Feeds:
Articole
Comentarii

Grandes_Heures_Anne_de_Bretagne_Saint_Jean

Din capitolul 5

Iisus vorbește despre puterea Sa dumnezeiască

„Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, și Judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturisește despre Mine. Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiți. Ioan era făclia care arde și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M-a trimis. Și Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-ați auzit vreodată, nici fața nu I-ați văzut-o; și cuvântul Său nu sălășluiește întru voi, pentru că voi nu credeți în Cel pe Care El L-a trimis.

Voi cercetați Scripturile, de vreme ce socotiți că în ele aveți viață veșnică; și ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreți să veniți la Mine pentru ca viață să aveți! Slavă de la oameni nu primesc; dar v’am cunoscut că n’aveți în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său însuși, pe acela îl veți primi!…Cum ați putea voi să credeți, voi, cei ce primiți slavă unii de la alții, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutați? Să nu socotiți că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi ați nădăjduit. Că dacă l-ați crede pe Moise, M’ați crede și pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le dați crezare, cum veți crede în cuvintele Mele?”

Din capitolul 6

Săturarea celor cinci mii

„Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: <<Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…>>”

Iisus, Pâinea vieții: Euharistia

„Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că ați văzut minuni Mă căutați, ci pentru că ați mâncat din pâini și v’ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viața veșnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El și-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl. ”

„Deci au zis către El: <<Ce să facem, ca să săvârșim lucrurile lui Dumnezeu?>>Iisus le-a răspuns, zicând: <<Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeți în Cel pe Care El l-a trimis. >>Deci I-au zis: <<Dar ce minune faci tu, ca să venim să credem în tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. >>Deci Iisus le-a zis: <<Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii. >>Deci au zis către El: <<Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta…>>”

Și Iisus le-a zis: <<Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine niciodată nu va flămânzi și cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. Dar Eu v’am spus că M’ați și văzut și nu credeți. Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe niciunul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-l vede  pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.>>”

„Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese:<<Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din Cer >>și ziceau <<Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă noi îi știm? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer?… >>”

„Iisus, răspunzând, le-a zis: <<Nu murmurați între voi, Nimeni nu poate veni la Mine  dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeți: Și toți vor fi învățați ai lui Dumnezeu. Așadar, tot cel care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viață veșnică.>>”

„Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie, dar au murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie,  Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu.”

„Deci se certau Iudeii între ei, zicând: <<Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…>>Și le-a zis Iisus: <<Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu adevărată băutură.>>”

„<<Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.  Așa cum Tatăl-cel-Viu M’a trimis pe mine și Eu viez prin Tatăl,  tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinților voștri care au mâncat mană și au murit; cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac. >>

Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăța în Capernaum.”

„<<Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt și viață sunt. >>

Din capitolul 7

<<Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis! De voiește cineva să-I facă voia va cunoaște despre învățătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu însumi de la Mine grăiesc. Cel care grăiește de la sine își caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat și nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce căutați să Mă ucideți?>>

„Din mulțime mulți au crezut într’Însul și ziceau: <<Oare Hristosul când va veni, face-va El minuni mai multe decât a făcut Acesta?>>Au auzit fariseii că mulțimea șușotea acestea despre El; și arhiereii și fariseii au trimis slujitori ca să-L prindă. Dar Iisus le-a zis: <<Pentru puțin timp mai sunt cu voi și Mă duc la Cel ce M’a trimis. Mă veți căuta și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni. >> Deci ziceau iudeii între ei: <<Unde are să se ducă acesta ca să nu-l găsim?>> ”

„Iar în ziua cea din urmă-ziua cea mare a sărbătorii- Iisus sta între ei și a strigat, zicând: <<Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Sculptura- râuri de apă vie vor curge din inima lui. >>Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu se preamărise.”

Iisus, piatră de scandal în popor

„Deci mulți din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Într’adevăr, Acesta este Profetul! Iar alții ziceau: <<Acesta este Hristosul!>> Iar alții ziceau: <<Oare din Galileea va să vină Hristos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din orașul Betleem, unde a fost David?…>>Și dezbinare s’a făcut în mulțime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El.”

„Deci slujitorii au venit la arhierei și la farisei; și aceia le-au zis: <<De ce nu l-ați adus>>Slujitorii au răspuns: <<Niciodată n’a vorbit un om așa cum vorbește omul acesta. >> Și le-au răspuns fariseii: <<Nu cumva și voi ați fost amăgiți?; e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?…Dar această mulțime care nu cunoaște legea, blestemată este!…>>” A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: <<Oare legea noastră îl osândește pe om fără ca mai întâi să-l asculte și să cunoască ce a făcut? >>Ei au răspuns, zicând: <<Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu se ridică profet…>>Și s’a dus fiecare la casa lui.”

Din capitolul 8

Femeia păcătoasă

„<<Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Niciunul nu te-a osândit?>>, iar ea a zis:<<Niciunul, Doamne! >>Și Iisus i-a zis: <<Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și de acum să nu mai păcătuiești. >>”

Iisus, Lumina lumii

„După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: <<Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții. >>Atunci i-au zis fariseii: <<Tu despre tine însuți mărturisești; mărturia ta nu este adevărată…>>Iisus le-a răspuns, zicând: <<Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că eu știu de unde am venit și unde Mă duc; dar voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc; Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Tatăl Cel ce  M’a trimis. >>Îi ziceau deci: <<Unde este tatăl tău? >>Răspuns-a Iisus:<<Nici pe Mine nu Mă știți, nici pe Tatăl Meu.>>Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.”

„Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.”

„Și iarăși le-a zis:< < Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. >>Deci ziceau Iudeii: <<Nu cumva se va omorî de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni?…>>Și El zicea:<<Voi sunteți dintru cele de jos; Eu sunt dintre cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veți muri în păcatele voastre. Că dacă nu veți crede că Eu sunt, în păcatele voastre veți muri. >>Deci îi ziceau: <<Cine ești tu?>>Și Iisus le-a zis: <<Ceea ce v’am spus de la’ nceput. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel ce m’a trimis pe Mine, adevărat este; și ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume.  >>Și ei n’au înțeles că le vorbea de Tatăl.”

Sursa imagine: aici

clipe de reverie

Cum să mă pregătesc să le vorbesc copiilor despre arta lui Pete Revonkorpi(Pesare)? Cum altfel decât printr-un somn bun, plin de vise, căci lumea lui e populată de tot felul de personaje care se pregătesc să doarmă sau care sunt deja cufundate în somn, dar și de artiști( pictori, poeți, muzicieni), grădinari, pescari sau navigatori.

După o noapte în care am împărtășit cu personajele lui Pesare statutul de visător cu acte-n regulă, merg la cei mici să le vorbesc despre acest artist finlandez de 37 de ani care ilustrează cărți pentru copii și care a avut amabilitatea să-mi permită să realizez un powerpoint despre lucrările domniei sale.

Prima planșă pe care le-o arăt copiilor este cea cu gemenele inspirate de Frumoasa soție de fierar pe care un băiat( V.) și o fată (D.)o recunosc imediat.

1.png

Îi invit pe copii să observe asemănările și deosebirile dintre cele două…

Vezi articolul original 594 de cuvinte mai mult

Pentru azi, când este ziua mea, am avut două mari dorințe: să petrec ziua cu mama și să adun încă trei momente de claritate la cele șapte pe care le aveam deja pentru a putea adăuga o nouă postare cu revelații colorate. Domnul mi le-a împlinit în mod minunat pe amândouă: mama s-a externat cu trei zile mai devreme decât ne așteptam și în ultimele zile am avut încă trei revelații.

Vă invit să le parcurgeți pe cele zece:

Sursa foto 1 aici și aici.

Sursa foto 3 aici

Sursa foto 4 aici și aici

Sursa foto 5 aici și aici

Sursa foto 6 aici

Sursa foto 7 aici și aici

Sursa foto 8 aici și aici

Sursa foto 9 aici și aici

Sursa foto 10 aici și aici

Bucurii de vară 2022

Una dintre cele mai triste veri din viața mea din cauza bolii mamei.

Am încercat să scriu bucurii, dar depresia le-a redus numărul. Iată-le pe cele câteva care s-au adunat.

Momentele de claritate pe care le-am avut.

Întâlnirea cu prietena mea C.

Tabloul 1: o negresă cu un bebeluș în brațe și cu o bicicletă în mână.

Tabloul 2: În timp ce mă plimbam cu C. am văzut premianții cu coronițe care veneau de la Colegiul Național.

Am mers acasă la doamna L. să-i ofer cadoul meu de ziua domniei sale.

Revelațiile și fiorii de la cabinet

Momentele în care mama îmi povestește puținele amintiri frumoase din copilăria ei.

Mama a vrut să-i ascultăm pe băieți, așa cum le spunem noi pe cei de la Il Volo. Nu a mai avut dispoziție să-i asculte de vreo două luni, a fost un moment unic atunci când mi-a spus că vrea să-i vedem.

Când nu poți ajunge acasă la Magritte și vine el la tine… Mulțumesc încă o dată pentru minunatele suveniruri, doamna C.C.!

Zilele în care nu am putut ieși din casă și prietena mea A. a făcut cumpărăturile pentru noi. Mulțumesc, A.!

În sfârșit Litera a editat cărțile Arta. Idei fundamentale și Totul despre creier pe care mi le doream încă de când existau doar în engleză. Am versiunea italiană a cărții Arta… și e o bucurie extraordinară să le citesc în paralel.

Lecturile din Totul despre creier și răsfoirea zilnică a ceaslovului Arta românească de la origini până în prezent.

Cărțile primite de la prietena mea A.

Pisicile noastre minunate

Am primit cu ceva timp un ghiveci cu trandafiri mici. După ce s-au scuturat florile nu ne-am îndurat să aruncăm ghiveciul și am continuat să udăm plăntuțele. Nu mică ne-a fost bucuria când trandafirii au înflorit a doua oară.

Vizita doamnei M., o prietenă de-a mamei.

O trăire paradoxală: nu mi-am imaginat că tristețea poate coexista cu bucuria. Deși eram și sunt foarte tristă din cauza situației mamei, m-am bucurat când am găsit pungi de cadouri cu unul dintre personajele mele Disney favorite, TinkerBell.

Mesajul Suzanei. Mulțumesc!

Sursa foto aici

O prietenă care știe cât îmi e de drag Sf. Nectarie mi-a recomandat filmul Man of God despre viața sfântului.

Pelicula, realizată de regizoarea Yelena Popovic și avându-i în rolurile principale pe Aris Servetalis, Alexander Petrov și Mickey Rourke, a primit Marele Premiu la Festivalul de Film de la Trento, precum și premiul publicului la Festivalul Internațional de Film de la Moscova.

Iubitorii muzicii de film ar putea fi încântați de coloana sonoră, compusă de Zbigniew Preisner, cel care a realizat muzica pentru filmele regizorului Krzysztof Kieślowski.

Vizionare plăcută!

Ca în orice zi de 20 public din nou un text despre orele de la Centru cu copiii. Enjoy!

clipe de reverie

Lecția pe care le-o propun copiilor astăzi e mai deosebită decât celelalte pentru că nu voi mai prezenta tablourile unui pictor, ci invențiile lui Leonardo da Vinci, căruia i-am dedicat și o oră despre arta sa.

De data aceasta documentarea din cărți și de pe internet a fost însoțită și de una magică, la Palatul Culturii, ce găzduiește până în ianuarie 2018 expoziția temporară Mașinile lui da Vinci.

Expoziția mi-a dat impresia unei călătorii în timp, fără să pot preciza clar dacă în trecut sau în viitor, căci, așa cum spunea Jacques Bergier, prin invențiile sale geniul renascentist pare un călător din viitor aterizat în secolul al XV-lea.

Îmi aduc aminte că, văzând atâtea aparate de zbor realizate după schițele geniului am simțit că prind și eu aripi și sunt convinsă că asta nu era numai datorită bomboanelor cu ciocolată pe care le-am mâncat în acea zi.

Vezi articolul original 709 cuvinte mai mult

Ploicica aceea care împărțea unt.

Tache Zugara

Nu, tu nu ești o oaie. Ești o iediță[sic]nărăvașă.

Motivul cu Făt-Frumos în care apărea un pom.

Read this. I will soothe him more.

Și un cuvânt inventat: carismojă.

Sursa imagine: aici

Ca în fiecare zi de întâi vă recomand un nou film care m-a impresionat. Azi vă propun să urmăriți Despre trup și suflet, în regia lui Ildikó Enyedi și avându-i în rolurile principale pe Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Zoltán Schneider. Pelicula a fost câștigătoarea Ursului de Aur la Berlinale 2017. Vă previn că are câteva scene inconfortabil de privit, dar dacă puteți trece peste ele, veți vedea că merită să investiți aproape două ore în această producție.
Puteți accesa acest link: https://www.efilme-online.net/on-body-and-soul-despre-trup-si-suflet-2017-online-subtitrat.html

Vizionare plăcută!

Dacă e 20, e timpul pentru o republicare a unui articol despre ora de artă cu copiii.

clipe de reverie

Azi le voi vorbi celor mici din nou despre pictura lui Leonardo da Vinci pentru că mereu la Centru se perindă alți și alți copii și unii dintre ei nu au fost la atelierul dedicat geniului renascentist.

Participanții la ora de azi sunt doi băieți noi, o fată nouă și două surori care au mai venit și la lecțiile anterioare.

Încep ora  apelând la un desen cu Țestoasele Ninja, numite după cei patru artiști renascentiști( Leonardo, Michelangelo, Donatello și Rafael). Un băiat e de părere că au fost desenate de pictor, fapt ce mă face să-mi pun întrebarea cum ar arăta personajele din desenul animat în versiunea lui Leonardo.

Desenul cu colivia din care ies în zbor mai multe păsări, prin care fac trimitere la gestul lui da Vinci de a elibera păsările de prin târguri, îi inspiră lui Ș. ideea că pictorul îi ajuta pe oameni…

Vezi articolul original 697 de cuvinte mai mult

Vă propun azi filmul Molière, realizat în 2007 de regizorul Laurent Tirard și avându-i în rolurile principale pe Romain Duris, Laura Morante, Ludivine Sagnier.

Vizionare plăcută!

În timpuri grele, amintiri frumoase precum această oră de artă pot avea rol de ancore. Reproduc lecția de pe 27 octombrie 2017.

clipe de reverie

Azi le-am pregătit copiilor o oră de pisicologie – o prezentare powerpoint cu  arta lui  Makoto Muramatsu, artistul japonez septuagenar care a desenat sute de pisici într-o notă comică evidentă.

La lecție participă un grup eterogen – șapte frumoși cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, cam câte unul pentru câte un deceniu de viață al desenatorului topit după mâțe.

În deschiderea orei, le arăt copiilor Duetul pisicilor atribuit lui Rossini, ca să-i familiarizez cu tema de azi. Spre surprinderea mea, celor mici nu prea le place filmulețul, chiar una dintre fete e de părere că simfonia pisicilor e un nonsens.

Sper să am mai mult succes cu proverbul italian ales ca motto: O casă fericită este o casă care are cel puțino pisică. Dar și aici un băiat,( V.) are de obiectat, spunând că o casă care are pisici e una nefericită pentrupisicile…

Vezi articolul original 535 de cuvinte mai mult

În primăvara asta tristă, care a adus războiul și agravarea stării de sănătate a mamei mele m-am încăpățânez să-mi notez puținele bucurii pe care le am nu din nepăsare față de suferința lor celor implicați, ci ca să nu clachez.

B., noua mămică a pisicilor îngrijiți de noi vara trecută, ne-a făcut o mare bucurie trimițându-ne cele mai frumoase mărțișoare ever:

De câte ori deschid computerul, văd pe Desktop minunile astea de care mi-a fost atât de greu să mă despart.

Discuția cu prietena mea V. m-a liniștit.

Eu, care râd atât de rar, încât nu prea mai știu cum e să râzi, o fac cu toată inima când privesc împreună cu mama anumite faze comice din serialul Don Matteo.

Felicitările de 8 Martie pe care le-am făcut pentru o mică parte dintre prietenele de pe Facebook. La un moment dat site-ul nu mi-a mai permis să trimit niciuna, așa că vă urez la mulți ani frumoși aici.

Felul în care privesc fiecare film italian ca pe un curs gratuit de învățare a acestei limbi minunate.

Dacă luna trecută am ajutat, împreună cu mama, la găsirea cățelului unei vecine, de data asta i-am găsit stăpâna unui câine care era plecat de o zi de acasă. Sfântul Modest ne-a ascultat ruga și de data asta. Bucuria făcută celei care-l căuta și copiilor ei a fost imensă, mai mare decât orice satisfacție pe care mi-o aduce studiul. Mama a glumit și a spus că ar trebui să ne deschidem o societate care să aibă drept scop găsirea animalelor dispărute.

Încântarea Murmuricăi de când i-am dat o cutie mai mare în care să se ascundă.

Am ascultat întâmplător Carmina Burana și m-au trecut fiorii, mi-au amintit de prietena mea din gimnaziu care învăța la Octav Băncilă și cu care ascultam muzica de film din Laguna Albastră și evident, Carmina Burana. Mi-a părut rău că acea fată a fost o apariție meteorică prin viața mea. Dacă am fi avut o prietenie mai lungă poate aș fi dobândit cultura muzicală care îmi lipsește. Am găsit aici o traducere în limba română a fostului meu profesor de la Universitate, domnul profesor Eugen Munteanu.

Azi prima mămica a lui Șibel ne-a făcut o surpriză de proporții: un tabloul cu cele 5 pisici ale noastre și cu Vasilică, motanul cartierului care doarme în mai multe case. Iată minunea:

O sincronicitate foarte simpatică legată de pisici: Diana a portretizat 6 pisici, iar felicitarea pe care i-am oferit-o eu era tot cu șase pisici, fără să-mi dau seama de lucrul ăsta la început. Abia când le-am numărat am avut o surpriză de proporții.

Dacă doriți să recitiți interviul pe care i l-am luat primei mame a lui Șibel, domnișoara Diana, despre activitatea ei de studentă la medicină, o puteți face dând click aici.

