Miercurea fără cuvinte: arta Nadiei Strelkina(2)

Imagini găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Citate preferate din Evanghelia după Ioan(5)

Din capitolul 11

Învierea lui Lazăr

„Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi; dar dacă umblă cineva noaptea se împiedică pentru că lumina nu este întru el.

Pe acestea le-a zis și apoi le-a spus:<<Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.

Atunci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a  adormit, va scăpa. Iisus vorbise însă despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre adormirea prin somn. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: Lazăr a murit; și Mă bucur pentru voi  că Eu n-am fost acolo pentru ca voi să credeți…Dar să mergem la el.

Iisus i-a zis(Martei) Eu sunt învierea și viața; cel ce crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.

…Iisus, când a văzut-o plângând( pe Maria) și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul și S’a tulburat întru sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zisu-I-au: Doamne, vino și vezi. Iisus a lăcrimat. Atunci au zis Iudeii: Iată cât îl iubea! Iar unii din ei ziceau: Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca și acesta să nu moară?

Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră, și o piatră era așezată pe ea. Iisus i-a zis: Ridicați piatra! Marta, sora mortului, I-a zis: Doamne, de acum miroase, că e a patra zi… Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, mulțumescu-Ți că M’ai ascultat. Eu știam că Tu întotdeauna Mă asculți, dar de dragul mulțimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză; și fața lui era înfășurată cu maramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!

Arhiereii pun la cale uciderea lui Iisus

Atunci mulți din Iudeii care veniseră la Maria și au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El. Dar unii din ei s’au dus la farisei și le-au spus cele ce a făcut Iisus. Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, că omul acesta face multe minuni?;dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni Romanii și ne vor lua locul și neamul…Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Nu știți nimic, nici nu gândiți că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară. Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profețit că Iisus avea să moară pentru neam-și nu numai pentru neam, ci și ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. Așadar, din ziua aceea au pus la cale să-l ucidă.

De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ținut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.

Apropierea Paștilor

Iar Paștile Iudeilor erau aproape și mulți din ținutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. Deci îl căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce părere aveți? Oare nu va veni la sărbătoare?…

Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci că, dacă va ști cineva unde este, să dea de știre, ca să-L prindă. ”

Din capitolul 12

Ungerea din Betania

„ Deci cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania. unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină; și Marta slujea. Și Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El. Atunci Maria, luând o litră, cu mir de nard curat, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei; iar casa s’a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi- cel care avea să-l vândă-, a zis: De ce nu s’a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, vămuia ce se punea într-însa. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat; că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea.

Atunci mulțime mare de Iudei a aflat că El este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr pe care El îl înviase din morți. Iar arhiereii au pus la cale ca și pe Lazăr să-l omoare, căci din pricina lui mulți dintre Iudei mergeau și credeau în Iisus.

A doua zi, marea mulțime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea Lui și strigau: Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului și Împăratul lui Israel!

Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei.

Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înțeles de la’nceput; dar când S’a preamărit Iisus, atunci și-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise și că pe acestea le-au făcut ei pentru El.

Drept aceea, mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți dădea mărturie; de aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut această minune. Atunci fariseii ziceau între ei: Vedeți că-ntru nimic nu vă este de folos! iată că lumea s-a dus după el!…

Iisus: A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade’n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. Cel ce-și iubește viața, O va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta O va păstra pentru viața veșnică. Dacă-Mi slujește cineva. Să-Mi urmeze;și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice?: Izbăvește-Mă, Părinte, de ceasul acesta?…Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! Părinte, preamărește-Ți numele!

Atunci a venit glas din cer, zicând: L-am și preamărit și iarăși îl voi preamări!

Iar mulțimea care sta și care auzise, zicea: Tunet a fost! Alții ziceau: Înger I-a grăit! Iisus, răspunzând, a zis: Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când mă voi înălța de pe pământ, pe toți îi voi trage la Mine. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.

I-a răspuns deci mulțimea: Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac: cum de zici tu că Fiul omului trebuie să se înalțe? Cine este acesta, Fiul Omului?

Atunci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă Întunericul. Și cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii al Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus; și, plecând, S’a ascuns de ei.

Și cu toate că atâtea minuni a făcut El în fața lor, ei tot nu credeau într’Însul. Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Și cui i s’a descoperit brațul Domnului?

De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia: El ochii lor i-a orbit, și inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă și cu inima să nu’nțeleagă, ca nu cumva ei să-și revină și Eu să-i vindec.

Pe-acestea le-a zis Isaia când l-a văzut slava și a grăit despre El. Totuși, și dintre căpetenii mulți au crezut într-Însul, dar n’o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgnoniți din sinagogă; căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.

Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M’a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, Eu nu’l judec; că n’am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Pe cel ce se leapădă de Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi; pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M’a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun și ce să grăiesc. Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Așadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa grăiesc.”

Sursa foto aici

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Pavel Bergr

Sursa foto aici și aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Bucurii de toamnă(2)

Domnișoara studentă, fosta mamă a lui Șibel, ne-a adus un nou pătuț pentru pisici când a aflat că fiecare și-l revendică pe rând pe cel al lui Șibel. Ce frumos din partea ei!

Felul în care se joacă Micuț cu pătuțurile, se ascunde sub ele, le plimbă prin casă, e un adevărat spectacol, ce mai!

Am ajuns la peste 500 de întrebări la proiectul meu privind arta.

Ajutorul pe care mi l-a dat prietena mea C. E un ocean de răbdare! Mulțumesc mult, C. pentru tot!

Am văzut o bijuterie întunecată, The Professor and the Madman, cu Mel Gibson și Sean Penn, ocazie cu care am redescoperit muzica lui Bear McCreary, pe care o știam din Da Vinci’s Demons.

O prietenă s-a bucurat foarte mult când i-am editat niște fotografii de ziua băiețelului ei.

Iau lecții de perseverență de la Cristofor Columb, care nu se descuraja când primea refuz după refuz privind sponsorizarea expediției sale.

Gândul la persoana a II-a care mi-a venit într-un moment de tihnă după ce fusesem năpădită de sentimente negative: îmbrățișează refuzul! Ca de obicei, aceste cuvinte la persoana a II-a vin ca niște sfaturi foarte bune pe care merită să le iau în seamă.

Am copiat un citat din Biblie care mi-a plăcut mult: Atunci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă Întunericul. Și cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii al Luminii.

Mi-am pus pe desktop o icoană a Maicii Domnului zâmbitoare pe care am descoperit-o când am mers cu prietena mea A. la Horaița. De câte ori văd icoana simt cum îmi crește vibrația.

Deschiderea pe care o au unii oameni față de proiectul meu și mesajele extraordinare pe care le primesc de la ei. Vă mulțumesc!

Imaginea de la melodia de pe Youtube Manifest Miracles mă duce cu gândul la versul El cutremură o barcă.

Am urmărit un interviu cu solistul de la Firma și am aflat că au avut de ales dintre vreo 200 de nume pentru formație, printre care și Căpșunile Căzătoare. :))

Prietena mea C. mi-a spus de Festivalul Național de Teatru, desfășurat anul acesta online. Am avut ocazia să văd câteva piese de teatru bucureștene gratuite. M-au impresionat spectacolele Deșteptarea Primăverii, unde cei de la Firma au semnat coloana sonoră, și Furtuna, în regia lui Alexander Morfov cu Ion Caramitru în rolul lui Prospero,  Crina Semciuc, în rolul Mirandei și Mihai Călin  în rolul lui Caliban.  Și din Livada de vișini, o piesă italiană tradusă Il giardino dei ciliegi, am reținut o propoziție dragă: La felicità mi svegliava ogni mattina….

O doamnă (P.O.) mi-a dat un feedback foarte frumos la scrierile mele. La fel a făcut și prietena mea A.E. Îmi notez într-un fișier toate aceste impresii de lectură pentru momentele în care voi fi down și voi avea nevoie să ies la liman. 

Preferințele comune în materie de muzică și film pe care le am cu noua mea prietenă P.O. Atât de rar rezonez muzical și cinematografic cu cineva, încât atunci când se întâmplă e un adevărat eveniment sufletesc. Mulțumesc, Doamne, pentru asta!    

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(14)

Azi, pe 1 Decembrie, vă propun un film românesc realizat în colaborare cu frații noștri de peste Prut, Nuntă în Basarabia, o comedie adorabilă în regia lui Nap Toader și avându-i ca protagoniști pe Vlad Logigan, și Victoria Bobu. Așa cum am aflat de pe Wikipedia, filmul a primit premiul special al juriului la Tallinn Black Nights Film Festival. 

vizionare plăcută!

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Alireza Karimi Moghaddam

Sursa foto aici

Imagini găzduite de doamna Zina

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte:arta lui Alex Fishgoyt

Alex Fishgoyt Tutt’Art@

Alex Fishgoyt Tutt’Art@

Alex Fishgoyt Tutt’Art@

Alex Fishgoyt Tutt’Art@

Imagini găzduite de doamna Zina.

Sursa foto aici și aici

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(13)

Așa cum v-am promis, în fiecare zi de întâi vă invit la un film de calitate pentru care merită să investiți timp. Azi m-am oprit la comedia absurdă It Must Be Heaven, tradusă la noi ca Paradisul, probabil, regizată de Elia Suleiman în care regizorul joacă și rolul principal și în care-l veți regăsi pe Gael García Bernal. Cei care au văzut deja También la lluvia, recomandat de mine luna trecută, vor avea o surpriză urmărind Paradisul, probabil.

Pelicula s-a aflat în competiție la Cannes 2019 și a câștigat Mențiunea Specială și premiul FIPRESCI.

Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: Arta Alexandrinei Hristov

Sursa imagini aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Bucurii de toamnă 2020(1)

Anul acesta le-am transmis prietenilor de ziua lor urarea La mulți ani cu bucurii mici, mijlocii și mari! Ulterior am realizat că noi avem parte de o bucurie mică (Micuț), una mijlocie ( Lemurica) și una mare( Kotik).

De ziua mea am primit niște urări copleșitoare de la prieteni. Vă mulțumesc tuturor!

Tot de ziua mea mi-am cumpărat o cărticică pentru copii franțuzească de câțiva lei pe care scria Joyeux anniversaire! E un mod al Universului de a-mi fi urat la mulți ani!

Faptul că bloggerul M. mi-a permis să mă inspir din articolele lui despre artă în proiectul meu cu întrebări și răspunsuri din domeniul picturii. Mulțumesc mult, M.!

Am cumpărat primul număr din seria cărților de filosofie căci era la un preț accesibil(10 lei).

Șibelul se lasă mângâiat, treptat, treptat se domesticește. Poate la iarnă va veni în casă.

Mesajul bloggerului prieten M. despre cele trei articole ale mele dedicate lui Michael Cheval:

Sînt așa de bucuros că am dat peste aceste articole ale tale, dedicate pictorului Michael Cheval! Nu știam multe din lucrările prezentate, sînt de o complexitate și o profunzime aparte. Totodată, după o lungă perioadă deșertică, am reușit să mă deblochez și să scriu din nou, grație mai multor factori, în mare măsură acestor articole recomandate de tine. Mulțumesc din suflet! Foarte frumos ai redat și interpretat temele propuse de pictor și ce bine că ai avut și o activitate cu copiii, legată de tablourile lui Cheval. Puțini ca tine. Scriu aici impresii după parcurgerea celor trei articole, sînt plin de emoție. Mulțumesc din nou!

Șibelul a venit singur la noi și de două nopți doarme în casă. Mă bucur mult să văd că acest pisoi care a fost nevoit să stea în captivitate la cabinet și a fost traumatizat de claustrofobie acum începe să se îmblânzească. I-am făcut cu acest prilej o ședință foto.

În sfârșit s-a ieftinit Introducere în psihologie și am cumpărat-o la un preț decent. Din păcate, Micuț i-a ros cotorul după nicio săptămână. Mitel, pe vremuri, rosese o enciclopedie despre animale pentru copii. Acum, când motănelul nu mai e, o consider o amintire de la el. Așa trebuie să gândesc și în cazul lui Micuț, să nu mă supăr pe el, ci să privesc pozna lui ca o personalizare a cărții. 🙂

Doamna librar I. mi-a făcut rost de cartea Cine a fost Stephen Hawking?, pe care am ratat-o de pe elefant, căci se lichidase stocul.

Am văzut un serial filmat în Paris. Povestea aproape că nici nu m-a interesat, am urmărit cu drag peisajele.

A apărut în sfârșit pe net It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. L-am văzut cu mama, care nu mi-a înțeles entuziasmul în privința lui. Ori e vorba de gustul meu aparte pentru filme care nu plac tuturor, ori, mai rău, e din cauza stării ei de boală care o face să nu se mai entuziasmeze de nimic.

Prietena mea C. mi-a trimis un link către picturi pariziene. E a treia oară în două zile când Parisul se insinuează în viața mea. Pentru cei interesați las linkul ei aici.

O bucurie mare când am aflat că artistul Vladyslav Yerko e ilustratorul cărții Crăiasa Zăpezii, găsită nesperat gratis pe Scribd. Dacă printre voi se află cineva care dorește pdf-ul, vă rog să-mi scrieți și vi-l trimit pe email. Am eu o vorbă, o bucurie e deplină când o împărtășești cu ceilalți.

Am descoperit pe Scribd niște enciclopedii gratuite pentru copii, dar și mai multe cărți din colecția Disney Clasic, din care nu aveam decât Dumbo și TinkerBell. S-a compensat cu momentul în care am fost nevoită să le aleg doar pe cele două. Nu mai speram să am aproape toată colecția. Abia aștept să trimit toate pdf-urile prietenelor mele cu copii.

Am început un nou Powerpoint despre artă pentru copii. Mi-e dor de lecțiile cu cei mici. Cine știe când le voi mai putea susține, dată fiind pandemia. Dar mă pregătesc conștiincios în continuare.

