În timpuri grele, amintiri frumoase precum această oră de artă pot avea rol de ancore. Reproduc lecția de pe 27 octombrie 2017.
Azi le-am pregătit copiilor o oră de pisicologie – o prezentare powerpoint cu arta lui Makoto Muramatsu, artistul japonez septuagenar care a desenat sute de pisici într-o notă comică evidentă.
La lecție participă un grup eterogen – șapte frumoși cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, cam câte unul pentru câte un deceniu de viață al desenatorului topit după mâțe.
În deschiderea orei, le arăt copiilor Duetul pisicilor atribuit lui Rossini, ca să-i familiarizez cu tema de azi. Spre surprinderea mea, celor mici nu prea le place filmulețul, chiar una dintre fete e de părere că simfonia pisicilor e un nonsens.
Sper să am mai mult succes cu proverbul italian ales ca motto: “O casă fericită este o casă care are cel puțino pisică.” Dar și aici un băiat,( V.) are de obiectat, spunând că o casă care are pisici e una nefericită pentru că pisicile…
Vezi articolul original 535 de cuvinte mai mult
Și mie îmi plac felinele astea mici.
Mi-a plăcut mult pisoiul care stă cu lăbuța pe carte, și seamănă cu Garfild. 😄
Mulțumesc, Roxi, pentru deliciul acestui articol pisicesc !
O săptămână frumoasă îți doresc ! 😇
Mă bucur mult că ți-au plăcut, Rofstef! O săptămână frumoasă și ție! 🙂
Gând bun, draga mea! Sănătate mamei și putere ție!
Mulțumesc, dragă Potecuță!
M-am amuzat la max vazand poze cu aceste pisici! ❤ A fost, altfel spus, o lectie amuzant-educativa si pentru mine. 🙂 Multumesc!
Zile armonioase iti doresc; multa sanatate pentru mami a ta, si pentru tine!
Îți recomand să te uiți pe google images să vezi mai multe. Cu drag. Mulțumim mult. ❤ Te rog să mă ierți că nu pot intra pe blogul tău, e nevoie de mine în viața reală.
Foarte dragalase imagini si evident nu-l stiam pe Makoto Muramatsu.
Copiii sunt deliciosi cand e vorba sa comenteze asa ceva.
Ce lume speciala ne arati, draga Roxana. Multumesc frumos.
Sanatate multa-multa sa aveti. Ganduri bune de la mine! ❤
Mulțumesc mult, dragă Suzana. Să-mi fie iertare că nu pot intra pe blogul tău. Viața reală nu-mi permite atâta timp.Dar ești în sufletul meu, ca voi toți.❤