din partea acestora. Eu nu pot decât să mă rog pentru binecuvântarea lor.

 

  • Doamna M. m-a cucerit pur și simplu. M-a emoționat când a postat pe  Facebook felicitarea cu ren de la noi și figurinele handmade realizate de mine.

 

  • La lansarea cărții Privind înăuntru, de Petronela Rotar, nu aveam suficienți bani la mine pentru a o cumpăra( îmi lipseau vreo nouă lei), fapt care m-a întristat. Când am căutat cartea pe elefant, ce să vezi? Era cu 11 lei mai ieftină. Deci de aia… Povestindu-i mamei întâmplarea ea mi-a amintit de felul în care ne împlinește Dumnezeu dorințele. Când vrem ceva El ne răspunde: nu, nu încă, am ceva mai bun pentru tine….

 

  • Când vrei să vină tramvaiul cât mai târziu posibil și îngheți în stație de bună voie plângând de emoție…Sunt foarte sensibilă la cântăreții stradali și de când am citit cartea Un motan pe nume Bob am devenit și mai atentă la ei. De obicei le dau câte un leu-doi. Odată, am auzit un bărbat cântând la acordeon o melodie de-a lui Yann Tiersen și m-am simțit teleportată direct în filmul Amelie, al lui Jean Pierre Jeunet. De emoție, i-am dat muzicantului toți banii pe care-i aveam la mine, adică fix cinci lei. Azi, după atelierul handmade în care am învățat-o pe N. să facă un Moș Crăciun din mărgele m-am îndreptat spre Piața Unirii, întrebându-mă oare cui îi voi oferi moșul pe care tocmai l-am realizat? Ajunsă în stație, am auzit un saxofonist cântând minunat. De data asta m-am simțit teleportată în cartea Un motan pe nume Bob, amintindu-mi cum James, muzicantul stradal, cânta la chitară. Imediat i-am dat zece lei și Moșul din mărgele. Am făcut cea mai bună investiție, căci am investit în magie.

 

  • Comentariul lui N. referitor la noul atelier: Când ești iubit de copii mici și mari, îți pregătesc și ei lectii și surprize. Azi am învățat să îl fac pe Moșul și să îl țin mereu la mine, în brad. 

 

  • Mama, cu câteva zile înainte de operație, mi-a cântat Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp și m-a întrebat dacă îl cântam și eu în copilărie. Așa e mama!

 

  • Imaginea copilașilor care se țineau câte cinci de mână în timp ce se îndreptau spre teatrul pentru copii.

 

  • I-am oferit doamnei directoare de la Teatrul Luceafărul o steluță handmade realizată de mine. Câtă delicatețe e în gesturile domniei sale! Ținea în palmă steluța și o contempla. Mi-a oferit un calendar cu fotografii din spectacole.

 

  • Un citat găsit pe pagina unei prietene: Dacă tu crezi că lumea este un loc primejdios şi că oamenii sunt răi, vei selecta inconştient acele aspecte ale realităţii care îţi confirmă această credinţă.
    Dacă tu crezi că lumea este un loc prietenos şi oamenii sunt amabili, vei extrage din realitate evidenţele care îţi confirmă aceste credinţe.
    Astfel, prin gândurile, credinţele şi filtrele tale, tu îţi creezi realitatea în care trăieşti. (Dr. Ursula Sandner)

 

  • Un moment amuzant: am avut un schimb de replici cu un basarabean și am început să vorbesc și eu cu accent. ( Străbunica mea era din Basarabia.)

 

  • M., prietena mea de la Londra, mi-a spus că a primit plicul cu decorațiuni handmade făcute de mine și că micuța ei a fost foarte încântată de ele.

 

  • Azi la Biserica Sf. Nectarie am auzit pe un CD o colindă minunat interpretată de o măicuță. Din păcate,  doamna care vindea lumânări nu știa numele maicii, aș fi vrut să o ascult și acasă.