Am găsit niște efecte pentru Powerpoint fabuloase! Sigur le voi capta atenția copiilor cu ele. De când visam la așa ceva, Powerpointurile mele se cam banalizaseră din punctul de vedere al interfeței.

Mă înduioșează teribil echivalentul moldovenilor la te îmbrățișez- te cuprind. Când l-am auzit prima dată la actrița Tania Popa mi-au dat lacrimile.

O bucurie imensă: Micuț(Firicel), pe care nu-l lăsăm deloc afară pentru că nu se teme de pericole, a avut un moment în care a ieșit pe pervaz, dar a revenit în casă. Mai era puțin și îl pierdeam. Mulțumesc că nu ne-ai părăsit, Micuț!

Mă îmbăt cu cărți despre Leo(nardo)…Cred că e ceva din el și în mine de rezonez atât de mult…Setea asta de cunoaștere fără sfârșit, ea e numitorul comun…

O sincronicitate muzicală: am ascultat într-o zi vreo oră Firma, cu care nu mă mai delectasem de ceva vreme, și în ziua următoare formația și-a lansat o nouă melodie. Păcat că de când e mama bolnavă nu mai am acea bucurie pură când ascult muzică, ci bucuria e amestecată cu sentimente de vinovăție. Mama însă, în înțelepciunea ei, chiar mă îndeamnă să ascult, ca să mă întăresc și să rezist când va fi mai rău de cum e în prezent.

O prietenă, căreia eu îi spun Solaris, s-a fotografiat cu o prietenă de-a ei, având amândouă prinse în piept câte o frunză. Nici nu-mi imaginez un omagiu mai frumos adus toamnei! În loc de mărțișoare, erau un fel de brumișoare. 🙂

Șibelul a primit un pătuț de la domnișoara studentă care l-a găzduit o lună. Fiecare motan și l-a însușit în felul lui, după cum se poate vedea în imagini. Micuț s-a așezat sub perna pătuțului, iar Șibelul s-a răsturnat cu pat cu tot.

• 

• 

• 

O veste foarte bună primită de la prietena mea C. A fost atât de drăguță și mi-a spus că dacă simt nevoia să vorbesc cu cineva ea e oricând disponibilă să mă asculte. Mulțumesc mult, C.!

Ședință foto la ultimele handmade-uri. Ei sunt ursuleții bigoți. :))

Feedback-ul generos pe care mi l-a dat prietena mea C. la carte

Chiar dacă prioritățile mele în materie de lecturi sunt Psihologia, Istoria Artei și biografiile personalităților, am luat decizia de a citi cărțile preferate ale mamei( mai ales cele scrise de doamna Ileana Vulpescu) pentru a discuta cu ea despre ele și pentru a înțelege de ce-i plac așa de mult. Când a aflat de decizia mea, mama s-a bucurat foarte mult.

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte:arta lui Vladyslav Yerko

Sursa foto aici

Imagini găzduite de doamna Zina

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(12)

Așa cum v-am promis, în fiecare zi de întâi vă invit la un film de calitate pentru care merită să investiți timp. Azi m-am oprit la drama istorică También la lluvia (Până și ploaia), din 2010, regizat de Icíar Bollaín ,avându-i ca protagoniști pe Gael García Bernal, Luis Tosar, Karra Elejalde și distins cu mai multe premii Goya.

Vizionare cu folos!

https://filmehd.se/tambien-la-lluvia-pana-si-ploaia-2010-filme-online.html

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta Nadiei Strelkina

Sursa foto aici

Imagini găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Boris Indrikov

Boris Indrikov Борис Индриков Tutt’Art@

Boris Indrikov Борис Индриков Tutt’Art@

Sursa foto aici și aici

Imagini găzduite de doamna Zina

Read Full Post »

Bucurii de vară(2)

Verișoara mamei mele și o doamnă, fostă colegă cu mama, mi-au trimis evocările lor despre ea pe care vreau să le adun într-o carte. La acestea se va adăuga și minunatul interviu pe care i l-a luat o prietenă de-a mea mamei în urmă cu câțiva ani.

Feedbackul doamnei și domnului T. la prima mea carte

Am ajuns la 300 de întrebări ce fac parte din noul meu proiect legat de artă.

Dialogurile cu prietena mea M. sunt, ca întotdeauna, dătătoare de trezvii. Ea mă ajută să văd ceea ce contează cu adevărat.

Fac unele lucruri pentru prima oară în această perioadă, pe care ar fi trebuit să le fac încă din copilăria mică sau din adolescență, dar pe care le-am evitat sub pretextul lipsei de îndemânare. Și deși la început eram foarte descurajată și mă temeam că n-o să-mi iasă, fac progrese vizibile zilnic.

M-a bucurat reacția pe care au avut-o cele două foste colege de facultate când le-am trimis poze scanate cu ele din vremea studenției noastre.

Potecuța m-a introdus în arta lui Seamus Wray, care pictează în timp ce se pictează în timp ce se pictează la infinit. Vă invit să priviți și să vă minunați:

• 

• 

• 

• 

• 

Am intrat într-o nouă etapă din două puncte de vedere: învăț să gătesc cât de cât și mă documentez pe teme istorice alternând biografia unor personalități cu filme istorice despre acestea.

Kotik are oră fixă în care vine în cameră la mine și vrea în brațe. M-a înduioșat așa de mult, că eu aveam de citit ceva și tot îl luam din brațe și-l așezam pe pat, iar el iar voia la mine. A repetat gestul de vreo cinci ori, dragul de el!

Bucuria când se conturează în minte o nouă întrebare legată de proiectul meu despre artă.

Un vis în care inventasem o limbă nouă, cu cuvinte asemănătoare limbii engleze și italiene…și momentul în care s-a rupt vraja, și mi-am spus că mi-ar fi foarte greu să fac asta, semn că a intervenit rațiunea și m-am trezit.

Reacția bloggerilor la arta lui Kinuko Y. Cratf

Ședințele foto cu Micuț alias Firicel

Kotik e nelipsit din brațele noastre când ne uităm la Comisarul Rex. Știu, e un film ușurel, incompatibil cu preferința mea pentru filmele de artă, dar câinele e adorabil, iar de limba italiană ce să mai zic? It’s music to my ears.

Șibelul se rotunjește tot mai mult, se învelește de iarnă, e o minune de motan. Ne bucurăm că și-a stabilit arealul aproape de casa noastră și că îl vedem zilnic pe geam când vine la papa.

Poveștile aflate despre Regina Elisabeta Gloriana și despre Cristofor Columb. Am văzut și cinci filme despre cei doi, dintre care unul merită să vi-l recomand. Dar asta rămâne pe luna viitoare.

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Kinuko Y. Craft

Solitude. Artwork by Kinuko Y. Craft. Complete June 17, 2018 Oil over watercolor on gesso panel. 24″ X 32″

Oil over watercolor on Ampersand gesso panel. Art size 24″ X 36″ complete November, 2018

Sursa foto aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(11)

Ca în fiecare zi de întâi a lunii, vin către voi/dvs. cu o recomandare de film. După ce luna trecută v-am propus să vedeți comedia georgiană Un colier pentru iubita mea, azi vă recomand drama Copacul dorinței( The Wishing Tree) a aceluiași Tengiz Abuladze, realizată în 1976 și distinsă cu mai multe premii la acea vreme. Puteți găsi filmul pe youtube, unde are subtitrare în limba engleză. Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte:arta lui Christian Schloe

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Sursa foto aici, aici și aici.

Read Full Post »

Bucurii de vară(1)

De 1 Iunie am editat fotografii pentru copiii prietenilor mei. Am avut un sentiment profund de armonie și de comuniune și o ocazie de a face un schimb de cuvinte cu o parte dintre ei.

Prietena mea C.B. mi-a dat o veste extraordinară! Am sentimentul că, prin oamenii pe care mi-i trimite pe Cale, Dumnezeu nu mă va lăsa singură.

După ce am trecut prin toți nervii în timp ce am stat foarte mult la un rând, am primit ca răsplată cireșe cumpărate de la colțul blocului și vederea unor căluți chiar lângă mine. M-am bucurat să împart acest moment cu mama, care adoră caii și se emoționează mereu când îi vede în realitate.

Faptul că intervenția mamei a avut loc cu bine și nu a fost dureroasă.

Cărticelele primite de la farmacie cu arta lui Grigorescu și a lui Luchian.

Doamna Zina mi-a scris un mesaj care m-a bucurat mult.

Ajutorul pe care mi l-a dat Potecuța pentru a trece la versiunea veche de WordPress. Mulțu, Potecuț!

M-am bucurat de încântarea bloggerilor față de arta lui Brigid Marlin.

Darul primit de la prietena mea I. îmi e de mare folos. Felul în care jonglez cu subtitrările în italiană în timp ce mă uit la filme îmi îmbunătățește mult vocabularul.

Am primit o vizită neașteptată: un fost coleg de gimnaziu și mama lui care ne-au fost vecini acum niște zeci de ani. Mulțumim, doamna L. și M.!

Kotik a împlinit luna asta 4 ani! E o minune că trăiește pisoiul ăsta, după toate prin câte a trecut. De asta îl și iubește mama mai mult ca pe toți, căci amândoi au trecut razant pe lângă moarte.

O sincronicitate din domeniul artei: acum câteva zile m-am tot gândit că m-aș bucura dacă aș afla numele unui artist ale cărui lucrări circulă pe Internet însoțite de citate și dorința mi s-a îndeplinit. Văzusem doar aceste trei lucrări care aveau text și am intuit că arta lui e una extraordinară. Pictorul e Tomasz Alen Kopera.

Domnișoara D., cea căreia i l-am încredințat pe Șibelul, un motan de pe afară pe care noi i l-am dat să castreze, ne-a făcut o bucurie mare și a venit la noi acasă cu motănelul de care ne era foarte dor. Am fost foarte impresionate de gestul fetei, căci noi nu mai speram să-l vedem vreodată face to face din momentul în care i l-am dat ei. 

Cititul despre Michelangelo într-o carte despre cele patru temperamente și despre cele patru temperamente într-o carte referitoare la arta lui Dürer, de parcă  ar fi știut cărțile una de alta și au comunicat tainic între ele. 

Feedback-ul bloggerilor la arta lui Tomasz Alen Kopera. Unul dintre ei, M., l-a redistribuit pe blogul său.  Am găsit un site grozav cu materiale în engleză pentru copii și adolescenți. Vă pun link aici, poate vă interesează.  Recomand revistele de pe site Time Pass, care acoperă mai multe domenii de cultură generală și care pot fi descărcate în computer.

Domnișoara D., cea căreia i l-am încredințat pe Șibelul, un motan de pe afară pe care noi i l-am dat să castreze, ne-a făcut o bucurie mare și a venit la noi acasă cu motănelul de care ne era foarte dor. Am fost foarte impresionate de gestul fetei, căci noi nu mai speram să-l vedem vreodată face to face din momentul în care i l-am dat ei. 

Cititul despre Michelangelo într-o carte despre cele patru temperamente și despre cele patru temperamente într-o carte referitoare la arta lui Dürer, de parcă  ar fi știut cărțile una de alta și au comunicat tainic între ele. 

Feedback-ul bloggerilor la arta lui Tomasz Alen Kopera. Unul dintre ei, M., l-a redistribuit pe blogul său.  Am găsit un site grozav cu materiale în engleză pentru copii și adolescenți. Vă pun link aici, poate vă interesează.  

Recomand revistele de pe site-ul Time Pass, care acoperă mai multe domenii de cultură generală și care pot fi descărcate în computer.

Bucuria imensă pe care am simțit-o când le-am trimis prietenilor mai multe reviste Time Pass. 

Domnișoara studentă a decis să-l repună pe Șibel în teritoriu pentru că nu se adapta la viața de apartament, el fiind un motan care a trăit mult timp afară. M-am bucurat mult să-l văd pe pisoi din nou liber. Acum vine de două-trei ori pe zi la noi pe pervazul de la bucătărie pentru papa.

Donația pe care am făcut-o Părintelui care se ocupă de copiii sărmani. Mă mângâie gândul că din banii aceia un micuț nevoiaș va avea ghete noi la iarnă. Fără ajutorul prietenilor mei această donație nu ar fi fost posibilă. Vă mulțumesc tuturor! 

Digi-World a redistribuit seria Les grands maîtres de la peinture și am urmărit câteva episoade împreună cu mama. Le-am văzut cu agenda în față, luându-mi notițe, la fel cum fac cu replicile din filmele italiene.

Bucuria pe care prietena mea C. a împărtășit-o cu mine, de a-mi arăta ecografia bebelușului ei. 

Fotografiile comice pe care prietena mea M.N. mi le trimite cu fetița ei E. 

Darul parfumat primit de la doamna T. Vă mulțumesc!

Mi-am făcut un program săptămânal riguros: două zile citesc Psihologie, două zile -Istoria artei, particip o dată la două săptămâni la Miercurea fără cuvinte, fac o dată la două săptămâni o figurină handmade vinerea, sâmbăta citesc despre biografia unei personalități, iar duminica copiez câte un citat din Biblie și editez o pagină din Powerpointul pentru copii. 

Donația pe care am făcut-o Părintelui care se ocupă de copiii sărmani. Mă mângâie gândul că din banii aceia un micuț nevoiaș va avea ghete noi la iarnă. Fără ajutorul prietenilor mei această donație nu ar fi fost posibilă. Vă mulțumesc tuturor!  

Am făcut o bufniță handmade din fetru. 

Feedbackul pe care l-am primit de la doamna Z. la arta lui Rafal Olbiński: M-am obișnuit să-mi țin răsuflarea când intru pe blogul tău. Nu am greșit nici astăzi! Așa cum mai scriam și în altă parte, mă bucură nespus să fiu parola prin care prietenii să aibă acces la o artă inedită și mai puțin cunoscută. 