Diana a realizat un tablou spectaculos a cărui fotografie o postez aici.

După o săptămână întreagă în care mamei i-a fost rău a venit și o zi fără dureri în care era ca pe vremuri, energică și volubilă.

O bucurie mare de când a intrat în viața mea doamna C.C.

A fost ziua prietenei mele A. În timpul plimbării noastre am găsit o grădină superbă și mi-am propus să i-o arăt și mamei.

În ziua următoare am fost cu mama și i-am arătat grădina.

Tot prietena mea A. m-a sunat într-o sâmbătă să mă uit la Teleenciclopedia la picturile lui Aivazovski. Mi-a amintit cum făceam cu prietenele din copilărie, cum ne sunam să ne spunem la ce emisiuni să ne uităm. O amintire prețioasă, mulțumesc A. că mi-ai declanșat-o!

M-am întâlnit cu prietena mea C. și am văzut-o pe fetița ei de un an. C mi-a povestit multe lucruri adorabile despre micuța D., dintre care cel mai drăgălaș a fost cel despre pantofiorii roșii și despre cartea cu llama. Am avut parte de un moment emoționant în care D. mi-a luat mâna în mânuța ei.

Fata are papucei. 🙂

Am văzut câteva flori de liliac.

Am avut un dialog impresionant cu domnul M. E plăcut să știi că încă mai sunt oameni aici, sub cer. Discuția despre ritualurile zilnice m-a făcut să fiu mai conștientă de Calea mea.

Am reluat studiul limbii ruse. În 2016 o prietenă de la biserică a predat un curs de rusă pentru începători la ASCOR și amintirile mele legate de această limbă sunt cele legate de cursul pe care A.E. l-a făcut foarte atractiv. Chiar și în acest context politic, rusa îmi e dragă și sper să nu ajung vreodată în situația de a gândi altfel.

Tot datorită acelei prietene am făcut la rândul meu voluntariatul la ASCOR în 2017. Ea m-a convins să mă implic și eu și așa au luat naștere atelierele handmade din fiecare zi de luni, timp de un an.

Ceva grozav, în timp ce lucram la întrebările despre artă și Biblie am avut inspirație și a apărut un al treilea proiect pe care nici nu mi l-aș fi imaginat acum ceva timp.

Am finalizat partea I a proiectului Revelațiile colorate mai devreme decât mă așteptam. Aveam vreo 46 de citate și îl rugam pe Bunul să-mi mai dea încă 4 și mi-am propus să aștept clipa de grație timp de doi ani. Dar Domnul a fost atât de generos cu mine și nu a mai fost nevoie să aștept atât căci în doar două săptămâni am avut nu 4, ci 6 revelații. Așadar, Dumnezeu mi-a oferit mai mult decât i-am cerut.

O mare bucurie de cinefil: în sfârșit am găsit sezonul al treilea al serialului Prietena mea genială. Dacă voi reuși să văd și sezonul al patrulea voi continua citirea tetralogiei napoletane.

Când prietena mea C. îmi găsește pe net ce o rog eu.

Întâlnirea cu prietena mea C. și momentul în care un balon de săpun a trecut prin fața noastră.

Discuțiile transcendentale cu M.

Mama, în ciuda durerilor insuportabile, s-a bucurat din plin de lăcrămioare, de primele-cumpărate de ea, de cele oferite de prietena ei și în sfârșit de cele din partea mea.

Într-un moment de încercare, o doamnă m-a sfătuit să închid ochii și să-I spun lui Dumnezeu că Mama este sufletul, viața și comoara mea.

Luna mai- o lună cu multă durere, dar și multe revelații și redescoperirea bucuriei în fața naturii. Am văzut, după foarte mulți ani, rouă pe flori.

Schimbările ce se petrec cu mine în urma agravării stării de sănătate a mamei. Nu mai sunt captiva computerului, mă bucur să ies să văd animăluțe, plante, oameni. Am devenit mult mai comunicativă cu oamenii simpli în fața cărora adesea îmi deschid sufletul.

A început să nu-mi mai pese de părerea negativă a celor din jur, eu care eram devastată de ea. Într-o zi, când mergeam la mama la spital aveam pe mine niște colanți rupți în trei locuri, dar nu mă afecta asta, conta să ajung la mama, cu sau fără colanți rupți. În altă zi, o doamnă a strigat la mine să nu mai port mască și iarăși nu m-am lăsat afectată. Acum mă dor lucrurile cu adevărat importante.

Vizita doamnei C.C. la noi.

Articolul fabulos al Maicii Siluana cu care am rezonat extraordinar de mult. Reproduc aici pasajul care m-a impresionat cel mai mult.

Dacă doriți să citiți articolul integral vă las link aici.

Fetița A.E. m-a îmbrățișat, deși m-a văzut pentru prima dată. Am întrebat-o dacă face lucrul acesta cu toată lumea și ea mi-a răspuns simplu și firesc că da! Ce minune de copil! Mamei i se întâmplă adesea ca micuții să o îmbrățișeze.

Întâlnirea cu prietena mea C., disponibilitatea ei de a-și consuma benzina umblând cu mine prin tot Iașul după cumpărături urgente. M-am bucurat că am ajuns și la Selgros, unde am putut să-mi fac cruce în fața Mănăstirii Cetățuia.

Implicarea în activitățile practice mă vindecă de multiplele dependențe.

De când am început această călătorie interioară de transformare sufletească încep să nu mai fiu afectată de faptul că n-am mai călătorit în străinătate sau la mare de 11 ani. Călătoria asta e pentru alte simțuri decât al văzului și e mult mai profundă.

Prietenele mele A. și M. și relația autentică pe care o am cu ele.

Toate încurajările primite în aceste momente grele.

Mai multe minuni care s-au petrecut în timp ce ascultam Paraclisul Maicii Domnului sau Acatistul Sf. Luca al Crimeii, dar mai ales când am mers la Sf. Nectarie, care m-a ajutat de mai multe ori de-a lungul vieții.

Dragii mei, îmi cer iertare că nu mai intru deloc pe blogurile voastre, dar situația din familia mea nu mi-o mai permite. Petrec cât mai mult timp offline alături de mama mea.

Totuși, cum îmi place să mă țin de promisiuni vă voi sugera de Ziua Copilului un film în ton cu această minunată sărbătoare, Nanny McPhee, cu Emma Thompson și Colin Firth în rolurile principale.

Vizionare plăcută!

clipe de reverie

Dragii mei, știți că trec prin momente foarte grele cu mama, dar promis să redistribui articolele despre orele de arta în fiecare zi de 20 și încerc pe cât posibil să mă țin de promisiune.

Reproduc azi lecția din  9 septembrie, 2017.

La atelierul de azi îmi fac multe griji, așa că vin însoțită de prietenul meu. Așteptăm afară să se încheie ora de muzică împreună cu o doamnă voluntară și doi băieți veniți special pentru Istoria artei.

De la lumea desenului animat la cea a artei

Încep prezentarea despre Leonardo da Vinci arătându-le copiilor un desen cu Țestoasele Ninja, care poartă numele celor patru mari artiști renascentiști : Leonardo, Michelangelo, Donatello și Raphael.

De la comicii luptători în stil japonez, trec la desenul cu o  colivie goală, din care ies în zbor mai multe păsări și îi întreb pe copii ce legătură ar putea avea aceasta cu Leonardo da…

Vezi articolul original 1.181 de cuvinte mai mult

Dragii mei, am o mare rugăminte la voi, aceea de a o pomeni în rugăciuni pe mama mea, Mariana, care luni va avea o intervenție la ficat. Domnul să vă răsplătească înmiit!

Sursa foto 1 aici

Sursa foto 2 aici

Sursa foto 3 aici

Sursa foto 4 aici și aici

Sursa foto 5 aici și aici

Sursa foto 6 aici și aici

Sursa foto 7 aici și aici

Sursa foto 8 aici și aici

Sursa foto 9 aici

Sursa foto 10 aici și aici

Sursa foto 11 aici și aici

Sursa foto 12 aici

Dacă doriți să vedeți și revelațiile anterioare, o puteți face aici, aici, aici și aici.

Azi vă propun să urmăriți filmul Le Mépris(tradus în română ca Disprețul și în engleză ca The Contempt), realizat în 1963 de Jean-Luc Godard, care s-a inspirat din romanul italian Il disprezzo,  scris de Alberto Moravia. Pelicula adună mai multe nume sonore ale cinematografiei mondiale, ca  Brigitte Bardot, Michel Piccoli și chiar  Fritz Lang.

Vizionare plăcută!

clipe de reverie

Azi îi întâlnesc pe copii în pauză, chiar după ce au terminat un atelier de muzică.

Se manifestă foarte liber, D. își prinde un balon cu un șnur de cap și se autodeclară Prințesa-Balon, apoi joacă toți Marroco, joc care-mi amintește de propria copilărie, și când se plictisesc de el trec la Darts. D. mă include în jocul lor, îmi prinde balonul de cap cu șnurul și îmi cedează titlul de Prințesa-Balon. Dacă e să mă uit la numărul de kilograme chiar mi se potrivește titlul. :))

Începem atelierul dedicat lui Tonitza și îi intreb ce naționalitate cred ei că are pictorul: italiană, spaniolă sau franceză răspund ei și sunt mirați să afle că e „de-al nostru.”

Când le dezvălui că Tonitza a fost ilustratorul cărții Fram, ursul polar, unul dintre băieți, E., ne povestește că a văzut  piesa, filmul și a citit și cartea. Eu recunosc…

Vezi articolul original 549 de cuvinte mai mult

Când o să fiu mare o să fiu matca albinelor.

Eu am o „păpușastră”.

Vado in discoteca e ci sei tu.

Pensavo di essere bocciata, ma il prof mi ha datto un 9 per raccontare questa storia.

Jacuzzi-ul de la etajul 4

Este un om care slujește toată clujimea.

Sursa foto aici

Sursa foto 2 aici

Sursa foto 3 aici și aici

Sursa foto 4 aici și aici

Sursa foto 5 aici

Sursa foto 6 aici

Sursa foto 8 aici și aici

Sursa foto 10 aici

Doresc să aniversez acest număr rotund de recomandări de cinefil cu filmul La leggenda del pianista sull’oceano(Legenda pianistului numit 1900) pe care poate mulți dintre voi l-ați văzut deja.

Realizat de Giuseppe Tornatore în 1998 și avându-i în rolurile principale pe Tim Roth, Pruitt Taylor Vince, Mélanie Thierry și Bill Nunn, filmul a primit numeroase distincții, printre care Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră creată de legendarul Ennio Morricone, precum și 5 premii David di Donatello.

Vizionare plăcută!

august 21, 2017 de Roximoronica | Editează

Nimănui, spun eu descurajată, văzând că niciun copil nu a ajuns la atelierul meu de artă.

Când tocmai mă pregătesc de plecare vine o fetiță (D.) și odată cu ea îmi revine și mie buna dispoziție. Intru în vorbă cu ea și aflu că împărtășește pasiunea domnului director pentru acvarii cu pești, că îi plac Tom și Jerry și Garfield.

Cred că etapa asta de apropiere de copii e esențialăe important să intri în universul lor pentru a le vedea preferințele și abia după aceea să-i aduci treptat în universul tău. E o lecție pe care am învățat-o de la profesoara mea de istorie, doamna Lăcrămioara Iordăchescu, lăudat fie-i numele!

Astăzi aloc o oră lui Nicolae Tonitza și vom visa împreună privind portrete de copii și femei, peisaje dobrogene și flori.

Fetița venită la Centru e  inteligentă, nu pare deranjată de multitudinea mea de întrebări. Îi arăt un autoportret al lui Nicolae Tonitza și ea îmi spune că știe că artiștii își făceau portretele privindu-se în oglindă.

Când află că pictorul a ilustrat cartea lui Cezar Petrescu- Fram, ursul polar, îmi spune că a văzut piesa la teatru și că a citit cartea pe jumătate. 1-0 pentru ea, eu n-am citit cartea. Cel puțin nu încă.

În momentul următor îi vorbesc D. despre scenele biblice realizate de Tonitza la Durău și de felul în care acesta le-a românizat, pictând personajele în straie populare cu motive românești ca în scena din Nașterea Domnului în care păstorii au bundiță, ițari și opinci.

Când îi arăt portretele cu copii, fetița își dă seama singură de particularitatea ochilor, că sunt  reprezentați ca niște pete negre rotunde, și nu ca ochii din realitate. Nu pot trece mai departe fără să scriu aici citatul lui Tonitza despre copii: “Nu redam pe pânză decât emoția unui tată”, el îi urmărea pe cei mici la joacă, mâncând, dormind ori visând.

În ceea ce privește portretele de femei, copila observă chipul plecat al Călugăriței contrastând cu al celorlalte tinere, un chip care e aplecat spre cele veșnice.( Viața și opera lui Nicolae Tonitza.)

Îi prezint și activitatea de peisagist a pictorului, arătându-i peisaje din Balcic, Mangalia sau Constanța. Se pare că marea din picturile lui Tonitza e la concurență cu litoralul nostru real, căci unii copii de la Centru sunt plecați la mare.

 Îi arăt o fotografie cu reședința de vară a Reginei Maria, castelul de la Balcic, pe care domnul director l-a vizitat și despre care ne dă anumite detalii: că aici regina avea un tron de marmură pe care stătea când își aștepta iubitul și că turnul palatului e asemănător cu un minaret musulman. De la turnul palatului trec la cel al geamiei, căruia artistul i-a dedicat un tablou și la alte picturi care evocă Balcicul de altădată.

În această zonă Tonitza era atras de exotismul turcilor și al tătarilor, cărora le-a dedicat mai multe lucrări cum ar fi Turcoaica Demira sau Paznicul cimitirului. Moment foarte potrivit să-i dezvălui D. numele meu de familie, în ton cu locuitorii mahalalelor tătărăști pictate de artist.

Închei prezentarea cu o serie de flori realizate de pictor și o întreb pe D. ce a reținut din tot ce i-am povestit, iar ea îmi răspunde că lui Tonitza i-a plăcut marea și că ochii adulților erau pictați normal față de cei ai copiilor.

O întreb ce lucrări i-au plăcut cel mai mult și pentru că îmi răspunde că florile îi promit că data viitoare îi pregătesc o surpriză. Până atunci îi ofer în dar o pictură A4 cu un portret de fetiță.

Plec spre casă cu mulțumirea că am avut o elevă foarte receptivă la oră care face mai mult decât zece copii neatenți și dezinteresați.

P.S. Am decis să repostez articolele despre orele de artă pe care le-am avut în calitate de voluntar cu copiii.

Inițial nu am vrut să mai postez aceste bucurii pentru că ele au fost ultimele dinaintea izbucnirii războiului. Același lucru voiam să-l fac cu revelațiile colorate, dar reacțiile voastre minunate mi-au dat curaj. Așa că până la urmă am luat aceeași decizie și cu bucuriile, chiar dacă una întârziată. Dacă sunt inadecvată îmi cer de pe acum iertare.

Bucurii muzicale: am descoperit poezia Ce te legeni pusă pe muzică și interpretată de Cătălin Josan și am recomandat-o prietenelor mele profesoare. O puteți asculta aici.

Un moment de tandrețe fără precedent din partea lui Șibel: a venit la mine în cameră, s-a așezat întâi cu „mânuța” pe mâna mea și apoi s-a urcat în brațele mele, m-a lins pe față și mi-a stat în brațe minute în șir în timp ce ascultam o versiune instrumentală jazz a colindelor de Crăciun. De obicei nu-și prea manifestă afecțiunea față de mine, o preferă pe mama și vine în camera mea rar. Așa că am savurat momentul din plin.

Mesajul de la un prieten de condei

Datorită prietenului blogger M. am descoperit o bijuterie cinematografică românească: Miracolul din Tekir. Nu mi-am putut imagina că în România se pot face și astfel de filme. Felicitări regizoarei….

O alta descoperită de mine: Kira Kiralina. Citisem cu mult timp în urmă cartea lui Panait Istrati, dar la o vârstă nepotrivită și nu mai țineam minte nimic din ea.

Felul în care îi spune mama lui Micuț: Șerpișorul, că e luuung, un metru liniar de motănel.

M-am spovedit în sfârșit, pentru prima dată de la debutul pandemiei.

M-am trezit cu noaptea-n cap sau cu capu-n noapte cum îmi place mie să spun și am descoperit cea mai recentă melodie a lui Cătălin Josan – Imponderabili, care m-a dus cu gândul la îndrăgostiții lui Chagall. Pun link aici , poate vreți să o ascultați.

Felicitările virtuale realizate pentru prietenii mei

Întâlnirea cu fostele mele colege de serviciu și cu prietenele mele A.R. A.T. și A. E.

Minunatele daruri primite de Crăciuni de la prietenii noștri.

Felicitarea de la prietena mea M.N.

Momentul „Lusona”

Ajutorul neobosit pe care mi-l dă M. când am probleme cu computerul.

Faptul că de Crăciun mama a fost acasă, și nu la spital ca în alți ani.

O colindă minunată pe care abia am descoperit-o de-a Laurei Dinu. Dacă doriți să o ascultați dați click aici.

Felul în care mama îi spune Murmuricăi Nucșoara și Murmu-Murmu(cu accent pe ultimul u).

Fotografiile și filmulețele pe care mi le trimite noua mămică a puiuților de pisică îngrijiți de noi vara trecută.

Am aflat de la prietena mea V. de site-ul Memrise unde poți învăța limbi străine.

Îi povesteam mamei de site-ul Memrise, de pe care învăț italiana și despre faptul că ei evaluează nivelul atins printr-un desen cu o plantă care la început e doar un mugur, iar când ai ajuns să știi bine cuvintele devine o floare. Ea mi-a spus că metafora asta se aplică în cazul tuturor domeniilor cunoașterii.

Mă uit de luni până vineri împreună cu mama la serialul italian Don Matteo.

Momentele de tihnă în care toate pisicile sunt venite de afară și dorm.

