Feeds:
Articole
Comentarii

leo

 

adam-driver-paterson-movie-image

Așa cum v-am promis începând din noiembrie vă voi recomanda lunar un film mai puțin cunoscut care m-a impresionat atât de mult încât doresc să împărtășesc cu voi bucuria de a-l fi văzut.

Pentru că mulți dintre cei care citesc acest blog scriu poezii voi începe cu un film despre acest subiect, Paterson(2016), în regia lui Jim Jarmusch, avându-i în rolurile principale pe Adam Driver(rețineți acest nume de familie) și Golshifteh Farahani. Vă doresc vizionare plăcută și vă aștept aici, pe blog, cu impresiii despre film.

https://www.imdb.com/title/tt5247022/videoplayer/vi530560537?ref_=tt_ov_vi

Sursa foto: aici


  • I-am găsit pisoiului cel mic porecta Leuștean pentru că în zona feței miroase a zarzavat. Când era mai mic îi spuneam Prăjiturel pentru că avea un miros dulceag.

 

  • Am văzut azi un chow-chow crem, rasa mea preferată de câine.

 

  • Mi-am cumpărat o carte franțuzească pentru copii(Quand je marche dans le desert) în care am găsit o ilustrație superbă cu le petit chat des sables.

 

DSCN6978

 

  • Mă simțeam cumva neîmplinită în ultima vreme și mi-am dat seama de unde mi se trage: de la faptul că m-am limitat la studiul limbii italiene și nu am mai citit o carte faină. După ce am început să citesc Eminescu poem cu poem, de Alex Ștefănescu, primită în dar de la draga mea A., m-am simțit dintr-o dată foarte bucuroasă. Aveam doar și de ce, mi-am adăpat sufletul cu poezie. Apoi am citit poeziile Potecuței, ale Aneisylvi, ale lui Marius, ale lui Petru  și ale lui Claudiu-Liviu.

 

  • Am reunit două bucurii într-una singură: aceea de a salva miniserialul italian Prințesa Fantaghirò/Peștera Monstrului Sacru pe care obișnuiam să-l urmăresc în adolescență.

 

  • Comentariile bloggerilor prieteni la textul meu Octombrie în două oglinzi, pe care nu-l credeam prea reușit.

 

  • Noua poreclă pe care i-am dat-o Micuțului: Terapie cu colți.

 

  • Am reluat cursul de Inteligență emoțională al N. și mi se pare genial și foarte eficient.

 

  • Discuția terapeutică pe care am avut-o cu N. Mulțumesc, N.!

 

  • Am fost la două filme premiate la Festivalul de la Cannes, foarte bune amândouă, Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, și It Must Be Heaven, de Elia Suleiman, cea mai rafinată comedie pe care am văzut-o vreodată. Din momentul în care am vizionat filmele am decis să fac lunar câte o recomandare de cinefil pentru cei pasionați de filme de artă care îmi vizitează blogul. Al doilea film mi-a produs, prin coloana sonoră, o stare similară îndrăgostirii care m-a determinat să fac o pauză de la toate proiectele mele și să ascult la nesfârșit tema principală a filmului.

 

 

Sursa trailer: aici

 

 

 

 

 

 

 

lucien-levy-dhurmer-gust-of-wind-1896

E un text de-al meu foarte vechi, dar mă regăsesc în el în fiecare toamnă, când am sentimente ambivalente privind acest anotimp.

1.

Îmi place să-mi aduci gutui
să gust din toamnă
cu nesaț.

2.

Cum oare
să mă vindeci
de atâta toamnă?

Sursa imagine aici

 

 

 

Dacă ar fi să vă faceți cadou un eveniment de ziua voastră/ dumneavoastră care ar fi acela? Un concert, o piesă de teatru, o lansare de carte?

În ceea ce mă privește, am avut bucuria să merg chiar de ziua mea la Săptămâna Creierului, eveniment care a avut loc în perioada 18-22 septembrie 2019, la Palatul Culturii, organizat de Cercul Studențesc de Neurochirurgie și Asociația Creierului Iași, în parteneriat cu Primăria Municipiului nostru.