Comentariul prietenului M. la articolul Poz(n)ele la control! (disponibil aici) despre motanii aniversați vara asta: Savuros, foarte savuros text. Întreg conceptul. Ce să mai zic de poze? Bucuria inimii. Ce fericire trebuie să fie la voi, cu așa suflete faine. Îmi plac mult numele alese! Și eu gândesc variante de nume originale și faine pentru pisicul pe care plănuiesc să-l adopt în viitorul apropiat. Mi-ai făcut ziua mai faină, Roxi. Mulțumesc mult! Timp frumos vouă! 

Recenzia  de pe  https://imaginarycoffee.wordpress.com/2020/07/31/la-capatul-soaptelor-mihai-cotea/ despre cea mai recentă carte a lui Mihai Cotea. De la bucuria de a citi recenzia ei, am ajuns la bucuria de a descoperi cartea lui Mihai Cotea pe Scribd, numită Eu și Mia. 

Schimbul de emailuri pe care-l am cu prietena mea dragă M. 

Cărțile pe care le-am trimis pe email mai multor prietene de-ale mele. Mă bucură că le pot fi de folos. 

Vizitele lui Șibelul și Roșcățelul, cei doi motani pe care noi i-am castrat și care vin mereu să-și ia papa(=taxa pe frumusețe).

Read Full Post »

Citate preferate din Evanghelia după Ioan(4)

Continuare din capitolul 8

„Deci le-a zis Iisus: <<Când Îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt,  și că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl m’a învățat, așa vorbesc. Și Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute. >>”

Adevărul vă va face liberi

„Grăind El acestea, mulți au crezut într’Însul. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: <<Dacă veți rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteți ucenici ai Mei. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. >>Ei însă I-au răspuns: Noi suntem urmași ai lui Avraam și nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veți fi liberi?”

„Iisus le-a răspuns:<<Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob.  Iar robul nu rămâne-n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci.  Așadar dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veți fi. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă ucideți, pentru că-ntru voi cuvântul Meu nu-și află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ce-ați auzit de la tatăl vostru. >>Ei au răspuns, zicându-I: << Tatăl nostru este Avraam. >>Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-ați face. Dar voi căutați acum să Mă ucideți, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru. >>Zis-au Lui: <<Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.>>Zisu-le-a Iisus: <<.Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’ați iubi pe Mine fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Că nu de la Mine însumi am venit, ci  El M’a trimise ce nu-Mi pricepeți vorbirea?:pentru că nu-Mi puteți asculta cuvântul. Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la-nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr’ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu mă credeți? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. >> 

<<Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea. >>

<<Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăvește, despre Care voi ziceți că e Dumnezeul vostru. Și voi nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dac’aș zice că nu-L știu, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu îl știu și-I păzesc cuvântul. >>

<<Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!>>”

Din capitolul 9

Vindecarea orbului din naștere

„Și’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naștere. Și ucenicii Săi L-au întrebat, zicând:<<Învățătorule, cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s’a născut orb?>>Iisus a răspuns:<<Nici el n’a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. >>”

Din capitolul 10

Iisus, păstorul cel bun

„<<Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur și tâlhar. Dar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui și el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. Și când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor și oile îl urmează fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor. >>Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înțeles ce însemnau cele ce le grăia.”

„A zis deci iarăși Iisus:<<Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt ușa oilor.  Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. Furul nu vine decât să fure și să-njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s’o aibă.

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune pentru oi. Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele mă cunosc pe Mine.

Așa cum Tatăl mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și-un păstor. De aceea Mă iubește Tatăl, că Eu viața Mi-o pun, pentru ca iarăși s’o iau. >>”

Iisus respins de iudei

„Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; și era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat și-I ziceau:<<Până când o să scoți sufletul din noi? Dacă tu ești Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!>>Iisus le-a răspuns: <<Eu v’am spus, dar voi nu credeți. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că voi nu sunteți din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, și Eu le cunosc și Ele Mă urmează. Și Eu le dau viață veșnică și ele’n veac nu vor pieri și din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toți, și din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. Eu și Tatăl Meu una suntem. >>

<<Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeți în Mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în lucrurile acestea, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este întru Mine, și Eu întru Tatăl.>>

Și a plecat iarăși dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, și a rămas acolo. Și mulți au venit la El și ziceau:<<Ioan n’a făcut nicio minune, dar toate câte a spus Ioan despre Acesta au fost adevărate. >>Și acolo mulți au crezut într-Însul. ”

Sursa foto: aici

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte:arta lui Rafal Olbiński

Rafal Olbinski Tutt’Art@

Rafal Olbinski Tutt’Art@

Rafal Olbinski Tutt’Art@

Rafal Olbinski Tutt’Art@

 

Rafal Olbinski Tutt’Art@

 

Sursa foto: aicișiaici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Poz(n)ele la control!

Oare ce ingrediente ar trebui să aibă un tort ca să fie pe gustul unor motani sărbătoriți?

De ce întrebarea asta chiar azi? Pentru că astăzi aniversăm un an de când mama l-a salvat pe Micuț (alias Firicel) și în iulie s-au împlinit patru ani de când îl avem pe Kotik.

În privința Lemuricăi, lucrurile sunt un pic mai atemporale, căci nu mai știm ce anotimp era când am luat-o în grija noastră. Adopția ei s-a petrecut gradual, pe măsură ce venea pe fereastră și șterpelea mâncarea, cu acordul tacit al mamei.

În loc să le ofer tort am decis să scriu acest text despre poznele hoților noștri de zâmbete. Legat de fetiță, inițial vorbeam de ea ca de “frățiorul” unei pisici pe care o aveam acum vreo șase ani, și după destul de mult timp ne-am dat seama că Lemurelul e de fapt Lemurica.

Ea e vinovată de o întâmplare tragi-comică, ne-a adus un șoricel mort care a stat în patul mamei o noapte întreagă fără ca ea să-și dea seama. Eu mă mai supăr pe Lemu când ne aduce vânat și-i spun că e o criminală în serie.

În același registru, Kotik a venit într-o zi de trei ori cu niște bucăți mari de piept de pui, tot dispărea pe afară un timp ca să revină mai apoi cu captura. Probabil în mintea lor funcționează principiul ne hrăniți, vă hrănim și noi sau poate proviziile sunt doar niște trofee pe care ni le aduc cu mândrie.

În privința mâncării, Micuț are niște preferințe gastronomice un pic mai neobișnuite, îi place să lingă uleiul și lipiciul de pe partea adezivă a scotch-ului.

Când vine vorba de somn, Kotik și Lemurica dorm împreună și în casă, și afară. Mai demult motanul senior dormea într-o cutie de pantofi și de aceea noi îl alintam Kotik Cutiuță. Uneori îi place să doarmă și pe saboți sau pe papucii de casă.

Locul preferat de somn al lui Micuț este în…chiuvetă, eventual cu un pic de apă rămasă în ea și din acest motiv l-am poreclit Motanul-amfibie. Îi place și să doarmă sub husa fotoliului, după ce în prealabil o mototolește bine.

La capitolul joacă, Micuț e neîntrecut, numai pe tavan nu a ajuns. E și cam contondent cu cei mari, din biata Lemurica ies smocuri de blană când o prinde, cu Kotik nu prea-i merge, că-i arată el cine e șeful, dar uneori ia și seniorul bătaie de la dihania cea mică. Odată, când cel mic o smotocea pe Lemu, Kotik, în loc să o salveze, a pocnit-o și el dintr-un soi de…solidaritate motănească probabil.

În ceea ce privește gelozia, am văzut că se manifestă la cei doi motani, Lemurica e mulțumită cu afecțiunea pe care o primește. În schimb, când mama vine în camera mea, Kotik apare după ea și o ceartă. Uneori, când îi citesc mamei un text cu voce tare Kotikuț se așază între noi, toarce și cine știe, poate ascultă. Micuț e și el gelozel din cale-afară. Când pisicile adulte se așază pe pieptul mamei el se bagă, neregulamentar, în față.

Azi însă, de ziua lui, are prioritate. La mulți ani, Piticule!

Notă: Nu am știut că există un serial de comedie cu personaje care se numesc Micuț și Firicel, e o coincidență nefericită.

Alte articole despre pisicile noastre aici și aici. Lectură plăcută!

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(10)

Dacă e ziua de 1 a lunii, e recomandare de film din partea mea. Și nu oricare, ci a zecea! Pentru că am ajuns la un număr rotund m-am gândit ca azi să vă propun ceva mai deosebit. De aceea m-am oprit la  Un colier pentru iubita mea, al regizorului georgian Tengiz Abuladze, realizat în 1971, avându-i în rolurile principale pe Ramaz Chkhikvadze, Nani Bregvadze, Giorgi Gegechkori.

Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Tomek Setowski

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Tomek Setowski http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Sursa foto: aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte:arta lui Tomasz Alen Kopera

Sursa foto aici, aici  și aici

Tăceri găzduite de doamna Zina

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(9)

Azi mă voi opri asupra  unui film pe care nu știu prin ce întâmplare nu l-am ales să  deschidă seria acestor propuneri de a investi în filme de calitate, pentru că este o peliculă cu adevărat excepțională. Regizat de  Giuseppe Tornatore în 2013, The Best Offer îl are în rolul principal pe Geoffrey Rush, iar coloana sonoră este semnată de legendarul Ennio Morricone care a compus-o pentru acest film la 85 (!) de ani. Dacă sunteți iubitor de artă pelicula vă va captiva cu siguranță. După vizionarea sa veți spune în mod cert că nu există film ca The Best Offer!

Vizionare plăcută!

 

Sursa foto: aici

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui A. Andrew Gonzalez

Sursa foto: aici și aici 

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Brigid Marlin

Sursa foto aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(3)

 

Postarea unui blogger mi-a amintit de un film foarte frumos pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă la cinema, Le Renard et L’enfant.

Un nou prieten blogger, M., mi-a trimis în dar Istoria cărții.

Am revăzut filmulețele în care sunt parodiate cele 4 temperamente. Dacă sunteți interesați de ele le puteți vedea aici.

Am revăzut împreună cu mama serialul italian Il matrimonio.

Decizia de a promova bloggerii pe pagina mea de Facebook.

Am descoperit rubrica de artă Picătura de frumos aparținând unei doamne-blogger( Zina.) Vă pun aici link dacă doriți să o vizitați.

Kotik în iarbă.

După două zile în care a dispărut, Roșcățelul, un motan de pe afară pe care noi l-am castrat, a revenit în vizită la noi la papa. 

Interesul bloggerilor și al prietenilor din listă pentru arta lui Hernán Valdovinos.

Am început lucrul la o nouă carte, de data aceasta din domeniul artei. Sentiment de profundă împlinire.

Feedback-ul pe care l-am primit de la prietena mea din liceu, I., la textul Interviu cu fata care locuiește în tablouri(disponibil aici). Am citit pe nerăsuflate, ceea ce nu mi se întâmplă des în perioada asta. E MINUNAT și să explic… În primul rând, este ca o branulă plină de artă, care îți intră direct în corp și te umple de minunare în fața artiștilor și a artei lor. Apoi pentru că e ca un SF plin de neprevăzut, dar oare aici ce se va întâmpla, dar aici, dar…? Al treilea, îmi place scrisul, pur și simplu, felul în care mă simt când citesc, emoțiile, perspectiva inversată, actorii neobișnuiți, totul. Deci… scrie, numai scrie (parcă zicea un junimist asta sau am visat eu). Pup. Keep on writing. 

Am decis să împart studiul în două: pe de o parte Istoria artei, pe de alta Psihologie. Studiul acestor discipline îmi aduce mare bucurie.

Am hotărât ca atunci când voi relua orele cu cei mici să țin o lecție și despre un ilustrator român de carte pentru copii. Sper să mă ajute Dumnezeu să țin o lecție despre  Petre Vulcănescu, cel care a înfrumusețat basmul Făt-Frumos din lacrimă.

M-am reînscris pe The Khan Academy unde poți învăța practic orice. Azi am urmărit lecția  How to recognize Italian Renaissance art. F fain!

Am participat la Miercurea fără cuvinte cu lucrări de-ale artistului iranian Freydoon Rassouli, mergând pe principiul că o bucurie e deplină dacă o împărtășești cu ceilalți. Pentru toți bloggeri participanți la MFC, vă recomand textele cu tagul artă prin intermediul căruia veți descoperi și alți artiști contemporani fabuloși.

 

În sfârșit s-a deschis magazinul cu fetru! Mi-am făcut provizii cât pentru un an, am găsit un stoc vechi, la un preț foarte bun. Abia aștept să-mi iasă un nou regn animal din mâini, la fel cum a fost cu figurinele din mărgele.

Bucuria de a descoperi că o pictură pe care o admiram mult reprezentând-o pe Maica Domnului  aparține  pictorului bulgar Ivailo Petrov. A fost ca și cum mi-aș fi revăzut o bună prietenă după ani întregi de dor. Și celelalte lucrări ale sale sunt foarte frumoase. I le-am arătat mamei și mi-a spus că i se pare că influența lui Leonardo e evidentă. Mie lucrările artistului îmi amintesc de Modigliani și de Fra Filippo Lippi.

Am găsit-o pe cea de mai jos cu mulți ani în urmă și am folosit-o într-un Powerpoint fără să știu cine a creat-o. 

Am recunoscut la radio o melodie care-mi plăcea foarte mult și pe care o auzisem cu vreo 2-3 ani în urmă, dar al cărei titlu sau artist nu-l știam. Am reținut cuvintele din refren și apoi le-am găsit într-un târziu pe google lyrics.  În sfârșit pot asculta acel cântec!

Un moment magic petrecut cu mama: am ajutat-o să adauge niște contacte în telefon și a sunat la cineva din greșeală de TREI(!) ori. A fost comică reacția domnului pe care l-am apelat din greșeală. Am apreciat că, deși era iritat, nu a vorbit urât cu ea.  Am râs amândouă de nu ne mai puteam opri. Sunt grozave clipele astea în care uităm de bolile noastre.