 

  • Gestul generos al doamnei doctor

 

  • Felul în care s-au mobilizat prietenele mele să ne sprijine. Domnul să le ocrotească!

 

  • Un articol de-al Potecuței mi-a amintit de iernile petrecute la bunica paternă, de mănușile legate între ele și de pantalonii de fâș verzi cu care mergeam la săniuș. Mulțumesc, Potecuța!

 

  • Am citit o poveste frumoasă pe blogul Prietenului de vreme rea, în care Omul de zăpadă își oferă nasul unor căprioare înfometate, fire de lână din căciula lui unor păsărele, iar firele de paie, unor iepurași. O poveste ce ne învață să ne oferim pe noi celorlalți. Puteți citi povestea aici: http://prietendevremerea.ro/povestea-omului-de-zapada.

 

  • Am găsit o concluzie a unui bloger pe care aș putea-o folosi ca motto pentru celălalt blog: Fiecare are “călcâiul lui Ahile”. Pe care însă îl poate controla. (Zaraza 26).

 

  • Am un sentiment de apartenență față de blogeri. Nu-i numesc aici, se știu ei care sunt, mi-e teamă că dacă i-aș enumera, aș risca să uit pe cineva.

 

  • Faptul că  Iustina, Carmen  și Potecuța îmi citesc în mod constant cel de-al doilea blog.
  • Azi, la a treia zi de când mama e în spital, Kotik a venit în camera mea și s-a culcat lângă mine( lucru pe care de obicei nu-l face căci o preferă pe mama).

 

  • Am vești bune de la mama!!! A fost mutată de la Terapie Intensivă înapoi în salon, a mâncat puțin și a făcut câțiva pași.

 

  • M-a bucurat gândul acesta: când oferi cadouri îți răspândești sufletul pretutindeni.

 

  • Am trăit o stare de grație când am scris poezia Devenire. Se întâmplă rar să scriu poezii, dar atunci când primesc câte una de la Domnul plâng de bucurie ore întregi. În condițiile astea nici nu mai contează dacă ce am scris e simplă grafomanie sau poezie autentică…Trăirea…asta e tot ce contează!

 

  • Scriu aici poezia Devenire, dedicată tuturor îngerilor noștri materiali și imateriali:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea
din unghiul
nepotrivit.

inger

 

  • Mi-e drag un bunicuț cerșetor prin atitudinea lui: ține o iconiță cu ambele mâini în zona feței, de parcă ar vrea să-și înlocuiască propriul chip cu o icoană. L-am întâlnit când veneam de la spital de la mama și aveam la mine două sticle cu chefir, căci mama nu avea voie să le mănânce. I le-am dat lui pe amândouă și azi l-am întrebat dacă i-a plăcut chefirul. Și el a răspuns: „lux”. Am prins și mai mare drag de el după ce mi-a dat răspunsul ăsta.

 

  • Gestul creștinesc făcut de fostul meu coleg A.G. și prietenii lui. Domnul să-i bucure pe măsura sufletului lor mare!

 

  • Un sentiment nemaiîntâlnit până acum: că toată lumea mă ține în brațe.

 

  • Mesajele de încurajare de pe grupul Rugăciuni pentru mama mea.

 

  • Am devenit, peste noapte, copilul răsfățat al tuturor prietenelor mamei. Vă mulțumesc tuturor pentru grija pe care mi-o purtați, de parcă aș fi propriul dumneavoastră copil!

 

  • Datorită doamnei M. am speranța că viitorul va fi mai luminos decât ce am trăit până acum.

 

  • Best „cozonac” ever! Mulțumesc, doamna M.!

 

  • Best „salam de biscuiți” ever! Mulțumesc, doamna C.!

 

  • Un pițigoi  a venit la fereastra mea! Ce fain e când te vizitează pe neașteptate „fauna”.