Astfel, am avut șansa ca ziua mea(18 septembrie) să se prelungească în săptămâna mea, interval în care am luat parte la mai multe ateliere kid friendly organizate de studenți.

Unul dintre workshopurile la care am participat a fost cel de Iluzii optice, susținut de domnișoara Maria-Diana Focșa. Cu acest prilej am rememorat clipele pe care le-am trăit cu copiii de la centru, unde i-am inițiat pe aceștia în arta lui Salvador Dali, Rob Gonsalves sau Octavio Ocampo, nu înainte de a le arăta o serie de iluzii optice.

La atelier, am regăsit unele dintre acestea, printre care o imagine în care puteai vedea o femeie tânără, dar și una bătrână în același desen, un chip format din crengi, o imagine care putea fi interpretată fie ca o rață, fie ca un iepure.

 

Îmi amintesc că, atunci când le-am arătat celor mici ultima imagine, o fetiță de 5 ani nu m-a crezut că aceasta poate fi privită și ca o rață, m-a contrazis și a fost convinsă că în desen era doar un iepuraș. 😊

Elementele de noutate pentru mine au fost desenul ce părea să redea două triunghiuri care se întrepătrundeau, când de fapt nu era niciun triunghi, chipul ascuns printre boabele de cafea, corpurile umane pictate care formează o broască.

Descoperirea care m-a uimit cel mai mult la Iluziile optice a fost o cameră în formă de trapez în care părea că unul dintre participanți era mai înalt decât celălalt, pentru ca lucrurile să fie exact pe dos când aceștia își schimbau locul.

De altfel, cuvântul-cheie al iluziilor optice este verbul a părea.

La atelierul Neuroștiințele în artă, domnul Kevin ne-a vorbit despre mai multe opere celebre ale unor artiști, unul dintre aceștia fiind chiar Michelangelo și a sa pictură Crearea lui Adam, despre care se spune că ar imita anatomia elementară a creierului uman.

michelangelo

Susținătorul atelierului a făcut referiri și la rivalul lui Michelangelo, Leonardo da Vinci, dând un posibil răspuns la întrebarea Și totuși, de ce zâmbea Mona Lisa? Se pare că există un sindrom denumit după ea, care apare la femeile însărcinate când le paralizează nervii faciali externi.

Mona-Lisa-oil-wood-panel-Leonardo-da

 

Aici am întâlnit atât lucrări pe care le cunoșteam deja, precum cele realizate de Van Gogh, Munch sau Picasso, precum și unele pe care le vedeam pentru prima dată, cum ar fi cele semnate de Yayoi Kusama, artista japoneză contemporană pasionată de buline, minimalism și dovleci, care a declarat că toate operele ei au la bază halucinații de care a suferit. În fotografiile de mai jos o vedem îmbrăcată în propria-i artă.

Am admirat întristată arta lui Louis Wain, un ilustrator de pisici diagnosticat cu schizofrenie, în ale cărui desene se poate observa evoluția bolii, percepția față de patrupede schimbându-se radical, atât în privința formelor, cât și a culorilor.

wain

Am privit și creația lui F. Marryat, care a imortalizat trăirea din timpul unei migrene, pe care a asemănat-o cu niște drăcușori care-l înțeapă pe suferind cu obiecte ascuțite.

headache

M-a impresionat mult pictura lui Kandinski, care suferea de sinestezie, o patologie prin care unii oameni pretind că pot auzi culorile sau pot vedea muzica, și îl am în vedere pentru o lecție de artă dedicată copiilor.

kandinsky

Cum a fi în preajma artei și a iluziilor optice e un motiv de bucurie pentru mine, am participat și la Atelierul de Fericire, susținut de domnișoara Maria.

La acesta, coordonatoarea ne-a propus să începem prin a ne îmbrățișa, pentru a elibera oxitocină, și ne-a arătat fericirea la microscop.

fericirea

Ne-a dezvăluit că din punct de vedere psihiatric fericirea e considerată o boală a sistemului nervos central pentru că devenim iraționali, fiindcă suntem incapabili să gândim logic atunci când suntem fericiți și ne aflăm în afara controlului nostru rațional.

fericirea în corp

Am aflat cum se manifestă în corp fericirea: temperatura corpului crește, palmele noastre sunt mai umede, la nivelul feței mușchiul zigomatic, cel care trage în sus colțurile gurii,  precum și mușchii orbiculari ai ochilor se încordează, în schimb mușchii sprâncenelor se relaxează.