Prietena mea C. m-a ajutat să găsesc un vlogger care-mi place foarte mult, dar căruia îi pierdusem urma. Mulțumesc, C. !

Prietena mea E. m-a ajutat să descarc câteva cărți de pe Scribd. Mulțu, E. !

Prietena mea C. s-a arătat interesată de cartea mea. Mulțumesc, C.!

Am ajuns la întrebarea cu numărul 100 din noua mea carte cu întrebări și răspunsuri din lumea artei. 

Am primit de la prietena mea I. un dar demn de un mare cinefil. Mulțumesc mult, I.!

Am devenit interesată de cultura evreilor. Mi se pare un domeniu fascinant! 

Muzica lui Stanislas e extraordinară!

Am găsit o mulțime de minunății pe Scribd despre artă și psi. 

Joaca lui Micuț.

Concluzia, recitind cele scrise, e că am în special bucurii de tocilară, ceea ce mi s-ar fi părut de neimaginat pe când eram o adolescentă rebelă, când mă limitam să citesc lecturile obligatorii.

Sănătate și bucurii să avem!

Bun venit, vară!

 

 

 

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(8)

Dacă tot a fost Ziua Copilului m-am gândit ca luna aceasta să vă recomand o animație mai puțin cunoscută, Ponyo, realizată în 2008 de către Hayao Miyazaki și dublată de Cate Blanchett, Matt Damon, Liam Neeson. E un desen animat spectaculos, ce va fi cu siguranță pe gustul celor care iubesc marea și filmările subacvatice. Vizionare plăcută!

Read Full Post »

10 citate despre copii

Azi, de 1 Iunie, vă invit să citiți aceste citate despre minunile din viața noastră, copiii.

În spatele unui copil-lumină e un părinte-soare. Mirela Retegan

Fiecare copil vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de oameni. Rabindranath Tagore

Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere. Antoine de Saint Exupéry

Copiii sunt mâinile cu ajutorul cărora atingem cerurile. Henry Ward Beecher

Copiii descoperă totul în nimic; adulții nu găsesc nimic în toate. Giacomo Leopardi

Ne îngrijorăm despre ce ar putea deveni în viitor un copil, dar uităm că el este cineva și acum. Stacia Tauscher

Copiii: ei dansează înainte să afle că există muzică pe lumea asta. William Stafford

Când vezi sufletul curat și nevinovat al unui copil, îți vine parcă să zici că orice mamă e o născătoare de Dumnezeu. Francis Bacon

Nu există 7 minuni în ochii unui copil, ci 7 milioane. Walt Streightiff

Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche. Francis Thompson

La mulți ani copilului vostru lăuntric!

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Ivailo Petrov

Sursa foto: aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Satisfacții de blogger

Propunerea de a scrie un articol pe acest subiect am găsit-o pe blogul AneiSylvi, care la rândul ei a preluat-o de pe blogul Dianei.

Am rezonat imediat cu această temă pentru că, de-a lungul timpului, s-au adăugat multe satisfacții pe care mi le aduce scrisul pe blog.

Ca blogger, ești și autor, și cititor deopotrivă și ambele roluri sunt aducătoare de satisfacții. Interacțiunea cu bloggerii mi-a adus sentimentul de apartenență la această comunitate și câțiva prieteni de condei. Cu o parte dintre aceștia am comunicat și în afara spațiului online, prin intermediul felicitărilor de sărbători.

Mă bucură mereu schimbul de replici pe care-l am cu bloggerii, particip, împreună cu ei, la un cenaclu virtual. Datorită poeziilor unui prieten de condei am dat o componentă poetică blogului meu, postând câteva texte proprii.

Am descoperit bloggeri care scriu despre literatură, filosofie, sunt autori de cărți S.F., de poezii, de articole care să-i ajute deopotrivă pe scriitor și pe cititor să crească.

Am primit și patru daruri literare de la prietene bloggeri, constând în două poezii, o prefață la prima mea carte și o recenzie la aceasta.

Interesul   manifestat de A. față de lecțiile de artă pe care le țin pentru copii m-a ajutat foarte mult în momentele în care eram demotivată. Faptul că știam că A. așteaptă aceste articole mă determina să găsesc din nou motivația și să le scriu.

Scrisul pe blog despre orele de artă cu copiii m-a ajutat să permanentizez acele amintiri în care vedeam arta prin ochii celor mici.

Pentru că o bucurie e deplină dacă o împărtășești cu alții, îmi place să le arăt bloggerilor, în cadrului jocului Miercurea fără cuvinte, ultimele mele descoperiri în materie de artă. Gândul că am contribuit, chiar și într-o mică măsură, la promovarea acelor artiști nu poate decât să mă încânte.

Cea mai mare satisfacție pe care o am ca blogger e însă libertatea de a scrie despre orice subiect, într-o manieră care să nu impună anumite restricții.  În acele momente trăiesc adesea starea de flux, în care se topesc sentimentele negative și, odată cu ele, și dictatura timpului.

Sursa foto: aici

Read Full Post »

Citate preferate din Evanghelia după Ioan(3)

Din capitolul 5

Iisus vorbește despre puterea Sa dumnezeiască

„Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, și Judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturisește despre Mine. Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiți. Ioan era făclia care arde și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M-a trimis. Și Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-ați auzit vreodată, nici fața nu I-ați văzut-o; și cuvântul Său nu sălășluiește întru voi, pentru că voi nu credeți în Cel pe Care El L-a trimis.

Voi cercetați Scripturile, de vreme ce socotiți că în ele aveți viață veșnică; și ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreți să veniți la Mine pentru ca viață să aveți! Slavă de la oameni nu primesc; dar v’am cunoscut că n’aveți în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său însuși, pe acela îl veți primi!…Cum ați putea voi să credeți, voi, cei ce primiți slavă unii de la alții, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutați? Să nu socotiți că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi ați nădăjduit. Că dacă l-ați crede pe Moise, M’ați crede și pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le dați crezare, cum veți crede în cuvintele Mele?”

Din capitolul 6

Săturarea celor cinci mii

„Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: <<Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…>>”

Iisus, Pâinea vieții: Euharistia

„Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că ați văzut minuni Mă căutați, ci pentru că ați mâncat din pâini și v’ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viața veșnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El și-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl. ”

„Deci au zis către El: <<Ce să facem, ca să săvârșim lucrurile lui Dumnezeu?>>Iisus le-a răspuns, zicând: <<Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeți în Cel pe Care El l-a trimis. >>Deci I-au zis: <<Dar ce minune faci tu, ca să venim să credem în tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. >>Deci Iisus le-a zis: <<Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii. >>Deci au zis către El: <<Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta…>>”

„Și Iisus le-a zis: <<Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine niciodată nu va flămânzi și cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. Dar Eu v’am spus că M’ați și văzut și nu credeți. Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe niciunul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-l vede  pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.>>”

„Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese:<<Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din Cer >>și ziceau <<Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă noi îi știm? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer?… >>”

„Iisus, răspunzând, le-a zis: <<Nu murmurați între voi, Nimeni nu poate veni la Mine  dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeți: Și toți vor fi învățați ai lui Dumnezeu. Așadar, tot cel care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viață veșnică.>>”

„Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie, dar au murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie,  Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu.”

„Deci se certau Iudeii între ei, zicând: <<Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…>>Și le-a zis Iisus: <<Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu adevărată băutură.>>”

„<<Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.  Așa cum Tatăl-cel-Viu M’a trimis pe mine și Eu viez prin Tatăl,  tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinților voștri care au mâncat mană și au murit; cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac. >>

Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăța în Capernaum.”

„<<Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt și viață sunt. >>

Din capitolul 7

<<Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis! De voiește cineva să-I facă voia va cunoaște despre învățătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu însumi de la Mine grăiesc. Cel care grăiește de la sine își caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat și nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce căutați să Mă ucideți?>>

„Din mulțime mulți au crezut într’Însul și ziceau: <<Oare Hristosul când va veni, face-va El minuni mai multe decât a făcut Acesta?>>Au auzit fariseii că mulțimea șușotea acestea despre El; și arhiereii și fariseii au trimis slujitori ca să-L prindă. Dar Iisus le-a zis: <<Pentru puțin timp mai sunt cu voi și Mă duc la Cel ce M’a trimis. Mă veți căuta și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni. >> Deci ziceau iudeii între ei: <<Unde are să se ducă acesta ca să nu-l găsim?>> ”

„Iar în ziua cea din urmă-ziua cea mare a sărbătorii- Iisus sta între ei și a strigat, zicând: <<Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Sculptura- râuri de apă vie vor curge din inima lui. >>Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu se preamărise.”

Iisus, piatră de scandal în popor

„Deci mulți din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Într’adevăr, Acesta este Profetul! Iar alții ziceau: <<Acesta este Hristosul!>> Iar alții ziceau: <<Oare din Galileea va să vină Hristos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David și din orașul Betleem, unde a fost David?…>>Și dezbinare s’a făcut în mulțime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El.”

„Deci slujitorii au venit la arhierei și la farisei; și aceia le-au zis: <<De ce nu l-ați adus>>Slujitorii au răspuns: <<Niciodată n’a vorbit un om așa cum vorbește omul acesta. >> Și le-au răspuns fariseii: <<Nu cumva și voi ați fost amăgiți?; e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?…Dar această mulțime care nu cunoaște legea, blestemată este!…>>” A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: <<Oare legea noastră îl osândește pe om fără ca mai întâi să-l asculte și să cunoască ce a făcut? >>Ei au răspuns, zicând: <<Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu se ridică profet…>>Și s’a dus fiecare la casa lui.”

Din capitolul 8

Femeia păcătoasă

„<<Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Niciunul nu te-a osândit?>>, iar ea a zis:<<Niciunul, Doamne! >>Și Iisus i-a zis: <<Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și de acum să nu mai păcătuiești. >>”

Iisus, Lumina lumii

„După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: <<Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții. >>Atunci i-au zis fariseii: <<Tu despre tine însuți mărturisești; mărturia ta nu este adevărată…>>Iisus le-a răspuns, zicând: <<Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că eu știu de unde am venit și unde Mă duc; dar voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc; Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Tatăl Cel ce  M’a trimis. >>Îi ziceau deci: <<Unde este tatăl tău? >>Răspuns-a Iisus:<<Nici pe Mine nu Mă știți, nici pe Tatăl Meu.>>Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.”

„Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.”

„Și iarăși le-a zis:< < Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. >>Deci ziceau Iudeii: <<Nu cumva se va omorî de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni?…>>Și El zicea:<<Voi sunteți dintru cele de jos; Eu sunt dintre cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veți muri în păcatele voastre. Că dacă nu veți crede că Eu sunt, în păcatele voastre veți muri. >>Deci îi ziceau: <<Cine ești tu?>>Și Iisus le-a zis: <<Ceea ce v’am spus de la’ nceput. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel ce m’a trimis pe Mine, adevărat este; și ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume.  >>Și ei n’au înțeles că le vorbea de Tatăl.”

Sursa imagine: aici

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Freydoon Rassouli

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto: aici și aici

Tăceri găzduite de doamna Zina.

 

 

Read Full Post »

Întrebare pentru prietenii bloggeri

Dragi prieteni de condei, așa cum îmi place să vă numesc, aș dori să știu cum intrați în starea de scris, de flux, de curgere sau cum s-o mai fi numi ea.

Pe mine mă ajută muzica de studiu, de meditație, de concentrare și chiar cea de somn. Toate textele mele s-au născut din muzică, altfel nu aș  putea scrie.

Aștept cu nerăbdare răspunsurile voastre.

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(7)

 

Ca la fiecare început de lună, vă recomand un film care mi-a plăcut mult, de data aceasta Pane e tulipani, o comedie din 2000 regizată de  Silvio Soldini, în care joacă Licia Maglietta și Bruno Ganz. Filmul a participat la numeroase festivaluri de film, printre care Festivalul de Film de la Cannes sau Festivalul de Film Internațional de la Toronto.

Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Hernan Valdovinos

 

Sursa foto: aici

Tăceri găzduite de doamna Zina:

Happy WW!

Read Full Post »

Urări pentru toți prietenii bloggeri

Read Full Post »

Miercurea fără cuvinte: arta lui Mark Ryden

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

ArtScans CMYK

Sursa foto: Google images.

Tăceri găzduite de doamna Zina.

Read Full Post »

Și dacă dincolo de masca Lupului se află însăși Scufița Roșie? Arta Nicolettei Ceccoli

Am descoperit arta Nicolettei Ceccoli cu destul de mult timp în urmă, la Săptămâna Creierului ce a avut loc la Palatul Culturii din Iași în septembrie 2019. Mă documentam despre diferite afecțiuni neurologice, dintre care una, sindromul Capgras, mi-a reținut atenția mai puțin prin descrierea tulburării, și mai mult prin fotografia care însoțea articolul. Este prima imagine dintre cele prezentate aici și cea care m-a condus către universul artistei.

Mi-aș fi dorit să le țin copiilor o lecție cu ilustrațiile ei  din care să le selectez atent pe cele adecvate vârstei lor, dar prevalența imaginilor stranii, ce-mi aminteau de bizareriile lui Mark Ryden și Ray Caesar, m-au oprit să fac acest lucru. Mă gândeam că poate, printre copii vor fi și unii mai pasionați de artă care nu s-ar mulțumi cu ce le-aș fi arătat eu și ar fi căutat lucrările Nicolettei Ceccoli pe google images și ar fi găsit și acele creații ciudate.

Dar de dragul bloggerilor iubitori de artă am decis să vi le prezint aici pe cele preferate. Enjoy!

 

 

Sursa foto: Google images

 

 

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(2)

 

De la I.M. am aflat de o aplicație prin care poți asculta radio din orice colț al lumii plimbând cursorul pe Globul virtual. http://radio.garden/visit/brest/HAF3yFfr?fbclid=IwAR3O_lzZsNp1dXOLAWvPOKQbWI8vhZ_HIQK19tMjhkDyXuAl88EKZ8tqltc.

