Citate preferate din Evanghelia după Ioan(2)

Din capitolul 3

Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

„Și era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: <<Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit învățător; fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el. >>Răspunsu-i-a Iisus și i-a zis: <<Adevăr, adevăr îți spun: De nu se va naște cineva de Sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu.>>”

<<Adevăr, adevăr îți spun, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. >>

„…într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. ”

Ioan mărturisește pe Hristos

„Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: <<Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui….Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. >>”

Din capitolul 4

Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă

„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: << Dă-Mi să beau!>>Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis:<<Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă…?>>-Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii-. ”

„Iisus i-a răspuns, zicând: <<Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: Dă-Mi să beau! tu ai fi cerut de la El, și El ți-ar fi dat apă vie. >>Femeia I-a zis: <<Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie?Ești tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob,  care ne-dat această fântână, și el însuși a băut din ea, ca și fiii lui și turmele lui?>>Iisus, răspunzând, i-a zis: <<Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăși va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da  nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’nsul izvor de apă săltătoare. spre viață veșnică. >>Femeia I-a zis:<<Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez nici să mai vin aici să scot. >>”

„I-a zis femeia: <<Știm că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune. >> Iisus i-a zis: << Eu sunt, Cel care-ți grăiește. >>”

„Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând:<<Învățătorule, mănâncă!>>Iar El le-a zis: <<Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți…Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M’a trimis și să-i împlinesc lucrarea.>>”

„Și mulți Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: <<Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut. >>”

Din capitolul 5

Iudeii căutau să-L omoare, „nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”

Iisus le vorbește despre puterea Sa dumnezeiască

„Dar Iisus le-a răspuns și le-a zis: <<Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-l va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea și Fiul asemenea le face. Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta pentru ca voi să vă mirați.

Că precum Tatăl îi învie pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață celor ce El voiește.

Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl.  Cel ce nu-L cinstește pe Fiul nu-L cinstește pe Tatăl Carele L-a trimis.

Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M’a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viață. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasului Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia.

Că precum Tatăl are viață întru Sine, așa i-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine;  și putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; și cei ce au făcut cele bune  vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei.>>”

Sursa foto: aici

Read Full Post »

Îngerul cu tricouri Disney haioase

Această prezentare necesită JavaScript.

A trecut ceva timp de când n-am mai scris un articol din seria Îngerii mei. Celor care nu cunosc textele reunite sub titlul acesta vă pot spune că ele fac referire la acei oameni care mi-au influențat decisiv viața în bine, motiv pentru care consider că întâlnirile cu ei sunt providențiale.

Astăzi voi scrie despre C., o prietenă pe care mi-am făcut-o de puțin timp, dar pe care simt că o cunosc de o viață.

Inițial o știam doar de pe o rețea de socializare, unde C. posta fotografii cu lucruri delicate: un iepuraș mâncând o floare, întâlnirea dintre un ghiocel și o brândușă,  sau, cel mai adesea, buburuze ori bucuruze cum îmi place să le spun. Cred că e potrivită această din urmă denumire, căci ea se potrivește atât cu numele de familie al C.-Bucur, cât și cu bucuria ei de viață.

La un moment dat am vorbit pe Internet, C. mi-a propus să colaborez cu ea în calitate de corector al unor cărți despre autism. Inițial am fost foarte entuziasmată, mă bucuram că găseam oportunități de creștere oriunde. Dar, amintindu-mi de experiența internării mele după ce am corectat o carte în 24 de ore fără pauză, am renunțat cu regret la propunerea ei.

Cu câtva timp în urmă am reluat legătura cu ea pentru a-mi promova cartea și din acel moment viața mea a intrat într-o nouă dimensiune, de parcă aș fi deschis un portal magic.

Când ne-am întâlnit pentru prima dată, am aflat că a fost în liceu cu mine, că mă cunoștea din vedere, dar eu nu o știam  pe ea. Din primele clipe am rezonat imediat, vorbeam aceeași limbă, cum se spune. Ba a fost și un bonus faptul că seamănă foarte bine cu o prietenă dragă care s-a stabilit în Londra și de care îmi este foarte dor. Am avut cu ea un sentiment de privire în oglindă, căci aveam la mine două felicitări pentru doamnele de la Teatrul Luceafărul, iar ea urma să pună la poștă felicitări prietenelor ei. Am aflat că C. e o mare cititoare a blogului meu, știa o mulțime de detalii scrise de mine acolo. M-a topit când mi-a spus că ea așteaptă deja să scriu o a doua carte.