O bucurie imensă când am contribuit, împreună cu mama, la găsirea unui cățel pe care-l pierduse o vecină. Îi datorez această bucurie Sf. Modest, ocrotitorul animalelor, al cărui acatist l-am ascultat cu rugămintea de a-l aduce acasă pe cățeluș.

Ziua mamei, faptul că, în ciuda bolii, a ajuns la 65 de ani. Ne-am bucurat împreună de urările celor dragi.

Surpriza pe care i-am făcut-o mamei de ziua ei, picturile cu tematica maternității de pe blog.

Felicitările Disney cumpărate la un preț foarte bun.

Am găsit o carte franțuzească plină cu desene ale obiectivelor turistice principale din Paris.

Momentele în care Kotik și Murmurica mă vizitează în camera mea pentru a-și lua porția de iubire.

Zilele de weekend în care mă uit cu mama la Il Volo sau la Narcisa Suciu.

Modul în care am trecut peste un moment foarte greu uitându-ne la emisiuni la care era invitată Narcisa Suciu.

Am cumpărat cartea Mama, povestește-mi despre tine, scrisă de Narcisa, în care mama a răspuns la întrebări personale. Am aflat multe lucruri interesante despre noi două.

Momentele de claritate, destul de rare, și felul în care le valorific vizual, transformându-le în revelații colorate.

Am aflat că Victor Hugo s-a inspirat probabil din pictura lui Delacroix Libertatea conducând poporul pentru crearea personajului Gavroche din Mizerabilii.

Powerpointurile la italiană pe care le-am făcut.

Am văzut ghiocei și zambile într-o grădină.

Faptul că Micuț nu ne-a părăsit într-un moment în care a rămas nesupravegheat.

Un proiect nou legat de Biblie. Nu vreau să dezvălui prea mult deocamdată.

Am recitit Powerpointul Sinteza activităților de la after-school și mi-am amintit de multe lucruri frumoase care s-au petrecut acolo. Iată două slide-uri:

O primăvară cu pace să avem!

Mărturisesc că mi-a luat ceva timp până am ales să împărtășesc această postare cu voi. În actualul context, în care războiul e o realitate palpabilă, a te gândi la bucurii și că vine primăvara e cumva inadecvat. Aceste revelații colorate au stat în Draft mai bine de o lună. Mă gândeam să mai aștept, poate se vor mai liniști apele. Dar are mama o vorbă, ziua de mâine nu e promisă nimănui. Dacă viitorul imediat nu mă va mai conține? Nu ar fi păcat să nu vi le fac cunoscute? Așa că am decis în cele din urmă să postez aceste citate cu gândul la un loc unde bucuria e încă la ea acasă.

Să fie pace în lume!

Sursa foto 1 aici

Sursa foto 4 aici

Sursa foto 5 aici și aici

Sursa foto 8 aici și aici

Sursa foto 9 aici și aici

Sursa foto 10 aici

Azi voi continua să vă propun spre vizionare un film regizat de Jean Pierre Jeunet și anume Micmacs à tire-larigot(Mișmașuri în stil mare) realizat în 2009, avându-i ca protagoniști pe Dany Boon, Yolande Moreau, Omar Sy, Dominique Pinon, Michel Crémadès. Acesta e mărțișorul meu pentru voi.

Vizionare plăcută!

Să investim timp în filme de calitate!

Sursa foto 1 aici și aici

Sursa foto 2 aici

Sursa foto 3 aici

Sursa foto 4 aici

Sursa foto 5 aici

Sursa foto 6 aici

Sursa foto 7 aici

Sursa foto 8 aici

Sursa foto 9 aici

Sursa foto 10 aici

Beautiful silhouette of black african mother and baby in retro style. Cards of Happy Mother’s Day

Azi voi continua să vă propun spre vizionare un film regizat de Jean Pierre Jeunet și de Marc Caro, și anume La Cité des enfants perdus (Orașul copiilor pierduți), realizat în 1995, avându-i ca protagoniști pe Ron Perlman, Jean-Louis Trintignant, Dominique Pinon, Rufus, Jean-Claude Dreyfus. Pelicula a primit premiul Palme d’Or, un motiv în plus pentru a o vedea.

Vizionare plăcută!

Să investim timp în filme de calitate!

În ultima vreme m-au bântuit niște titluri frumoase de cărți, așa că am decis să le o adun într-o listă. Iată-le:

  1. Omul care își confunda soția cu o pălărie, de Oliver Sacks
  2. Durerea e o făptură înaripată, de Max Porter
  3. Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez
  4. Muntele vrăjit, de Thomas Mann
  5. Demiurgul cel rău, de Emil Cioran
  6. Spatele omului în pictură, de George Banu
  7. Undeva, într-o mănăstire, de Alexandru Lascarov-Moldoveanu
  8. Unde ți-e bucuria, omul lui Dumnezeu? de Siluana Vlad
  9. Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, de Andrew Newberg și Mark Robert Waldman
  10. Luna Betiluna și Dora Minodora

Vă propun să vă alegeți propria listă, sunt curioasă ce titluri veți selecta.

Sursa foto 1 aici

Sursa foto 2 aici

Sursa foto 3 aici

Sursa foto 4 aici

Sursa foto 5 aici

Sursa foto 6 aici

Sursa foto 7 aici și aici

Sursa foto 8 aici

Sursa foto 9 aici și aici

Sursa foto 10 aici

La mulți ani, dragi prieteni!

Pentru prima zi a anului vă propun o comedie neagră semnată de Jean Pierre Jeunet, același regizor responsabil pentru minunatul Amélie. Filmul se numește Delicatessen, a fost realizat în 1991 și îi are ca protagoniști pe Dominique Pinon, Pascal Benezech și Marie-Laure Dougnac. Pelicula a obținut Premiul BAFTA pentru un film în altă limbă decât engleza și a fost nominalizat la alte categorii.

Poftă bună! Vizionare plăcută!

Sursa foto aici

O toamnă în care am avut parte de mai multe sincronicități. Am decis să recitesc Faust, care m-a impresionat foarte mult în liceu și fix în ziua următoare, căutând Jurnalul de amintiri frumoase de la after-school, am dat peste această carte despre care nu mai aveam habar pe unde e. Apoi am văzut un film în care un personaj secundar se numea Fausto.

Am avut parte de o nouă sincronicitate în timp ce vorbeam cu prietena mea V. Imediat după dialogul nostru în care spuneam că am sentimentul că nu știu nimic, m-am uitat la un filmuleț cu Sir Anthony Hopkins în care actorul spunea același lucru.

Prietena mea V. mi-a trimis o minunăție de carte în italiană, I più bei racconti mitologici, de Stefania Leonardi Hartley. Mulțumesc mult, V.! Cartea e foarte frumoasă și utilă în învățarea acestei limbi minunate.

După o durere mare provocată de eutanasierea unui pisoi călcat de mașină, doamnele de la Asociația Sterilizări de nota 10 lei ne-au castrat cei doi pisici rămași pentru o sumă modică. Dacă am fi știut de organizația asta de mai de multă vreme! Dar e bine și acum.

După multe zile de plâns la gândul că trebuie să-i dau spre adopție pe cei mai frumoși pisoi maidanezi pe care i-am avut vreodată, m-am bucurat că în sfârșit am dat dovadă de maturitate și le-am găsit o mămică ideală care le oferă tot confortul pe care noi nu l-am fi putut oferi și care comunică des cu mine trimițându-mi fotografii și filmulețe cu cei doi puiuți.

Am păstrat-o pe mama puiuților, pe care am botezat-o Murmurica. Acum avem un tandem feminin pisicesc, Lemurica și Murmurica. 🙂

Cea mai mare bucurie a lunii noiembrie e că, după o săptămână la spital, mama a venit în sfârșit acasă. Dă, Doamne, să petrecem și Crăciunul acesta împreună!

Prietenele mamei care ne-au făcut aprovizionarea în perioada în care nu am putut ieși din casă.

Bucuria fetiței prietenei mele A., de la București, când a deschis coletul de la mine de ziua ei.

Am continuat să citesc compunerile elevilor prietenei mele A. care mi-au adus un zâmbet pe buze. Iată câteva fragmente care mi-au plăcut:

Cenușăreasa este personajul meu preferat pentru că nu a cedat în fața mamei sale vitrege, ea era mereu politicoasă și nu spunea nu la ceea ce i se cerea să facă, spunea mulțumesc. Este un exemplu de a nu renunța la visurile tale.(S.A.)

Barbie este pentru mine un model de curaj, de încredere și de iubire față de prieteni. În fiecare episod voia ca toată lumea să se înțeleagă și să se respecte, de aceea Barbie este personajul meu preferat.(C.M.)

Într-o seară cu cerul înstelat, uitându-mă pe cer am văzut o stea căzătoare și mi-am pus o dorință. Mi-am dorit să apară un erou care să salveze planeta de acest virus nemilos. A doua zi la televizor, au dat la știri că un medic erou a salvat mai multe vieți de acest virus. Atunci mi-am dat seama că dorința mea s-a împlinit. Când o să cresc mare vreau să devin medic, deoarece doctorul erou este un exemplu de urmat.( A.L.)

Bulgăraș de aur, căci așa îl chema pe fluture, s-a speriat. El s-a calmat când a simțit în apropiere mirosul florilor. A văzut prin geam florile și s-a bucurat. Bulgăraș de aur a găsit un loc prin care să intre în casă. El a luat polenul florilor. După asta, fluturele  a auzit un zgomot foarte  puternic  și a zburat repede  din casă. El și-a amintit că trebuie să ajungă pe câmp, unde își făcu prieteni buni. Bulgăraș, din acea zi, deveni mai atent și mai descurcăreț. Se mândrea acum în fața fraților lui mai mici cu priceperea ce o dobândise. Totodată, el povesti tuturor peripețiile sale. (Ț.R.)

Era odată un măr pe nume Ben. Mărul cel năzdrăvan l-a rugat pe iepure să-l ducă în toată lumea.

Iepurele până la urmă a fost convins și  a decis să-l ducă, dar nu tot drumul.

— Eu o să te duc până la Fântâna cea argintie a dorințelor! Aceasta îndeplinește cel mult 89  de dorințe!

Mărul roșu ca rubinul și  dulce ca mierea s-a gândit o clipă, apoi a spus:

— Bine, mulțumesc! O să îmi pun doar o dorință sau două!

— Ai vreo doi bani? întrebă iepurele cel alb ca zăpada.

Nu, de ce?

Ai nevoie pentru fântână! Nu știi cum funcționează ele?

Păi ce facem atunci, că nu am! răspunse Ben.

Căutăm pe stradă! zise iepurele. Ei au căutat timp de o oră până au găsit doi bănuți de argint care căzuseră din punga unui negustor bogat. Mărul Ben a folosit banii pentru  a-i cere fântânii să-i îndeplinească dorințele. El și-a dorit două picioare și ca el și iepurele să rămână prieteni toată viața. Trist, iepurele a recunoscut că avea încă un ban și i l-a dat mărului. Mărul și-a dorit ca el și iepurele să trăiască veșnic. Așa ei au mers în toată lumea și mărul și-a îndeplinit visul. (Ț.R.)

Seara, fetița dormea în aceeași cameră cu furnica, ea i-a adus căsuța pe care i-a făcut-o și de atunci acolo a stat furnicuța. Era o furnicuță în lumea oamenilor și a minunățiilor. Oriunde se ducea fetița era și furnicuța, la bunica ei, în excursie, în parc, chiar și la școală, câteodată. Fetița avea mare grijă de ea, iar seara îi citea povești scurte. Împreună au avut parte de foarte multe aventuri și experiențe, fetița și furnica erau cele mai bune prietene. Furnica s-a mai împrietenit și cu alți copii și avea o viață minunată. (C.M.)

Surpriza pe care i-am făcut-o prietenei mele C., căreia i-am trimis formatul electronic al Jurnalului de amintiri frumoase pe care l-am făcut cu copiii de la after-school pe vremea când amândouă aveam activități acolo.

Draga mea prietenă C. s-a întors în țară după atât de mult timp de trai greu în străinătate! Mă bucur pentru ea și pentru familia ei, știu cât au simțit captivitatea de a locui departe de cei dragi.

Cărtureii prietenei A. au primit un dar fabulos: o sponsorizare de 5000 de lei care din care ea a cumpărat cărți pentru biblioteca numită „Cărturel”. Îmi imaginez numai ce bucurie imensă a fost pentru prietena mea și pentru copilași această mare șansă.

Draga mea prietenă V. m-a bucurat cu încă două cărți în italiană: Il libro della letteratura și Il libro dell’arte. Mulțumesc mult, V., pentru aceste daruri de mare, mare preț!

M-am îndrăgostit de Il libro della letteratura. Am citit despre Iliada și am făcut și conspecte. Pentru a-mi aminti mai bine povestea m-am uitat la filmul Troy.

Astăzi, de ziua noastră, am optat pentru un film românesc despre care probabil că ați auzit, Coborâm la prima, realizat în 2018, regizat de Tedy Necula și avându-i în rolurile principale pe Constantin Cotimanis, Teodora Mareș, Adrian Păduraru, Tudorel Filimon, Emilian Oprea, Iulia Dumitru.

Vizionare plăcută!

Jocul citatelor(4)

Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor E. Frankl

Oamenii mai sensibili care fuseseră obișnuiți cu o viață intelectuală  bogată…erau în stare să se retragă din ambianța teribilă din jurul lor într-o viață lăuntrică plină de bogăție, o viață a libertății spirituale.

Sufletul meu se agăța de chipul soției mele, pe care mi-l adusesem înaintea ochilor cu o claritate suprafirească.

Un gând m-a străpuns:pentru prima dată în viață am înțeles adevărul…că dragostea e ultimul și cel mai înalt țel la care omul poate să aspire. Izbăvirea omului este prin dragoste și în dragoste.

Am înțeles că omul căruia nu i-a mai rămas nimic în lumea aceasta poate totuși să cunoască fericirea, chiar și dacă numai pentru o clipă, contemplând persoana iubită.

Această intensificare a vieții lăuntrice îl ajuta pe deținut să găsească un refugiu în fața goliciunii, pustiirii și sărăciei spirituale din viața sa, permițându-i să evadeze în trecut.

 În mintea mea călătoream cu autobuzul, descuiam ușa de la intrarea în apartament, răspundeam la telefon, aprindeam luminile electrice. Adeseori, gândurile noastre se învârteau în jurul unor asemenea detalii, iar aducerile aminte te puteau mișca până la lacrimi.

Pe măsură ce viața interioară a deținutului tindea să devină tot mai intensă, el se bucura deopotrivă de frumusețea artei și a naturii, mai mult ca niciodată. Cuprins de farmecul lor, putea chiar să uite uneori de împrejurările înspăimântătoare în care se afla.

Într-o seară…un tovarăș de lagăr dădu buzna înăuntru și ne invită să dăm fuga afară…ca să vedem minunea asfințitului. Într-un târziu, după o tăcere grăitoare, ne-am spus unul altuia: <<Cât de frumoasă poate fi lumea!>>

Din când în când, improvizam un soi de sală de spectacol. Se cânta, se spuneau poezii, glume, unele satirizând printre rânduri viața de lagăr. Toate aveau menirea să ne ajute să uităm, și chiar ne ajutau. Întâlnirile noastre aveau așa un impact, încât unii dintre deținuții de rând veneau la spectacol în ciuda oboselii, chiar dacă astfel trebuiau să renunțe la porția lor zilnică de mâncare.

Umorul era o altă armă a sufletului în lupta noastră pentru autoconservare. Umorul, mai mult decât oricare altă trăsătură umană, îți îngăduie să te distanțezi și să ai puterea să te ridici deasupra oricărei situații, chiar dacă numai pentru câteva clipe.

Deținutul tânjea să rămână singur cu sine însuși și cu gândurile sale. Jinduia după intimitate și singurătate. După ce am fost dus într-un așa numit <<lagăr de refacere>>am avut norocul, de altfel rar, de a putea  rămâne singur cam câte 5 minute o dată.

Dar cum rămâne cu libertatea umană? Experiența vieții de lagăr ne arată că omul are șansa de a face ceva. Au fost suficient de multe exemple, unele chiar de eroism, care au dovedit că indiferența poate fi depășită și iritabilitatea poate fi suprimată. Omul poate păstra o rămășiță de libertate spirituală, de independență în gândire chiar și în astfel de condiții groaznice de stres psihic și fizic.

Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din baracă în baracă, mângâindu-i pe ceilalți, dăruindu-le ultima lor îmbucătură de pâine. Vor fi fost puțini la număr, dar ei ne dau îndeajuns de multe dovezi că omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru:ultima dintre libertățile umane – respectiv aceea de a-și alege propria atitudine într-un anumit set de împrejurări date, de a-și alege propriul mod de a fi.

Genul de persoană care ajungea să devină deținutul era rezultatul unei decizii lăuntrice, nu doar rezultatul influențelor lagărului asupra sa. De aceea, în mod fundamental, orice om, chiar și atunci când se găsește în astfel de împrejurări, decide ce urmează să devină-sufletește și spiritual. El își poate păstra demnitatea umană chiar și într-un lagăr de concentrare. Dostoievski spunea cândva: <<Există un singur lucru de care mă tem: să nu fiu vrednic de suferința ta.>>

Fără suferință și moarte, viața omului nu este întreagă.

Modul în care omul își acceptă soarta și toată suferința pe care aceasta i-o cauzează, modul în care își duce crucea îi oferă oportunități ample- chiar și în cele mai teribile împrejurări-să adauge un sens și mai profund vieții sale. El poate rămâne curajos, demn, altruist. Sau, în lupta aspră pentru supraviețuire, poate uita de demnitatea sa umană, ajungând nimic mai mult decât un animal. Aici zace șansa omului fie de a folosi, fie de a renunța la ocaziile de a atinge valorile umane morale pe care o situație dificilă i le prilejuiește. Și tocmai acest fapt hotărăște  dacă el este sau nu vrednic de suferințele sale.