I.R. mi-a spus că i-a plăcut cartea mea și că-i va face o recenzie. Nici nu aș fi visat la așa ceva, felul în care e primită cartea mea depășește cele mai optimiste scenarii! Mulțumesc mult, I.R.! Abia aștept să citesc recenzia ta ! Ți-ai fi imaginat că vei deveni un recenzent al cărții mele când eram colege de bancă?

K., o fostă colegă de facultate, m-a contactat după mulți ani de când n-am mai știut una de alta. Mi-a scris ceva foarte frumos, că dau din lumina mea și altora prin scrisul meu și că mi-a luat puțină lumină după ce a citit cartea! Mulțumesc pentru tot, K.!

Doamna I., de la București, mi-a spus că a citit cartea și că e mândră de mine. Trebuie să mă smeresc și să nu mi se urce toate complimentele astea la cap. Soluția e la Doamne și la concentrarea pe un alt proiect.

Toporașii văzuți în drumul spre supermarket.

Am descoperit niște podcasturi de psihologie-Mind Architect pe Spotify. Dacă sunteți interesați aveți link aici. 

I-am arătat unei prietene cu ceva timp în urmă pisicile lui Makoto Muramatsu, iar ea le-a cerut elevilor ei să scrie compuneri plecând de la ilustratele artistului japonez. Printre povestirile citite cel mai mult m-a amuzat una despre un pisoi numit Piftel Grăsunel, scrisă de un băiețel în clasa a VI-a. Mi-a amintit de propria-mi copilărie când, în drum spre școală, împărțeam pachețelul cu Cuțu Gras și Cuțu Slab.

T. mi-a permis să postez pe blog compunerea școlarului ei despre Piftel Grăsunel. O puteți citi aici:

Am realizat prima figurină de fetru, o bufniță, după luni întregi de amânare. Când procrastinarea a început să doară m-am pus pe treabă. Se pare că doar așa pot funcționa, trebuie să trec prin faza asta de durere ca să mă mobilizez. Btw, n-am folosit cuvântul procrastinare ca să mă dau rotundă, am depășit demult etapa asta, ci pentru a nu recurge la o repetiție.

Am primit un email de la o prietenă blogger în care-mi cerea permisiunea de a scrie pe blogul ei despre cartea mea.  Mi-a spus că e impresionată peste măsură de ea. Când am scris-o nu m-am gândit nicio clipă că va avea un asemenea ecou. Feedback-ul primit e cu mult peste așteptările mele. Mulțumesc mult, I.C.! Sunt nerăbdătoare să citesc recenzia de pe blogul tău!

I.C. a scris recenzia la cartea mea. M-a emoționat până la lacrimi.  Acum nu mai exist în blogosferă doar prin ce scriu eu pe blog, ci și prin intermediul unei cititoare.  E un sentiment foarte plăcut. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, dragă prietenă!

Am redescoperit umorul fin al celor de la Divertis. Ca să scap de eventuale anxietăți ar trebui să-i includ în programul meu zilnic măcar 20 de minute.

Din greșeală am activat un cont foarte vechi de Facebook și am avut marea bucurie de a o găsi acolo pe o prietenă din Arad căreia îi pierdusem urma. Acesta e, clar, un an al regăsirilor! M-am bucurat să aflu că e bine.

O altă amică pe care am redescoperit-o e F.

Am descoperit, dimineață, în zori, un filmuleț cu exprimarea recunoștinței. Îmi doresc să-l ascult cât de des pot. Îl recomand cu drag. I l-am arătat și mamei și l-am urmărit împreună. Dacă vreți să-l urmăriți vă pun aici link. Mai târziu, în aceeași zi, am găsit o înregistrare pe youtube cu I. și am simțit o profundă recunoștință că o cunosc și că ne-am regăsit după atâta vreme.

Am văzut pe youtube un filmuleț cu prietena mea de condei I.D. și am practicat exercițiul de a o privi în ochi recomandat de ea. Dacă am face asta mai des între noi, oamenii, să ne privim profund în ochi și relațiile dintre noi ar dobândi o mai mare profunzime.

Mesajul primit de la prietenul de condei M., care e încântat de aspectul cărții și de felicitarea cu un tablou impresionist pe care i-am trimis-o.

Mesajul copleșitor de la un nou prieten blogger, M., căruia i-am trimis cartea.

Am vorbit puțin cu N., fosta mea colegă de la ultimul job, și i-am recomandat  să-i arate băiețelului ei ilutratorii de carte pentru copii de pe blogul meu.

Am reluat niște cărți de psihologie, am de gând să mă dedic acestui domeniu patru ani de acum înainte, echivalentul unei facultăți de pe vremuri. Citirea lor îmi aduce multă bucurie.

Textul Părintelui Savatie Baștovoi mi-a plăcut mult, chiar dacă intră un pic în  contradicție cu planificarea mea:

Se simte un aer de asceză în lume și acesta e cel mai important lucru care se întîmplă acum. Oamenii se gîndesc la moarte și la mîncare. Au dispărut reclamele idioate la chiloți și ciorapi, implanturi de păr, soluții de slăbit. Oamenii încep să redevină oameni. Unii văd cerul, florile, se gîndesc ce mult înseamnă să le poți vedea. Oare nu asta e dorința umană? Oare nu acesta este sensul? Fără planuri. Ce dor mi-a fost de o umanitate fără planuri! „Ajunge zilei răutatea ei”. Cînd vremea ispitirii va trece, să nu uitați această stare prin care treceți acum. Prețuiți puținul pe care îl aveți, căci este mult.

 

 

 

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(6)

Ca la fiecare început de lună, și astăzi vă voi recomanda un film care-mi este foarte drag,  The Grand Budapest Hotel, realizat în 2014, de către  Wes Anderson, care e atât regizor, cât și scenarist al peliculei. Distribuția e una foarte generoasă, dacă sunteți cinefil nu se poate să nu găsiți printre actori măcar unul preferat: Ralph Fiennes, Edward Norton, Adrien Brody, Jude Law, Willem Dafoe, Harvey Keitel, Bill Murray. La aceștia se adaugă o coloană sonoră excepțională semnată de Alexandre Desplat, a cărui muzică ați mai auzit-o poate în Fata cu cercel de perlă, film regizat de Peter Webber în 2003. Vizionare plăcută!

Sursa foto: aici

 

Read Full Post »

Citate preferate din Evanghelia după Ioan(2)

Din capitolul 3

Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

„Și era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: <<Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit învățător; fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el. >>Răspunsu-i-a Iisus și i-a zis: <<Adevăr, adevăr îți spun: De nu se va naște cineva de Sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu.>>”

<<Adevăr, adevăr îți spun, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. >>

„…într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. ”

Ioan mărturisește pe Hristos

„Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: <<Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui….Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. >>”

Din capitolul 4

Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă

„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: << Dă-Mi să beau!>>Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis:<<Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă…?>>-Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii-. ”

„Iisus i-a răspuns, zicând: <<Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: Dă-Mi să beau! tu ai fi cerut de la El, și El ți-ar fi dat apă vie. >>Femeia I-a zis: <<Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie?Ești tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob,  care ne-dat această fântână, și el însuși a băut din ea, ca și fiii lui și turmele lui?>>Iisus, răspunzând, i-a zis: <<Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăși va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da  nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’nsul izvor de apă săltătoare. spre viață veșnică. >>Femeia I-a zis:<<Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez nici să mai vin aici să scot. >>”

„I-a zis femeia: <<Știm că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune. >> Iisus i-a zis: << Eu sunt, Cel care-ți grăiește. >>”

„Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând:<<Învățătorule, mănâncă!>>Iar El le-a zis: <<Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți…Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M’a trimis și să-i împlinesc lucrarea.>>”

„Și mulți Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: <<Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut. >>”

Din capitolul 5

Iudeii căutau să-L omoare, „nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”

Iisus le vorbește despre puterea Sa dumnezeiască

„Dar Iisus le-a răspuns și le-a zis: <<Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-l va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea și Fiul asemenea le face. Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta pentru ca voi să vă mirați.

Că precum Tatăl îi învie pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață celor ce El voiește.

Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl.  Cel ce nu-L cinstește pe Fiul nu-L cinstește pe Tatăl Carele L-a trimis.

Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M’a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viață. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasului Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia.

Că precum Tatăl are viață întru Sine, așa i-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine;  și putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; și cei ce au făcut cele bune  vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei.>>”

Sursa foto: aici

Read Full Post »

Îngerul cu tricouri Disney haioase

Această prezentare necesită JavaScript.

A trecut ceva timp de când n-am mai scris un articol din seria Îngerii mei. Celor care nu cunosc textele reunite sub titlul acesta vă pot spune că ele fac referire la acei oameni care mi-au influențat decisiv viața în bine, motiv pentru care consider că întâlnirile cu ei sunt providențiale.

Astăzi voi scrie despre C., o prietenă pe care mi-am făcut-o de puțin timp, dar pe care simt că o cunosc de o viață.

Inițial o știam doar de pe o rețea de socializare, unde C. posta fotografii cu lucruri delicate: un iepuraș mâncând o floare, întâlnirea dintre un ghiocel și o brândușă,  sau, cel mai adesea, buburuze ori bucuruze cum îmi place să le spun. Cred că e potrivită această din urmă denumire, căci ea se potrivește atât cu numele de familie al C.-Bucur, cât și cu bucuria ei de viață.

La un moment dat am vorbit pe Internet, C. mi-a propus să colaborez cu ea în calitate de corector al unor cărți despre autism. Inițial am fost foarte entuziasmată, mă bucuram că găseam oportunități de creștere oriunde. Dar, amintindu-mi de experiența internării mele după ce am corectat o carte în 24 de ore fără pauză, am renunțat cu regret la propunerea ei.

Cu câtva timp în urmă am reluat legătura cu ea pentru a-mi promova cartea și din acel moment viața mea a intrat într-o nouă dimensiune, de parcă aș fi deschis un portal magic.

Când ne-am întâlnit pentru prima dată, am aflat că a fost în liceu cu mine, că mă cunoștea din vedere, dar eu nu o știam  pe ea. Din primele clipe am rezonat imediat, vorbeam aceeași limbă, cum se spune. Ba a fost și un bonus faptul că seamănă foarte bine cu o prietenă dragă care s-a stabilit în Londra și de care îmi este foarte dor. Am avut cu ea un sentiment de privire în oglindă, căci aveam la mine două felicitări pentru doamnele de la Teatrul Luceafărul, iar ea urma să pună la poștă felicitări prietenelor ei. Am aflat că C. e o mare cititoare a blogului meu, știa o mulțime de detalii scrise de mine acolo. M-a topit când mi-a spus că ea așteaptă deja să scriu o a doua carte.

Tot C. mi-a promis că mă vor mai contacta și alți prieteni de-ai ei care să lectureze cartea. N-aveam idee cât de mică e lumea când mi-a spus asta.

Apoi a urmat un moment de uluire totală: am fost apelată de o fostă colegă de clasă, M., căreia C. i-a povestit de cartea mea. M. a vorbit cu alți colegi de-ai noștri doritori să o parcurgă. Inițial am fost reticentă,  pentru că am povestit în ea întâmplări extrem de personale, pe care aș fi preferat să le citească niște persoane necunoscute. Dar mi-am dat seama că aici e intervenția destinului și am lăsat lucrurile să curgă fără să mă mai împotrivesc.

Datorită implicării lui C. și a lui M. domnul diriginte și 9 foști colegi de liceu s-au arătat interesați de cartea mea.

Când am văzut lista cu potențialii cititori a urmat un sentiment de recunoștință copleșitoare. Față de unii dintre acei colegi m-am purtat urât în liceu și de-a lungul anilor am cărat cu mine povara sentimentului de culpabilitate. În sinea mea îmi doream să-i întâlnesc pentru a le cere scuze. Chiar în carte este un pasaj în care povestesc despre acest lucru.

Ceea ce nici C., nici M. nu aveau să bănuiască atunci când s-au oferit să mă susțină e faptul că ele, împreună cu cei 9, m-au ajutat să las în urmă trecutul și să mă bucur de prezent. Da, bucur. Bucur, ca numele noii mele prietene. Un nou înger care a adus o suită întreagă după ea și cărora le dedic, la finalul acestui articol, textul Devenire:

Înger al meu
pe care cândva
te acuzam
pe nedrept
că stai
mereu
cu spatele
la mine
Știu acum
că tu de fapt
stăteai
tot timpul
față către față
și eu eram
cea care
privea din unghiul
nepotrivit.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Bucurii de primăvară 2020(1)

Corona-Necorona, mi-am văzut mai departe de notarea bucuriilor.

O prietenă scriitoare mi-a cerut adresa pentru a-mi trimite în dar trei cărți de-ale ei. Eu aveam două din care am citit una. Mulțumesc mult pentru darul tău, dragă C.!

Un moment de fericire pură când am văzut cartea mea în varianta palpabilă. Am strigat de bucurie!

Grija prietenei mele V. față de mama.

Acel moment în care îți faci o prietenă nouă cu care rezonezi de parcă v-ați ști de o viață și-ți dai seama că a fost un înger trimis de Dumnezeu ca să atenueze rănile din suflet. Ea m-a emoționat prin implicarea față de proiectul meu, eu am emoționat-o trimițându-i poezia despre îngerii mei numită Devenire. Mulțumesc pentru tot, dragă C.!

Draga mea prietenă de condei Ana Sylvi, o constantă cititoare a textelor mele despre lecțiile de artă, mi-a dedicat în a treia zi de primăvară o poezie minunată numită Cântec de primăvară, pe care o puteți citi aici: 

Comentariile frumoase ale bloggerilor la textul De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl.

Mama i-a spus lui Kotik în glumă Koticâț.