 

  • Noul colind al Paulei Seling

 

  • Provocarea venită din partea M.B. de a posta zilnic coperta unei cărți preferate și discuția pe care am avut-o cu ea azi. Atât de bine pune punctul pe i, e o persoană cheie în devenirea mea. Îi mulțumesc pentru asta.

 

  • Darul cu lună primit de la doamna R.E.

 

  • Am împărțit pretutindeni creații handmade, fapt ce mi-a dat un sentiment de împlinire.

 

  • Sfaturi bune de la prieteni

 

  • Datorită doamnei M. am aflat de reflecțiile Părintelui Petroniu Tănase, care s-au potrivit fix cu starea în care eram.

 

  • Teama că nu mă voi descurca bine singură s-a dovedit nefondată. De când e mama la spital simt că mă maturizez cu o viteză supersonică și-mi asum responsabilități.

 

  • Am vorbit cu mama la telefon, mi-a spus că e prima zi în care-și simte mintea limpede. Nu se mai simțea slăbiciune în glasul ei. Cu ajutorul lui Dumnezeu începe să-și revină.

 

  • Deși 2018 e anul în care am aflat de boala mamei, 2018 e și anul conștientizării multitudinii de minuni care s-au întâmplat în viața noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

O parte sunt realizate de mine, altele de către ucenicii mei.

Vă urez tuturor sărbători binecuvântate cu bucuria sfântă a Nașterii Domnului!

12239708_1688855758017641_187138556753060171_nDSCN5881DSCN5914DSCN5915DSCN5946DSCN5951DSCN5954DSCN5957DSCN5961DSCN5963DSCN5974DSCN5978DSCN6291DSCN6293DSCN6307DSCN6316DSCN6320DSCN6326ren

inger-13082015-1024x1024Un text dedicat tuturor îngerilor noștri materiali și imateriali:

Devenire

Înger al meu,
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea
din unghiul
nepotrivit.

 

Sursa foto: 

https://teotrandafir.com

mama 40

Dragii mei, mama e la Terapie Intensivă, a fost operată pe 19 decembrie 2018, i-a fost extirpată o parte mare din ficat, e foarte slăbită și abia poate vorbi.

Am rugămintea să o treceți pe pomelnice – numele ei este Mariana și să aprindeți o lumânare pentru vindecarea ei.

Am ales o fotografie cu ea care ne e foarte dragă, de la întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului. Ea a fost surprinsă privind emoționată fotografiile cu ea și colegii ei pe vremea când erau elevi.

Domnul să vă răsplătească înmiit!

Cărți și emoții

tree

Sunt o mare amatoare de cărți, atât de mare încât nu-mi pot imagina cum ar fi o zi fără să citesc măcar o pagină dintr-o carte. Ar fi, cu siguranță, o zi pierdută.

Când am aflat de la o prietenă absolventă de Jurnalism de cazul omului nevoiaș care a ajuns pe străzi pentru că e dependent de cărți într-o măsură atât de mare încât nu poate avea un job, l-am înțeles foarte bine. Cam acolo sunt și eu. Ia-mi orice, dar dacă-mi iei mâna aia de cărți dragi m-ai nenorocit.

Cărțile îmi declanșează un amalgam de emoții și despre acest lucru voi vorbi în rândurile următoare.

Există cărți pe care le percep ca pe o meditație, când le citesc am sentimentul că sunt o apă curgătoare, iar ideile scriitorului sunt un punct de plecare spre propriile idei.

Apoi sunt cărțile cu efect înălțător care te îngeresc și te cuprinde evlavia citindu-le.

Urmează cărțile-trofeu, pe care le aștepți cu nerăbdare până vine coletul comandat online la lichidare de stoc. Sentimentul achiziționării acestora e foarte diferit de cel al lecturării lor. Când le procuri, trăirea e aceeași cu adicția de cumpărături, când le citești trăirile pot fi variate.