Despre tânăra care știa că o să moară peste câteva zile:

Dar stând de vorbă cu ea, în ciuda acestui fapt, era bucuroasă.<<Sunt mulțumită că soarta m-a lovit atât de tare,>>mi-a spus. <<În viața mea de mai înainte eram o răsfățată și nu prea îmi păsa de realizările spirituale.>>Arătând dincolo de fereastra barăcii, mi-a spus:<<Copacul acesta e singurul prieten care mi-a rămas alături în singurătatea mea.>> Prin fereastră putea vedea doar o ramură a castanului, și pe ea, două flori.<<Adeseori stau de vorbă cu el,>>mi-a spus ea. Am tresărit, căci nu știam cum să iau vorbele ei. Delira oare?Avea halucinații? Nerăbdător, am întrebat-o dacă copacul îi răspundea.<<Da.>>Ce-i spunea oare? Și ea mi-a răspuns: <<Îmi spune așa: sunt aici, sunt aici, eu sunt viața, viața veșnică.>>

Imaginându-și că ținea o prelegere despre psihologia lagărelor de concentrare V.F. reușește să se ridice deasupra situației, deasupra suferințelor din clipa aceea și să le privesc ca și cum ar fi ținut deja de trecut.

Când omul descoperă că destinul lui este să sufere, va trebui să-și accepte suferința ca fiind propria sa misiune; singura și unica lui misiune. Va trebui să realizeze faptul că până și în această suferință a sa, el este unic și singur în întregul univers. Nimeni nu-l poate scuti de suferința lui sau nu poate să sufere în locul său. Singura lui șansă ține de modul cum își poartă povara.

Suferința devenise pentru noi o sarcină căreia nu voiam să-i întoarcem spatele. Ne dădeam seama de oportunitățile ascunse pe care ea ni le oferea ca să realizăm ceva.

Un om care devine conștient de responsabilitatea pe care o are față de o ființă umană care îl așteaptă cu iubire sau față de o treabă neterminată nu va fi niciodată în stare să-și irosească viața. Cunoscând <<de ce>>-ul propriei sale existențe, el va fi în stare să îndure aproape “orice”.

Le-am spus camarazilor mei…că viața omului, oricare ar fi împrejurările, nu încetează niciodată  să aibă sens și că acest nemărginit sens al vieții include suferința și sfârșitul, privațiunea și moartea.

Am spus că în acele ceasuri grele pe fiecare din noi ne privea cineva- un prieten, o soție, cineva viu sau cineva mort, ori Dumnezeu- și că nu se aștepta să îl dezamăgim. Că spera să ne afle suferind cu fruntea sus- nu ca niște nenorociți-ci ca unii care știm cum să murim.

Și în cele din urmă, am vorbit despre jertfa noastră, care în orice caz avea un sens. Ținea de natura acestei jertfe să pară lipsită de sens pentru lumea de afară, pentru lumea care caută succesul material. Dar, în realitate, jertfa noastră avea rost. Aceia dintre noi care au o credință oarecare…pot înțelege acest lucru fără nicio greutate. Le-am istorisit despre un camarad de-al lor care, la sosirea sa în lagăr, a încercat să facă un pact cu Cerul, ca suferința și moartea lui să cruțe de la un sfârșit dureros ființa omenească pe care o iubea. Pentru acest om, suferința și moartea aveau un sens; iar jertfa lui avea cea mai profundă semnificație.Nu voia să moară degeaba. Niciunul dintre noi nu voia așa ceva.

Scopul cuvintelor mele era să aflu un sens deplin în viața noastră, atunci și acolo, în baraca aceea și în situația aceea practic lipsită de orice speranță. Și am văzut că eforturile mele fuseseră încununate de succes. Când becul începu iarăși să pâlpâie, am putut vedea chipurile nefericite ale prietenilor mei care veneau spre mine clătinându-se, pentru a-mi mulțumi, cu ochii în lacrimi.

După eliberare, plimbându-se prin împrejurimi, cade la pământ și rostește un psalm al lui David. Știu că în ziua aceea, în ceasul acela am început o viață nouă. Pas cu pas am progresat până când am redevenit o ființă umană.

Suferința nu este întotdeauna un fenomen patologic. În loc să fie un simptom de nevroză, suferința poate fi la fel de bine o creație omenească, în special dacă suferința se naște dintr-o frustrare existențială.

Când am fost deportat în lagărul de la Auschwitz mi-a fost confiscat un manuscris pe care tocmai urma să îl public. Desigur, dorința mea de a rescrie manuscrisul m-a ajutat să supraviețuiesc rigorilor lagărului.

Pentru astăzi vă propun comedia rusească Shirley Myrli, regizată de Vladimir Menshov în 1995, și avându-i în rolurile principale pe actorii Valeriy Garkalin, Vera Alentova, Inna Churikova etc. Îl găsiți pe YouTube cu subtitrare în engleză.

Vizionare plăcută!

Am descoperit în sfârșit niște meditații ghidate pe gustul meu, cele de pe canalul La Via della Consapevolezza. Practic împușc doi iepuri dintr-o lovitură: mă relaxez și învăț italiană în același timp.

Trezvia prietenei mele A. E.: Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…Soarele răsare. Și apoi apune. Peste bunele și peste relele noastre. Nicio zi bucuroasă nu are mai mult de 24 de ore. Nicio zi îngrozitoare nu are mai mult de 24 de ore.

Mama l-a văzut pe afară pe puiul de pisică dispărut acum câteva săptămâni! Mare, mare bucurie pe noi!

Prietena mea C. mi-a spus despre o carte ale cărei ilustrații sunt asemănătoare cu cele ale Nicolettei Ceccolli și astfel am aflat despre Albă-ca-zăpada ilustrată de Benjamin Lambert, un artist grozav de care uitasem, care ilustrase și cartea Ondine. Am comandat basmul de pe elefant.ro cu numai 8, 25 lei.

A venit cartea Albă-ca-zăpada! Ce minunăție! Dacă aș fi avut posibilitatea de a-mi alege la naștere talentul, acela ar fi fost de ilustrator de cărți pentru copii. Ador pur și simplu lucrările lor, îmi plac mult mai mult decât cele ale artiștilor clasici. Am așezat cartea în mijlocul bibliotecii ca pe un trofeu.

Despre copii și replicile lor surprinzătoare. Mama mi-a povestit că a auzit pe afară pe o fetiță spunându-i tatălui ei: sunt amuzantă și frumoasă. Pe alți copii i-a întrebat unde locuiți? Iar răspunsul lor ne-a uimit: Altundeva.

Prietena mea V. mi-a trimis un link către un site grozav de învățare a limbii italiene prin joc. Pentru cei interesați iată linkul: https://wordwall.net/ O ajut cu corectarea unor texte și asta îmi aduce bucurie și sens, că nu trăiesc numai pentru mine.

Am descoperit o pictură clasică despre care nu știam, Pierre Mignard – Fecioara cu struguri.

Kotik e gelozel pe pisoiii de afară pe care-i hrănește mama. O vreme a urmărit-o să vadă unde se duce, după care, într-o zi, nici mai mult, nici mai puțin mama l-a găsit dormind în culcușul puiuților.

Am citit niște texte mai vechi în care îi spuneam lui Micuț în multe feluri uitate în timp, cum ar fi Leuștean sau Prăjiturel.

Am făcut schimb cu prietena mea de materiale în italiană, printre care și niște cărticele fotografiate.

Datorită bloggerului prieten Mihai mai aflu și eu despre ce cărți incredibile s-au mai publicat în ultima vreme. Dacă vreți să parcurgeți un citat din una dintre ele vă las aici link.

M-am întâlnit cu prietena mea A. și i-am oferit noi cărticele pentru biblioteca școlarilor ei numită atât de inspirat Cărturel. Pentru că în ziua în care ne-am întâlnit era Ziua Cafelei, i-am dăruit o carte despre cafenelele din Paris și o insignă pe care era scris Citește până nu se răcește cafeaua. Ea a fost drăguță și mi-a oferit un aranjament floral.

Iată şi câteva mesaje de la cărturei:„Cărturel m-a ajutat să-mi dau seama că îmi place să citesc, îmi place să fiu într-o lume imaginară, cu întâmplări spectaculoase şi personaje uimitoare.” (Ştefan, clasa a VI-a)

„Eu cred că biblioteca Cărturel este cea mai minunată bibliotecă pe care am văzut-o vreodată. Este foarte colorată şi plină de viaţă, are tot felul de cărţi şi toate sunt interesante,” (Măriuca, clasa a VI-a)

„Lumea lui Cărturel a unit copiii din şcoală. Mie mi-au plăcut multe cărţi. Una dintre preferatele mele este «Pax».” (Raluca, clasa a VI-a)

„M-a fascinat faptul că, într-un timp scurt, s-au adunat atât de multe cărţi, de unde ai ce alege, cărţi de calitate, de toate felurile şi pe toate gusturile. Preferata mea rămâne «Inimă de cerneală” de Cornelia Funke, o carte pe cât de groasă, pe atât de frumoasă.” (Adelin, clasa a VIII-a)

„Eu am citit toată seria «Lumea de cerneală». Sunt trei cărţi spectaculoase. Şi colegilor mei le-a plăcut prima carte. De-abia aştept să le termine pe toate, pentru a putea discuta despre ele.” (Bianca, clasa a VIII-a)

„Cărturel este locul unde m-am regăsit. Una dintre cărţile mele preferate este «Cartea cimitirului» de Neil Gaiman. Pare o carte creepy, dar e atât de frumoasă!” (Denisa, clasa a VIII-a)

„Cărturel m-a învăţat să descopăr cărţile. Până atunci fugeam de cărţi… Dacă începi să citeşti cu sufletul, nu obligat de cineva, e uimitor. E trist, însă, că sunt în clasa a VIII-a. Anul viitor voi pleca la liceu şi nu cred că voi avea timp să mai vin la bibliotecă. Dar Cărturel va fi o legendă în memoria clasei noastre şi ne va fi dor de el şi de şcoala aceasta. ” (Vivi, clasa a VIII-a)

Cea mai mare bucurie a toamnei: faptul că mama și-a revenit după o indigestie cruntă. Slavă, Ție, Doamne, că nu mi-ai luat-o!

Am continuat să citesc compunerile școlarilor prietenei mele A. Despre ele, în partea a doua a bucuriilor.

Dacă suntem pe data de 1 a lunii vin cu promisiunea de a vă recomanda un film care mi-a plăcut, și anume The White Balloon, realizat de regizorul iranian Jafar Panahi, același care a creat Taxi, pe care vi l-am propus luna trecută. Balonul alb a câștigat premiul Caméra d’Or la Festivalul de la Cannes în 1995, precum și alte premii. Când l-am văzut pe YouTube în urmă cu mai mulți ani erau disponibile subtitrările în engleză. Din păcate, acum nu mi-au mai fost accesibile, dar poate sunteți voi mai pricepuți decât mine în găsirea lor pe Internet.

Vizionare plăcută!

Noi replici onirice

Bună tuturor! Am mai adunat câteva replici din vise pe care le reproduc în această postare.

  1. „Cu ce ai realizat urechile astea așa de grăsuțe?” „Cu termoplonjonul.”

2. Când pui un nume cuiva îi limitezi posibilitatea de a fi oricine altcineva.

3. Ghips îmbrăcat în…lips!

Alte replici aberante din vise mai puteți găsi aici, aici, aici și aici.

Sursa foto aici

Bucurii de vară 2021

În prima zi de vară am vorbit cu prietena mea de 30 de ani A. și ne-am amuzat amândouă ca în vremurile de odinioară.

Domnul mi-a trimis-o în cale pe V. cu sfaturi care să mă ajute să nu devin diabetică. Va fi foarte greu cu lipsa ciocolatei, și aici nu mă refer doar la gust, ci și la serotonina de care aveam parte prin intermediul ei.

Am realizat felicitări virtuale pentru copiii prietenilor din listă și asta mi-a adus împlinire.

Domnul doctor povestea cum fetița lui de un an și jumătate a spus despre un cățel Cuțu coadă n-are.

Doamna care a venit cu fetița să vadă pisicile noastre.

O trezvie: cărțile de cultură generală sunt deșertăciune. Cele de spiritualitate contează cu adevărat. Dar ce te faci când ai o sete de cunoaștere de nepotolit?

Mama mi-a povestit cum o prietenă a pierdut un iepuraș, cum pisica ei l-a găsit și i l-a adus în gură viu și nevătămat. De atunci doamna respectivă își iubește și mai mult pisica.

Combinația grozavă între iaurt și praf de scorțișoară mă ajută să nu mă mai gândesc atât de mult la dulciuri.

Am învățat să fac pârjoale fierte.

Am editat fotografii cu citate pentru fetița prietenei mele C.

Prietena mea E. a primit felicitarea de la mine de ziua ei.

Dialogul terapeutic cu prietena mea E., o minune de om!

Am vorbit la telefon cu draga mea A, cu care sunt prietenă de 30 de ani. Sufletul meu s-a simțit atât de ușor după dialogul cu ea! Mi-am amintit de anii în care după ce ne vedeam și mă confesam ei simțeam că zbor.

Bucuria de a contribui cu câteva cărticele la biblioteca numită Cărturel, a prietenei mele profesoare de limba și literatura română. E atât de frumos felul în care i-a convins pe școlarii ei să citească! Mai există sate în care profesori dedicați schimbă destinele copiilor. A. e unul dintre acești dascăli.

Am finalizat cursul de Geometrie de pe Khan Akademy. Cu lipsa de încredere structurală, nu credeam că-l voi înțelege până la capăt, dar, slavă Domnului, am reușit!

Am revăzut cele două părți ale serialului în dialect napoletan Prietena mea genială și m-am bucurat că am găsit în italiană toate cele patru volume ale cărții scrise de Elena Ferrante. Confrunt versiunea română cu cea italiană și învăț o mulțime de cuvinte noi. Ce diferență e între italiana de pe Duolingo, atât de mărginită, și cea din cărți!

Mi-am cumpărat două rochii frumoase și comode, una verde și una grena. Dacă tot nu am fost într-o vacanță de zece ani, măcar cu atât să-mi bucur sufletul. Ele mi-au dat imboldul de a ieși mai des din casă. Prietena mea V. m-a convins să urc zilnic cele patru etaje ale blocului. Și observația lui Paul Olteanu, că persoanele care fac mișcare au o performanță cognitivă mai bună, m-a convins să mă mișc mai des.

Am editat mai multe fotografii pentru fetița de 5 luni a prietenei mele și micuța mi-a mulțumit tastând câteva litere la întâmplare. Mi s-a părut atât de drăguț acest tip de mulțumesc!

Am văzut din nou rățuștele! Am așteptat până au ajuns aproape de mine, sub pod, să le pot vedea mai bine. Erau vreo 7-8!

Podcastul lui Paul Olteanu, Mind Architect, mă bucură peste măsură.

Cartea Despre somn, de Mathew Walker, îmi place foarte mult!

Am citit Omul dincolo de cuvinte, primită în dar de la prietena mea P. Mulțumesc, P.!

Ascult zilnic Motive de recunoștință pentru a-mi ridica vibrația cât de cât.

E prima dată în vara asta când mă bucur cu adevărat:rezultatele mamei la analize sunt bune, va merge din nou la medicul ei prin decembrie-ianuarie. Sunt așa de bucuroasă că nu e nevoie să facă din nou chimioterapie! Mi-au dat lacrimile și m-au trecut fiorii.

Mama a descoperit în grădină o pisicuță cu patru puiuți. Unul, cel mai frumos dintre toți, a fost luat de cineva. Ne bucurăm de cei rămași hrănindu-i și privindu-le joaca. Mama, cu inteligența ei practică ieșită din comun, le-a amenajat un culcuș unde să stea când e vreme rea. Dacă am fi locuit în casa noastră i-am fi adoptat și pe ei….

Vasilică, un motan adult de pe afară pe care noi l-am dus la castrat, ne-a făcut o surpriză: ne-am trezit cu el pe frigider.

Discuția plină de conștientizări cu draga mea prietenă C.

Prietena mea A. mi-a oferit un album de artă fabulos, Marile mistere ale picturii, de Gérard Denizeau. M-a impresionat că în alegerea cadoului pentru mine A. s-a rugat la Sfântul Nectarie. Mulțumesc mult, A.!

A ajuns coletul la fetița prietenei mele! Momentul în care bucuria mea a coincis cu bucuria ei… ❤

Într-un email în care scria despre animațiile copilăriei, prietena mea C. le-a numit desenea. Mi-a amintit de anii în care părinții își strigau copiii să vină în casă că au început desenea și în care înghițeam scările celor trei etaje pentru a ajunge să le văd.

Cel mai fain lucru când faci curățenie generală e că găsești obiecte dragi pe care le credeai pierdute. Și altele despre care ai uitat cu desăvârșire. Am găsit un plic cu 101 dalmațieni cu o foaie asortată, ce comoară de mare preț!

În fiecare duminică răsfoiesc cărți de spiritualitate, de la cea primită de la prietena mea A., Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, de Ieromonah Savatie Baștovoi, până la seria scrisă de călugărul budist vietnamez Thich Nhat Hanh. Ce e interesant legat de Părintele e că toate cărțile mele scrise de Sfinția Sa mi-au fost dăruite, nu le-am cumpărat eu. Fam D., Talpalarii și de curând A. sunt cei care mi le-au oferit. Vă mulțumesc tuturor!

Prietena mea A. mi-a trimis cărticica ei Planta mea norocoasă în care a adunat cele mai frumoase compuneri ale școlarilor ei. Mi-au plăcut istorisirile despre bunicii care s-au jucat de-a v-ați ascunselea cu nepoții, despre una dintre bunici care a creat șase raze de soare ce au familii minunate sau despre alta care juca mingea cu prietenele sale.

Ne-am făcut un obicei ca duminica mama și eu să petrecem timp împreună mai mult ca în restul săptămânii.

Faptul că mama își cumpără haine mă bucură mult pentru că acest lucru reflectă că are o dispoziție cât de cât bună, incomparabilă cu perioada în care nu mai voia nimic.