Împreună cu ceilalți participanți am făcut un cerc, sau mai pe românește o horă, și a spus fiecare pentru ce e fericit. Printre răspunsuri s-au aflat ciocolata, faptul că a ieșit soarele sau pentru că…azi e ziua mea și o sărbătoresc la Săptămâna Creierului. 🙂

La ieșire, la unul dintre standuri se aflau neuroni din material plușat, mi-am luat unul ca amintire ca să fiu sigură că în urma acestei experiențe m-am îmbogățit măcar cu un neuron, fie el și handmade. 🙂

După ce evenimentul s-a încheiat și am ajuns acasă am privit cu drag cărțile despre creier pe care mi le-am cumpărat de-a lungul timpului și m-am întrebat: oare când voi transforma Săptămâna Creierului în  Anul Creierului?

Sursa foto: Săptămâna Creierului și Google images.

 

 

 

  • Am scris textul despre Prăjiturel.

 

  • Prietena mea A.D. din Italia mi-a trimis o comoară de  curs de italiană, mai bun decât orice am parcurs până acum. Mulțumesc, A.!

 

  • Am recitit pasaje din agendele vechi. M-am bucurat să regăsesc o strofă foarte simpatică de-a Anei Blandiana: Într-o luni/ Ca să nu mă duc la grădiniță/ M-am transformat în niște căpșuni/ Pe care le-a mâncat o fetiță.  (Nu știu sigur dacă strofa e reprodusă exact, nu am găsit-o nicăieri pentru confirmare.)

 

  • Am văzut și auzit pentru prima dată Live un  tânăr care cânta la harpă pe Ștefan cel Mare. 

 

  • Mi-am petrecut ziua de naștere într-un mod memorabil, la evenimentul Săptămâna creierului, organizat de studenții de la Medicină. Am fost ca un burețel care a absorbit totul cu încântare.

 

  • În aceeași zi, am ratat trei autobuze. Eram un pachet de nervi, dar peste câteva minute am întâlnit-o pe prietena mea A. Deci din acel motiv le-am pierdut!

 

  • Arta mă însoțește pretutindeni. Veneam de la atelierul despre Michael Cheval dedicat copiilor, când am găsit pe jos o reproducere după o pictură de-a lui Joan Miró. După câteva zile, i-am dat un bănuț unui copil care cânta la fluier și el a strigat după mine Te  rog, te rog, te rog, te rog, vino înapoi! M-a făcut curioasă și m-am întors din drum, iar el mi-a dăruit o vedere de la Muzeul Ermitaj.

 

joan_miro_art_visit_by_viscious_speed

 

  • Îi spuneam dragii mele din Italia, A.G.U., că am prieteni răspândiți în toată lumea, iar ea i-a numiți sateliți Roxana. Ce frumos din partea ei!

  • Poezia Grădiniță, din folclorul copiilorgăsită pe blogul lui Nautilus, :

         ” Grupa mică,
           pișpirică,
           cade-n fund și se ridică.

          Grupa mijlocie,
          la bucătărie,
          face de mâncare
          pentru grupa mare.

          Grupa mare
          stă la soare
          și se linge pe picioare.”

 

  • Torsul pisicilor noastre e terapeutic. Îmi amintesc de Kotik pe când era puiuț, că torcea atât de tare încât, dacă lăsam  ușa deschisă, se auzea până în cealaltă cameră.

 

  • C. mi-a trimis o fotografie în care am revăzut copăcelul handmade pe care i l-am dăruit. Tot ea e cea care mi-a făcut rost de sârmă modelatoare de prin…televizoare cu care am făcut un copăcel auriu cu mărgele multicolore.

 

  • A. mi-a redistribuit articolul Să bem o licoare luminoasă împreună cu Michael Cheval pe pagina ei A Drop of Inspiration. Mulțumesc, A.!