Mai sunt și cărțile antipatice, create doar cu mintea, nu și cu inima, căci dacă ar fi fost un pic de suflet acolo, altfel ar fi fost scrise. Astfel de cărți parcă vor să-ți spună că, dacă autorul ar face cu tine un concurs de neologisme cunoscute, tu ai fi în pierdere.

Și sunt și cărțile care te răvășesc, care te fac să plângi, fără să știi dacă plângi de bucurie sau de tristețe.

Voi încheia cu cărțile care-ți declanșează nostalgii, căci te fac să te simți din nou copil pentru o clipă, atât cărțile pentru cei mici, bogat și frumos ilustrate, dar și cărțile cu poze pentru cei mari, cum ar fi albumele de artă.

M-aș bucura să știu ce sentimente vă produc vouă cărțile, așa că vă rog să nu ezitați să mi le împărtășiți în comentarii.

 

 

 

 

Motto: Iubiți ce vreți, numai iubiți! (Radu Beligan)

De când mă știu mi-am dorit cu ardoare două lucruri: să salvez puii de pisică fără stăpân și să călătoresc în jurul lumii. Visam să am cât mai multe terenuri pe care să construiesc  adăposturi pentru pisici de peste tot, la fel cum visam să văd cât mai multe țări de pretutindeni.

În ceea ce privește călătoriile, am făcut  cândva câteva tururi prin Europa, dar de salvat pisici n-am reușit decât două, pe Kotik și Lemurica, actuali membri ai familiei. La capitolul acesta intră și acțiunea de iarna trecută, când am xeroxat mai mulți fluturași în care-i rugam pe conducătorii de autoturisme să cruțe viața pisicilor care se adăpostesc pe roți sau lângă motor și să claxoneze înainte de a porni mașina.

Anul acesta am reîntâlnit pe Facebook mesajul cu pricina și n-am mai avut odihnă. Am pus toate celelalte proiecte pe pauză, căci viața, în orice formă ar fi ea, are prioritate.

După ce l-am trimis tuturor prietenilor din listă, am început să-l expediez și grupurilor din toată țara dedicate animalelor. M-a impresionat că am găsit un mesaj similar pe un grup din Cluj unde era redistribuit de 3000 de persoane.

Am realizat că această cale e mult mai eficace decât cea de anul trecut pentru că grupurile dedicate animăluțelor sunt  alcătuite chiar și din peste 120.000 de membri și posibilitatea ca mesajele să ajungă la cât mai mulți oameni e mult mai mare.

Când am terminat cu orașele României, am continuat cu cele europene și de dincolo de ocean, realizând de data asta un tur în care nu faci febră musculară în zona cervicală de la admirat clădiri frumoase, ci un tur al iubirii și al empatiei față de patrupedele fără adăpost. Astfel, cele două dorințe s-au contopit într-una singură, căci am făcut un tur virtual în Franța, UK, Statele Unite, Germania, Italia și mai ales în Rusia, luând în calcul că e o țară foarte friguroasă și foarte extinsă.

În turul meu prin Italia, am aflat că există grupuri de oameni care se ocupă de animăluțele aflate în stare terminală, oferindu-le tot suportul până în ultima lor clipă de viață, iar un grup german se ocupa de pisicile din….România.

După tot efortul de a mediatiza mesajul meu în special în țările occidentale, am aflat de la două prietene că în Occident nu există pisici fără adăpost și dacă cineva găsește un patruped este anunțată protecția animalelor să vină să il ia.

Ajunsă în punctul acesta, mi-am dat seama că demersul meu privind țările civilizate a fost unul naiv, căci acolo nimic nu e lăsat la întâmplare. De altfel, mă gândeam că un asemenea mesaj este probabil promovat în școli și că oamenii știu de pericolul acesta deja.

Așa că a trebuit să-mi schimb strategia și am revenit la România și am intrat pe grupurile comunelor din toată țara. 

În tot acest parcurs au fost momente în care m-am descurajat, văzând că pe unele grupuri mesajul meu rămânea necitit, dar prindeam energie când vedeam că pe altele era redistribuit de câteva sute de ori.