Am contactat-o pe o doamnă profesoară din gimnaziu și mi-am cerut iertare că am fost un copil-problemă. Ce frumos mi-a răspuns domnia sa: Niciun copil nu e vinovat ca să mă supăr la nesfârșit. Mi-a luminat ziua!

Am dus mărțișoare făcute de mine doamnelor de la Teatrul „Luceafărul”. Doamna directoare a fost foarte drăguță, ca de obicei, și mi-a oferit un calendar și o invitație la o premieră. Am dat invitația unei fetițe din bloc care a fost cu mama ei la teatru și s-a bucurat foarte mult.

Întâlnirea cu C., pe care o știam de pe Facebook și cu care am aflat că am fost colege de liceu, deși eu nu o știam pe ea. Mi-a oferit niște momente memorabile, era foarte la curent cu activitatea mea de pe blog și a fost foarte plăcut să interacționez cu o cititoare de-a blogului meu. Mi-a spus că așteaptă deja să scriu o a doua carte. Replica ei a fost unul dintre darurile zilei.

În aceeași zi fosta mea colegă de bancă din liceu m-a contact după ce n-am mai știut una de alta de peste 20 de ani. Ne-am amintit de prostiile pe care le făceam în adolescență și am avut sentimentul că parcă ar fi trecut doar o zi de când n-am mai vorbit cu ea. Te îmbrățișez, dragă I. !

Trezvie: Dumnezeu îmi trimite în cale îngeri ca să-mi facă despărțirea de mama un pic mai suportabilă.

Povestindu-i prietenei mele C. despre cartea mea, ea mi-a spus: Tu ai plantat  sămânța și a ieșit floarea și acum au venit albinuțele și au înmulțit floarea ta. Ce drăguuuț!

Un moment copleșitor când am văzut lista cu cei 10 minunați care au comandat cartea. Doamne, ce-am mai plâns!

Nu-mi imaginam ce împlinire o să-mi aducă publicarea cărții! Intuiam că asta e calea pentru mine, dar ceea ce a urmat mi-a depășit toate așteptările. M-a vindecat de dependența de a cumpăra cărți franțuzești, nici nu mă mai interesează ce se aduce la magazin, am lăsat în urmă cercul întunecat cum spunea N. și am intrat în cercul de lumină. Mulțumescu-ți Ție, Doamne!

Întâlnirea emoționantă cu M., o fostă colegă de liceu. M-a impresionat privirea ei blândă și familiaritatea dintre noi.

Dialogul cu domnul diriginte.

Câteva zile de plutire în care am interacționat cu viitorii cititori ai cărții mele.

O veche prietenă de la Talpalari  m-a rugat să-i promovez pagina ei cu cutii pentru flori și maimuțica din mine a spus: ia să-mi fac și eu o pagină cu handmade-urile mele! Că e păcat să stea neștiute prin computer. Ia să le scoatem noi la lumină!  Și m-am pus pe treabă.

Cât timp am căutat handmade-urile prin computer, am dat peste tot felul de minunății- amintiri de la after-school, mozaicul de la biserică făcut împreună cu M.N, un copăcel fotografiat pe fundalul paginii cu autograf de la Sabin Bălașa etc

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce bine le zice fătuca asta, Mădălina Pavăl: https://www.youtube.com/watch?v=jl9Rc9Jt9uc.

Întâlnirea de multă vreme așteptată cu  A., care s-a gândit să-i ia și mamei o floricică, ba chiar m-a invitat la cofetărie, deși eu trebuia să fac asta ca mulțumire că a cumpărat cartea.

Un blogger prieten s-a oferit să-mi editeze mai bine textul. Probabil că voi mai scoate niște exemplare, așa că inițiativa lui îmi va fi de mare folos. Mulțumesc mult, M.!

Am copiat dintr-o agendă într-un fișier Word reflecțiile mamei, atât de prețioase, încât să le am în două locuri, ca back up.

Surpriza pe care mi-a făcut-o C.E., mi-a editat o fotografie pe tema Atelierului de pe divan. Luminițele dau un aer ludic imaginii, fapt ce se potrivește cu figurinele realizate. Mulțumesc mult, C.!

Reluarea legăturii cu I. mi-a declanșat memoria afectivă și-mi aduc aminte tot felul de întâmplări legate de ea, pe care le-a uitat. Uite-așa o fac să-și recupereze amintirile adolescenței. În sfârșit amintirile astea folosesc la ceva.

Am interacționat cu o fostă colegă de serviciu extraordinară E. pe care abia acum am cunoscut-o cu adevărat. Noi ne știam doar din vedere, nu comunicam una cu alta căci lucram pe campanii diferite. Îi plac, la fel ca mamei, caii, și am de gând să-i trimit fotografii faine cu cai ori picturi precum cea a lui Walter Crane, numită Caii lui Neptun.

Am vorbit cu G. și mi-a spus că se regăsește în pasaje din cartea mea. O fi bine, o fi rău?

Virusul ăsta a avut și un efect benefic, m-am gândit la tatăl meu și l-am sunat să-l previn să nu atingă suprafețele de inox, pe care corona rezistă cel mai mult( circa 20 de zile). Gândul la el m-a făcut să-mi dau seama că, în ciuda a toate, am niște sentimente față de el. E un pas înainte de la scrâșnirea dinților la grija asta.

Naturii nu-i pasă de nimic, copăceii înfloresc minunat ca în fiecare an.

Nicio zi fără acatiste de tot felul și fără….Firma! Acestea două sunt antidotul împotriva temerilor legate de Corona…În ciuda a tot, în ciuda virusului și a bolilor noastre am făcut un pic de Karaoke.

 

 

 

Read Full Post »

Îmi place, îmi plac

Încă de când am văzut filmul Amélie mi-am dorit să fac o listă cu lucruri care-mi plac. Însă abia când am văzut această invitație la un blogger mi-am notat-o. Vouă/dvs ce vă place?

Îmi place somnul prelungit.

Îmi place torsul pisicilor.

Îmi place să trimit felicitări.

Îmi place voluntariatul cu copiii.

Îmi place să le insuflu copiilor dragostea pentru artă.

Îmi place că visul vieții mele a devenit o realitate palpabilă.

Îmi place pepenele.

Îmi place momentul acesta.

Îmi place verdele crud al copacilor din luna mai.

Îmi plac replicile imprevizibile.

Îmi plac filmele de artă.

Îmi plac amintirile legate de bunica mea.

Îmi place să studențesc chiar și la 40 de ani.

Îmi plac ideile interesante ale mamei pe care le notez școlărește într-o agendă.

Îmi place răsăritul soarelui la mare.

Îmi place liniștea ce e uneori în biserică.

Îmi plac sincronicitățile, de fapt nu doar îmi plac, ci le ador de-a dreptul.

Îmi place când Dumnezeu îmi ascultă rugăciunile.

Îmi plac oamenii empatici și jucăuși.

Îmi place când mă contactează o prietenă veche de care n-am mai știut nimic de ani buni.

Îmi place primul pluș primit de la un băiat.

Îmi plac cuvintele, nu vorbele.

Îmi place să descopăr artiști noi.

Îmi plac tururile ghidate din Iași.

Îmi place Barcelona.

Îmi place albastrul.

Îmi plac rochiile.

Îmi plac bloggerii.

Îmi place anatomia creierului.

Îmi plac cei patru C: ciocolata, călătoriile,  copiii și cărțile.

Îmi place să merg desculță pe malul mării sau pe iarbă.

Îmi plac limbile străine.

Îmi plac Macondo și Melchiade.

Îmi plac oamenii în preajma cărora cresc.

Îmi place să fac creații handmade.

Îmi place muzica de film.

Îmi place sentimentul de împlinire pe care îl am când scriu, când se topesc toate trăirile negative.

Îmi place că tu, cel/cea care ai parcurs această listă, ai ajuns până la final.

Listă inspirată de bloggul https://viataoperadearta.wordpress.com/.

Mulțumesc, Ane, că prin blogul tău, faci lumea mai frumoasă.

Vouă ce vă place?

Sursa foto: aici

 

 

Read Full Post »

De la Peștișorul de aur la arta Laurei Diehl

Dragă cititorule,

Dacă ar veni la tine Peștișorul de aur și s-ar oferi să-ți împlinească trei dorințe, care ar fi acelea?

Cu această întrebare i-am introdus pe cei mici în lumea Laurei Diehl, o artistă din Statele Unite care de peste 15 ani e ilustratoare de cărți pentru copii și adolescenți.

Am avut ca punct de plecare o lucrare de-a ei în care o tânără îmbrăcată în kimono hrănește niște peștișori bioluminiscenți. Copiii au presupus că e vorba de meduze, urme de lumină, licurici, stele de mare, alge, pești.

La întrebarea amintită ei au răspuns astfel:

Eu îmi doresc o pernă pufoasă cu paiete, un lego și o păpușă LOL.(A.)

Aș vrea un aparat dentar, să fiu polițistă, să mă cheme Maria. (M.)

Eu aș vrea o mașină, să iau FB la școală și să merg la mare.( M.)

Eu vreau să fiu elevul săptămânii, să iau FB+, să fiu cântăreț.( D.)

Eu îmi doresc să zbor, ca mama și tata să se împace, îmi doresc să fiu șef ca pompier.(L.)

Trebuie să precizez că lui L. i-am cerut acordul de a scrie răspunsul său, dat fiind caracterul foarte personal al acestuia.

După citirea dorințelor copiilor, dintre care unele ar fi probabil exprimate și către Moș Crăciun, iar altele se referă la viitoarele profesii ale copiilor,  am trecut la prezentarea Powerpoint despre arta Laurei Diehl.

La vederea felinei uriașe din Lampionul pisicii, o fetiță(A.) a exclamat: Vai, Doamne, mi-ar fi frică dacă aș vedea o pisică atât de mare!

M-am folosit de Cântecul de leagăn al macului pentru a le explica copiilor cuvintele destinatar și expeditor, spunându-ne că noi, atunci când îi scriem lui Moș Crăciun, suntem expeditori, iar Moșul e destinatarul. Exemplul meu a dus la o dezbatere aprinsă cu privire la existența acestuia, unii copii spunând că nu există, iar alții afirmând contrariul: Ba da, există, mi-a adus o pernă LOL!; Nu există, pentru că n-are cum să aibă atât de mulți bani să cumpere jucării la toți copiii.

I-am întrebat unde duce portalul din Vârtejul de stele, iar ei au răspuns:

Portalul duce către Polul Nord, Polul Sud, în spațiu și acasă. (D.)

Portalul duce în spațiu, la țară, acasă. (M)

Eu cred că portalul te duce în lumea ta sau în trecut ori în Rai. (L.)

Portalul duce în spațiu, în altă țară, la mare, în pădure și la persoana de care îți este dor. (A.)

Eu cred că portalul duce în Univers, acasă și oriunde vrei. (M.)

Pe fetițe le-am întrebat dacă le-ar plăcea să aibă un colier din stele și au răspuns în cor: daaaa!

Pe la jumătatea prezentării am vrut să știu dacă micuții s-au plictisit, iar A. a răspuns: Nuuuu, ne  place foarte mult! Aș sta până noaptea să învăț așa ceva. E foarte interesant! Aș vrea să continue până noaptea toată ziua asta!

Când le-am arătat desenul Steaua de la țărm le-am propus să-și imagineze un dialog între fetiță și băiat.

S, o copilă de 7 ani care joacă șah și-a imaginat acest schimb de replici dintre cei doi:

–Ce cauți aici? De unde ai venit?

-Am venit dintr-o stea de mare.

-De ce vrei să lovești cu găleata steaua de mare? Ar trebui să fii mai bun.

M. la rândul ei a creat un joc de rol în care băiatul o complimentează pe fetiță, spunându-i: Ești foarte frumoasă, iar aceasta îi mulțumește, de unde trag concluzia că  M.  e un copil  binecrescut.

O altă ilustrație de la care am pornit pentru a-i întreba pe copii ce dialoguri cred ei că au loc între personaje este Procesiunea iernii. 

A. își închipuie un schimb de replici între fetița de pe ponei și copaci:

–Voi de unde ați apărut și cum ați prins viață?

-Ne-am deghizat așa, a avut loc o magie…

Versiunea S. de dialog dintre pomii înzăpeziți mă uimește pur și simplu:

-Oare cum am devenit oameni?

-E incredibil să trăiești!

Chiar dacă nu sunt eu Peștișorul de aur sau Moșul le-am împlinit la final dorința de a avea ca amintiri câteva reproduceri după arta Laurei Diehl.

După o astfel de oră  am rămas cu gândul la ultima replică a S. –E incredibil să trăiești! și am repetat-o uluită în sinea mea.

Sursa comentariilor artistei aici

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(5)

 

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi vă propun să vedeți Jupiter’s Moon, un film de dramă maghiar din 2017 regizat de Kornél Mundruczó ce a  concurat pentru Palme d’Or în secțiunea principală a competiției la Festivalul de Film de la Cannes 2017(Wikipedia)

Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2020(2)

În această perioadă, în care am aflat că boala mamei a recidivat, am avut sentimentul că dintr-o dată culorile au părăsit viața mea și că mă mișc greoi într-o lume alb-negru. Și totuși m-am străduit să-mi notez bucuriile, chiar dacă acestea și-au pierdut din intensitatea pe care o aveau de obicei. Iată-le:

M.N. a primit felicitările de la mine.

M-am întâlnit cu M.L. și cu N.P. și le-am oferit jocul Le jeu de l’amour et du hasard. 

Am mers la doamna M. și i-am oferit un dar pentru ziua fetiței domniei sale.

Noi rățuște adorabile văzute pe pod.

Am citit nuvela fantastică Tangențial a lui Petru. Mi-a plăcut mult!

Am scris articolul despre arta pictorului rus Victor Nizovtsev. Dacă doriți să-l citiți aveți linkul aici.

Am avut ora de artă despre Victor Nizovtsev cu cei mici. A fost extraordinară, la sfârșit copiii au aplaudat, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.