Dacă suntem pe data de 1 a lunii vin cu promisiunea de a vă recomanda un film care mi-a plăcut, și anume Taxi, realizat în 2015 de regizorul iranian Jafar Panahi. Pelicula  a câștigat Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin. Un motiv în plus pentru a-l vedea.

Vizionare plăcută!

Azi, de Ziua internațională a pisicilor am pregătit câteva lucrări artistice cu iubitele patrupede și o surpriză cu animăluțele mele la final. Tuturor celor care aveți pisici vă doresc o viață lungă alături de ele!

În familia mea, frica de matematică a fost transgenerațională: și bunicii, și părinții, și eu am întâmpinat dificultăți reale la această disciplină.

Nu o dată se întâmplă să visez că dau teză la mate și când mă trezesc mă bucur că totul nu a fost decât un vis. De altfel, aversiunea mea față de cifre a fost atât de mare, încât mulți ani nu am vrut să țin minte pe de rost nici măcar propriul număr de telefon.

Am avut totuși șansa de a face meditații în particular cu o doamnă profesoară extraordinară care, văzând aplecarea mea spre studii umaniste, mi-a spus: când nu știi rezolvarea la probleme, fă literatură! Prin acest lucru se referea să scriu tot avea legătură cu subiectul. Doar datorită domniei sale am reușit să intru la liceu cu o notă mediocră.

În prezent, la 28 ani de la acel moment am descoperit pe platforma Khan Akademy o oportunitate de a învăța gratuit tot felul de discipline, printre care Algebră și Geometrie.

M-am gândit pentru o clipă că, dacă aș fi avut această posibilitate în gimnaziu, nu ar mai fi trebuit să fac patru ani de meditații plătite la o materie la care eram pe minus și aș fi investit acei ani în valorificarea abilităților native. Poate aș fi scris mai multe cărți sau poate aș fi scris-o mult mai bine pe cea de acum.

Ca să mă împac cumva cu trecutul și dintr-o dorință de a-mi depăși mentalitatea fixă care-mi spunea că nu voi fi niciodată bună la mate,  am urmat un curs gratuit de Geometrie. Am constatat că poate exista Agonie și extaz nu doar în artă, ci și la această materie.

Neîncrederea în mine structurală m-a făcut să cred că nu voi reuși să finalizez cursul, că nu voi pricepe toate lecțiile.

Chiar dacă s-a întâmplat uneori să nu înțeleg din prima, am reluat până m-am lămurit, până am avut acele momente de aha care m-au motivat și m-au ajutat să duc cursul până la capăt.

Cursul m-a ajutat să nu mai privesc Geometria din perspectiva școlarului înspăimântat din V-VIII, ci prin prisma cursantului care are bucuria de a înțelege.

Această mică reușită personală mi-a amintit de un citat minunat din filmul American Beauty: It’s a great thing when you realize you still have the ability to surprise yourself.

Sursa foto aici și aici

Azi vă propun să urmăriți un alt film al regizorului finlandez Aki Kaurismäki, numit Le Havre, realizat în 2011, așadar cu fix 10 ani în urmă, avându-i în rolurile principale pe Jean-Pierre Léaud și Jean-Pierre Darroussin. Pelicula a obținut Premiul FIPRESCI pentru un film din competiție și a primit mai multe nominalizări la categoriile cel mai bun regizor, cel mai bun scenarist, cel mai bun actor.

Vizionare plăcută!

Grea viață…

Apă la robinet. Foc la aragaz. Haine spălate și uscate la mașină. La fel și vasele. Aparat de călcat cu aburi, care calcă vertical și fără efort. Colete comandate prin firme de curierat. Compresor de aer pentru cei care locuiesc la curte. Robot de tuns iarba. Toaletă în casă. Scaun pentru cadă. Pernă pentru călătorie. Pernă anatomică de pus sub picioare. Mâncare comandată online. Plăți efectuate la un click distanță. GPS. Documentare pe google, unde poți învăța despre aproape orice disciplină. Interacțiunea cu ajutorul computerului sau al telefonului cu oameni dragi aflați la mare depărtare. Operații realizate cu ajutorul tehnologiei. Digitalizarea serviciilor. Pâine gata feliată. Semințe și nuci fără coji. Fructe fără sâmburi, dispozitiv de tăiat fructe și legume într-un mod mult mai rapid decât o poate face cuțitul …Grea viață…

Menționez că nu beneficiez de toate aceste înlesniri, deși mi-aș dori, poate…

Voiam doar să subliniez cât de mult s-a simplificat viața omului contemporan în comparație cu cea a oamenilor de dinaintea sa.

Ce alte beneficii mai avem în timpurile noastre și eu nu le-am enumerat?

În această zi de 6 iulie, acum fix 5 ani intra în viața și în inimile noastre Kotik, pe atunci un motănel de numai o lună.

După ce a mieunat o noapte întreagă și o dimineață într-un copac, mama și cu mine l-am salvat pe cel ce-și cerea dreptul la viață într-un mod atât de sfâșietor. Era pe atunci plini de purici, avea un nas mare și niște urechi enorme, asemenea unui fenec, era practic cel mai urâțel motan pe care l-am văzut, dar asta nu ne-a împiedicat să-l iubim încă din prima clipă.

Pentru că era prea mic ca să-i facem baie, îl puriceam amândouă zilnic, lăundându-ne fiecare cu „captura” sa.

Rămas orfan la numai o lună, a avut noroc că pisica noastră adultă, Lemurica, l-a adoptat, însă pe măsură ce a crescut, el nu și-a arătat recunoștința, ci colții, necăjind-o adesea în joaca lui.

De-a lungul timpului Kotik ne-a delectat în multiple feluri, așa cum am mai scris pe blog. Culege adesea informații de sub coada Lemuricăi, devine biped când apare la fereastră Vasilică, rivalul său roșcat, amușină cu interes cartea mea sonoră ce reproduce sunetele pe care le fac animalele nocturne. Doarme uneori într-o cutie de pantofi, motiv pentru care îl alintăm Kotik Cutiuță, ba uneori ne hrănește el pe noi, ca atunci când a venit cu trei bucăți mari de pui pe care ni le-a așezat la picioare.

Am trecut însă și prin momente foarte grele cu el, chiar în anul în care mama a fost diagnosticată cu cancer. Un medic veterinar neatent i-a administrat un tratament greșit, în urma căruia o mare parte din corp i-a fost necrozată. Au urmat 86 de zile de tratament în care dragii noștri medici veterinari s-au străduit să repare greșeala colegului lor. Ne-au spus de la început că prognosticul era rezervat, ne așteptam la ce era mai rău, era tulburător să-l vezi cum se agăța și de mine, și de mama și nu voia să ne dea drumul.

Tovarăși de suferință, și mama și Kotik au trecut razant pe lângă moarte în acel an și poate asta i-a legat mai mult. Deși făcea chimioterapie, mama nu voia să renunțe în a merge cu mine la medic ca să-l salvăm pe Kotik. Poate axarea pe problema lui o făcea să-i abată cel puțin un pic atenția de la propria-i suferință.

Momentele critice au trecut și viața și-a revenit la normal pentru amândoi.

Au urmat iar clipe amuzante, în care Kotik a continuat să fie haios ca atunci când ne uitam amândouă la un serial italian sau când eu îi citeam mamei câte un text scris de mine, iar el venea și se așeza între noi două. Au fost ierni în care a înotat prin zăpadă și veri în care s-a cufundat în iarba mare din curtea interioară. A asistat la lărgirea familiei pisicești cu încă doi membri, Micuț și Șibelul. Uneori a protestat împotriva lor, alteori i-a tolerat.

În prezent, mă uit la mama, mă uit la Kotik și-mi spun că am fost martora unei minuni: aceea că ei încă mai sunt.

Azi vă propun să urmăriți filmul finlandez The Man Without a Past(Omul fără trecut) produs, scris și regizat de Aki Kaurismäki și avându-i în rolurile principale pe regretatul Markku Peltola, pe Kati Outinen,  precum și pe Juhani Niemelä.

Filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film în limba străină în 2002 și a câștigat marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes din 2002. (Wipipedia)

Vizionare plăcută!

Sursa foto aici

În ultima vreme am avut parte de trei replici din vise mai interesante pe care le împărtășesc cu voi aici.

  1. Dumneavoastră ați trăi bine dacă ați călca peste o vacă?
  2. A fura misiunea scrisului la spital.
  3. Premiul Nobel pentru ….vise.

Acestea au fost, dacă aveți și voi vise în cuvinte pe care le țineți minte vă rog să mi le faceți cunoscute.

Dacă doriți să citiți și despre alte replici din vise, le aveți aici, aici și aici.

Sursa foto aici.

Ieri, privind pe fereastră, am fost martora unei întâmplări care implica un pui de vrabie căzut din cuib și două dintre pisicile mele care-i dădeau târcoale.

Nici nu știu cum am zburat din cameră să salvez pasărea. Când am ajuns afară puiul era la o distanță mai mică de jumătate de metru de Lemurica, dar aceasta încă nu-l văzuse.

Bucuroasă, am luat vrăbiuța în mână și, împreună cu mama i-am făcut un cuib din vată minerală și câteva crenguțe. Toată ziua ne-am petrecut-o privind cum puiul era hrănit de mai multe vrăbii.

De vreo două ori micuțul a căzut din cuib și am mers când eu, când mama să-l așezăm la loc.

Seara am luat decizia să-l aducem în casă și mama, cu inteligența ei practică extraordinară, a luat un prosop și o sită prin care vrăbiuța să poată respira și i-a făcut un culcuș în camera mea, departe de cele patru pisici ale noastre.

Ne bucuram că am salvat-o de prădători, fără să știm că orele îi erau numărate. Eu chiar m-am iluzionat că-l vom găzdui în fiecare seară și-l vom pune în cuib în fiecare dimineață până va învăța să zboare.

Căzută de atâtea ori din cuib, probabil că vrăbiuța avea leziuni interne căci dimineața am găsit-o moartă.

Am îngropat-o în grădina din fața ferestrei, acolo unde se află și rămășițele pământești ale pisicilor noastre pierdute acum câțiva ani.

De la geam pot vedea cuibul în care micuțul a stat ieri toată ziua. E unica dovadă palpabilă că acolo, în urmă cu puțin timp, a pulsat viața….

Azi, când îi sărbătorim pe copiii de toate vârstele, am ales să vă recomand animația daneză din 2017 numită Incredibila poveste a perei uriașe, pe care am avut marea bucurie de a o viziona la cinema. Desenul animat a fost regizat de Amalie Næsby Fick, Jørgen Lerdam și Philip Einstein Lipski, și e bazat pe cartea cu același nume de Jakob Martin Strid. E un film de animație ludo-educativ care a primit numeroase premii și nominalizări și dacă-l veți vedea veți și înțelege de ce.

Vizionare plăcută!

1.Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util. – F. M. Dostoievski

2.Copiii nu te distrag de la munca mai importantă. Ei sunt cea mai importantă parte a muncii tale. – C.S. Lewis

3.Fiecare copil este într-o anumită măsură un geniu și fiecare geniu este într-o anumită măsură un copil. – A. Schopenhauer.

4.Copilul își recunoaște mama după surâs. – Virgiliu

5.Copiii sunt stăpâniți instantaneu și în mod natural de fericire, pentru că ei înșiși sunt bucuria și fericirea prin natura lor.– V. M. Hugo

6. Oricine crede că arta conversației a murit, trebuie să încerce să ducă un copil la culcare. – Robert Gallagher

7.Un copil are nevoie de dragostea ta cel mai mult atunci când merită cel mai puțin. – E. Bombek

8.Puteți ierta cu ușurință un copil care se teme de întuneric. Adevărata tragedie a vieții este atunci când adulților le este frică de lumină. – Platon

9.Decizia de a avea un copil este o problemă serioasă. Aceasta înseamnă să accepți că inima ta va rătăci acum și pentru totdeauna în afara corpului tău. – Elizabeth Stone

10. Dacă există ceva ce dorim să schimbăm la copilul nostru, ar trebui să ne uităm mai întâi la noi înșine dacă nu există ceva ce ar trebui schimbat la noi. – C.G. Jung

11. Acceptă copiii așa cum acceptăm copacii – cu recunoștință, fiindcă sunt o binecuvântare – dar să nu ai așteptări sau dorințe. Nu te aștepți ca un copac să se schimbe, îl iubești așa cum este. – Isabel Allende

12. Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune. – Francesco Orestano

13. Nu există o revelație mai profundă a sufletului unei societăți decât felul în care își tratează copiii. – Nelson Mandela

14. Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche. – Francis Thompson

15. Cel mai bun lucru pe care poți să-l cheltuiești pentru copiii tăi este timpul tău. – Louise Hart

16. Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele. – Joyce Maynard

17. Copiii merg acolo unde se întâmplă lucruri interesante, dar rămân acolo unde este dragoste. – Zig Ziglar

18. Cel mai mare dar pe care părinții îl pot oferi copiilor lor este să-i lase să vadă cât de mult părinții se iubesc unul pe celălalt. – Marko Petkovic

19. Copiii sunt modul lui Dumnezeu de a ne spune că viața pe pământ trebuie să continue. Carl Sandsburg

20. Când mă apropii de un copil, el trezește în mine două sentimente: tandrețe pentru ceea ce este și respect pentru ceea ce poate deveni. – Louis Pasteur

21. Copiii sunt ancorele care țin o mamă la viață. – Sofocle

22. Copiii sunt motivul pentru care cerul nu a distrus lumea încă. – Moritz-Gotlieb Sapir

23. Când vezi sufletul pur și nevinovat al unui copil, îți vine să zici că orice mamă e o născătoare de Dumnezeu. – Francis Bacon

24.  O mare parte a comportamentului urât – înseamnă un copil care strigă după ajutor. – Dr. Shefali Tsabary

25. Noi, cei mari, uităm adesea că am fost copii. Și lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem aminte, mai ales când ne găsim în fața copiilor. – Alexandru Vlahuță

Sursa citatelor aici

Dacă doriți să vedeți citatele de anul trecut o puteți face aici.

Surpriza extraordinară pe care mi-a făcut-o Potecuța. Mulțumesc, draga mea!

Vestea grozavă pe care mi-a dat-o prietena mea V. că lecțiile de artă de la Academia Khan au început să fie traduse în românește.

Întrebările de autocunoaștere pe care mi le-a trimis prietena mea C.

Vestea extraordinară că mama va face o pauză de la chimioterapie până în august. La aflarea ei am avut o stare similară îndrăgostirii.

Melodiile ce formează coloana sonoră a serialului italian Summertime.

A fost plăcut să aud vocea prietenei mele A.D.

Felicitările cu mărțișoarele mele trimise prietenelor au ajuns la destinație, slavă Domnului!

Picătura zilnică de Sunflowers…Și atât!

Am început să studiez Geometria datorită platformei Academia Khan, ceea ce m-a făcut de-a dreptul euforică. Eu în gimnaziu eram paralelă la mate, nu pricepeam nica, aveam mereu 5 sau 6. Și uite acum, peste niște zeci de ani, studiez cu mare, mare bucurie materia care mă îngrozea pe vremuri. E foarte îmbucurător că există asemenea platforme, de pe care cursanți de oriunde și de orice vârstă pot învăța cu ușurință despre toate. Mă gândesc la toți acei copii care nu-și permit să facă meditație și care, datorită inimoșilor de la Khan vor putea să-și croiască un drum frumos în viață, fără să mai fie dezavantajați.

Noi melodii de-ale lui Max Richter, una din ele are imagini cu picturi de-ale lui Tudor Bălașa. Când le-am văzut am spus, fără să știu cine le-a creat, că uite, artistul ăsta a fost influențat de Bălașa, dar cumva l-a depășit în viziune. Vă las pe dvs/voi să decideți dacă e așa sau nu. Dacă vreți să vedeți mai multe picturi pun aici link.

O pictură de-a lui Tudor Bălașa m-a dus cu gândul la textul meu Câți ochi crezi că am?

O nouă descoperire muzicală:

O sincronicitate din domeniul muzicii. Fix când mă gândeam că textul meu Devenire conține o eroare de logică, am dat peste melodia lui Einaudi-Divenire.

Dialogurile cu poantă de pe Duolingo. Aș putea să le parcurg de zeci de ori și să nu mă plictisesc, așa mi-e de dragă italiana.

Lecturile despre Preistorie. Chiar nu pot să-mi dau seama cât de indiferentă eram față de citit în perioada liceului, când parcurgeam doar bibliografia obligatorie. Acum nu pot trăi nici măcar o zi fără să citesc ceva.

Consecvența cu care Kotik vine în camera mea și mi se așază pe piept.

Nebuniile lui Micuț, motănelul-cățel care roade colțurile cărților și agendelor și ne ia pe noi drept copaci numai buni de cățărat.

Am scris un text(Cursuri gratuite de înaltă clasă la Khan Akademy) în cel mult 15 minute după o pauză îndelungată de multe luni. Când nu scriu simt ca o secetă în suflet, nici zece cărți citite nu fac cât o pagină scrisă. Și cu toate astea conflictul dintre vocea care vrea să citească și cea care vrea să scrie e atât de puternic, încât mă simt o unealtă la bunul plac al celor două.

Mama mi-a spus cu lacrimi în ochi că se bucură că a prins și primăvara asta și mi-a arătat de la fereastră un zarzăr înmugurit.

Mama s-a amuzat că semințele de iarbă plantate de ea au fost mâncate de porumbei și de vrăbii.

Tot mama mi-a povestit cum fetița unei vecine a adus-o pe prietena ei în grădină, ținându-i mâinile la ochi, iar când i-a deschis, i-a arătat acesteia zambila pe care fetița o plantase de curând.

O bucurie de filolog: am auzit doi tineri vorbind în franceză.

Un copăcel înflorit pe care îl tot admir de câte ori ies din casă.

Am descoperit un trio italian, Il Volo, și mă uit cu mama de câte ori avem ocazia la concertele celor trei. Nu știam până la ei de genul Pop-Opera, care ne place foarte mult. Acesta e concertul la care ne-am uitat de foarte multe ori. Italiana se învață mult mai ușor cu Il Volo. ❤

Am rezolvat fără greșeală un test de geometrie de 17 întrebări.