Am rugat și un prieten să mi se alăture în toată această nebunie și, știindu-i conștiinciozitatea, cred că deja s-a ocupat de mediatizarea grupurilor din Bacău, unde locuiește el. Mi-a spus că mă va ajuta,  dar că nimeni nu poate ști dacă oamenii vor aplica ceea ce vor citi în mesaj. Îi dau dreptate, dar am convingerea că, dacă textul de avertizare va fi citit de iubitori de animale cu siguranță aceștia vor da curs rugăminții noastre.

Le mulțumesc tuturor celor care au distribuit mesajul meu de conștientizare privind pericolul la care sunt supuse pisicile care caută un loc cald iarna sub mașini.

Concluzionez la fel ca în articolul Pisici, autoturisme, iarnă : vă rog să vă gândiți că salvarea unei pisici poate fi uneori la doar un click distanță.

Bucurii de toamnă 2018

Și în toamna care tocmai a trecut am fost o mare vânătoare de bucurii, dintre care cele mai aproape de suflet sunt următoarele:

 

  • Am văzut două rațe bălăcindu-se în Bahlui( râul ce străbate Iașul) și am rămas fascinată. Stăteam pe pod, le priveam cum fac scufundări, cum revin iar la suprafața apei și nu mai voiam să plec de pe podul pe care mă aflam.

 

  • Am visat că levitam întocmai ca în filmul Jupiter’s Moon care m-a impresionat atât de mult.

 

  • Am mai găsit un magazin cu cărticele franțuzești ieftine pentru copii.

 

  • Am descoperit un artist rus extraordinar, Michael Cheval, pe numele său real Mikhail Khokhlachev.

 

  • Am cumpărat o carte sonoră care imită sunetele emise de unele animale nocturne și Kotik a devenit foarte interesat de ceea ce auzea și amușina cartea.

 

  • Azi, trei vârste ale femeii au stat la aceeași masă evocându-și fiecare anii tinereții.

 

  • Mama s-a simțit mai bine decât de obicei de când face chimioterapie, a fost în Grădina Botanică și m-a rugat să-i pun să-l asculte pe cântărețul ei preferat, Gary Moore.

 

  • Motănelul nostru, Kotik, a ieșit azi pentru prima dată afară după aproape trei luni de tratament. Să-l fi văzut cum se tăvălea prin  iarbă, ba chiar a mai găsit și un fluturaș întârziat după care să alerge.

 

  • Întâlnirea fructuoasă cu N. Abia aștept lansarea cărții ei de mâine.

 

  • Am fost la lansarea de carte a prietenei mele N., unde m-am întâlnit cu o prietenă comună, A. Autograf, lacrimi și prăjituri delicioase.

 

  • La întoarcerea acasă m-am întâlnit cu C., unul dintre sponsorii proiectului meu de la after-school, Fotografiază-mi copilăria! prin intermediul căruia patruzeci de copii au primit câte douăzeci de fotografii cu ei editate de mine. M-a bucurat această revedere inopinată.

 

  • Am văzut în tramvai un bătrân care, trecând pe lângă Biserica Sf. Nectarie, și-a dat jos șapca, și-a făcut cruce și apoi a dus mâna în dreptul inimii. A repetat gestul de două ori. M-a impresionat acel om pentru că, prin gestul său, a dovedit că relația lui cu Dumnezeu e una vie, nu o simplă formă fără conținut.

 

  • I-am cumpărat mamei niște flori de la o bătrână, bucurând trei persoane: pe bătrână, pe mama și pe mine. O situație amuzantă – când am intrat în casă i-am spus mamei Ho comprato un mazzo di fiorellini per te!, fără să știu că aveam musafiri.