Întâlnirea cu A.Z., căreia eu îi spun cu drag Solaris, a fost extraordinară. Am multe de învățat de la ea, deși e cu 15-20 de ani mai tânără decât mine. De la ea am aflat un citat foarte frumos, al lui Isidor Pelusiotul: Scrie răul pe apă. 

Kotik s-a ascuns în dulap și când am strigat după el ne-a răspuns. Ce drăguț!

C. a primit felicitarea de la mine chiar de ziua ei.

Am descoperit o nouă artistă, pe numele ei Ruth Sanderson. Trei lucrări m-au impresionat în mod deosebit:

smolenski_ 003

60433CTJKT(1)

O veche prietenă (V.) m-a contactat după mulți ani în care nu am mai comunicat și i-a trimis mamei un dar copleșitor. Mulțumim mult, dragă V.! Ea a apărut la timp pentru a face niște schimbări benefice pentru sănătatea noastră. Gestul său frumos se potrivește perfect cu ziua de naștere a mamei care va avea loc în curând.  Cum le potrivește Doamne pe toate!

M-am întâlnit cu mama chiar pe podul de unde privim de obicei rățuștele. Ea venea din direcția opusă și mi-a vorbit încântată de cele patru rațe pe care tocmai le văzuse.

Am descoperit o nouă artistă extraordinară pe care o voi prezenta copiilor: Laura Diehl.

Această prezentare necesită JavaScript.

În plimbările mele solitare am văzut trei Kotici(trei pisici care seamănă cu Kotik). Fiindcă erau nu departe de locuința noastră am presupus că sunt rude cu Kotik. Mama și eu le spunem verișori.

De fiecare dată când am în farfurie hrană sănătoasă mă gândesc cu recunoștință la prietena mea V.  și la faptul că datorită ei am făcut niște schimbări radicale în alimentație. Mulțumesc, V. !

O abordare diferită…

Cândva, pregătindu-mă pentru orele de artă cu cei mici, am fost la xerox să scot niște reproduceri după picturi de-ale lui Tonitza. Una dintre ele nu fusese printată cum trebuie, așa că angajatul a rupt foaia cu pictura într-o secundă și a aruncat-o la gunoi. Am plecat de acolo răvășită. Nu-mi puteam imagina cum cineva e atât de insensibil la artă.

Recent însă, am mers la xerox pentru a scoate două picturi de-ale lui Victor Nizovtsev cu îngerași și baloane de săpun. Am dat peste o doamnă care mi-a spus că fetiței ei îi plac baloanele și am știut că de data asta picturile artistului nu vor mai fi aruncate în neant. Am fost atât de bucuroasă de reacția doamnei, că i-am scris pe o foaie numele pictorului și am promis să revin și cu alte minuni pentru a i le arăta fetiței sale.   

După câteva zile de la aflarea diagnosticului mamei, când nimic nu mai părea să mă bucure, am primit vești de la prietenele mele cărora le-am trimis felicitări și mărțișoare.  M-am bucurat mult, căci de sărbători plicurile mele nu au ajuns la toată lumea, așa că am decis să fiu un vestitor al primăverii timpuriu.

Sugestiile de traducere foarte faine ale M.N. la textul de pe blogul Laurei Diehl. Mulțu, M.N.!

Ajutorul primit de la C. pentru a scăpa de sublinierea cu roșu a cuvintelor în Powerpoint. Mulțu, C. !

Am terminat Powerpointul despre Laura Diehl, abia aștept să-l arăt copiilor!

Am primit un dar neașteptat din partea prietenei mele A.

Am  făcut o donație pentru A., o fetiță bolnavă de cancer.

Am urmărit-o la televizor pe Monica Davidescu povestind o întâmplare din copilăria ei, în care era învățată că trebuie să li te adresezi cu sărut-mâna celor în vârstă. Pentru că avea un câine foarte bătrân, de vreo 18 ani, i se adresa cu sărut-mâna, Ursică! Atâta ne-a trebuit, mamei și mie, să rostim de n ori sărut-mâna, Ursică! deoarece am avut demult la țară un câine cu acest nume. Apoi am continuat cu Sărut-mâna Domnul Kotik, Sărut-mâna, Lemurica…❤

La vreo lună după ce i-am adresat scuzele mele unei doamne profesoare de gimnaziu, căreia i-am vorbit urât în urmă cu vreo 25 de ani, am primit răspuns din partea domniei sale că nu-și amintește nimic. Am plâns cu lacrimi de bucurie și am scăpat de sentimentul de vinovăție care m-a chinuit atâția ani. De-aș putea să contactez și alte persoane pe care le-am supărat!

Întâlnirea cu draga mea N, al doilea meu mentor foarte important. Cum a făcut ea lumină în mintea mea când acolo era doar negură!

Ora de artă cu copiii a ieșit foarte bine. Au participat trei fetițe foarte încântate de ceea ce vedeau. Una dintre ele a exclamat: Aș vrea ca această zi să dureze toată noaptea! Ce să-ți mai dorești?

Domnul coordonator al centrului mi-a oferit o enciclopedie și o carte cu mai multe povești Disney. Și uite-așa, deși am decis să nu mai merg la magazin să-mi cumpăr cărți franțuzești la prețuri infime, am venit totuși cu cărți franțuzești acasă.  Se pare că și de data asta am primit ce-mi doream cu ardoare, căci făceam de multă vreme curte acelei enciclopedii.

Am descoperit artista Kinuko Y. Craft, care merită toată atenția. Vă pun aici link, poate doriți să-i vedeți lucrările.  Prin stilul ei mi-a amintit de o iubire mai veche, Gustave Moreau. Vă invit să-i vedeți câteva picturi.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Trandafirii, felicitarea și mărțișorul oferite doamnei M. Am ținut cont de ceea ce spunea o doamnă profesoară din facultate despre teoria egoismului cadoului. Adesea cumpărăm cadouri care să ne placă nouă, fără să ne gândim nicio clipă la preferințele celuilalt. Dacă ar fi după mine aș oferi în dar numai flori micuțe, de genul lăcrămioarelor, al brândușelor, al ghioceilor de pădure sau al freziilor. Dar știam că doamnei îi plac foarte mult trandafirii, așa că am făcut o alegere conformă cu gustul domniei sale.

Și gata, iarna calendaristică aproape s-a dus.

O primăvară de poveste, minunaților!

 

 

 

 

Read Full Post »

Rugăminte pentru toți prietenii bloggeri

Bună, dragii mei! Vă rog mult să o pomeniți pe mama în rugăciuni. Chiar azi, de ziua ei, a aflat că boala a recidivat. Vă mulțumim!

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(4)

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi mă voi opri asupra peliculei din 2011 numită Corpo Celeste și regizată de aceeași Alice Rohrwacher, care a realizat filmul pe care vi l-am recomandat luna trecută, Lazaro Felice. Vizionare plăcută!

Read Full Post »

Victor Nizovtsev, un artist aplaudat de copii

La întâlnirea la care le-am vorbit copiilor despre arta lui Nizovtsev am privit fascinată cum raiul din picturile artistului s-a întâlnit cu raiul din privirile celor mici.

Pentru a-i introduce în lumea lui V.N. i-am întrebat pe aceștia dacă le-ar plăcea ca în loc de pat să doarmă în pălăria bunicului sau pe peștișorul de aur, iar un băiețel, E., a răspuns: dacă e confortabil aș dormi perfect. Mai ales să fie un peștișor de aur care să te iubească foarte mult.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tot el, observând frecvența cu care acest personaj din povești apare alături de bunici și nepoți,  a adăugat: cred că peștele auriu și magic e cel mai bun prieten al lor.

Când i-am întrebat ce le citesc bunicii nepoților, copilașii au răspuns în ton cu timpurile în care trăim, când la mare modă e Harry Potter, sau potrivit zonei noastre geografice, referindu-se la povești de Ion Creangă. Un răspuns interesant a dat L.: eu cred că le citesc cărți de pe vremea lor ca să le împărtășească cu ei, iar E. mi-a mărturisit că a scris câteva poezii dedicate mamei sale.

Pentru că în multe tablouri nepoții sunt reprezentați dormind i-am stimulat pe copii să-și imagineze ce visează aceștia. Iată comentariile lor:

Această prezentare necesită JavaScript.

• Visează că bunicii citesc o poveste de noapte bună.
• Visează ce o să se întâmple mai târziu sau momentele în care s-au născut ori după ce s-au născut. (L.)
• Visează că sunt în spațiu.
•  Eu cred că visează că se îmbrățișează.
•  Eu cred că bunicii lor au murit și nepoții îi visează.
• Visează că sunt într-o lume în care orice e posibil. (C.)
• Visează că sunt pe broaște. E cel mai tare vis să dormi pe pește sau pe broaște. Ar fi visul meu îndeplinit. ( E.)

Am continuat să le incit creativitatea arătându-le picturi în care bunicul are asupra sa un set de chei și am vrut să știu ce cred ei că deschide cu ele. Acestea sunt câteva frânturi din imaginația lor:

Această prezentare necesită JavaScript.

• Bunicul deschide cu cheile lumea de basm, o ușă de aur, o ușă cu îngeri. (A.)
• Bunicul deschide o ușă portală și mai deschide o ușă către o lume de povești. (A.)
• Bunicul deschide o ușă către copilărie și către o lume de învățat. (S.)
• Bunicul deschide o ușă către laboratorul de jucării. (L.)
• Eu cred că bunicul deschide ușile caselor, ale blocurilor și a Raiului. (M.)
• Bunicul deschide căsuțe de ciocolată, un lac fermecat, o țară magică. (D.)
• Bunicul deschide căsuțe din copac, castele, blocuri, comori. (G.)

Privind autoportretul în care pictorul s-a reprezentat pe sine desprins de sol, un băiețel, C., și-a imaginat că acesta e în spațiu, văzând toate planetele și împreună cu materialele de construit pe care le are pentru mai multe picturi. Și vede așa, de aproape, tot Pământul.

La vederea sirenelor lui Nizovtsev, o fetiță a remarcat că seamănă cu personajul animat Neînfricata, cu care au în comun părul roșu și atât de creț.

Cei mici au îndrăgit foarte mult îngerii care țineau în mâini pepene foarte bun și suculent, imaginea în care nepoții dormeau pe acel pește, pictura în care copiii călăreau o broască. E. a mărturisit: îmi place super mult ce-a făcut acest pictor pentru copii, îl apreciez extrem de mult și îi doresc sănătate și să continue să picteze, iar o fetiță, S., a concluzionat: mie mi-a plăcut cam tot.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă artistul ar fi fost de față la ora de artă dedicată lui ar fi fost încântat căci la final copiii i-au aplaudat picturile, fapt fără precedent la aceste lecții.

Sursa foto: google images

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Povești de noapte bună în arta lui Victor Nizovtsev

Dacă m-ar întreba cineva cum arată fericirea aș răspunde fără ezitare: ca în picturile artistului rus Victor Nizovtsev. E genul acela de fericire pe care vrei să o împărtășești cu alții și de care ai parte dacă închizi pentru un timp ochii de adult și-i deschizi pe cei de copil.

Lumea sa e cea a peștișorului de aur, a sirenelor care adună perle din adâncurile mării, a îngerilor care cântă la flaut sau fac baloane de săpun ori a arlechinilor.

 

Peștișorul de aur e uneori multiplicat și îl găsim în cele mai surprinzătoare locuri: în pălăria bunicului,  așezământ de pe care bunicii le citesc povești nepoților, culcuș pentru cei mici.

Îngerii sunt reprezentați diferit, ori ca fetițe și băieți, ori ca adulți, dar și unii, și alții creează magie prin prezența lor.

Chiar și toamna e înaripată, artistul surprinde însuși zborul, în autoportretele sale se pictează adesea levitând deasupra pământului.

În acest univers al copilăriei, bunicii omniprezenți  sunt responsabili de fericirea nepoților și nu degeaba se spune despre ei că „împrăştie un fel de praf de stele peste vieţile celor mici”. (Alex Haley)

Bunicul e reprezentat mereu zâmbitor, luminos, vestimentația  sa e în ton cu culorile calde ale copilăriei, el are o vestă cu diferite modele florale, un mod de a spune poate, că în preajma bunicului e primăvară mereu.

Acesta e  însoțit de de peștișorul de aur, de păsări viu colorate,  pălăria sa e cuibar sau casa luminată a pițigoilor.

Cheile pe care le are mereu asupra sa ne duc cu gândul la alte tărâmuri fermecate la care el are acces. Bunicului îi pasă de micile necuvântătoare înaripate, pentru care a construit căsuțe. El păstrează câteva din atributele arlechinului și are uneori aripi.

Bunica e reprezentată cel mai adesea citind povești, tricotând ori servind ceai în timp ce  ascultă povestea de seară a Bunicului. Uneori are aripi de înger, la fel ca acesta.

Bunicii fac cu rândul în a-i ajuta pe copii să așeze Luna și stelele pe firmament în fiecare seară și inițiază un cerc de lectură cu nepoții într-un…cuibar. De altfel, frecvența cu care apar cărțile de povești în lucrările lui Nizovtsev ne face să credem că bunicii le citesc nepoților în fiecare seară înainte de a adormi.

Personajele sunt cam aceleași, dar trec pe rând dintr-un plan mai îndepărtat în plin plan.

Pe târâmul intermediar între vis și realitate, casele devin brioșe, ouăle nu sunt în poiată, ci în pălăria bunicului,  mijloacele de deplasare sunt neobișnuite, precum o patină, întâlnim chiar și o piramidă acrobatică formată din…broaște.

Acțiunile se repetă de la tablou la tablou, însă felul în care artistul grupează detaliile face ca fiecare lucrare să fie unică și irepetabilă. Personajele lui citesc, dorm, așază Luna pe cer, fac baloane de săpun și… ne vrăjesc.

 

 

(Text dedicat bunicii mele paterne S.)