Pe 4 mai se împlinește un an de când am început proiectul cu întrebări din domeniul artei. Am ajuns la puțin peste 900 de întrebări.

Grădinile de flori întâlnite în timpul plimbărilor.

Bucuria că am reușit să realizez cu resurse minime o invitație la botezul fetiței unei prietene. Ea a avut o idee foarte bună pe care am dezvoltat-o și am creat ceva de care nu mă credeam în stare. Fără să știu Corel și alte programe de editare.

Momentul deosebit pe care l-am împărtășit cu prietena mea C. Mulțumesc, Doamne, pentru astfel de clipe!

Decizia de a citi duminicile cărți de spiritualitate și poezii religioase scrise de autori consacrați sau de tineri din parohia mea.

M. mi-a trimis cartea lui Jordan B. Peterson-12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru. Niciun dar nu mă bucură atât de mult ca o carte!

M. mi-a recomandat un serial despre Leonardo da Vinci.

Mi-am procurat cartea Despre somn, de Mathew Walker, recomandată de Paul Olteanu. Abia aștept să o citesc. Normal, la cât îmi place să dorm….:))

Năzdrăvăniile pisicilor noastre.

Cărticica primită în dar Omul dincolo de cuvinte, scrisă de doamna Adela Comăneci.

Un citat de Anca Constantin: O femeie poate fi mamă oricărui copil. Un copil poate iubi toate mamele pe care i le dăruiește viața.

Surpriza făcută Potecuței.

Notă: chiar dacă așezarea în pagină a imaginilor e asimetrică, am preferat-o pentru că reflectă ordinea cronologică a bucuriilor.

Sursa video aici

Am revenit cu Salata de citate după o pauză destul de lungă. Lectură plăcută!

Din capitolul 13

Iisus spală picioarele ucenicilor

„Iar înainte de sărbătoarea Paștilor, știind Iisus că I-a sosit ceasul ca din lumea aceasta să treacă la Tatăl, pe ai Săi iubindu-i, până’ntru sfârșit i-a iubit. Și făcându-se Cină – când în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, diavolul pusese de-acum gândul de a-L vinde- știind Iisus că Tatăl pe toate I le-a dat în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu merge, S’a sculat de la Cină, S’a dezbrăcat de haine și , luând un ștergar, S’a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?… Iisus i-a răspuns zicând: Ceea ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceasta. Petru I-a zis: Niciodată nu-mi vei spăla Tu mie picioarele!…Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine. Zisu-I-a Simon Petru: Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul…Iisus i-a zis: Cel ce s’a îmbăiat n’are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci e curat tot. Și voi sunteți curați, dar nu toți. Că-l știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați.

Deci, după ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S’a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce am făcut Eu cu voi? Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, fiindcă sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul v’am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora; că pildă v’am dat, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. De vreme ce știți acestea, fericiți veți fi de le veți face.

Nu despre voi toți grăiesc. Eu îi știu pe cei pe care i-am ales; ci ca să se plinească Scriptura: Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul asupră-Mi. Eu v’o spun de pe acum, înainte de a se săvârși, pentru ca atunci când se va săvârși să credeți că Eu sunt. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce primește pe cel pe care Eu îl voi trimite, pe Mine mă primește; iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește cel Cel ce M’a trimis pe Mine.

Iisus prevestește trădarea lui Iuda

Zicând acestea, Iisus S’a tulburat cu duhul și a mărturisit și a zis: Adevăr, adevăr vă spun că unul dintre voi Mă va vinde. Atunci ucenicii se uitau unii la alții, nepricepând despre cine vorbește. Iar unul dintre ucenicii Săi, cel pe care Iisus îl iubea, ședea la masă rezemat de pieptul lui Iisus. Deci Simon Petru i-a făcut acestuia semn și i-a zis: Întreabă-l, cine este cel despre care vorbește?!Și aplecându-se acesta pe pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este? Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând îmbucătura de pâine, i-o voi da. Și întingând îmbucătura de pâine, a luat-o și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Și după îmbucătura de pâine, atunci a intrat Satana într’însul. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce vrei să faci, fă mai degrabă!… Dar nimeni din cei ce ședeau la masă n’a înțeles pentru ce i-a zis aceasta; fiindcă unii, deoarece Iuda avea punga, gândeau că Iisus îi spune: Cumpără ceea ce ne trebuie la sărbătoare! sau să dea ceva la săraci. Deci după ce a luat acela îmbucătura de pâine, îndată a ieșit. Și era noapte.

Și când el a ieșit, Iisus a zis: Acum S’a preamărit Fiul Omului și Dumnezeu S’a preamărit întru El. Dacă Dumnezeu S’a preamărit întru El, și Dumnezeu Îl va preamări întru Sine, și de’ndată Îl va preamări. Fiilor, încă puțină vreme sunt cu voi. Mă veți căuta; dar după cum le-am spus Iudeilor – că unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni – v-o spun acum și vouă.

Poruncă nouă vă dau:Să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v’am iubit Eu pe voi, așa cum și voi să vă iubiți unii pe alții. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, de veți avea iubire unii pentru alții.

Petru se va lepăda de Iisus

Doamne, L-a întrebat Simon Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi acum, dar mai târziu Mă vei urma. Zisu-I-a Petru: Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Viața mi-o voi pune pentru Tine. Iisus i-a răspuns: Îți vei pune viața pentru mine?…Adevăr, adevăr îți spun că nu va cânta cocoșul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine.

Din capitolul 14

Cuvântarea de despărțire I: Iisus, calea către Tatăl

Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, și în Mine credeți. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, oare v’aș fi spus Eu vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Și de vreme ce Mă voi duce și vă voi pregăti loc, iarăși Voi veni și vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi. Voi știți și unde Mă duc Eu, și calea.

Toma I-a zis: Doamne, nu știm unde Te duci; iar calea, cum o putem ști? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M’ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L’ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți, și L-ați și văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ni-L nouă pe Tatăl și ne e de-ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, și nu M’ai cunoscut? Cel ce M’a văzut pe Mine L’a văzut pe Tatăl; și cum de zici tu: Arată-ni-L nouă pe Tatăl!?Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl și că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl -Cel ce rămâne întru Mine-Își face lucrurile Sale. Credeți-Mă că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru mine; iar de nu, credeți-Mă de dragul acestor lucruri.

Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face și el lucrurile pe care le fac Eu; și mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Meu mă duc. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească întru Fiul. Dacă veți cere ceva întru numele Meu, Eu îl voi face.

De Mă iubiți, păziți-Mi poruncile și Eu îl voi ruga pe Tatăl, și alt Mângâietor vă va da vouă, pentru ca’n veac să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nici nu-L cunoaște; Îl cunoașteți voi, de vreme ce la voi rămâne și întru voi va fi.

Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțină vreme și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi.

Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și mă voi arăta lui.

I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, cum vine asta, că nouă vrei să Te arăți, și nu lumii?

Iisus i-a răspuns, zicând: De Mă iubește cineva, el va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și Ne vom face locaș la el. Cel ce nu Mă iubește, nu-Mi păzește cuvintele. Și cuvântul pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui Care M’a trimis.

Pe acestea vi le-am spus, fiind Eu cu voi: dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v”am spus Eu.

Pace vă las vouă, pacea Mea v’o dau; nu precum v’o dă lumea v’o dau Eu. Să nu se tulbure mintea voastră, nici să se înfricoșeze. Ați auzit că v’am spus: Mă duc și voi veni la voi. De M’ați iubi, v’ați bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Și pe acestea vi le-am spus acum, mai înainte ca ele să fie, pentru ca să credeți atunci când vor fi. Multe nu voi mai grăi cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi. și el întru Mine n’are nimic, ci pentru ca să cunoască lumea că Eu îl iubesc pe Tatăl și că Eu fac așa cum Tatăl Mi-a poruncit. Sculați-vă, să mergem de aici!

Sursa foto aici

În această zi de sărbătoare m-am gândit să vă propun un alt gen de film decât până acum, în ton cu momentul. M-am oprit la scurtmetrajul rusesc Prin ce sunt vii oamenii, realizat după o povestire de Lev Tolstoi, regizat de Alexandru Kusnir și premiat la Festivalul Internațional Ortodox „Vstrecea-Întâlnirea” din 2009.

Vizionare plăcută!

Dacă doriți să citiți alte revelații mai vechi, le găsiți aici.

Acum vreo 3-4 ani am descoperit cursurile în engleză de Istoria artei ale platformei Khan Akademy, fondată de Sal Khan. Americanul are misiunea de a oferi educație gratuită de clasă mondială pentru oricine și oriunde.

Pentru un novice în domeniu, lecțiile mi se păreau foarte bine documentate, dar un pic dificile, având un vocabular cu terminologie specifică destul de stufos.

De câteva săptămâni însă, o prietenă mi-a dat o veste extraordinară: din septembrie 2020 cursurile au început să fie traduse și în limba română. Nu doar cele de artă, ci și ale altor discipline, precum algebră, geometrie sau chimie. Totul datorită efortului a 40 de voluntari români.

De curiozitate, m-am uitat pe lecțiile de geometrie pentru începători și am fost uluită. Eu, care în gimnaziu luam doar note de 5 și 6 la această disciplină, acum, pentru prima dată, înțelegeam!

Pentru început mi-a plăcut că figurile geometrice sunt comparate cu lucruri palpabile, cum ar triunghiul, asemănat cu un vârf de brad, sau că dreptele perpediculare pot fi identificate în steaguri precum cel suedez.

O lecție despre unghiuri mi s-a părut un pic mai dificilă și mi-a luat cam o după-amiază să o înțeleg. La testarea formată din șapte întrebări am atins nivelul familiar.

În ziua următoare am reluat explicațiile și la testare am atins nivelul de maestru. Am apreciat că aici nu-ți furi căciula, nu există varianta în care ai învățat niște răspunsuri pe de rost și de aceea obții un punctaj maxim când le-ai făcut de mai multe ori.

Nu, aici fiecare testare vine cu întrebări noi ca să verifice dacă ai înțeles cu adevărat materia.

Platforma e ideală pentru copiii care nu reușesc să țină pasul cu ritmul de la clasă și care înțeleg un pic mai greu explicațiile.

În plus, după fiecare testare primești un anumit punctaj, ca la jocuri, și tot ca la jocuri, obții anumite recompense, cum ar fi insignele cu care ești premiat dacă atingi un anumit prag. În acest fel cursantul este motivat să continue aventura cunoașterii.

Am fost atât de încântată de această experiență, încât am trimis invitații prietenilor de pe Facebook să dea like la pagină. Le-am scris și mesaje individuale prietenilor cu copii din listă în care le-am vorbit pe scurt despre această platformă.

Dar cum adesea răspundem la invitații în grabă și fără să le acordăm o atenție prea mare, am decis să scriu și un articol pe blog pentru a le face cunoscut oamenilor că din septembrie 2020 Khan Akademy chiar creează un spațiu ideal în care cursanți de pretutindeni și de orice vârstă au șansa de a învăța în ritmul lor tot felul de  discipline în limba română.

Site-ul se va îmbogăți în timp cu lecții de biologie, istorie și multe altele.

Să le mulțumim celor 40 de voluntari care fac posibilă această experiență!

Pentru cei interesați să intre pe platforma Khan Akademy, vă las link aici.

Jocul citatelor(3)

Azi voi participa la Jocul citatelor, inițiat de Suzana, cu a treia parte a reflecțiilor lui Stephen R. Covey din cartea The 7 Habits of Highly Effective People(Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace):

Sursa foto aici

Azi vă propun să vedeți o comedie de-a lui Roberto Benigni – Non ci resta che piangere(Nu mai rămâne decât să plângem), realizată în 1984, și în care actorul italian joacă împreună cu regretatul Massimo Troisi, pe care poate îl cunoașteți din Il postino. Filmul merită văzut și pentru că din poveste face parte un mare artist renascentist. Nu spun care, vă las pe dumneavoastră/voi să-l descoperiți.

Vizionare plăcută!

Sursa foto aici și aici

De-a lungul timpului am susținut câteva cauze ale unor persoane bolnave de cancer, fiind sensibilă față de acest subiect, căci boala e în însăși casa mea, la distanță de o cameră. În toate cele trei cazuri despre care am scris, în timp bolnavii au plecat dintre noi. De aceea nu am mai vrut să scriu despre ceea ce eu numeam cauze pierdute.

Acum nu doresc să susțin o persoană bolnavă, căci aceasta, Ludmila Mîndrescu (Zapșa) a plecat deja dintre noi pe 23 martie 2021, la doar 43 de ani, lăsând orfane două fetițe adolescente. Tânăra era sora unei prietene, Oxana Zapșa, pe care o cunosc de vreo zece ani.

Pe pagina Oxanei sunt scrise mai multe despre povestea Ludmilei. Ea a venit singură în Canada, cu 8 ani în urmă, cu dorința de a oferi o viață mai bună fetițelor ei. Și acest lucru aproape i-a reușit: avea un job pe care îl iubea și planuri. Nu a reușit să-și vadă fetele mari și independente. Boala i-a luat această șansă. Ea a lăsat în urmă doi copii adolescenți. Și pentru că nu are familie în Canada, o familie de prieteni o să găzduiască, o să protejeze și o să îndrume copiii. Această campanie va permite să aducă un suport financiar familiei și va oferi fetelor șansa de a-și urma studiile.

Vă rog, de dragul celor două fetițe rămase fără mamă, să le fim îngeri păzitori, să simtă că încă mai sunt oameni aici, sub cer, care vor să le sprijine.

Puteți face donații direct pe site-ul https://www.gofundme.com/f/Fonds-commmoratif-pour-aider-la-famille-de-Liuda?qid=967352c18875f306642748d11a69e664.

Vă mulțumesc!

Salata de citate(4)

Azi vă invit la o nouă salată de citate în limbile română, italiană, franceză și engleză. Degustare plăcută!

Sursa foto aici, aici, aici

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 42473034_629377400797279_1643975840091865088_n.jpg

Sursa foto: aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Azi, de ziua voastră/dumneavoastră, am ales un text care circulă pe Internet privind părerile copiilor despre mame…

Iată răspunsuri date de copii din clasa a doua la următoarele întrebări:

De ce a făcut-o Dumnezeu pe mama ta?

1) Ea e singura care știe unde e banda de lipit.

2) Mai mult ca să curețe casa.

3) Să ne ajute pe noi când ne naștem.

Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?

1) El a folosit pământ, cum ne-a făcut și pe noi.

2) Magie, plus putere supremă și a amestecat mult.

3) Dumnezeu le-a făcut la fel ca pe mine și pe tine… Numai că a folosit piese mai mari!!!…

Din ce ingrediente au fost făcute mamele?

1) Dumnezeu a făcut mamele din nori și păr de înger și cele mai frumoase lucruri din lume și o măsură de severitate.

2) Ele trebuie să aibă oase de om. După aia s-a folosit foarte multă ață, mă gândesc.

De ce Dumnezeu nu te-a dat pe tine altei mame?

1) Pentru că noi suntem neamuri…

2) Dumnezeu a știut că ea mă iubește mai mult decât mamele altor oameni.

Ce fel de fetiță a fost mama ta?

1) Mama mea a fost totdeauna mama mea și nimic altceva.

2) Nu știu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost mare șefă.

3) Alții îmi spun că ea era bună ….cândva !

Ce a trebuit să știe mama ta despre tatăl tău înainte ca să se căsătorească cu el?

1) Numele lui de familie.

2) Ea a trebuit să știe trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbăta cu bere?

3) Dacă face cel puțin $800 pe an, dacă el a spus ‘’nu’’ la droguri și ‘’da’’ la treburile casei?

De ce mama ta s-a căsătorit cu tatăl tau?

1) Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Și mama mea mănâncă mult.

2) Ea a devenit foarte bătrână și nu mai putea să facă nimic fără el.

3) Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut șapca gândirii pe cap când s-a măritat cu tata!

Cine-i boss la voi în casă?

1) Mama mea nu vrea sa fie boasă, dar e nevoită să fie pentru că tatăl meu e pămpălău.

2) Mama e! Poți să-ți dai seama după cum face inspecția camerei mele. Ea vede orice sub pat.

3) Eu cred că mama e, pentru că are mai multe de făcut decât tatăl meu.

Care-i diferența dintre mama și tata?

1) Mama lucrează și la serviciu și acasă, iar tata numai la serviciu.

2) Mama știe cum să vorbească cu profesorii fară ca să-i sperie.

3) Tații sunt înalți și puternici, dar mama are o forță reală, pentru că numai pe ea o întrebi când vrei să petreci o noapte acasă la prieteni…

4) Mama are magie, ea te face să te simți bine fără doctor.

Ce face mama ta în timpul liber?

1) Mamele nu au timp liber!!!

2) O auzi zicând că plătește facturi toată ziua.

Ce ar trebui să schimbe mama ta, ca să fie perfectă?

1) În interior ea e deja perfectă. Pe dinafară cred că ar trebui o operație de frumusețe.

2) Dieta.

Dacă ai putea schimba ceva la mama ta, ce ai face?

1) Ea mă obligă tot timpul să îmi țin camera curată. Aș șterge asta din ea!

2) Aș face-o mai deșteaptă! Atunci ea ar recunoaște că sora mea e cea care a făcut prostii, și nu eu.

3) Doresc ca ea să scape de ochii invizibili de la spatele capului.

Când te oprești din a zâmbi, trimite altor mame, bunici sau mătuși….. sau oricui are de-a face cu copiii sau are nevoie de un zâmbet.

Text preluat de pe Internet.

Azi, în prima zi de primăvară, am ales să vă propun spre vizionare o peliculă despre o…floare cu totul deosebită, numită Little Joe. Filmul cu același nume, regizat de Jessica Hausner, îi are în rolurile principale pe Emily Beecham și pe Ben Whishaw( cel care l-a interpretat pe poetul John Keats în Bright Star, pe care vi l-am recomandat luna trecută.) Datorită rolului din Little Joe, Emily Beecham a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la Cannes.