Tot C. mi-a promis că mă vor mai contacta și alți prieteni de-ai ei care să lectureze cartea. N-aveam idee cât de mică e lumea când mi-a spus asta.

Apoi a urmat un moment de uluire totală: am fost apelată de o fostă colegă de clasă, M., căreia C. i-a povestit de cartea mea. M. a vorbit cu alți colegi de-ai noștri doritori să o parcurgă. Inițial am fost reticentă,  pentru că am povestit în ea întâmplări extrem de personale, pe care aș fi preferat să le citească niște persoane necunoscute. Dar mi-am dat seama că aici e intervenția destinului și am lăsat lucrurile să curgă fără să mă mai împotrivesc.

Datorită implicării lui C. și a lui M. domnul diriginte și 9 foști colegi de liceu s-au arătat interesați de cartea mea.

Când am văzut lista cu potențialii cititori a urmat un sentiment de recunoștință copleșitoare. Față de unii dintre acei colegi m-am purtat urât în liceu și de-a lungul anilor am cărat cu mine povara sentimentului de culpabilitate. În sinea mea îmi doream să-i întâlnesc pentru a le cere scuze. Chiar în carte este un pasaj în care povestesc despre acest lucru.

Ceea ce nici C., nici M. nu aveau să bănuiască atunci când s-au oferit să mă susțină e faptul că ele, împreună cu cei 9, m-au ajutat să las în urmă trecutul și să mă bucur de prezent. Da, bucur. Bucur, ca numele noii mele prietene. Un nou înger care a adus o suită întreagă după ea și cărora le dedic, la finalul acestui articol, textul Devenire:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea din unghiul
nepotrivit.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(1)

Corona-Necorona, mi-am văzut mai departe de notarea bucuriilor.

O prietenă scriitoare mi-a cerut adresa pentru a-mi trimite în dar trei cărți de-ale ei. Eu aveam două din care am citit una. Mulțumesc mult pentru darul tău, dragă C.!

Un moment de fericire pură când am văzut cartea mea în varianta palpabilă. Am strigat de bucurie!

Grija prietenei mele V. față de mama.

Acel moment în care îți faci o prietenă nouă cu care rezonezi de parcă v-ați ști de o viață și-ți dai seama că a fost un înger trimis de Dumnezeu ca să atenueze rănile din suflet. Ea m-a emoționat prin implicarea față de proiectul meu, eu am emoționat-o trimițându-i poezia despre îngerii mei numită Devenire. Mulțumesc pentru tot, dragă C.!

Draga mea prietenă de condei Ana Sylvi, o constantă cititoare a textelor mele despre lecțiile de artă, mi-a dedicat în a treia zi de primăvară o poezie minunată numită Cântec de primăvară, pe care o puteți citi aici: 

Comentariile frumoase ale bloggerilor la textul De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl.

Mama i-a spus lui Kotik în glumă Koticâț.

Am contactat-o pe o doamnă profesoară din gimnaziu și mi-am cerut iertare că am fost un copil-problemă. Ce frumos mi-a răspuns domnia sa: Niciun copil nu e vinovat ca să mă supăr la nesfârșit. Mi-a luminat ziua!

Am dus mărțișoare făcute de mine doamnelor de la Teatrul „Luceafărul”. Doamna directoare a fost foarte drăguță, ca de obicei, și mi-a oferit un calendar și o invitație la o premieră. Am dat invitația unei fetițe din bloc care a fost cu mama ei la teatru și s-a bucurat foarte mult.

Întâlnirea cu C., pe care o știam de pe Facebook și cu care am aflat că am fost colege de liceu, deși eu nu o știam pe ea. Mi-a oferit niște momente memorabile, era foarte la curent cu activitatea mea de pe blog și a fost foarte plăcut să interacționez cu o cititoare de-a blogului meu. Mi-a spus că așteaptă deja să scriu o a doua carte. Replica ei a fost unul dintre darurile zilei.