Read Full Post »

Bucurii de iarnă 2019-2020(1)

Am răspândit felicitări de Crăciun în toată lumea, am avut un sentiment așa de fain la gândul că toți omuleții cărora le-am scris vibrează în sufletul meu!

Darurile de la M. m-au copleșit, m-au emoționat, m-au încântat! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, M.!

Dragile mele A. și A. mi-au oferit un șirag de metanii de o frumusețe incredibilă, cu mărgele de sticlă în degradé de la albastru deschis la alb. Vă mulțumesc mult!

A. mi-a dat șansa ca prin darul ei să-l bucur pe prietenul blogger Petru și să cumpăr cartea scrisă de el, Metamorfoza.

O surpriză foarte plăcută: Petru îmi oferă în dar cartea lui numită Planeta Paradis. Nu-mi pot imagina un cadou mai frumos decât o carte!

În plină iarnă, eu încă lăcrimez ascultând-o pe Paula cântând Ploaie în luna lui Marte…Hm, timbrele felicitărilor aveau o schiță cu Nichita…Cum se leagă toate în mod tainic!

Abia am aflat de o colaborare dintre Paula și Laura Bretan, nu mi-a venit să cred că ele cântă împreună! Mulțumesc, A.U., că m-ai făcut să cunosc muzica Laurei Bretan!

În aceeași zi am aflat de o colaborare între Paula și Eugen Doga! Fusesem la concertele lor, dar individuale. Nici nu-mi puteam închipui ceva mai frumos! Dacă-i mai ascultam mult puteam deveni o bocitoare cu acte în regulă. Aveți aici link dacă vreți să ascultați minunea: https://www.youtube.com/watch?v=tumJbuUGZO4

Am contactat o doamnă profesoară din gimnaziu față de care am greșit foarte mult și mi-am cerut scuze după aproape 25 de ani. A fost un sentiment eliberator, sper să-mi răspundă, dar chiar și dacă nu o va face voi avea mulțumirea că i-am spus că acum, ca adult, o apreciez foarte mult, nu ca atunci, când eram un copchil descreierat.  Probabil dacă mi-aș cere scuze față de toți oamenii cărora le-am greșit aș simți adevărata eliberare.

Am citit un articol despre un tânăr care a salvat o capră neagră cu piciorul rupt cărând-o în rucsac. E o bucurie să vezi că mai sunt oameni aici, sub cer. ❤

Și a fost conferință cu domnul Dan Puric, Doamne!!! ❤ ❤ ❤ Am mai rămas într-o stare de plutire pentru câteva zile și intenționez să-i ascult din nou conferința până o să o știu pe dinafară. Am reținut ideea lui Dem Rădulescu referitoare la oamenii din public: nu se știe dacă prin ochii unui copil de opt ani nu te privește însuși Dumnezeu. În urma conferinței mi-am amintit de momentul în care am schimbat câteva cuvinte cu domnul Dan Puric  acum mai mulți ani la sfârșitul unui spectacol și cât de frumos și înduioșător mi-a vorbit și mi-a oferit  din timpul său, deși nu se simțea deloc bine.

Muzică nouă mă cântă, curge prin mine, copleșitor, sfâșietor, și totodată încântător. Cum ar spune Darren Hayes: All these mixed emotions we keep locked away like stolen pearls! 

Mama mi-a cumpărat o rochie foarte drăguță.

Am făcut schimb de daruri cu doamna M. Unul din cadourile de la domnia sa mi-a amintit de primul meu breloc, pe care mi-l cumpărase mătușa mea când eram în clasa a VIII-a. Mulțumesc, doamna M.!

O fostă colegă de facultate mi-a promis că mă învață să fac niște figurine handmade foarte faine.

Într-o zi în care am așteptat o oră tramvaiul și eram foarte nervoasă am văzut niște ghirlande atârnate la ștergătoarele unui tramvai și imaginea asta mi s-a părut foarte comică, fapt ce m-a mai calmat.

Am avut, pentru a doua oară în viață și pentru câteva clipe un sentiment de…eternitate și de n-are-cum-să-se-întâmple-nimic-rău.

Am început să citesc cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul, primită în dar de la M. Îmi place foarte mult, e liniștitoare și dătătoare de trezvii.

O veste bună de dimineață: M. a primit coletele de la mine. În sfârșit m-am liniștit, scenarita nu-mi dădea pace.

Mi-am luat o vacanță muzicală de câteva zile. Mi-a curs prin vene toată  muzica adolescenței.

Am descoperit un nou cântec uau: Byron feat. Lucia-Continuum. Și apoi altul: Consumatori de vise. Iar de zăpăciții care formează duetul 2 Cellos ce să mai spun?

Am ascultat interviul prietenei mele N., al doilea mentor al meu foarte important,  și a fost o mare bucurie să o reaud, azi o voi și vedea. Apreciez curajul cu care își arată vulnerabilitățile pentru a-i ajuta și pe ceilalți să se deschidă.

Am mers la N. să-i ofer un mic dar și m-am bucurat mult că am văzut-o.

În sfârșit am avut un somn odihnitor după mai multe nopți de insomnie.

Am reluat legătura cu o fostă colegă de facultate căreia i-am trimis cartea mea în format electronic și ea mi-a spus că-i place nespus și că-i este de folos. Ce bucurie mai mare aș putea avea?

Am găsit materiale foarte faine pe Impariamo l’italiano.

Bucuria imensă de a susține indirect o cauză umanitară. Mulțumesc, doamnei M. și I.R. pentru aceasta.

Discuția telefonică pe care am avut-o cu draga noastră J.

O sincronicitate care m-a bulversat găsită pe o rețea de socializare : o fotografie cu un Părinte drag ținând în fiecare palmă câte un porumbel închis la culoare, iar imediat mai jos o altă fotografie cu o prietenă ținând în fiecare mână câte un porumbel alb. O simetrie poetică, aș putea spune!

Am descoperit un filmuleț extraordinar despre creșterea plantelor filmate cu mare viteză:https://www.facebook.com/TodayIReadShow/videos/905665986517517/UzpfSTIyMDc2MDI2ODk1MDAxOTA6MjQxNDMxOTAyNTQ5NTIyMQ/

Bucuria că suntem în sfârșit liberi să spunem cu adevărat ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Le datorăm acest lucru celor care au murit pentru ca noi să zâmbim azi. Vă recomand documentarul foarte bine realizat  https://www.youtube.com/results?search_query=30+de+ani+de+democratie. Aveam 10 ani la Revoluție și-mi amintesc cum domnul învățător ne-a dat ca temă să scriem o compunere despre acest eveniment. Nu-mi amintesc decât că am scris în ea Olé, olé, olé, Ceaușescu nu mai e! Ce n-aș da să văd acea compunere acum!

 

Gândul că noi, bloggerii, ne facem bucurii unii altora prin schimbul de comentarii pe care le facem.

Darul copleșitor pe care ni l-au făcut M. și soțul său.

Darul prietenei mele A., izvor nesfârșit de generozitate.

Trandafirii cumpărați mamei.

De Ajun și de Crăciun am editat fotografii pentru prieteni cu tematica Nașterii Domnului în  timp ce ascultam colinde. Am avut un sentiment de comuniune cu cei cărora le-am scris.

În seara de Ajun ne-a vizitat doamna M. cu copiii și ne-au colindat toți trei foarte frumos! Am fost fericită că am putut împărtăși acest moment cu mama, că este acasă și ne putem bucura una de cealaltă.

În dimineața de Crăciun am îmbrățișat-o strâns pe mama, am plâns una în brațele celeilalte și mi-a promis că și anul viitor vom fi tot împreună de sărbători. Te rog, Doamne, ajut-o să-și țină promisiunea!

Nașterea Domnului….ce bucurie poate fi mai mare decât aceasta?

Am primit un cadou neașteptat de la domnul P., coordonatorul de la Centrul social unde sunt voluntară.

Am început să colecționez felicitări.

Dialogurile cu prietena mea A. din Italia. În curând va veni în România. Sper să aibă timp să ne revedem.

Trezvia din timpul unei plimbări: de câte ori facem o faptă bună, se naște Pruncul Iisus, iar de fiecare dată când facem o faptă rea îl răstignim.

Unii prieteni mi-au spus că au primit felicitările de la mine.

Plimbări solitare în care îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de mama și de alte persoane bolnave de cancer apropiate nouă.

Am văzut că la Ateneu se va difuza din nou comedia mea preferată, It Must Be Heaven, tradusă în românește ca Paradisul, probabil. Abia aștept să o revăd!

Draga mea prietenă M. din blogosferă mi-a scris după o lungă absență!

O propoziție dintr-un articol a fost ca o trezvie pentru mine: Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu.

Am fost pentru prima dată în an la biserică, i-am revăzut pe Talpalarii dragi și pe Părintele. Sfinția Sa ne-a spus că într-un pelerinaj la Ierusalim a aflat că Sfântul Ioan nu se hrănea cu lăcuste, așa cum se crede, ci cu lacustă, o plantă, și că traducerea a fost greșită.

Într-o plimbare cu A. pe podul de unde privesc de obicei rățuștele ea mi-a povestit o întâmplare foarte frumoasă petrecută la țară, la bunica ei. Aceasta a găsit niște ouă de rață, le-a pus sub cloșcă, au ieșit boboci când a venit vremea și când au crescut…și-au luat zborul!!!

Am văzut un interviu cu artistul Tudor Gheorghe, în care spunea că după concerte mai zăbovește puțin în locul în care a cântat pentru a simți duhul sălii emoționate. M-am întrebat dacă Paula Seling și Alexandrina fac la fel.

Am revăzut la cinema filmul It Must Be Heaven, tradus la noi ca Paradisul, probabil. Îl recomand cu mare drag!

 

Sursa foto 3: aici

Sursa foto 4: aici

Sursa foto 5: aici

Sursa foto 6: aici

Sursa foto 7: aici

Sursa foto 8: aici

Sursa foto 9: aici

Sursa foto 10: aici

Sursa foto 11: aici

 

 

 

Read Full Post »

Citate preferate din Evanghelia după Ioan(1)

Din capitolul 1

Prolog: Dumnezeu-Cuvântul a devenit trup

„Întru’nceput era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru’nceput la Dumnezeu; toate printr’Însul s’au făcut și fără El nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut. Viață era într’Însul și viața era lumina oamenilor; și lumina întru întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o. ”

Mărturia lui Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

„Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu el era Lumina, ci să mărturisească despre Lumină. Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul. ”

„Ioan mărturisea despre El și striga, zicând: <<Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mine înaintea mea S’a plinit, fiindcă mai înainte de mine era.

Și din plinătatea Lui noi toți am primit și har pentru har, căci legea prin Moise s’a dat, dar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit. Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.>>”

Ioan a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului!, precum a spus profetul Isaia.”

„<<Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți. Cel ce vine după mine, Carele înaintea mea S’a plinit și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.>> Acestea se petreceau în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.”

„A doua zi L-a văzut Ioan pe Iisus venind către El și I-a zis:<<iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!>>”

„Văzut-am Duhul ca pe un porumbel din cer pogorându-Se și cum a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m’a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: <<Cel peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.>> Și eu am văzut și am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

Chemarea lui Filip și Natanael

Iisus: „De acum veți vedea cerul deschinzându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorându-se peste Fiul Omului!”

Din capitolul 2

Nunta din Cana

„Și a treia zi s’a făcut nuntă în Cana Galileii; și mama lui Iisus era acolo. Și a fost chemat și Iisus la nuntă, precum și ucenicii Săi. Și sfârșindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: <<Nu mai au vin…>>Și Iisus i-a zis: <<Ce ne privește, femeie, pe Mine și pe tine?Ceasul Meu încă n’a venit. >>Mama Sa le-a zis slujitorilor: <<Orice vă va spune El, faceți!>>”

„Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.  Zisu-le-a Iisus: <<Umpleți vasele cu apă!>>Și le-au umplut până sus. Și le-a zis: <<Scoateți acum și aduceți-i nunului!>>Iar ei i-au dus. Și după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – și el nu știa de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa știau-l-a chemat nunul pe mire și i-a zis: <<Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pe cel mai slab; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.>> Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într’Însul ucenicii Săi. ”

„După aceea S’a coborât în Capernaum, El, precum și mama Sa și frații Săi și ucenicii Săi; și n’au rămas acolo multe zile. ”

Izgonirea vânzătorilor din templu

„Și Paștile Iudeilor erau aproape și Iisus S’a suit la Ierusalim. Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcând un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile, și boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele; și celor care vindeau porumbei le-a zis: <<Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui Meu casă de neguțătorie!>>Și ucenicii Săi și-au adus aminte că este scris: Râvna casei Tale m’a mâncat!”

„Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: <<De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arăți?>>Iisus le-a răspuns și le-a zis: <<Dărâmați templul acesta și’n trei zile îl voi ridica. >>Și au zis Iudeii: <<În patruzeci și șase de ani s’a zidit templul acesta! Și tu îl vei ridica în trei zile?…>>Dar El le vorbea de templul trupului Său. Deci, când a înviat din morți, ucenicii Săi și-au adus aminte că El zisese aceasta și au crezut Scripturii și cuvântului pe care-l spusese Iisus. ”

Iisus îl cunoaște pe omul lăuntric

„Iar când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștilor, mulți au crezut întru numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Dar El, Iisus, nu se încredea în ei, pentru că-i cunoștea pe toți și nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre om, fiindcă El însuși cunoștea ce era în om. ”

 

Read Full Post »

Recomandări de cinefil(3)

Așa după cum v-am promis, la începutul fiecărei luni vă voi recomanda un film care m-a impresionat și în care cred eu că merită să investiți un pic din timpul vostru/dumneavoastră. Astăzi mă voi opri asupra peliculei din 2018 numită Lazzaro Felice și  regizată de Alice Rohrwacher, care a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes. Vizionare plăcută! Abia aștept impresiile voastre despre film.

 

Sursa foto: aici

Read Full Post »