Vă rog să considerați acest film din 2019 mărțișorul meu pentru voi/dumneavoastră.

Vizionare plăcută!

Jocul citatelor(2)

Bună tuturor în această zi festivă!

Voi continua cu postarea citatelor de Stephen R. Covey din cartea The 7 Habits of Highly Effective People(Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace)

O primăvară minunată tuturor!

Sursa foto aici

Vecina mea dragă I. mi-a restabilit conexiunea la Internet.

Am reînceput să studiez podcasturile Mind Architect despre neuroștiințe. Le transcriu lunea și le învăț marțea. Sper să mă țină entuziasmul, e un domeniu greluț, dar fascinant.

După ce am citit transcrierea podcastului, am ascultat din nou înregistrarea și cele 20 de minute mi-au părut 5. Asta a fost răsplata pentru truda și răbdarea de a transcrie filmulețul audio.

Reflecția zilei: Dacă ar fi să o descriu pe mama nu aș folosi adjective, ci un substantiv : lăcrămioara, acea floare la vederea căreia mama uită să respire de admirație.

Mama, povestindu-mi despre jocul cu pantaloni, fără pantaloni, pe care-l juca în timpul orelor la liceu.

M-am bucurat mult că am descoperit un nou artist pentru copii. Am avut noroc să-l găsesc imediat, nu am petrecut ore în șir de căutări, ca în alte dăți.

Momentele în care Kotik vine în camera mea, la aceeași oră la care mă vizita când urmăream cu mama serialul italian. I s-a format un automatism, mititelul.

M-am bucurat că prietena mea C. a primit felicitarea de la mine cu ocazia zilei ei de naștere.

Am găsit o cărticică franțuzească extraordinară la numai 4,5 lei despre viața lui Mozart. În câteva pagini scrie esențialul despre el, suficient de știut chiar și de un adult.

Am două agende dintr-o serie cu copertă reprezentând animale, una cu un urs panda și una cu un delfin. Am văzut la o librărie outlet una cu un tigru și mi-am dorit să o cumpăr, dar am așteptat reducerile, să o iau în jumătate de preț( adică la vreo 2 lei). Numai că nu am mai găsit-o. Pe moment am regretat că nu mi-am completat colecția, dar ulterior am avut un moment de claritate: agendele sunt ca niște piese de puzzle și dacă vrem ca jocul să fie mai frumos, merită să-l jucăm împreună. Așadar, să nu aibă un jucător toate piesele( ar însemna că joacă singur), ci să avem fiecare piese ca să alcătuim un întreg de care să ne bucurăm cu toții. Și după ce am avut gândul acesta, n-am mai tânjit egoist după agenda cu tigru, ci m-am bucurat că o are altcineva.

La fel s-a întâmplat cu ceaiurile cu fructe găsite la reducere, inițial aș fi vrut să-mi fac o provizie mare, dar apoi m-am gândit că asta ar fi însemnat să rămână mai puțin pentru alții. Și mâhnirea s-a transformat în bucurie.

Am participat la un webinar extraordinar despre triunghiul dramei. Mulțumesc mult, I. !

În timp ce ascultam muzică de meditație, am vizualizat cum personajele din ilustrațiile lui Pete Revonkorpi împing planetele din sistemul nostru solar, ajutându-le să se rotească în jurul Soarelui. A fost un moment uau! Ador clipele acestea când imaginația mă duce depaaarteee!

Am fost nevoită să merg de două ori la xerox. Dar a doua oară m-am întâlnit deloc întâmplător cu A. E., o nouă prietenă pe care cunoșteam doar din mediul online. Și frustrarea de a face două drumuri s-a transformat în bucurie și în știe-Domnul-de-ce.

Cursul neașteptat de italiană la care am participat. Mulțumesc mult, A. !

Am împlinit 8 ani de blogging! Ar fi fost fain să aniversez cu un articol, dar am tot felul de proiecte cronofage, încât nu prea mai pot să scriu texte suplimentare.

M-am amuzat cu mama aplicând teoria temperamentelor în cazul pisicilor. Am ajuns la concluzia că Micuț e sangvinic, Șibel-coleric, iar Kotik și Lemurica o combinație între melancolic și flegmatic. Asta e valabil pentru comportamentul lor de interior, căci afară Kotik și Lemu sunt foarte jucăuși, deci mult mai aproape de sangvinic.

Am văzut douăsprezece rațe. Una se rătăcise de cârd și zbura pe celălalt braț al Bahluiului și mă temeam pentru ea. Dintr-o dată s-a ridicat în zbor și a ajuns exact lângă suratele ei, fără să fie nevoie să facă un ocol. Am rămas uluită de încântare!

Discuția cu prietena mea A. despre rățuște.

Bucuria de a aduna cât mai multe citate despre mama ca dar de ziua ei.

A fost foarte frumos de ziua mamei, i-a plăcut darul meu și a eliberat discret o lacrimă. Au felicitat-o toți prietenii ei, cred că povara bolii e un pic mai ușor de dus când atâția oameni frumoși își rup din timpul lor să te felicite.

Mama a avut o dispoziție bună și m-a rugat să-i pun să-l asculte pe Gary Moore, cântărețul ei preferat.

M-am bucurat mult că în ziua următoare mama și-a oferit cel mai frumos cadou: acela de a merge în Grădina Botanică, unde-i place să fie doar ea cu natura. Mi-a povestit ceva foarte fain la care a fost de față. În timp ce stătea pe o bancă a văzut o familie de tineri cu cinci copii destul de gălăgioși. Cel mai mare să fi avut vreo șapte ani, iar cel mai mic era în landou. La un moment dat tatăl i-a chemat la el și le-a spus: Vorbiți mai încet. Grădina are acustică puternică și dacă vorbiți tare se vor supăra și plantele, și copacii, și păsărelele. Imediat după aceea copii au început să comunice în șoaptă.

De când mă pregătesc la italiană am redescoperit încântarea de a consulta un dicționar palpabil, după ani întregi în care am apelat doar la dicționarele online.

Am trecut de la întrebările despre Leonardo da Vinci la cele despre Michelangelo. Am ajuns în total la 800 de întrebări și răspunsuri.

Sunt încântată că Duolingo a introdus și niște dialoguri veridice pe lângă vechile exerciții.

Am fost cu adevărat fericită când am găsit la chioșcul de ziare Istoria lumii pentru copii-Preistoria – la numai 3 lei. Am strâns la piept tare cartea în drumul spre casă prin viscol.

Podcasturile Mind Architect au început să-mi modeleze alegerile. De acolo am aflat că neocortexul e partea creierului nostru deschisă la nou, iar rigiditatea și adoptarea unor căi bătătorite sunt apanajul creierului reptilian și al sistemului limbic. Când am vrut să trimit un colet unei prietene, nu am mai optat pentru Poșta Română, ci pentru o firmă de curierat care a dus pachetul la destinație într-o singură zi. Dar această schimbare de abordare nu ar fi fost posibilă fără imboldul pe care mi l-a dat prietena mea C. care m-a ajutat să văd cât e de ușor să apelez la firma de curierat în loc să stau cu orele la rând la poștă. Mulțumesc pentru tot, C.!

Bucuria că prietena mea I. a primit coletul de la mine.

Două prietene au primit plicurile de la mine.

Am citit fermecată din cartea Istoria lumii pentru copii.

Felul în care am intrat în vorbă cu o bunică și cu nepoțica ei, care se uitau la pisicile mele de afară.

Salata de citate(3)

Vă invit la o nouă selecție de citate în limbile română, italiană, franceză și engleză. Lectură plăcută!

Sursa foto aici, aici, aici, aici și aici.

Sursa foto aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Salata de citate(2)

Pentru că azi, 4 februarie, e ziua mamei, am ales să-i dedic această postare, cu citate universale despre mama, câte 4 în fiecare din limbile română, italiană, franceză și engleză.

La mulți ani, mama!

Sursa foto aici, aici, aici.

Ca în fiecare zi de întâi din lună îmi țin promisiunea de a vă recomanda un film care mi-a plăcut. Azi m-am oprit la The Bright Star, despre ultimii ani din viața poetului John Keats. Realizată în 2009, pelicula a fost regizată de Jane Campion, îi are ca actori în rolurile principale pe Ben Whishaw și pe Abbie Cornish și a participat la a șaizeci și doua ediție a Festivalului de Film de la Cannes.

Dacă doriți să-l vedeți, aveți aici link.

Vizionare plăcută!

Jocul citatelor(1)

Bună tuturor! Am răspuns la invitația Suzanei de a participa la acest joc, deși nu am la îndemână agendele în care mi-am notat citate din cărți. Casa-i mică, agendele-s cine știe pe unde…În prezent mă ocup cu transcrierea unor podcasturi și cu două proiecte dedicate artei, așa că nu-mi rămâne deloc timp pentru cărți noi.

Particip totuși cu niște citate folositoare din cartea lui Stephen R. Covey The 7 Habits of Highly Effective People(Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace)

Voi continua cu postarea citatelor aceluiași autor la jocul viitor. Așa că…va urma.

Vă invit joi la Salata de citate.

O zi faină să avem!

Sursa foto aici:

Evandro Schiavone Tutt’Art@
Evandro Schiavone Tutt’Art@

Sursa foto aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Salata de citate(1)

De anul acesta am decis să introduc o nouă rubrică pe blog, și anume una care reunește citate din limbile română, italiană, franceză și engleză într-o combinație irezistibilă. Le voi posta de două ori pe lună, joia. Degustare plăcută!

Am continuat să-mi notez replicile din vise și când s-au adunat 4 am ales să le împărtășesc cu voi pe blog. Iată-le:

  1. Și-am să umplu de povești o tolbă plină de ferești.
  2. Susțineți la divisa eccezionale.( Susțineți uniforma excepțională.)
  3. Să prinzi apă cu furculița.
  4. Imaginația ta spune să creezi un deșt( deget) 3D.

Sursa foto aici

Puteți citi alte replici din vise aici, aici și aici.

Sursa foto: aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Bucuria acestei ierni: rezultatele mamei la analiză. Ceea ce credea ea că e o evoluția a cancerului la plămâni a fost de fapt pneumonie. Medicul ei oncolog a decis ca următoarele ședințe de chimioterapie să înceapă din martie, așa că vom avea și noi niște sărbători în tihnă. Doamne-ajută!

Am decis să salvez toate textele de pe blog într-un fișier Word și cu ocazia asta am recitit fragmente din unele articole și unele replici inspirate de-ale bloggerilor. A fost o emoție foarte plăcută, mă redescopeream și îi redescopeream deopotrivă. Dragii mei prieteni în ale condeiului, mulțumesc că existați!

Dialogurile uimitoare cu mama, umblu mereu cu carnețelul după mine să-mi notez ce spune. Iată un citat de luna trecută: Cărțile nu ar trebui să aibă hârtie de proastă calitate. Ziarul poate avea orice fel de hârtie, pentru că e valabil doar o zi, dar unei cărți trebuie să-i dai șansa să dăinuie în timp.

Un dar minunat de Moș Neculai :prietena mea A. din gimnaziu mi-a trimis o filmare cu fetița ei îmbrăcată în Crăciuniță și recitând o poezie pentru amica ei.

Anul acesta, din motive de pandemie nu le-am mai trimis, din păcate, felicitări prietenilor de sărbători. În schimb, la sugestia unei prietene(C.), am trimis 10 plicuri roșii cu felicitări bolnavilor unui spital. Am pus în plicuri și confetti de toate culorile cu forme de brăduți și ursuleți, pe care le aveam de pe vremea când făceam voluntariat la after-school. Sper din tot sufletul ca plicurile să fie oferite pacienților.

O nouă prietenă s-a oferit să-mi susțină proiectul. Mulțumesc, dragă A. E.!

Multitudinea de lucruri pe care le am în comun cu prietena mea blogger Anda Elena. Dacă vreți să-i vizitați blogul o puteți face aici.

Bucuria că voi petrece sărbătorile de iarnă cu mama și cu pisicile noastre adorate. Anul trecut pe vremea asta priveam cu înfrigurare spre viitor, întrebându-mă dacă mama îl va mai conține. Și iată că, în mod miraculos, ea e încă aici, la trei ani de la diagnosticarea cancerului, deși un medic i-a dat doar trei luni de trăit.

Editez fotografii cu prietenii mei ca daruri simbolice pentru ei în timp ce ascult muzică ambientală sau colinde.

La recomandarea mamei am citit Arta conversației, cartea ei preferată ca să…conversăm despre ea.

Acum, la recomandarea mea către mama, citim amândouă în același timp Agonie și extaz, în care Michelangelo e personajul principal.

Reflecțiile foarte profunde scrise de A.R. și E.M.

Colindul cântat de bunul meu prieten L. Cum ne dă Dumnezeu fiecăruia daruri minunate, important e să le valorificăm!

Sentimentul că am fost de ajutor unei prietene, că am ascultat-o, așa cum și alți prieteni de-ai mei au fost alături de mine la greu și m-au menținut pe linia de plutire cu dialogurile lor.

M-a întrebat Moșul ce vreau anul ăsta și am răspuns sănătate și pază anti-COVID. Moșul a insistat și am răspuns: felicităăăăări!, așa că am mers împreună cu mama la magazin și am cumpărat o mulțime de felicitări frumoase pe care abia aștept să le dăruiesc. Doar că, din păcate, nu iarna asta.

Prietena mea blogger I. mi-a făcut o surpriză foarte frumoasă. Cum și-a pus ea sufletul în alegerea fiecărui lucru care să cuprindă cadoul! Mulțumesc, I.! Printre darurile trimise de ea erau și două globuri, doar că noi inițial nu am făcut brad. Și, ca să vedeți cum le potrivește Doamne pe toate, am primit o coroniță și un brăduț făcut din crenguțe de la niște prieteni de-ai mamei.

Când o prietenă îți spune Ești o binecuvântare în viața mea ce altceva să-ți mai dorești? Mulțu, C.!

Trezvia zilei: generozitatea e ca un robinet: dacă-l deschizi va curge și pentru tine, și pentru ceilalți. Dacă îl ții închis nu ți-e de folos nici ție, nici altora.

Bucuria de a primi în dar o carte scrisă de Părintele Savatie Baștovoi.

Am colindat-o pe mama, cum făceam când eram mică, doar că acum nu am vrut bani.

Cititorii mei mi-au trimis mesaje prin intermediul prietenei mele A.E. Le-am salvat aici: Crăciun fericit și ei! Să aibă alături oameni care să îi fie spre folosul sufletului! Crăciun fericit! ❤️😇 Domnul să o bucure și să o întărească în convingerea că este prețuită! Sărbători binecuvântate îi doresc și eu! Crăciun fericit! ❤🤗🤗🤗 Sănătate la toată lumea!🤗♥️ Domnul să ne miluiască!🤗 Sărbători liniștite și vouă! Sărbători cu bucurii, împliniri și multă sănătate!👏 O îmbrățișare caldă și din partea mea! Prin rândurile citite în cartea ei, am cunoscut un suflet tare bun!

O bucurie imensă de la L., prietena Iuliei. Mulțumesc, L.V.!

Am urmărit captivată miniserialul Gambitul damei.

Mama mi-a povestit că, pe când era mică și mergea cu colinda sau cu uratul și gazdele nu-i primeau pe copii, aceștia le urau Sărbători fleșcăite. :))

Am vorbit pe net cu o rudă îndepărtată a mamei (M.). M-a impresionat căldura ei.

Una dintre sincronicități din domeniul cărților sau minunatele potriviri de întâmplări, așa cum am aflat de la A.E. că sunt ele numite în Acatistul Slavă lui Dumnezeu pentru toate : mi-am amintit de titlurile cărților necitite încă Etica armoniei și Deschiderea Universului, pentru ca exact în clipa următoare să citesc acest text: Prin educație putem să construim un Univers al armoniei.(Florin Alexandru)

Urătura prin telefon a prietenei mele C.

Felul în care le spunem pisicilor noastre Murmurei, pentru că torc. Lui Șibel îi spunem Șibel Piftel, fiindcă s-a îngrășat tare și am preluat denumirea din compunerea unui băiețel care scria despre un pisoi pe nume Piftel Grăsunel.

Am văzut la televizor castelul de la Cormatin.

Domnișoara Diana P. a acceptat să-i iau un interviu. Îl puteți citi aici.

O mare bucurie: am vorbit online cu M. după mulți ani în care nu ne mai văzuserăm.

Foto: domnișoara Diana Pîrvu și pisicuța Dalila

În ultima vreme mi-am salvat într-un document Word mai multe articole cu tag-ul pisici. Și mi-am dat seama că mi-e dor să mai scriu ceva despre animăluțe, dar și că vreau o perspectivă nouă decât alea trei idei fixe pe care le am în cap pe tema asta. Așa că i-am propus domnișoarei Diana Pîrvu să-mi răspundă la un interviu din perspectiva actualei studente la Medicină veterinară, posesoarea unui motan pe nume Gabi pe care-l alintă cu drag raza ei grasă de soare. Iată ce a rezultat:

Roximoronica: Care sunt primele amintiri legate de animăluțe?

Diana Pîrvu: De mică am crescut cu căței, pisici, câteva animale de fermă pe la bunici. Nu m-am gândit că o să ajung să urmez drumul ăsta.

R.: Dacă ai fi optat pentru altă facultate decât Medicina veterinară care ar fi fost aceea?

D.P.: Inițial am dat la Medicină umană, dar nu m-am pregătit corespunzător. Apoi peste un an, am dat la Medicină veterinară. Medicina umană încă a rămas o dorință de-a mea.

R.: Crezi că-i diferențiază ceva pe veterinari de restul medicilor?

D.P.: Cu siguranță să tratezi necuvântătoare uneori agresive este mult mai complicat decât să tratezi oameni. Și să înveți anatomia tuturor speciilor (cu toate particularitățile). Sunt multe diferențe, de la locuri de muncă, salarii, stres, respectul primit etc.

R.: Ai întâlnit situații dramatice văzute în practică?