În aceeași zi fosta mea colegă de bancă din liceu m-a contact după ce n-am mai știut una de alta de peste 20 de ani. Ne-am amintit de prostiile pe care le făceam în adolescență și am avut sentimentul că parcă ar fi trecut doar o zi de când n-am mai vorbit cu ea. Te îmbrățișez, dragă I. !

Trezvie: Dumnezeu îmi trimite în cale îngeri ca să-mi facă despărțirea de mama un pic mai suportabilă.

Povestindu-i prietenei mele C. despre cartea mea, ea mi-a spus: Tu ai plantat  sămânța și a ieșit floarea și acum au venit albinuțele și au înmulțit floarea ta. Ce drăguuuț!

Un moment copleșitor când am văzut lista cu cei 10 minunați care au comandat cartea. Doamne, ce-am mai plâns!

Nu-mi imaginam ce împlinire o să-mi aducă publicarea cărții! Intuiam că asta e calea pentru mine, dar ceea ce a urmat mi-a depășit toate așteptările. M-a vindecat de dependența de a cumpăra cărți franțuzești, nici nu mă mai interesează ce se aduce la magazin, am lăsat în urmă cercul întunecat cum spunea N. și am intrat în cercul de lumină. Mulțumescu-ți Ție, Doamne!

Întâlnirea emoționantă cu M., o fostă colegă de liceu. M-a impresionat privirea ei blândă și familiaritatea dintre noi.

Dialogul cu domnul diriginte.

Câteva zile de plutire în care am interacționat cu viitorii cititori ai cărții mele.

O veche prietenă de la Talpalari  m-a rugat să-i promovez pagina ei cu cutii pentru flori și maimuțica din mine a spus: ia să-mi fac și eu o pagină cu handmade-urile mele! Că e păcat să stea neștiute prin computer. Ia să le scoatem noi la lumină!  Și m-am pus pe treabă.

Cât timp am căutat handmade-urile prin computer, am dat peste tot felul de minunății- amintiri de la after-school, mozaicul de la biserică făcut împreună cu M.N, un copăcel fotografiat pe fundalul paginii cu autograf de la Sabin Bălașa etc

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce bine le zice fătuca asta, Mădălina Pavăl: https://www.youtube.com/watch?v=jl9Rc9Jt9uc.

Întâlnirea de multă vreme așteptată cu  A., care s-a gândit să-i ia și mamei o floricică, ba chiar m-a invitat la cofetărie, deși eu trebuia să fac asta ca mulțumire că a cumpărat cartea.

Un blogger prieten s-a oferit să-mi editeze mai bine textul. Probabil că voi mai scoate niște exemplare, așa că inițiativa lui îmi va fi de mare folos. Mulțumesc mult, M.!

Am copiat dintr-o agendă într-un fișier Word reflecțiile mamei, atât de prețioase, încât să le am în două locuri, ca back up.

Surpriza pe care mi-a făcut-o C.E., mi-a editat o fotografie pe tema Atelierului de pe divan. Luminițele dau un aer ludic imaginii, fapt ce se potrivește cu figurinele realizate. Mulțumesc mult, C.!

Reluarea legăturii cu I. mi-a declanșat memoria afectivă și-mi aduc aminte tot felul de întâmplări legate de ea, pe care le-a uitat. Uite-așa o fac să-și recupereze amintirile adolescenței. În sfârșit amintirile astea folosesc la ceva.

Am interacționat cu o fostă colegă de serviciu extraordinară E. pe care abia acum am cunoscut-o cu adevărat. Noi ne știam doar din vedere, nu comunicam una cu alta căci lucram pe campanii diferite. Îi plac, la fel ca mamei, caii, și am de gând să-i trimit fotografii faine cu cai ori picturi precum cea a lui Walter Crane, numită Caii lui Neptun.

Am vorbit cu G. și mi-a spus că se regăsește în pasaje din cartea mea. O fi bine, o fi rău?