 

  • Șansa de a avea o prietenă atât de înțeleaptă precum A. Reproduc aici câteva cuvinte de-ale ei: Sufletele noastre sunt legate ca într-o țesătură. Când unul dintre noduri nu este împletit armonios cu celelalte se produce o tensiune. Singura care armonizează lumea este dragostea. Orice moment de abatere de la acest sentiment are efect de destabilizare a lumii înconjurătoare.

 

  • Alte cuvinte înțelepte de-ale A.: Cheia vieții pământești stă în ceilalți oameni care ne înconjoară și Raiul tot de asta depinde. Timpul nu este al tău. Este al Domnului. Este darul Lui pentru tine. Nu intrăm în Rai singuri, ci în măsura în care i-am luat pe ceilalți în desaga inimii. Ce bine este să vedem cu milă lumina din rănile celor dragi și să o sărutăm! Din luminile rănite ale părinților noștri ne naștem noi. Lumină din lumină.

 

  • Un fost coleg de gimnaziu mi-a promis că-mi oferă un clasor și câteva timbre. Ce bucurie! M-a făcut nostalgică după vremurile în care admiram ore în șir timbre cu rase de pisici superbe sau cu personaje din desene animate ungurești.

 

  • Joaca de fiecare seară cu Firicel și Kotik.

 

  • Salvarea unor cursuri extraordinare de italiană.  Nădăjduiesc ca în câțiva ani să le parcurg pe toate și să-mi însușesc tot ce e de învățat din ele.

 

  • Mama a fost atât de drăguță și mi-a corectat cartea. Consider că un text trebuie corectat de cel  puțin două persoane pentru a avea garanția că în versiunea sa finală  nu s-au strecurat greșeli.

 

  • Faptul că reușesc să bifez obiectivele zilnice propuse îmi dă un sentiment de împlinire la sfârșitul zilei.

 

  • Am făcut rost de invitații la trei filme participante la Festivalul de la Cannes.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Luca

 

Din capitolul 24

Învierea Domnului

„Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă, foarte de dimineață, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră. Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt; dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit. Și a fost că’n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că’n fața lor au stat doi bărbați în veșminte strălucitoare. Și cum ele, înfricoșându-se, și-au plecat fețele la pământ, ei le-au zis: <<De ce pe Cel-Viu Îl căutați între cei morți?; nu aici este, ci a înviat. Aduceți-vă aminte cum v’a vorbit pe când era încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, dar a treia zi să învie.>>Și ele și-au adus aminte de cuvintele Lui.

„Și întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece și tuturor celorlalți. Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacob și celelalte împreună cu ele. Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală și nu le-au crezut.

„Iar Petru s’a ridicat și a alergat la mormânt; și aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.

În drum spre Emaus

„Și iată că’n aceeași zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Și ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Și a fost că’n timp ce vorbeau și se întrebau între ei, Iisus însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lui erau ținuți ca să nu-L cunoască. Și El le-a zis: <<Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați între voi mergând? Iar ei s’au oprit și erau triști. >>

„Și a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat și, frângând, le-a dat. Și s’au deschis ochii lor și L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut. Și au zis unul către altul: <<Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale și-n timp ce ne tâlcuia Scripturile? >>

„Și”n ceasul acela sculându-se s’au întors la Ierusalim și I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat și I s’a arătat lui Simon. Și ei au povestit cele petrecute pe cale și cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii. 

Iisus Li Se arată apostolilor

„Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: <<Pace vouă!>>Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. Și El le-a zis: <<De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și  picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am. >>Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: <<Aveți aici ceva de mâncare?>>Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr’un fagure de miere. Și luând, a mâncat în fața lor.

„Și le-a zis: <<Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi trebuie să se plinească.>>Atunci le-a deschis mintea ca să’nțeleagă Scripturile. Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învie din morți și întru numele Său să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim. 

<<Voi sunteți martorii acestora.>>

<<Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus. >>

Înălțarea la Cer

„Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și a fost că-n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei și S’a înălțat la cer. Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și’n toată vremea erau în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. 

Sursa foto: aici