D.P.: Da, cum ar fi un bătrânel venit de la țară cu un cățel într-o sacoșă. Patrupedul era bolnav de parvoviroză, dar stăpânul lui nu a mai revenit pentru a continua tratamentul.

R.: Ce le-ai spune oamenilor pentru a-i convinge să castreze și, respectiv să sterilizeze animalele de companie?

D.P.: Nu pot să le spun oamenilor ceva ce nu există deja pe internet. Sunt mulți care știu riscurile nesterilizării și tot nu acționează…Doar legea și Poliția animalelor ar putea face ceva. Momentan face fiecare cum consideră.

R.: În cazul pisicilor am înțeles că e contraindicat să le hrănești cu lapte, că unele au intoleranță la lactoză. Ce alte contraindicații ar mai fi în privința hranei animalelor?

D.P.: În cazul pisicilor sau al cățeilor cel mai bine e să fie menținute pe hrană specială(granule sau plicuri). Condimentele, carnea crudă, chiar și fiartă în exces cauzează dermatite, enterite. Mai în detaliu sunt liste pe Internet cu anumite alimente și riscurile pe care le implică.

R.: Cum reușești să fii foster fără să nu ajungi să le fii „părinte” permanent animalelor cărora le cauți căsuță? Eu nu am reușit să fiu doar foster, mă atașam iresponsabil de toate pisicile adunate de pe afară, așa că acum avem patru.

D.P.: Nu am posibilitatea să ofer atenție și grijă pentru toate animalele găsite și nu vreau să-mi fac adăpost acasă. Le este mai bine individual la casa lor.

R.: Am văzut că de-a lungul timpului ai pus pisicilor date spre adopție nume haioase ca Mango, Whisky sau Covrigel.Ce nume date de părinții umaniai întâlnit la cabinet?

D.P.: Lucifer, Țupica, Mark, Dolly, Șibelul (😊), Vasilică, Țuști, Tasha, Beethoven, Batman, Stupid, Kissy.

R.: Mulțumesc mult pentru timpul prețios!

Notă: Pe când transcriam aceste rânduri, m-a vizitat Kotik, care a vrut să fie iubit și am apăsat din greșeală pe telefon, rezultatul fiind că domnișoara Diana a primit, probabil mirată, din nou întrebările la acest interviu. 😊

După ce v-am propus să urmăriți comedia absurdă a lui Elia Suleiman It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil, azi vă recomand o dramă istorică realizată în 2009 de același cineast, și anume filmul The Time That Remains.

( Timpul ce ne rămâne)

Vă las aici link către film în cazul în care doriți să-l vedeți.

Vizionare plăcută!

Imagini găzduite de doamna Zina.

Din capitolul 11

Învierea lui Lazăr

Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi; dar dacă umblă cineva noaptea se împiedică pentru că lumina nu este întru el.

Pe acestea le-a zis și apoi le-a spus:<<Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.

Atunci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a  adormit, va scăpa. Iisus vorbise însă despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre adormirea prin somn. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: Lazăr a murit; și Mă bucur pentru voi  că Eu n-am fost acolo pentru ca voi să credeți…Dar să mergem la el.

Iisus i-a zis(Martei) Eu sunt învierea și viața; cel ce crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.

Iisus, când a văzut-o plângând( pe Maria) și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul și S’a tulburat întru sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zisu-I-au: Doamne, vino și vezi. Iisus a lăcrimat. Atunci au zis Iudeii: Iată cât îl iubea! Iar unii din ei ziceau: Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca și acesta să nu moară?

Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră, și o piatră era așezată pe ea. Iisus i-a zis: Ridicați piatra! Marta, sora mortului, I-a zis: Doamne, de acum miroase, că e a patra zi… Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, mulțumescu-Ți că M’ai ascultat. Eu știam că Tu întotdeauna Mă asculți, dar de dragul mulțimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză; și fața lui era înfășurată cu maramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!

Arhiereii pun la cale uciderea lui Iisus

Atunci mulți din Iudeii care veniseră la Maria și au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El. Dar unii din ei s’au dus la farisei și le-au spus cele ce a făcut Iisus. Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, că omul acesta face multe minuni?;dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni Romanii și ne vor lua locul și neamul…Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Nu știți nimic, nici nu gândiți că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară. Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profețit că Iisus avea să moară pentru neam-și nu numai pentru neam, ci și ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. Așadar, din ziua aceea au pus la cale să-l ucidă.

De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ținut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.

Apropierea Paștilor

Iar Paștile Iudeilor erau aproape și mulți din ținutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. Deci îl căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce părere aveți? Oare nu va veni la sărbătoare?…

Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci că, dacă va ști cineva unde este, să dea de știre, ca să-L prindă. ”

Din capitolul 12

Ungerea din Betania

„ Deci cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania. unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină; și Marta slujea. Și Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El. Atunci Maria, luând o litră, cu mir de nard curat, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei; iar casa s’a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi- cel care avea să-l vândă-, a zis: De ce nu s’a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, vămuia ce se punea într-însa. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat; că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea.

Atunci mulțime mare de Iudei a aflat că El este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr pe care El îl înviase din morți. Iar arhiereii au pus la cale ca și pe Lazăr să-l omoare, căci din pricina lui mulți dintre Iudei mergeau și credeau în Iisus.

A doua zi, marea mulțime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea Lui și strigau: Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului și Împăratul lui Israel!

Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei.

Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înțeles de la’nceput; dar când S’a preamărit Iisus, atunci și-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise și că pe acestea le-au făcut ei pentru El.

Drept aceea, mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți dădea mărturie; de aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut această minune. Atunci fariseii ziceau între ei: Vedeți că-ntru nimic nu vă este de folos! iată că lumea s-a dus după el!…

Iisus: A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade’n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. Cel ce-și iubește viața, O va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta O va păstra pentru viața veșnică. Dacă-Mi slujește cineva. Să-Mi urmeze;și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice?: Izbăvește-Mă, Părinte, de ceasul acesta?…Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! Părinte, preamărește-Ți numele!

Atunci a venit glas din cer, zicând: L-am și preamărit și iarăși îl voi preamări!

Iar mulțimea care sta și care auzise, zicea: Tunet a fost! Alții ziceau: Înger I-a grăit! Iisus, răspunzând, a zis: Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când mă voi înălța de pe pământ, pe toți îi voi trage la Mine. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.

I-a răspuns deci mulțimea: Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac: cum de zici tu că Fiul omului trebuie să se înalțe? Cine este acesta, Fiul Omului?

Atunci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă Întunericul. Și cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii al Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus; și, plecând, S’a ascuns de ei.

Și cu toate că atâtea minuni a făcut El în fața lor, ei tot nu credeau într’Însul. Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Și cui i s’a descoperit brațul Domnului?

De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia: El ochii lor i-a orbit, și inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă și cu inima să nu’nțeleagă, ca nu cumva ei să-și revină și Eu să-i vindec.

Pe-acestea le-a zis Isaia când l-a văzut slava și a grăit despre El. Totuși, și dintre căpetenii mulți au crezut într-Însul, dar n’o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgnoniți din sinagogă; căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.

Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M’a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, Eu nu’l judec; că n’am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Pe cel ce se leapădă de Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi; pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M’a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun și ce să grăiesc. Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Așadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa grăiesc.

Sursa foto aici

Sursa foto aici și aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Bucurii de toamnă(2)

Domnișoara studentă, fosta mamă a lui Șibel, ne-a adus un nou pătuț pentru pisici când a aflat că fiecare și-l revendică pe rând pe cel al lui Șibel. Ce frumos din partea ei!

Felul în care se joacă Micuț cu pătuțurile, se ascunde sub ele, le plimbă prin casă, e un adevărat spectacol, ce mai!

Am ajuns la peste 500 de întrebări la proiectul meu privind arta.

Ajutorul pe care mi l-a dat prietena mea C. E un ocean de răbdare! Mulțumesc mult, C. pentru tot!

Am văzut o bijuterie întunecată, The Professor and the Madman, cu Mel Gibson și Sean Penn, ocazie cu care am redescoperit muzica lui Bear McCreary, pe care o știam din Da Vinci’s Demons.

O prietenă s-a bucurat foarte mult când i-am editat niște fotografii de ziua băiețelului ei.

Iau lecții de perseverență de la Cristofor Columb, care nu se descuraja când primea refuz după refuz privind sponsorizarea expediției sale.

Gândul la persoana a II-a care mi-a venit într-un moment de tihnă după ce fusesem năpădită de sentimente negative: îmbrățișează refuzul! Ca de obicei, aceste cuvinte la persoana a II-a vin ca niște sfaturi foarte bune pe care merită să le iau în seamă.

Am copiat un citat din Biblie care mi-a plăcut mult: Atunci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă Întunericul. Și cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii al Luminii.

Mi-am pus pe desktop o icoană a Maicii Domnului zâmbitoare pe care am descoperit-o când am mers cu prietena mea A. la Horaița. De câte ori văd icoana simt cum îmi crește vibrația.

Deschiderea pe care o au unii oameni față de proiectul meu și mesajele extraordinare pe care le primesc de la ei. Vă mulțumesc!

Imaginea de la melodia de pe Youtube Manifest Miracles mă duce cu gândul la versul El cutremură o barcă.

Am urmărit un interviu cu solistul de la Firma și am aflat că au avut de ales dintre vreo 200 de nume pentru formație, printre care și Căpșunile Căzătoare. :))

Prietena mea C. mi-a spus de Festivalul Național de Teatru, desfășurat anul acesta online. Am avut ocazia să văd câteva piese de teatru bucureștene gratuite. M-au impresionat spectacolele Deșteptarea Primăverii, unde cei de la Firma au semnat coloana sonoră, și Furtuna, în regia lui Alexander Morfov cu Ion Caramitru în rolul lui Prospero,  Crina Semciuc, în rolul Mirandei și Mihai Călin  în rolul lui Caliban.  Și din Livada de vișini, o piesă italiană tradusă Il giardino dei ciliegi, am reținut o propoziție dragă: La felicità mi svegliava ogni mattina….

O doamnă (P.O.) mi-a dat un feedback foarte frumos la scrierile mele. La fel a făcut și prietena mea A.E. Îmi notez într-un fișier toate aceste impresii de lectură pentru momentele în care voi fi down și voi avea nevoie să ies la liman. 

Preferințele comune în materie de muzică și film pe care le am cu noua mea prietenă P.O. Atât de rar rezonez muzical și cinematografic cu cineva, încât atunci când se întâmplă e un adevărat eveniment sufletesc. Mulțumesc, Doamne, pentru asta!    

Azi, pe 1 Decembrie, vă propun un film românesc realizat în colaborare cu frații noștri de peste Prut, Nuntă în Basarabia, o comedie adorabilă în regia lui Nap Toader și avându-i ca protagoniști pe Vlad Logigan, și Victoria Bobu. Așa cum am aflat de pe Wikipedia, filmul a primit premiul special al juriului la Tallinn Black Nights Film Festival. 

vizionare plăcută!

Sursa foto aici

Imagini găzduite de doamna Zina

Alex Fishgoyt Tutt’Art@
Alex Fishgoyt Tutt’Art@
Alex Fishgoyt Tutt’Art@
Alex Fishgoyt Tutt’Art@

Imagini găzduite de doamna Zina.

Sursa foto aici și aici

Așa cum v-am promis, în fiecare zi de întâi vă invit la un film de calitate pentru care merită să investiți timp. Azi m-am oprit la comedia absurdă It Must Be Heaven, tradusă la noi ca Paradisul, probabil, regizată de Elia Suleiman în care regizorul joacă și rolul principal și în care-l veți regăsi pe Gael García Bernal. Cei care au văzut deja También la lluvia, recomandat de mine luna trecută, vor avea o surpriză urmărind Paradisul, probabil.

Pelicula s-a aflat în competiție la Cannes 2019 și a câștigat Mențiunea Specială și premiul FIPRESCI.

Vizionare plăcută!

Sursa imagini aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Anul acesta le-am transmis prietenilor de ziua lor urarea La mulți ani cu bucurii mici, mijlocii și mari! Ulterior am realizat că noi avem parte de o bucurie mică (Micuț), una mijlocie ( Lemurica) și una mare( Kotik).

De ziua mea am primit niște urări copleșitoare de la prieteni. Vă mulțumesc tuturor!

Tot de ziua mea mi-am cumpărat o cărticică pentru copii franțuzească de câțiva lei pe care scria Joyeux anniversaire! E un mod al Universului de a-mi fi urat la mulți ani!

Faptul că bloggerul M. mi-a permis să mă inspir din articolele lui despre artă în proiectul meu cu întrebări și răspunsuri din domeniul picturii. Mulțumesc mult, M.!

Am cumpărat primul număr din seria cărților de filosofie căci era la un preț accesibil(10 lei).

Șibelul se lasă mângâiat, treptat, treptat se domesticește. Poate la iarnă va veni în casă.

Mesajul bloggerului prieten M. despre cele trei articole ale mele dedicate lui Michael Cheval:

Sînt așa de bucuros că am dat peste aceste articole ale tale, dedicate pictorului Michael Cheval! Nu știam multe din lucrările prezentate, sînt de o complexitate și o profunzime aparte. Totodată, după o lungă perioadă deșertică, am reușit să mă deblochez și să scriu din nou, grație mai multor factori, în mare măsură acestor articole recomandate de tine. Mulțumesc din suflet! Foarte frumos ai redat și interpretat temele propuse de pictor și ce bine că ai avut și o activitate cu copiii, legată de tablourile lui Cheval. Puțini ca tine. Scriu aici impresii după parcurgerea celor trei articole, sînt plin de emoție. Mulțumesc din nou!

Șibelul a venit singur la noi și de două nopți doarme în casă. Mă bucur mult să văd că acest pisoi care a fost nevoit să stea în captivitate la cabinet și a fost traumatizat de claustrofobie acum începe să se îmblânzească. I-am făcut cu acest prilej o ședință foto.

În sfârșit s-a ieftinit Introducere în psihologie și am cumpărat-o la un preț decent. Din păcate, Micuț i-a ros cotorul după nicio săptămână. Mitel, pe vremuri, rosese o enciclopedie despre animale pentru copii. Acum, când motănelul nu mai e, o consider o amintire de la el. Așa trebuie să gândesc și în cazul lui Micuț, să nu mă supăr pe el, ci să privesc pozna lui ca o personalizare a cărții. 🙂

Doamna librar I. mi-a făcut rost de cartea Cine a fost Stephen Hawking?, pe care am ratat-o de pe elefant, căci se lichidase stocul.

Am văzut un serial filmat în Paris. Povestea aproape că nici nu m-a interesat, am urmărit cu drag peisajele.

A apărut în sfârșit pe net It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. L-am văzut cu mama, care nu mi-a înțeles entuziasmul în privința lui. Ori e vorba de gustul meu aparte pentru filme care nu plac tuturor, ori, mai rău, e din cauza stării ei de boală care o face să nu se mai entuziasmeze de nimic.

Prietena mea C. mi-a trimis un link către picturi pariziene. E a treia oară în două zile când Parisul se insinuează în viața mea. Pentru cei interesați las linkul ei aici.

O bucurie mare când am aflat că artistul Vladyslav Yerko e ilustratorul cărții Crăiasa Zăpezii, găsită nesperat gratis pe Scribd. Dacă printre voi se află cineva care dorește pdf-ul, vă rog să-mi scrieți și vi-l trimit pe email. Am eu o vorbă, o bucurie e deplină când o împărtășești cu ceilalți.

Am descoperit pe Scribd niște enciclopedii gratuite pentru copii, dar și mai multe cărți din colecția Disney Clasic, din care nu aveam decât Dumbo și TinkerBell. S-a compensat cu momentul în care am fost nevoită să le aleg doar pe cele două. Nu mai speram să am aproape toată colecția. Abia aștept să trimit toate pdf-urile prietenelor mele cu copii.

Am început un nou Powerpoint despre artă pentru copii. Mi-e dor de lecțiile cu cei mici. Cine știe când le voi mai putea susține, dată fiind pandemia. Dar mă pregătesc conștiincios în continuare.

Am găsit niște efecte pentru Powerpoint fabuloase! Sigur le voi capta atenția copiilor cu ele. De când visam la așa ceva, Powerpointurile mele se cam banalizaseră din punctul de vedere al interfeței.

Mă înduioșează teribil echivalentul moldovenilor la te îmbrățișez- te cuprind. Când l-am auzit prima dată la actrița Tania Popa mi-au dat lacrimile.

O bucurie imensă: Micuț(Firicel), pe care nu-l lăsăm deloc afară pentru că nu se teme de pericole, a avut un moment în care a ieșit pe pervaz, dar a revenit în casă. Mai era puțin și îl pierdeam. Mulțumesc că nu ne-ai părăsit, Micuț!

Mă îmbăt cu cărți despre Leo(nardo)…Cred că e ceva din el și în mine de rezonez atât de mult…Setea asta de cunoaștere fără sfârșit, ea e numitorul comun…

O sincronicitate muzicală: am ascultat într-o zi vreo oră Firma, cu care nu mă mai delectasem de ceva vreme, și în ziua următoare formația și-a lansat o nouă melodie. Păcat că de când e mama bolnavă nu mai am acea bucurie pură când ascult muzică, ci bucuria e amestecată cu sentimente de vinovăție. Mama însă, în înțelepciunea ei, chiar mă îndeamnă să ascult, ca să mă întăresc și să rezist când va fi mai rău de cum e în prezent.

O prietenă, căreia eu îi spun Solaris, s-a fotografiat cu o prietenă de-a ei, având amândouă prinse în piept câte o frunză. Nici nu-mi imaginez un omagiu mai frumos adus toamnei! În loc de mărțișoare, erau un fel de brumișoare. 🙂

Șibelul a primit un pătuț de la domnișoara studentă care l-a găzduit o lună. Fiecare motan și l-a însușit în felul lui, după cum se poate vedea în imagini. Micuț s-a așezat sub perna pătuțului, iar Șibelul s-a răsturnat cu pat cu tot.