Virusul ăsta a avut și un efect benefic, m-am gândit la tatăl meu și l-am sunat să-l previn să nu atingă suprafețele de inox, pe care corona rezistă cel mai mult( circa 20 de zile). Gândul la el m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda a toate, am niște sentimente față de el. E un pas înainte de la scrâșnirea dinților la grija asta.

Naturii nu-i pasă de nimic, copăceii înfloresc minunat ca în fiecare an.

Nicio zi fără acatiste de tot felul și fără….Firma! Acestea două sunt antidotul împotriva temerilor legate de Corona…În ciuda a tot, în ciuda virusului și a bolilor noastre am făcut un pic de Karaoke.

 

 

 

Read Full Post »

Îmi place, îmi plac

Încă de când am văzut filmul Amélie mi-am dorit să fac o listă cu lucruri care-mi plac. Însă abia când am văzut această invitație la un blogger mi-am notat-o. Vouă/dvs ce vă place?

Îmi place somnul prelungit.

Îmi place torsul pisicilor.

Îmi place să trimit felicitări.

Îmi place voluntariatul cu copiii.

Îmi place să le insuflu copiilor dragostea pentru artă.

Îmi place că visul vieții mele a devenit o realitate palpabilă.

Îmi place pepenele.

Îmi place momentul acesta.

Îmi place verdele crud al copacilor din luna mai.

Îmi plac replicile imprevizibile.

Îmi plac filmele de artă.

Îmi plac amintirile legate de bunica mea.

Îmi place să studențesc chiar și la 40 de ani.

Îmi plac ideile interesante ale mamei pe care le notez școlărește într-o agendă.

Îmi place răsăritul soarelui la mare.

Îmi place liniștea ce e uneori în biserică.

Îmi plac sincronicitățile, de fapt nu doar îmi plac, ci le ador de-a dreptul.

Îmi place când Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile.

Îmi plac oamenii empatici și jucăuși.

Îmi place când mă contactează o prietenă veche de care n-am mai știut nimic de ani buni.

Îmi place primul pluș primit de la un băiat.

Îmi plac cuvintele, nu vorbele.

Îmi place să descopăr artiști noi.

Îmi plac tururile ghidate din Iași.

Îmi place Barcelona.

Îmi place albastrul.

Îmi plac rochiile.

Îmi plac bloggerii.

Îmi place anatomia creierului.

Îmi plac cei patru C: ciocolata, călătoriile,  copiii și cărțile.

Îmi place să merg desculță pe malul mării sau pe iarbă.

Îmi plac limbile străine.

Îmi plac Macondo și Melchiade.

Îmi plac oamenii în preajma cărora cresc.

Îmi place să fac creații handmade.

Îmi place muzica de film.

Îmi place sentimentul de împlinire pe care îl am când scriu, când se topesc toate trăirile negative.

Îmi place că tu, cel/cea care ai parcurs această listă, ai ajuns până la final.

Listă inspirată de bloggul https://viataoperadearta.wordpress.com/.

Mulțumesc, Ane, că prin blogul tău, faci lumea mai frumoasă.

Vouă ce vă place?

Sursa foto: aici

 

 

Read Full Post »

De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl

Dragă cititorule,

Dacă ar veni la tine Peștișorul de aur și s-ar oferi să-ți împlinească trei dorințe, care ar fi acelea?

Cu această întrebare i-am introdus pe cei mici în lumea Laurei Diehl, o artistă din Statele Unite care de peste 15 ani e ilustratoare de cărți pentru copii și adolescenți.

Am avut ca punct de plecare o lucrare de-a ei în care o tânără îmbrăcată în kimono hrănește niște peștișori bioluminiscenți. Copiii au presupus că e vorba de meduze, urme de lumină, licurici, stele de mare, alge, pești.

La întrebarea amintită ei au răspuns astfel:

Eu îmi doresc o pernă pufoasă cu paiete, un lego și o păpușă LOL.(A.)

Aș vrea un aparat dentar, să fiu polițistă, să mă cheme Maria. (M.)

Eu aș vrea o mașină, să iau FB la școală și să merg la mare.( M.)

Eu vreau să fiu elevul săptămânii, să iau FB+, să fiu cântăreț.( D.)

Eu îmi doresc să zbor, ca mama și tata să se împace, îmi doresc să fiu șef ca pompier.(L.)

Trebuie să precizez că lui L. i-am cerut acordul de a scrie răspunsul său, dat fiind caracterul foarte personal al acestuia.

După citirea dorințelor copiilor, dintre care unele ar fi probabil exprimate și către Moș Crăciun, iar altele se referă la viitoarele profesii ale copiilor,  am trecut la prezentarea Powerpoint despre arta Laurei Diehl.

La vederea felinei uriașe din Lampionul pisicii, o fetiță(A.) a exclamat: Vai, Doamne, mi-ar fi frică dacă aș vedea o pisică atât de mare!

M-am folosit de Cântecul de leagăn al macului pentru a le explica copiilor cuvintele destinatar și expeditor, spunându-ne că noi, atunci când îi scriem lui Moș Crăciun, suntem expeditori, iar Moșul e destinatarul. Exemplul meu a dus la o dezbatere aprinsă cu privire la existența acestuia, unii copii spunând că nu există, iar alții afirmând contrariul: Ba da, există, mi-a adus o pernă LOL!; Nu există, pentru că n-are cum să aibă atât de mulți bani să cumpere jucării la toți copiii.

I-am întrebat unde duce portalul din Vârtejul de stele, iar ei au răspuns:

Portalul duce către Polul Nord, Polul Sud, în spațiu și acasă. (D.)

Portalul duce în spațiu, la țară, acasă. (M)

Eu cred că portalul te duce în lumea ta sau în trecut ori în Rai. (L.)

Portalul duce în spațiu, în altă țară, la mare, în pădure și la persoana de care îți este dor. (A.)

Eu cred că portalul duce în Univers, acasă și oriunde vrei. (M.)

Pe fetițe le-am întrebat dacă le-ar plăcea să aibă un colier din stele și au răspuns în cor: daaaa!

Pe la jumătatea prezentării am vrut să știu dacă micuții s-au plictisit, iar A. a răspuns: Nuuuu, ne  place foarte mult! Aș sta până noaptea să învăț așa ceva. E foarte interesant! Aș vrea să continue până noaptea toată ziua asta!

Când le-am arătat desenul Steaua de la țărm le-am propus să-și imagineze un dialog între fetiță și băiat.

S, o copilă de 7 ani care joacă șah și-a imaginat acest schimb de replici dintre cei doi:

–Ce cauți aici? De unde ai venit?

-Am venit dintr-o stea de mare.

-De ce vrei să lovești cu găleata steaua de mare? Ar trebui să fii mai bun.

M. la rândul ei a creat un joc de rol în care băiatul o complimentează pe fetiță, spunându-i: Ești foarte frumoasă, iar aceasta îi mulțumește, de unde trag concluzia că  M.  e un copil  binecrescut.

O altă ilustrație de la care am pornit pentru a-i întreba pe copii ce dialoguri cred ei că au loc între personaje este Procesiunea iernii. 

A. își închipuie un schimb de replici între fetița de pe ponei și copaci:

–Voi de unde ați apărut și cum ați prins viață?

-Ne-am deghizat așa, a avut loc o magie…

Versiunea S. de dialog dintre pomii înzăpeziți mă uimește pur și simplu:

-Oare cum am devenit oameni?

-E incredibil să trăiești!

Chiar dacă nu sunt eu Peștișorul de aur sau Moșul le-am împlinit la final dorința de a avea ca amintiri câteva reproduceri după arta Laurei Diehl.

După o astfel de oră  am rămas cu gândul la ultima replică a S. –E incredibil să trăiești! și am repetat-o uluită în sinea mea.

Sursa comentariilor artistei aici

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(5)

 

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi vă propun să vedeți Jupiter’s Moon, un film de dramă maghiar din 2017 regizat de Kornél Mundruczó ce a  concurat pentru Palme d’Or în secțiunea principală a competiției la Festivalul de Film de la Cannes 2017(Wikipedia)

Vizionare plăcută!

Read Full Post »