 

  • M-am bucurat că am negociat foarte avantajos prețul gentuței cu bufniță, așa că am vrut să fac și altcuiva o bucurie și am cumpărat ceva bun unei bătrâne. Apoi m-am premiat cu o carte la rândul ei foarte avantajoasă ca preț și neprețuită pentru mine-Ești ceea ce trăiești – Câteva date recente din neuroștiințe și experiențele duhovnicești ale Filocaliei, scrisă de diacon Adrian Sorin Mihalache. M-am bucurat că, răsfoind-o, mi s-a părut mult mai accesibilă omului de rând decât cele de până acum. Abia aștept să o citesc, să termin cu Frankl și o „înhaț”.

 

  • Kotikuț a ieșit iar pentru prima dată după o perioadă de vindecare și s-a chelfănit cu rivalul lui, Roșcovanul.

 

  • O zi de 7 noiembrie copleșitoare, începută cu obținerea unei invitații la filmul Coborâm la prima chiar când nu mai aveam speranță că voi face rost de ea, continuată cu întâlnirea cu M. și  conferința lui Alex Ștefănescu Eminescu și noi la care am fost amândouă și încheiată cu proiecția filmului Coborâm la prima la Ateneu și de discuția cu echipa de după. O doamnă din public, mamă a unui copil cu autism, s-a referit la persoanele cu dizabilități ca la unele cu alte abilități. De reținut această abordare frumoasă.

 

  • Astă vară, când dragii noștri medici veterinari se luptau să-l salveze pe Kotik, mama și cu mine le-am dăruit cartea Un motan pe nume Bob, scriindu-le dedicația aleasă de mama Din partea unor iubitoare de pisici pentru niște iubitori și tămăduitori de animale. Azi Bob s-a întors acasă, o prietenă librar de-a mamei, posesoare a trei pisici, ne-a oferit iubita carte despre motanul roșcovan care a dat sens vieții unui fost consumator de droguri.
  • Ce frumos lucrează Universul! I-am oferit lui N. niște cărți cu mandale și altele în care ești învățat să creezi mandale elaborate, iar ea mi-a spus că intenționează să predea un curs  de mindfulness și că-i vor fi de folos. În mod similar, am făcut un pachet cu cărticele foarte frumoase franțuzești pentru fetița prietenei mele de la București, ca să aflu azi că tatăl fetiței o învață franceză și că voiau să-i cumpere niște cărți în franceză pentru copii. Iar apoi i-am povestit prietenei mele că am fost la conferința lui Alex Ștefănescu, dar că nu mi-am cumpărat cartea lui Eminescu poem cu poem pentru că era 100 de lei și ea mi-a spus că o are ea și că mi-o oferă cadou. Ce să-ți mai dorești?

 

  • Cursul de Inteligență emoțională pe care mi-l predă N. este fabulos! Sunt recunoscătoare că am șansa asta nesperată de a lucra cu ea într-un mediu atât de securizant.

 

  • M-am bucurat că i-am oferit mamei o seară memorabilă la cinema la filmul Coborâm la prima.

 

  • Am întâlnit-o pe doamna N. la cinema. Ce om cald!

 

  • M-au bucurat trimiterile la Istoria artei din noul clip al Irinei Rimes.

 

  • Am cumpărat împreună cu mama o pâine și am hrănit cu ea porumbeii. A fost un moment deosebit cel în care ni se urcau pe încălțări în încercarea de a prinde cât mai multe bucăți de pâine. Bucurie procurată cu doi lei!

 

  • Acest noiembrie, la care mă gândeam cu înfrigurare, a venit cu vestea uimitoare că tratamentul urmat de mama a dat roade: o parte dintre noduli s-au restrâns, alții au dispărut cu totul.

 

  • Am fost împreună cu mama la Biserica Sf. Nectarie să-i oferim în dar sfântului o crăciuniță. ( I-am promis sfântului că, dacă o vindecă pe mama, o să-i ofer în dar flori)

 

  • Pe o pagină de Facebook din Cluj am găsit 3000 de redistruibuiri al mesajului despre pisicile care se adăpostesc pe roți sau lângă motor iarna. Bravo, Cluj!

