Azi le propun copiilor un nou exercițiu de imaginație. Ne închipuim, în plină zi, cum arată o noapte înstelată. Le arăt câteva fotografii cu stele și o pictură de-a lui Van Gogh cu a lui Nuit étoilée.
Apoi ne alegem fiecare câte o stea. Îi dăm un nume. O desenăm. Eu, neavând talent la desen, și nici imaginația lor, mă salvez cu o brumă de literatură, recitând două versuri din La steaua și apelând la Mihail Sebastian pentru a-mi boteza astrul, cum altfel decât Steaua fără nume?
Stelele lor sunt galbene, portocalii, multicolore, cu buline, cu picățele, zâmbitoare, cu cinci și chiar unsprezece colțuri. Da, le-am numărat! 🙂
Cât despre numele pe care cei mici le-au dat acestora, ele variază de la amuzante la poetice până la…îndrăgostite: Colorici, Înțelepciune, Octombrie, Norocul omului, Steaua norocoasă, Laila, Laria, Mirko, Drăguțica, Steaua de aur, SpongeBob, Înflăcărata, Anca, Stela, Rază, Clitas, Lucky și un al doilea Luceafăr.
Le arăt apoi niște ilustrații cu o fetiță care ține în brațe o stea și astfel fac trecerea spre minilecția de gramatică de azi. Le prezint forma corectă să stea la persoana a treia singular și plural în opoziție cu cea greșită să steie, insistând pe analogia cu astrul ceresc pentru ca ei să rețină prima variantă. Îi implic din nou în mod direct, sugerându-le să creeze propriile propoziții cu forma să stea.
Reproduc aici o parte din exemplele lor: M. și surioara ei de cinci ani, A.: A. încearcă să stea pe o stea. S.: Mama nu trebuie să stea la vorbă când face treabă. Să stea nedumerit toată viața? A.: El încearcă să stea treaz. El vrea să stea în grădină. E.: Ea vrea să stea în cireș. R.: Mihai vrea să stea pe o acadea. Să stea pe o canapea din Atlantida…
Spre seară, când particip la o conferință în care se aduc în discuție miliardele de stele din galaxia noastră, îmi spun că, începând de azi, există în Univers câteva noi corpuri cerești, cele create și denumite de copilașii de la after-school.
Sursa foto:
clipe de reverie 