 

  • O minune la supermarket: am cumpărat pentru fetița unui fost coleg cartea Povești de noapte bună, superb ilustrată, și, cum sunt puțin în mintea copiilor, mi-am dorit să iau un exemplar și pentru mine. Doar că, a doua zi, când m-am dus din nou la supermarket, ia cartea de unde nu-i. Am început să umblu prin tot magazinul în speranța că o voi găsi abandonată în altă parte decât în locul de pe raft, unde se găsea cu o zi înainte. Până la urmă mi-am spus că ăsta e un gând absurd, că n-am cum să cutreier tot Lidl-ul, doar-doar voi găsi cartea părăsită de vreun client  cine știe pe unde. Așa că m-am așezat la rând la casă, unde am văzut o lipie enormă abandonată. Nu pot să-mi explic ce a urmat decât ca pe o minune: am dat lipia deoparte ca să descopăr că fix sub ea  se afla un exemplar al Poveștilor de noapte bună care mă aștepta! Așadar, gândul că s-ar putea să găsesc poveștile oriunde aș fi căutat nu a fost chiar atât de absurd până la urmă. Și în viață, poveștile sunt oriunde. Trebuie doar să fii echipat corespunzător pentru a le descoperi.

povesti

 

 

 

 

 

 

ev luca

Din capitolul 5

Pescuirea minunată

„Și a zis Iisus către Simon: <<Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni. >>”

Vindecarea unui lepros și a unui paralitic

„…iată un om plin de lepră; și văzându-L pe Iisus, a căzut cu fața la pământ și I s’a rugat, zicând: <<Doamne, dacă vrei, Tu poți să mă curățești.>>Și întinzându-Și mâna, S’a atins de el, zicând:<<Vreau, curățește-te!>> Și îndată s’a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui:<<Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curățirea ta să aduci jertfă, așa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie. >>”

„Iar El se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.”

„…și puterea Domnului era cu El, în aceea că  El tămăduia.”

„Și uimire i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu; și s’au umplut de frică și ziceau: <<Minunate lucruri am văzut astăzi.>>”

„Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n’am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”

Despre post

„Iar ei I-au zis: <<Ucenicii lui Ioan țin posturi dese și fac rugăciuni; tot așa și ai fariseilor;  dar ai tăi mănâncă și beau. >>Iar Iisus le-a zis: <<Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti.>>”

„Le-a spus și o parabolă: <<Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă și-l pune la haină veche; altfel, cea nouă, se rupe, iar peticul luat din din cea nouă nu se potrivește cu cea veche. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; și se varsă și vinul și se strică și burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra. Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi.>>”

Din capitolul 6

Spicele culese sâmbăta

„Și a fost că într’o sâmbătă – a doua după Paști – El trecea prin holde, iar ucenicii lui smulgeau spice și le mâncau frecându-le’n palme. Dar unii dintre farisei au zis: <<De ce faceți ce nu se cuvine a face sâmbăta?>>Și Iisus, răspunzând, le-a zis: <<Oare nici pe asta n’ați citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el: cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii-înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții. >>Și le spunea: <<Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.>>”

Iisus le-a zis cărturarilor și fariseilor „Vă întreb eu pe voi: În zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine sau să faci rău?; să mântuiești un suflet sau să-l pierzi?

Alegerea celor doisprezece apostoli

„Și a fost că în zilele acelea El a ieșit la munte să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune căre Dumnezeu.  Și când s’a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, pe Iacob și pe Ioan, pe Filip și pe Bartolomeu, pe Matei și pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu și pe Simon numit Zilotul, pe Iuda al lui Iacob și pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit trădător.”

„Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr’Însul și pe toți îi vindeca.”

Predica de pe munte

„Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea:

<<Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.

Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura.

Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde.

Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî  și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților.

Dar vai vouă, bogaților, că de pe-acum vă luați mângâierea.

Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi.